Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 102/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 2598/331/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 102
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.02.2014
PREȘEDINTE: G. D.
JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât D. Ș., domiciliat în ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1818/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. M., cu domiciliul în Comuna B., ., județul Prahova și autoritățile tutelare P. C. B., cu sediul în . și P. C. ȘTEFEȘTI, cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: apelantul – pârât D. Ș., personal și asistat de avocat N. M., lipsind intimata – reclamantă și autoritățile tutelare.
Cerere pentru care s-a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, conform chitanței fiscale . și nr. 51/08.01.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta apelantului – pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul, reprezentanta apelantului – pârât solicită instanței admiterea apelului pentru considerentele expuse în motivele de apel. Arată că înțelege să critice sentința instanței de fond sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată și obligarea la plata acestora de la inițierea acestui demers judiciar și arată că pârâtul nu a fost chemat la mediere, iar când a primit termen acesta s-a prezentat în instanță și a arătat la data de 28.10.2012 că este de acord cu acțiunea sub toate aspectele invocate și nici nu a solicitat probe. Reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu doi martori și în cadrul acestei probe cei doi martori au arătat că de la despărțirea soților pârâtul s-a dus la minor, a contribuit cu sume de bani pentru creșterea copilului. Chiar și la ultimul termen de judecată pârâtul și-a dat acordul cu privire la admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Arată că nu înțelege de ce a fost obligat pârâtul să plătească cheltuielile de judecată. Solicită instanței admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul exonerării apelantului – pârât de la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond. De asemenea, solicită instanței acordarea cheltuielilor de judecată conform chitanței atașată la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față constată :
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. la data de 8 octombrie 2013, reclamanta D. M., domiciliată in comuna B., ., jud. Prahova, a chemat in judecată pe paratul D. S., domiciliat in ., jud. Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să stabilească la ea locuința minorului D. C.-Vlădut, pana la pronunțarea divorțului, si paratul să fie obligat să plătească pensie de întreținere in raport de veniturile pe care le realizează la . SRL.
In motivarea acțiunii reclamanta arată că paratul este soțul ei si din căsătoria lor a rezultat minorul sus-menționat.
Mai precizează reclamanta că in prezent sunt despărțiți in fapt, iar pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. a fost înregistrată acțiunea de divorț, stabilire locuința minorului la ea si exercitarea autoritatii părintești să se facă de către reclamantă.
In continuare, reclamanta arată că de la data când paratul a părăsit domiciliul comun, acesta nu a mai contribuit cu nimic la creșterea copilului.
In ședința publică din 28 octombrie 2013 reclamanta si-a modificat acțiunea, solicitând ca judecata să se facă potrivit dreptului comun si nu pe calea ordonanței președințiale.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si au fost audiați martorii R. M. C. si R. M. I..
Prin sent.civ.nr. 1818/2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. s-au retinut următoarele: la data de 27 septembrie 2009 s-a născut minorul D. C.-Vlădut, avand ca părinti pe reclamantă si parat.
După cum precizează cei doi martori, minorul C.-Vlădut, se află in prezent la reclamantă, unde este bine îngrijit.
Raportul de anchetă psihosocială efectuat de autoritatea tutelară de pe langă Primăria comunei B., jud. Prahova, concluzionează că este in interesul minorului ca locuinta acestuia să fie stabilită la domiciliul mamei, unde beneficiază de conditii bune de locuit, ingrijire corespunzătoare cresterii si dezvoltării armonioase, tinand cont de varsta acestuia.
In ședința publică de azi, 11 noiembrie 2013, paratul arată că este de acord să se stabilească locuința minorului la reclamantă, până la soluționarea acțiunii de divorț.
Având in vedere cele mai sus menționate si ținând cont de disp.art. 496 alin. 3 cod civil, instanța va admite cererea si va stabili la reclamantă locuința minorului D. C.-Vlădut, pana la soluționarea acțiunii de divorț.
Potrivit art. 525 alin. 1, art. 529 si art. 532 alin. 1 cod civil, instanța va obliga pe parat să plătească reclamantei pensie de întreținere pentru minorul D. C.-Vlădut, in cota de ¼ din veniturile nete lunare pe care paratul le primește de la . SRL – Valea Doftanei, jud. Prahova, începând cu data introducerii cererii si pana la majoratul minorului.
