Acţiune în constatare. Sentința nr. 28/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 3019/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3019
Ședința publică din data de 27.10.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant M. V. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. I. cu domiciliul în . și C. A. domiciliat în Câmpina, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – reclamant reprezentat de av. L. M. în substituire av. D. G., lipsă fiind intimații – pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul – reclamant prin apărător solicită acordarea unui termen de judecată pentru a formula cerere de probatorii pentru a face dovada calității de unic succesor al soțului supraviețuitor, întrucât intimații - pârâți sunt străini de succesiunea defunctei.
Mai arată apelantul – reclamant că hotărârea instanței este motivată în fapt si în drept, dar fată de alte persoane, în cauză, nu s-a făcut dovada pe clasele de moștenitori a calității pârâților veniți la succesiune.
Menționează apelantul că martorii audiați în cauză au arătat că defunctul a fost căsătorit si cu alte persoane si a avut 2 copii P. M. I. decedat la data de 18.12.1980 si C. C. L. decedat la data de 28 iulie 1981, însă la instanța de fond nu a putut face dovada acestor susțineri întrucât nu a avut actele de stare civilă, acte pe care le-a depus la acest termen de judecată.
Pentru a da posibilitatea apelantului reclamant să formuleze cerere de probatorii, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – reclamant reprezentat de av. L. M. în substituire av. D. G., lipsă fiind intimații – pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul reclamant prin apărător arată că înțelege să renunțe la cererea de probatorii și nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile apelantului – reclamant în sensul de mai sus consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul reclamant prin apărător având cuvântul în dezbateri solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii primei instanței, în sensul admiterii acțiunii, să se constate calitatea de unic succesor al a lui M. V. de pe urma defunctei M. E. si că pârâții în calitatea de veri ai defunctei sunt străini de succesiunea acesteia, prin neacceptare potrivit disp.art. 700 C.civ.
Mai arată că sunt probatorii în acest sens din care rezultă că la data decesului lui M. E. singurii cu care aceasta se putea judeca erau verii săi pe linie paternă, defuncta fiind singura succesoare de pe urma autorului său, acest imobil a fost achiziționat de defunctă, astfel încât este bunul propriu al defunctei că nu sunt alți succesori, însă la fond s-a pus problema că existau descendenți, iar martorii au arătat acest lucru, dar nu existau dovezi în dosar.
Precizează apelantul – reclamant că, la acest termen de judecată, în cadrul probei cu înscrisuri, a depus la dosar și implicit a făcut dovada că defuncta a avut doi fii dintr-o căsătorie anterioară si anume P. M. I. născut în 1960 decedat în 1980 si C. C. L., născut în 1968 decedat 1981 și, ca atare neexistând descendenți, a dat declarație pe proprie răspundere că nu sunt alți succesori decât acești veri, făcând dovezi de la notariat în acest sens, că singurul cu care se poate judeca sunt verii dinspre tată si în acest fel instanța este în măsură să constate că într-adevăr soțul supraviețuitor este unicul moștenitor al soției sale si că cei doi veri sunt înlăturați de la succesiune prin chiar întâmpinările depuse de aceștia, iar potrivit probei testimoniale reiese că acești veri nu au avut nici un fel de legătură cu defuncta, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 06.06.2012 sub nr._, reclamantul M. V. a chemat în judecată pe pârâții C. I. și C. A., solicitând instanței să constate că este unicul moștenitor al defunctei M. E. și că pârâții sunt străini de succesiunea defunctei prin neacceptarea succesiunii în termenul de 6 luni prevăzut de lege.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că este soțul supraviețuitor al defunctei M. E. și că pârâții sunt verii primari ai acesteia, fiind fii lui C. A., fratele tatălui defunctei C. I., numita M. E. a încetat din viată la data de 08.05.2011, având ultimul domiciliu în Ploiești, ., județul Prahova.
Reclamantul a mai menționat că s-a căsătorit cu numita M. E. la data de 16.01.1998, însă a trăit cu aceasta în concubinaj încă din anul 1972 și nu au avut copii, iar defuncta nu a avut copii nici din căsătoria anterioară.
