Partaj judiciar. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 345/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.345
Ședința publică din data de 23.06.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTORI - M. R.
- N. C.
GREFIER - A. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – reclamanți S. M., domiciliată în București, ., sector 3, V. C., domiciliată în București, ., ., ., sector 2, S. I. N., domiciliat în București, Splaiul Unirii, nr. 37, ., . împotriva sentinței civile nr. 440/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații – pârâți M. C., domiciliat în Cluj-N., .. 10, ., M. I., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, M. C. S., domiciliat în Ploiești, ., .. 183, jud. Prahova, M. L. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova si S. M., domiciliată în București, .. 63, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenții – reclamanți reprezentați de avocat E. A., intimatul – pârât M. C., personal și intimatul – pârât M. I. reprezentat de avocat S. C., lipsind ceilalți intimați – pârâți.
Cerere pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 275 lei, potrivit chitanței nr._/22.06.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 17.06.2015, intimatul – pârât M. I. a depus la dosar întâmpinare, după care:
Tribunalul dispune rectificarea citativului întocmit pentru acest termen de judecată în sensul excluderii intimaților – pârâți M. N. și M. E., aceștia fiind decedați potrivit susținerilor intimatului – pârât M. C. S..
Tribunalul ia act că intimatul – pârât M. I., în baza disp. art. 308 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, a formulat întâmpinare, un exemplar fiind comunicat apărătorului recurenților – reclamanți.
Având cuvântul, apărătorul recurenților – reclamanți solicită instanței să clarifice situația taxei judiciare de timbru ce trebuie achitată, având în vedere că prin citația emisă nu s-a pus în vedere recurenților să achite taxa judiciară de timbru. Depune la dosar chitanța prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 275 lei, calculată potrivit disp. art. 24 din OUG nr. 80/2013.
Arată că valoarea contestată constituie diferența dintre suma primită prin sentința instanței de fond și valoare pe care o solicită în recurs.
Susține că sunt 2 variante de lotizare și raportat la diferența de 3000 lei a aplicat prev. Art. 3 din OUG nr. 80/2013, la valoarea contestată.
Apreciază că la momentul introducerii acțiunii erau incidente disp. Legii nr. 146/1997, însă la acest moment instanța de judecată trebuie să calculeze taxa judiciară de timbru datorată.
Apărătorul intimatului M. I. arată că lasă la aprecierea instanței timbrajul. Apreciază că dacă s-a achitat 50% din suma achitată la fond, timbrajul este satisfăcut.
Reținând că în prezenta cauză mențiunile inserate în cuprinsul cererii de recurs, văzând și variantele de lotizare omologate de instanța de fond, apreciază că în speță sunt incidente disp. Legii nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru, în vigoare la momentul investirii instanței de fond, astfel că taxa judiciară de timbru datorată în faza procesuală a recursului este de 9,5 lei, iar nu de 275 lei cât s-a achitat.
Tribunalul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate recurenților – reclamanți să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns: recurenții – reclamanți reprezentați de avocat E. A., intimatul – pârât M. C., personal și intimatul – pârât M. I. reprezentat de avocat S. C., lipsind ceilalți intimați – pârâți.
Apărătorul recurenților – reclamanți învederează instanței că nu a putut achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei, solicitând a se primi chitanța în valoare de 275 lei.
Tribunalul ia act de susținerile apărătorului recurenților – reclamanți în sensul că nu a putut achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei, înțelegând să depună chitanța cu suma de 275 lei achitată inițial.
Având cuvântul, apărătorul recurenților – reclamanți învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților – reclamanți solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul ieșirii din indiviziune potrivit variantei 2 de lotizare, respectiv: a atribuirii recurenților suprafața 1036 mp în totalitate.
Solicită instanței să observe că instanța de fond a pronunțat soluția cu nerespectarea disp. art. 673 9 și 10 Cod de Procedură Civilă, întrucât nu a avut în vedere probele administrate în cauză, precum și faptul că părțile au realizat investiții pe teren.
Apreciază că varianta nr. 1 de lotizare omologată de instanța de fond nu este folositoare nici pârâților, întrucât nu pot folosi teren așa cum ar trebui, având o cale de acces mică și având în vedere că nu se poate construi pe teren.
Mai mult decât atât, suprafața de teren este încadrată în categoria fâneață, iar pentru obținerea fânului costurile sunt mai mari decât valoarea terenului în sine.
De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere și contextul încheierii contractului de vânzare – cumpărare din 1990, situația juridică a terenului era neclară, iar părțile au vândut 400 mp din 1000 mp, iar vreme de 25 de ani au stăpânit terenul netulburați.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru și onorariu avocat.
Apărătorul intimatului – pârât M. I. solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Solicită instanței să observe că există un contract de vânzare – cumpărare încheiat în anul 1990 prin care atât intimații, cât și recurenții au fost de acord cu vânzarea suprafeței de 400 mp, a casei, cotețului și grajdului.
Se poate observa că în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare se menționează că se vinde suprafața de 400 mp din cei 1000 mp aflați în folosința CAP.
Arată că în anul 1990 nu existau acte de proprietate decât pentru suprafața de 400 mp.