Instanța a obligat pe parat la 720 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva sentinței civile nr. 1818/25.11.2013 a Judecătoriei Vălenii de M. a declarat apel numitul D. S. .
In motivarea cererii arata ca solicita in temeiul art. 466 alin . {1) NCPC cu raportare la art. 454 NCPC, admiterea apelului si schimbarea in parte a sentinței apelate in sensul exonerării sale de plata cheltuielilor de judecata in suma de 720 lei menționate in dispozitivul sentinței, cu cheltuieli de judecata in faza de apel.
Apreciază ca instanța de fond a făcut o greșita aplicare a legii si l-a obligat la plata cheltuielilor de judecata in condițiile in care s-a prezentat in instanța si a declarat ca este de acord cu acțiunea formulata de reclamanta, sub toate aspectele . De altfel, de la separarea in fapt arată că nu a făcut niciun demers pentru a obstrucționa legătura dintre mama si copil, locuința minorei a fost la domiciliul mamei, iar apelantul nu s-a opus in vreun fel acestei situații. Susține că, în aceste condiții si având in vedere si norma legala menționata nu se justifica obligarea sa la plata onorariului de 700 lei si a taxei de timbru de 20 lei.
Examinând actele si lucrările dosarului, in raport de motivele de apel invocate, de probele administrate si de dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constata următoarele:
Cu ocazia soluționării cauzei in fata instanței de fond, pârâtul –apelant a arătat la primul termen de judecata, respectiv la data de 28.10.2013 faptul că este de acord cu cererea reclamantei cu privire la stabilirea locuinței minorului rezultat din casatoria acestora, aceasta fiind cererea cu care a fost investita instanța .
Același punct de vedere l-a exprimat pârâtul-apelant și cu ocazia dezbaterilor, așa cum rezulta din sentința apelata.
Potrivit art. 454 din Noul Cod pr.civ. ( aplicabil in cauza fata de data introducerii cererii de chemare in judecata ), pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecata, la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata cu anumite excepții expres prevăzute de lege si care nu-și găsesc aplicarea in speța de fata.
In prezenta cauza, pârâtul-apelant a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata, deși poziția sa procesuala a fost clar exprimata încă de la primul termen de judecata si menținută si cu ocazia dezbaterii in fond a cauzei.
Prin urmare, Tribunalul constatând greșita aplicare a dispozițiilor legale in ceea ce privește obligarea apelantului la cheltuieli de judecata, in temeiul art. 480 NCPC, va admite apelul declarat de apelantul – pârât D. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1818/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. M. și autoritățile tutelare P. C. B., cu sediul în . și P. C. ȘTEFEȘTI, cu sediul în . și, în consecință: schimbă în parte sentința atacată în sensul că înlătură dispoziția de obligare pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat si taxa judiciara de timbru.
In ceea ce privește cererea apelantului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu ocazia soluționării prezentei cauze in apel, Tribunalul o va respinge ca neântemeiată, deoarece din chitanța depusa la dosar nu rezulta ca activitatea pentru care s-a achitat onorariul viza prezenta cauza, nefiind indicat numărul dosarului.
Având in vedere limitele cu care instanța de apel a fost investită, Tribunalul va menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul – pârât D. Ș., domiciliat în ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1818/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. M., cu domiciliul în Comuna B., ., județul Prahova și autoritățile tutelare P. C. B., cu sediul în . și P. C. ȘTEFEȘTI, cu sediul în . și, în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea apelantului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.02.2014.
Președinte, | Judecător, | |
G. D. | N. M. | |
Grefier, | ||
B. A. | ||
Operator date cu caracter personal 5595 | ||
Red.G.D./tehnored.M.E. | ||
6 ex./25.03.2014 | ||
D.f._ Judecătoria Vălenii de M. | ||
J.f. – V. T. | ||
| ← Contestatie la executare. Decizia nr. 1374/2014. Tribunalul... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 304/2014.... → |
|---|