În anul 1979, deși nu erau căsătoriți, reclamantul a cumpărat împreună cu defuncta un imobil casă situat în localitatea Ploiești, ., județul Prahova, construcție din cărămidă, acoperită cu tablă și carton, formată din corpul A având trei camere, hol și cămară în suprafață construită de 56,17 mp și corpul B, compus din 2 camere, bucătărie și wc, în suprafață construită de 51,67 mp, situate pe un teren în suprafață de 206,3 mp, terenul nefăcând obiectul vânzării întrucât, la momentul cumpărării construcției, a trecut în proprietatea statului în conformitate cu art. 30 din Legea nr. 58/1974 însă, anterior decesului, defuncta M. E. a făcut demersuri la Primăria Ploiești și la Administrația Financiară pentru a dobândi și terenul în proprietate, fără a finaliza demersurile efectuate.
Reclamantul a precizat că s-a ocupat singur de îngrijirea soției sale, în timpul vieții și pe perioada în care a fost bolnavă, iar după deces a suportat integral cheltuielile cu înmormântarea și datinile creștinești, pârâții nu au efectuat niciun act de acceptare tacită sau expresă a succesiunii în termenul de 6 luni.
La data de 12.11.2013, prin Serviciul Registratură, pârâtul C. A. a depus la dosar o cerere prin care a arătat că nu a ținut legătura cu vara sa – defuncta M. E. și nu a cunoscut când a decedat întrucât reclamantul nu i-a adus la cunoștință acest aspect, însă înțelege să accepte succesiunea acesteia.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._ din data de 28.11.2014 prin care a respins cererea având ca obiect „acțiune in constatare” formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, la data de 08.05.2011 a decedat numita M. E., cu ultim domiciliu în Ploiești, jud. Prahova, astfel cum reiese din certificatul de deces ., nr._ din data de 10.05.2011 (f. 15 din dosarul de fond), iar din încheierea nr. 32/31.05.2012 eliberată de BNP I. C. (f. 8 din dosarul de fond) instanța a reținut că nu s-a procedat la dezbaterea succesiunii defunctei M. E. și nu s-a eliberat niciun certificat de moștenitor.
Instanța a mai constatat că defuncta M. E. (fostă C. E.) s-a căsătorit cu reclamantul din prezenta cauză la data de 16.01.1988, astfel cum reiese din certificatul de căsătorie depus la dosar, iar pârâții C. I. și C. A. sunt verii primari ai acesteia, aspect ce rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.
În drept, instanța a reținut că, pentru ca o persoană fizică să aibă dreptul de a culege, în tot sau în parte, moștenirea lăsată de o persoană fizică decedată, trebuie ca aceasta să aibă capacitate succesorală și chemare la moștenire, fie în virtutea legii, fie în virtutea testamentului lăsat de defunct.
Pentru ca o persoană să vină la moștenire în temeiul legii trebuie să aibă vocație succesorală legală, să nu fie nedemnă și să nu fie înlăturată de la moștenire, direct sau indirect, prin voința testatorului. Vocația concretă de a culege efectiv moștenirea lăsată de defunct este determinată prin devoluțiunea succesorală legală, legea instituind o anumită ordine de chemare legală la moștenire.
Prima instanța a avut în vedere că sunt chemate la moștenire, în temeiul legii, rudele defunctului și alături de acestea, soțul supraviețuitor în baza următoarelor principii: principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali, principiul proximității gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasă și principiul egalității între rudele din aceeași clasă și de același grad chemate la moștenire.
Instanța a mai reținut că pentru a constata calitatea reclamantului de unic moștenitor, acesta din urmă avea obligația de a face dovada că defuncta fie nu are alte rude, fie acestea nu au vocație concretă de a culege efectiv moștenirea lăsată.
Având în vedere principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali, instanța a reținut că prima clasă chemată la moștenire este clasa I de moștenitori legali: descendenții defunctului. În cazul în care defunctul nu are descendenți sau cei existenți nu pot sau nu vor să vină la moștenire, legea cheamă la moștenire rudele ce fac parte din clasa a II a de moștenitori, respectiv clasa a III a și a IV a.
Instanța a reținut că reclamantul a arătat în cererea de chemare în judecată că nu a avut copii cu defuncta M. E. și că aceasta din urmă nu a avut copii nici din căsătoria anterioară. Din declarația martorului E. S. I., audiat nemijlocit de instanță la termenul de judecată din data de 06.06.2014 s-a reținut însă că reclamanta a avut doi copii, în prezent decedați, instanța constatând că declarația martorului E. S. I. se coroborează cu declarația martorului Hendrich P. G. care a învederat aceleași aspecte în ceea ce privește descendenții defunctei.
