Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 23/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 13030/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.348
Ședința publică din data de 27.05.2014
PREȘEDINTE – C. M.
JUDECĂTORI – R. C.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă B. A. M. domiciliată în ., ., J. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. G. domiciliat în ., jud. Prahova și intimații C. L. BRAZI - SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARA cu sediul în . și C. L. BARCANESTI - SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARA cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă reprezentată de avocat D. S. și intimatul reclamant reprezentat de avocat T. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelantei pârâte depune la dosar procură de reprezentare, delegația și taxa de timbru conform conceptului de citare și arată că a luat la cunoștință actele depuse la dosar.
Reprezentantul intimatului reclamant, arată că intimatul locuiește în com. Bărăcănești, ., unde solicită comunicarea tuturor actelor de procedură.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorilor părților în dezbateri.
Reprezentantul apelantei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, stabilirea programului de vizitare a minorei în domiciliul apelantei pârâte. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că intimatul are un domiciliu stabil față de apelantă care este plecată din țară, are condiții de creștere a minorei. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul B. M.-G., a chemat în judecată pe pârâta B. A. M., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtei de a-i permite păstrarea legăturilor personale cu minora B. B.-I., născută la data de 30.09.2008, în sensul de a o lua pe minoră în domiciliul său în a doua și a patra săptămână din lună, de vineri orele 18,00 până duminica orele 20,00, precum și în vacanțele de primăvară, vară și iarnă, în prima jumătate a fiecărei vacanțe, în anii pari, iar în anii impari, în a doua jumătate a fiecărei vacanțe, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în urma relațiilor de concubinaj întreținute cu pârâta, urmate de căsătorie, a rezultat minora B. B.-I., născută la data de 30.09.2008.
Reclamantul a mai precizat că a aflat că pe rolul Judecătoriei Ploiești, pârâta formulase acțiunea ce a fost înregistrată sub nr._/281/2012 având ca obiect divorț, iar la termenul de judecată din data de 19.02.2013, și-a exprimat consimțământul cu privire la desfacerea căsătoriei și a fost de acord cu privire la celelalte capete de cerere accesorii divorțului.
S-a mai susținut de reclamant că a ajuns la înțelegere, deoarece fosta sa soție, până să intre în sala de judecată, i-a promis că nu îi va îngrădi în nici un fel legăturile personale cu minora B. B.-I., născută la data de 30.09.2008, dar ulterior pronunțării sentinței civile nr. 3741/26.02.2013 nu și-a mai ținut promisiunea, precizându-i faptul că dacă dorește să o vadă pe minoră, să vină la domiciliul ei și numai în prezența acesteia, dar dacă și cu acest lucru este de acord.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 401 c.civ. și art. 451 și 996 NCPC.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 27.06.2013 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că este de acord ca reclamantul să aibă legături personale cu minora B. B.-I., născută la data de 30.09.2008 în următoarea modalitate: în a doua și a patra sâmbătă și duminică din lună, respectiv de sâmbătă orele 18,00 până duminica orele 18,00 și în vacanța de vară a minorei, primele două săptămâni.
Prin întâmpinare, pârâta a mai arătat că nu a îngrădit niciodată dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora și a respectat promisiunea făcută în ziua pronunțării desfacerii căsătoriei, dar că de la data pronunțării divorțului acesta nu a venit niciodată să-și viziteze fetița.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 401 c.civ și art. 907 și 200 NCPC.
La data de 08.08.2013 reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit dreptului comun, iar programul legăturilor personale cu minora a fost precizat ca fiind în a doua și a patra săptămână din lună, de vineri orele 18,00 până duminica orele 20,00, precum și în vacanțele de primăvară, vară și iarnă, în prima jumătate a fiecărei vacanțe, în anii pari, iar în anii impari, în a doua jumătate a fiecărei vacanțe.
În cauză a fost întocmit referatul de anchetă psihosocială de către Autoritatea Tutelară Bărcănești.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr._/23.10.2013 Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea precizată formulata de reclamantul B. G. M., împotriva paratei B. A. M., și C. L. Barcanesti si Brazi-Serviciul de Autoritate Tutelara și în consecință a obligat mama-pârâtă să permită tatălui-reclamant păstrarea legăturilor personale cu minora B. B.-I., născută la data de 30.09.2008, în sensul ca acesta să poată lua minora în domiciliul său, în a doua și a patra săptămână din lună, de vineri orele 18,00 până duminica orele 18,00, precum și în vacanțele de primăvară, vară și iarnă, în prima jumătate a fiecărei vacanțe, în anii pari, iar în anii impari, în a doua jumătate a fiecărei vacanțe. A respins în rest acțiunea precizată și a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3741/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost desfăcută căsătoria încheiată de părți, prin acord, s-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești, a fost stabilită locuința minorei B. B.-I., născută la data de 30.09.2008 la mamă și a fost obligat tatăl la plata pensiei de întreținere în cuantum de 25% lunar din venitul net realizat.