Judecătoria a avut în vedere și dispozițiile art. 129 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. Totodată au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1 precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Potrivit art. 1169 C.civ. din 1864, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Așadar reclamantul are obligația să depună la dosar înscrisuri și să solicite administrarea de probe în scopul dovedirii susținerilor sale.
Astfel, instanța a stabilit că prin nedepunerea certificatelor de naștere, certificatelor de deces și a încheierilor de verificare evidențe succesorale după cei doi descendenți ai defunctei M. E., este în imposibilitate de a stabili dacă din clasa I de moștenitori exista sau nu vreo rudă a defunctei cu vocație concretă la moștenire.
Cu privire la susținerea reclamantului în sensul că pârâții, veri primari ai defunctei, nu au acceptat moștenirea în termenul de opțiune succesorală prevăzut de lege, instanța a reținut că dacă defunctul nu are moștenitori din primele trei clase sau cei existenți nu pot sau nu vor să vină la moștenire, legea cheamă la moștenire pe colateralii ordinari, respectiv rudele colaterale ale defunctei ce nu sunt frați sau surori ori descendenți ai acestora, intrând în această clasa și verii primari.
Pârâții din prezenta cauză nu au făcut dovada acceptării exprese a moștenirii defunctei M. E.. În ceea ce privește acceptarea tacită a acesteia, pot fi apreciate ca acte de acceptare tacită a moștenirii . folosința bunurilor succesorale, faptul mutării definitive a succesibilului în casa moștenită, demolarea unor construcții, demolarea unor construcții, efectuarea de lucrări ce nu comportă urgență, edificarea pe terenul și în gospodăria defunctului a unor construcții.
Pârâtul C. A. a recunoscut prin cererea formulată și depusă la dosar la data de 12.11.2013 că nu a ținut legătura cu defuncta M. E. și că nu a fost prezent la înmormântarea acesteia, însă a arătat că nu a fost anunțat de reclamant în acest sens.
De asemenea, martorii audiați de instanță au arătat că nu îi cunosc și nu i-au văzut în imobilul defunctei vreodată pe verii primari ai acesteia.
În ceea ce privește repunerea în termenul de opțiune succesorală, instanța a reținut că succesibilul poate fi repus în termenul de prescripție dacă se constată că fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit și cu condiția să fi cerut repunerea în termen în decurs de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție. In cauză, instanța a constatat că pârâții nu au făcut nicio dovadă în sensul că ar fi fost în imposibilitate să accepte succesiunea acesteia în termen.
De asemenea, instanța a reținut că, potrivit art. 225 C.proc.civ., dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice. În cauză, deși legal citați cu mențiunea să se prezinte personal în vederea administrării probei cu interogatoriu propusă de reclamant, pârâții nu s-au prezentat. Astfel, din întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că pârâții nu au acceptat moștenirea defunctei M. E. în termenul prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil precum și că reclamantul a solicitat ca instanța să constate calitatea sa de unic moștenitor a defunctei M. E., instanța a respins cererea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, reclamantul a arătat că a solicitat instanței de judecată să constate că acesta este unicul moștenitor al defunctei M. E. și că pârâții C. I. și C. A. sunt străini de succesiunea defunctei prin neacceptarea succesiunii în termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Reclamantul a susținut că prin probatoriile administrate în cauză a arătat faptul că este soțul supraviețuitor al defunctei M. E. și că pârâții din prezenta cauză sunt verii primari ai acesteia, fiind fii lui C. A., fratele tatălui defunctei C. I..
De asemenea, a arătat ca numita M. E. a încetat din viață la data de 08.05.2011, fiind căsătorită cu reclamantul de la data de 16.01.1988, anterior aceștia trăind în concubinaj încă din anul 1972, neavând copii împreună.
Încă din anul 1979, deși nu erau căsătoriți, cei doi soți au cumpărat un imobil situat în localitatea Ploiești, ., jud. Prahova, construcție din cărămidă, acoperită cu tablă și carton, formată din corpul A, având 3 camere, hol și cămară, în suprafață construită de 56,17 mp și corpul B, compus din 2 camere, bucătărie și wc, în suprafață construită de 51,67 mp, situate pe un teren de 206,3 mp.
Reclamantul a mai învederat că terenul de mai-sus nu a făcut obiectul vânzării, întrucât la momentul cumpărării construcției a trecut în proprietatea statului în conformitate cu art.30 din Legea nr. 58/1974, anterior decesului defuncta M. E. inițiind demersuri la Primăria Ploiești și la Administrația Financiară pentru a dobândi terenul, ulterior soțul supraviețuitor încercând să finalizeze aceste demersuri, fără a putea intra în posesia actului de proprietate al terenului de pe lângă casă, întrucât nu avea calitatea de proprietar al imobilului, acesta fiind motivul pentru care a înțeles să promoveze acțiunea de față.
Totodată, reclamantul a arătat că s-a ocupat singur de îngrijirea soției sale, în timpul vieții și pe perioada cât a fost bolnavă, după deces suportând integral cheltuielile de înmormântare și datinile creștinești.
Reclamantul a apreciat că a dovedit că pârâții nu au făcut niciun act de acceptare tacită sau expresă a succesiunii în termenul legal de 6 luni, toate aceste lucruri fiind demonstrate de reclamant nemijlocit prin acte, înscrisuri, interogatorii, depoziții de martori.
În acest context, reclamantul a criticat sentința fondului sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității, întrucât poziția sa procesuală nu i-a permis să cunoască foarte multe aspecte despre eventualele rude primare ale soției defuncte M. E.. În plus, s-a arătat că a solicitat încă de la momentul încuviințării probelor și proba testimonială cu martori, probă ce inițial i-a fost respinsă de către instanța de judecată care a revenit apoi, solicitând din oficiu administrarea acesteia.
În plus, a fost criticată sentința instanței de fond în condițiile în care speța dedusă judecații a suferit o . schimbări de judecători de complet pe parcursul cercetării judecătorești, fapt ce a prejudiciat respectarea și aplicarea principiului aplicării rolului activ al judecătorului, făcând imposibilă pentru reclamant aducerea dovezilor corespunzătoare (așa cum se arată și în considerentele hotărârii), acesta nedepunând certificatele de deces, de naștere, încheierile de verificare în evidențele succesorale, instanța fiind în imposibilitate de a stabili dacă din clasa I de moștenitori există sau nu vreo rudă a defunctei cu vocație concretă la moștenire.
S-a apreciat că tocmai datorită imposibilității reclamantului de a procura aceste înscrisuri, instanța de fond, în virtutea rolului său activ, avea posibilitatea de a abilita reclamantul să procure actele de stare civilă, lucru care nu s-a întâmplat.
Reclamantul nu poate fi învinovățit pentru faptul că cei doi martori au declarat că defuncta ar fi avut doi fii din alte căsătorii anterioare, care au decedat încă din copilărie, această afirmație reieșind din dezbateri, reclamantul susținând atât cât a cunoscut.
S-a susținut că exercitarea rolului activ al judecătorului impunea ca acesta să intervină după depoziția martorilor, având în vedere aspectele ce au reieșit din dezbateri.
Pe de altă parte, deși s-a respins în totalitate acțiunea formulată și precizată de reclamant, în considerentele hotărârii instanța a reținut că pârâții nu au făcut niciun act de acceptare tacită sau expresă a succesiunii în termenul legal de 6 luni și nici nu au făcut dovada că ar fi fost în imposibilitate să accepte succesiunea acesteia în termen.
Pe cale de consecință, reclamantul a solicitat ca în temeiul art. 304 pct.9 Vechiul Cod de procedură civilă să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, reținând cauza spre rejudecare, să se admită acțiunea formulată și precizată, în sensul constatării că reclamantul M. V. este unicul moștenitor al defunctei M. E., pârâții fiind străini de succesiunea defunctei prin neacceptarea succesiunii în termenul legal de 6 luni prevăzut de lege.
La data de 27.10.2015, având în vedere dispozițiile art. 2821 C. pr. Civ., constatând că hotărârea primei instanțe este susceptibilă de recurs, iar nu de apel, astfel cum a indicat instanța de fond în dispozitiv și cum de altfel a declarat reclamantul, tribunalul a recalificat calea de atac ca fiind recurs, iar nu apel.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Apelantul reclamant a investit Judecătoria Ploiești cu o acțiune vizând calitatea sa de unic moștenitor al defunctei M. E., decedată la data de 08.05.2011.