A motivat prima instanță că, având în vedere dispozițiile art. alin.1 Cod civil, art.496 alin.5 Cod civil, vârsta minorei, concluziile referatului de anchetă psihosocială întocmit în cauză, precum și poziția exprimată de pârâtă prin întâmpinare, se impune admiterea în parte a acțiunii precizate, in sensul de a obliga mama-pârâtă să permită tatălui-reclamant păstrarea legăturilor personale cu minora B. B.-I., născută la data de 30.09.2008, în sensul ca acesta să poată lua minora în domiciliul său, în a doua și a patra săptămână din lună, de vineri orele 18,00 până duminica orele 18,00, precum și în vacanțele de primăvară, vară și iarnă, în prima jumătate a fiecărei vacanțe, în anii pari, iar în anii impari, în a doua jumătate a fiecărei vacanțe.
A mai arătat instanța de fond că este neîntemeiată cererea formulată de reclamant vizând exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minora până duminica orele 20,00, întrucât un asemenea program ar fi prea excesiv pentru minoră, în raport de vârsta sa actuală și ar influența în mod negativ posibilitatea acesteia de a se pregăti pentru săptămâna care urmează și implicit ar afecta și programul acesteia de odihnă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâtă B. A. M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea în tot a sentinței apelate, arătând că, în realitate, reclamantul este dezinteresat de problemele de creștere, medicale sau de educație ale minorei, nu are o locuință stabilă, nu s-a interesat de copil de 6 luni de zile, nu a vizitat-o nici acasă, nici la grădiniță, astfel că vârsta frageda a copilului, lipsa unei locuințe stabile fac improprie luarea minorei de către tată, acesta putând-o vizita la domiciliul său, drept de vizitare care nu i-a fost interzis, drept solicitat de către reclamant in scop de șicană și nicidecum in interesul copilului, mai ales că minora se teme de tatăl său.
A mai arătat apelanta că, luarea minorei de către tată la domiciliul variabil a acestuia, în prezența unor persoane necunoscute și nu a unor rude, care nu cunosc orele de masă, somn și medicație ale minorei, ar determina instabilitatea psihică a acesteia și grave probleme medicale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 17.02.2014.
La data de 17.03.2014 intimatul a depus întâmpinare, prin care a arătat că a fost nevoit să formuleze acțiunea întrucât până la pronunțarea sentinței de divorț fosta sa soție i-a promis că nu o să-i îngrădească în niciun fel legăturile personale cu fiica sa, promisiune nerespectată de către pârâtă după pronunțarea sentinței civile nr. 3471/26.02.2013, restricționându-i dreptul de a avea legături personale cu minora, impunându-i că daca dorește să o vadă să vină la domiciliul său să vadă minora și numai in prezența sa, deși pârâta este plecată în străinătate, minora aflându-se in realitate in grija bunicii materne.
A precizat intimatul că este nereală susținerea apelantei că nu ar avea domiciliu stabil, el locuind efectiv in comuna Bărcănești, ., fiind o locuință corespunzătoare pentru îngrijirea și supravegherea fiicei sale pe perioada cât se va afla la domiciliul său, spre deosebire de apelantă care locuiește în străinătate, departe de minora ce i-a fost încredințată.
Tribunalul examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de probele administrate la instanța de fond și in apel, precum și de textele legale aplicabile, constată că apelul este nefondat, având in vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.3741/26.02.2013 a Judecătoriei Ploiești s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 15.11.2008, prin acord, ocazie cu care s-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minora B. I., ns. la data de 30.09.2008 și s-a stabilit locuința minorei la domiciliul mamei reclamante situat în ., ., jud. Prahova, fiind obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
Potrivit referatului de anchetă socială efectuată la domiciliul reclamantului în com. Bărcănești, ., reclamantul locuiește împreună cu părinții săi, fratele și familia acestuia în domiciliul bunicii paterne, decedată, locuința fiind din zid de cărămidă și BCA, acoperită cu tablă iar pe jos ciment, iluminată electric, încălzirea făcându-se cu lemne, formată din 3 camere, minora fiind crescută de bunicii paterni până la vârsta de 4 ani, mama reclamantului declarând reprezentanților autorității tutelare faptul că au dorit să o viziteze pe minoră însă li s-a interzis de către bunica maternă, mama copilului fiind plecată în străinătate.