Pentru ca o persoană să poată culege o moștenire lăsată de pe urma unei alte persoane decedate, nu este suficient să aibă vocație succesorală legală concretă la moștenirea lăsată de acea persoană, ci este absolut necesar ca acea persoană să facă dovada exercitării dreptului de opțiune succesorală, în sensul acceptării succesiunii defunctului, înăuntrul termenului prevăzut de art. 700 alin. 1 c.civ., de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Potrivit art. 700 C. civ., prescripția dreptului de opțiune începe să curgă "de la deschiderea succesiunii".
Aceasta regula se aplica tuturor transmisiunilor succesorale, universale sau cu titlu universal, succesiunilor legale, și celor testamentare.
Textul arătat nu lasă loc de altă interpretare în ceea ce privește momentul de curgere a termenului de opțiune succesorală, astfel că împrejurarea invocată, în sensul că intimații ar fi luat cunoștință de moartea verișoarei la dată ulterioară, este fără relevanță din acest punct de vedere.
Art. 700 C. civ. și art. 19 din Decretul nr. 167/1958 reglementează însă posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, atunci când, din motive temeinic justificate, termenul de prescripție a fost depășit, posibilitate de care intimații pârâți nu au înțeles să se folosească.
În termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 din Codul civil pentru exercitarea dreptului de acceptare a unei succesiuni persoana cu vocație la succesiune are posibilitatea să se documenteze cu privire la numărul și calitatea succesibililor și asupra activului și pasivului masei succesorale, pentru a se putea pronunța asupra acceptării sau renunțării în deplina cunoștință de cauza.
Așa cum rezultă din analiza prevederilor art. 689 c.civ., acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită.
Acceptarea este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat și este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l poate săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă (indirect, dar) neîndoielnic intenția sa de acceptare a succesiunii.
Din probele administrate în cauza, Tribunalul reține că pârâții - cărora sarcina probei pe acest aspect le revenea, în temeiul art. 249 cod pr. Civ.- nu au efectuat nici acte de acceptare expresa a moștenirii defunctei M. E., nici acte de acceptare tacită, de natură a denota fără echivoc acceptarea tacită a succesiunii defunctei amintit, în cadrul termenului de 6 luni de la data morții acesteia, de prescripție a dreptului de opțiune succesorală.
Totodată, trebuie subliniat că termenul prescripției dreptului de opțiune succesorală începe să curgă de la deschiderea moștenirii (data decesului de-cujus-ului M. E.), chiar dacă succesibilul a luat cunoștință mai târziu de moartea celui care lasă moștenirea sau dacă succesibilul locuiește în altă localitate, din țară decât locul deschiderii moștenirii - așa cum este în cazul în speța de față.
Pe cale de consecință, în puterea legii - art. 700 c.civ.- se stinge dreptul pârâților de a accepta moștenirea ți, o dată cu acest drept, se stinge cu efect retroactiv, și titlul acestor intimați pârâți de moștenitor, cu urmarea că intimații devin străini de moștenire, stingându-se înseși vocația succesorală de pe urma defunctei M. E..
Apelantul reclamant a probat fără niciun dubiu și echivoc faptul că a acceptat moștenirea defunctei sale soții, M. E., prin folosirea bunurilor din masa succesorală.
Totodată, apelantul a făcut pe deplin dovada faptului că descendenții defunctei au decedat la rândul lor, anterior acesteia și nu au avut moștenitori.
Așa fiind, tribunalul constată că sub toate aspectele criticile apelantului sunt fondate, motiv pentru care, având în vedere și dispozițiile art.296 cod pr. Civ., urmează să admită apelul, iar pe cale de consecință va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va admite acțiunea, va constata că intimații - pârâți sunt străini de succesiunea defunctei M. E., decedată la data de 8.05.2011, prin neacceptarea succesiunii în termenul legal de 6 luni, precum și calitatea apelantului reclamant de unic moștenitor al aceleiași defuncte.
În temeiul art.274 cod pr. Civ., tribunalul va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de declarat de apelantul – reclamant M. V. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. I. cu domiciliul în . și C. A. domiciliat în Câmpina, ., județul Prahova și în consecință:
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite acțiunea.
Constată că intimații - pârâți sunt străini de succesiunea defunctei M. E., decedată la data de 8.05.2011, prin neacceptarea succesiunii în termenul legal de 6 luni.
Constată calitatea apelantului reclamant de unic moștenitor al defunctei M. E., decedată la data de 08.05.2011.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. R. A. G. H.
Grefier,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. M.R./tehnored. L.F.S.
5 ex.- 02.11.2015.
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3010/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