Potrivit art.401 c.civ., părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept, drept care poate fi exercitat într-o . modalități, respectiv vizitarea copilului la părintele la care se află, lăsarea copilului în vizită la celălalt părinte, vizitarea copilului la școală, etc.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că prin sentința civilă nr.3741/26.02.2013 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minora B. I., ns. la data de 30.09.2008 și s-a stabilit locuința minorei la domiciliul mamei reclamante situat în ., ., jud. Prahova, fiind obligat pârâtul(reclamant în prezenta cauză) la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, reclamantul locuind împreună cu părinții săi, fratele și familia acestuia în domiciliul bunicii paterne, decedată, locuința fiind din zid de cărămidă și BCA, acoperită cu tablă iar pe jos ciment, iluminată electric, încălzirea făcându-se cu lemne, formată din 3 camere, minora fiind crescută de bunicii paterni până la vârsta de 4 ani, mama reclamantului declarând reprezentanților autorității tutelare faptul că au dorit să o viziteze pe minoră însă li s-a interzis de către bunica maternă, mama copilului fiind plecată în străinătate.
Ca atare, atât timp cât reclamantul în calitate de părinte, are dreptul de a păstra legăturile personale cu fiica sa, de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională, iar din nicio probă administrată nu reiese că reclamantul nu manifestă afecțiune față de fiica sa, că nu ar fi capabil să aibă grijă de ea, că minora nu ar fi în siguranță la domiciliul tatălui, înseamnă că nu există niciun impediment ca modalitatea de vizitare să aibă loc la domiciliul tatălui astfel cum acesta a solicitat, și în perioadele pretinse de tatăl copilului.
Faptul că locuința pârâtului a aparținut bunicii acestuia a cărei succesiune nu a fost încă dezbătută, că locuința are 3 camere în care locuiesc și părinții și fratele reclamantului împreună cu familia acestuia, nu înseamnă în mod automat că la domiciliul indicat de tată minora este în pericol, că nu ar beneficia de o îngrijire și protecție deosebite, mai ales că fetița a și crescut în acest spațiu până la vârsta de 4 ani, aspect necontestat de către pârâtă care, de altfel, nu a dovedit în niciun fel lipsa de responsabilitate a tatălui, incapacitatea acestuia de a avea grijă de copil pe perioada cât ar locui cu el, faptul că minora ar avea probleme de sănătate, ar necesita vreun tratament pe care tatăl nu i l-ar putea administra în condiții optime sau că fetița ar fi în vreun fel traumatizată la domiciliul tatălui.
Mai mult chiar, nici vârsta minorei, 6 ani, nu este de natură să conducă la concluzia că acordarea dreptului de vizitare la domiciliul tatălui nu ar fi în interesul copilului, cât timp nu există nicio dovadă la dosar că acesta i-ar fi indus copilului o stare de temere față de el, că minora nu se simte în siguranță alături de tatăl său sau că nu-și dorește să stea cu acesta, mai ales că legătura reciprocă părinte-copil de atașament, afecțiune se consolidează mult mai profund în lipsa mamei, a bunicilor materni, având în vedere neînțelegerile care au existat de-a lungul timpului între reclamant și aceștia și care ar putea reveni în timpul vizitelor, în prezența copilului, împrejurare care nu ar fi benefică pentru copil, pentru consolidarea legăturii cu tatăl său, mai ales că mama este plecată în străinătate, fiind imposibil ca tatăl să-și exercite acest drept în condiții normale în prezența bunicilor materni.
Astfel, în mod corect instanța de fond a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minora la domiciliul său în a doua și a patra săptămână din lună, de vineri orele 18,00 până duminica orele 18,00, precum și în vacanțele de primăvară, vară și iarnă, în prima jumătate a fiecărei vacanțe, în anii pari, iar în anii impari, în a doua jumătate a fiecărei vacanțe.
Criticile apelantei în sensul că în realitate, reclamantul este dezinteresat de problemele de creștere, medicale sau de educație ale minorei, nu are o locuință stabilă, nu s-a interesat de copil de 6 luni de zile, nu a vizitat-o nici acasă, nici la grădiniță, că vârsta frageda a copilului, lipsa unei locuințe stabile fac improprie luarea minorei de către tată, că acesta a solicitat drept de vizitare în scop de șicană și nicidecum în interesul minorei, nu pot fi avute în vedere cât timp asemenea critici sunt simple afirmații fără suport probator, apelanta nefăcând nicio dovadă vizând lipsa de interes, de responsabilitate a tatălui, nu există niciun act medical la dosar care să ateste că minora ar avea probleme de sănătate, tratamentul pe care trebuie să îl urmeze, iar dreptul de vizitare se va exercita în domiciliul ales de tată în acest sens, respectiv în com. Bărcănești, . a și crescut până la vârsta de 4 ani, nefiind astfel un mediu necunoscut copilului, între persoane necunoscute.
Mai mult chiar, susținerea apelantei conform cărora minora s-ar teme de tatăl său, nu poate fi reținută de instanță în condițiile în care nu a probat în niciun fel o asemenea susținere, nu a făcut dovada lipsei de afecțiune, de atașament a tatălui față de copil, a unui comportament de natură a crea o temere copilului față de propriul tată, dimpotrivă, la instanța de fond, prin întâmpinare, chiar și-a exprimat acordul dreptul de vizitare să se exercite de sâmbăta orele 18,00 până duminica, orele 18,00, de două ori pe lună or, este greu de crezut că ar fi fost de acord cu un asemenea program de vizitare inclusiv la domiciliul său dacă minora ar fi manifestat frică, ar fi avut o reacție de respingere a tatălui său.
Afirmațiile apelantei că luarea minorei de către tată la domiciliul variabil al acestuia, în prezența unor persoane necunoscute și nu a unor rude, care nu cunosc orele de masă, somn și medicație ale minorei, ar determina instabilitatea psihică a acesteia și grave probleme medicale, sunt nejustificate întrucât dreptul de vizitare va avea loc com. Bărcănești, . a și crescut până la vârsta de 4 ani, în familia extinsă, respectiv în prezența tatălui, bunicilor paterni, unchiului, mătușii și a verilor, adică în prezența unor persoane cu care copilul este obișnuit, și nu există dovezi că în compania acestora ar fi pusă în pericol sănătatea fizică, psihică a copilului ori viața acestuia, iar la stabilirea programului de vizitare a minorei se ține seama de interesul superior al copilului, interes care vizează exercitarea de către reclamant a programului de vizitare de o asemenea manieră încât să nu afecteze în mod negativ condițiile de dezvoltare fizică și psihică a copilului, fiind la vârsta când are nevoie ca ambii părinți să manifeste înțelegere, răbdare, să permită copilului să înțeleagă și să asimileze despărțirea părinților săi și în același timp să consolideze relația cu tatăl său, mai ales că mama este plecată în străinătate, caz în care programul solicitat de către reclamant și încuviințat de instanță ține seama de interesul superior al copilului și nicidecum nu are un caracter abuziv, mai ales în situația inexistenței vreunei dovezi privind pretinsa iresponsabilitate a tatălui, a incapacității acestuia de a avea grijă de copil pe perioada cât va locui cu el.
De altfel, nimic nu o poate împiedica pe apelantă ca, în situația în care va demonstra că tatăl minorei are o influență negativă asupra acesteia, că exercită dreptul de vizită în mod abuziv, fără să respecte programul de învățătură, joacă, odihnă al copilului, că îi pune în pericol sănătatea, să solicite schimbarea modalității de exercitare a dreptului de vizitare cu respectarea interesului superior al copilului or, în prezent, din probele administrate nu reiese că legăturile personale cu minora în modalitatea stabilită de instanță contravine unui asemenea interes.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate, în baza art.480 c.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat și va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă B. A. M. domiciliată în ., ., J. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. G. domiciliat în com. Bărăcănești, ., jud. Prahova și intimații C. L. BRAZI - SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARA cu sediul în . și C. L. BARCANESTI - SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARA cu sediul în ., ca nefondat.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. C.R./Tehnored. M.Ș.
6 ex./20.06.2014
Df._ Jud. Ploiești
Jf. A. G.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Nulitate act. Sentința nr. 2930/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