Apreciază că instanța de fond în mod legal a dispus ieșirea din indiviziune potrivit variantei 1 de lotizare.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
Intimatul – pârât N. C. S. solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrată pe rolul Judecătoriei Văelnii de M. cu nr._ /04.12.2012, reclamantii S. M., S. I. N. si V. C. au chemat in judecata pe pârâtii M. C., M. N. si M. I., solicitând să se dispună iesirea din indiviziune cu privire la imobilul teren situat in com Drajna, ., in suprafata totală de 3000 mp si atribuirea către reclamanti a terenului aferent constructiilor, in suprafata de 1000 mp, cu obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, s-a arătat că părtile au incheiat un contract prin care pârâtii au instrăinat 400 mp, indiviz din 1000 mp si constructiile aflate pe acest teren, imobil ce a fost identificat si prin planul de situatie anexa. Reclamantii sustin că suprafata de teren ingradită era de 3000 mp si că in fapt aceasta a constituit obiectul contractului de vânzare-cumpărare, aspect ce nu a mai fost recunoscut de vânzatori, cu toate că reclamantii au folosit tot terenul au platit impozit pentru o suprafata mai mare iar constructiile ocupă mai mult de 400 mp.
Pârâtul M. I. a formulat intâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantilor, ca neintemeiată.
In motivarea intâmpinării, s-a aratat că există contradictii in sustinerile reclamantilor cu privire la suprafetele instrăinate si asupra cărora părtile s-ar afla in indiviziune, neputandu-se explica de ce dacă obiectul contractului a fost terenul de 3000 mp iesirea din indiviziune ar trebui sa priveasca numai 1000 mp.Se mai arată ca pârâtii nu detineau si nu detin titlu de proprietate pentru intreaga suprafata pretinsă de reclamanti. Pârâtul arată ca recunoaste starea de indiviziune numai cu privire la cei 400 mp mentionati in contract.
Prin incheierea interlocutorie din 23.04.2013, constatând că pârâtul M. N. era decedat la data introducerii cererii de chemare in judecata, instanta a anulat partial cererea.
La 19.07.2013 reclamantii au completat cererea prin chemarea in judecata a paratilor M. E., M. C.-S., M. L. M. si S. M., mostenitori ai defunctului M. N..
In cauza au fost administrate probele cu inscrisuri si expertiza tehnica judiciară topografică, considerate de instanță ca fiind concludente si utile.
Prin notele scrise depuse la 21.10.2014, reclamantii au precizat si obiectul cererii de chemare in judecata, arătând că se solicita iesirea din indiviziune cu privire la suprafata de 1000 mp dar si atribuirea in lotul reclamantilor a restului de 600 mp, adica a intregii suprafete de teren, cu plata unei sulte in vederea despăgubirii pârâtilor.
Prin încheierea interlocutorie din 27 ianuarie 2014, instanța a constatat existența stării de indiviziune, obiectul acesteia (terenul în suprafață de 1036 mp., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză M. S.) și drepturile părților.
Prin sentința nr. 440/17.03.2015 Judecătoria Vălenii de M. a admis in parte, acțiunea, astfel cum a fost precizată, dispunând iesirea din indiviziune asupra terenului in suprafață de 1036 mp, situat in intravilanul com. Drajna ., . si 227
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că varianta I de lotizare, propusă de expert M. S., în care reclamanții primesc 565 mp., urmând să plătească sultă, este echitabilă si corespunde criteriilor stabilite de art. 987 cod procedură civilă.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de fond a pornit de la ceea ce s-a statuat, cu caracter interlocutoriu, prin încheierea motivată din 27 ianuarie 2014, corp comun cu prezenta, cu privire la interpretarea voinței părților contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 496/1990 de notariatul de Stat Local Vălenii de M..
Astfel, s-a reținut că părțile au avut în vedere o suprafață de 1036 mp., din care s-a înstrăinat o suprafață indiviză de 400 mp., nedeterminată, dar determinabilă prin procedura partajului judiciar.
S-a mai reținut, că datorită faptului că prin același contract au fost înstrăinate și construcțiile, se poate concluziona că s-a avut în vedere terenul ocupat de construcții (făcându-se mai mult o estimare a întinderii), altfel am fi în situația instituirii, în tot sau în parte, a unui drept de superficie, contrar voinței părților.
În consecință, partajul, respectând această voință a părților, cum a fost interpretată de instanță, dar și părerea expertului topograf, care a determinat o suprafață minimă necesară exploatării construcțiilor, de 565 mp., trebuie să se facă prin atribuirea acestei suprafețe reclamanților.
Cum aceștia dobândiseră prin contract numai un drept asupra 400 mp., indiviz din 1036 mp., urmează a despăgubi pârâții, prin plata unei sulte corespunzătoare valorii primite în plus.
Instanța reține că pretenția reclamanților de a li se atribui întreaga suprafață nu are temei, această modalitate de partaj fiind contrară voinței părților din contractul de vânzare-cumpărare și principiului atribuirii în natură de bunuri fiecărui coindivizar.
În temeiul art. 453 și art. 455 cod procedură civilă a obligat pârâții, în solidar, dar proporțional cu drepturile indivize, să plătească reclamanților cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru și onorariul expertului.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții S. M., V. C., S. I. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând respingerea acțiunii ca nefondata.
Reclamanții au arătat că sentința civila nr. 440 din 17.03.2015 pronunțata de către Judecătoria Vălenii de M. in dosarul_ este pe fond neîntemeiata si nelegala astfel, astfel se impune admiterea recursului si modificarea sa, intrucat aceasta este data cu nerespectarea prevederilor art. 673 indice 9 si art. 673 indice. 10 din Codul de Procedura Civila 1864 (Codul vechi de procedura) aplicabil prezentei cauze, respectiv solicitam instanței de recurs sa se constate ca, raportat la situația de drept si de fapt, ar fi fost temeinic si legal sa se admită in totalitate cererea reclamanților si sa se dispună ieșirea din indiviziune conform Variantei II de ieșire din indiviziune in sensul atribuirii in natura a lotului de 1036 mp către reclamanți cu obligarea la plata unei sulte către parați de 6939.
Au precizat recurenții că ieșirea din indiviziune prin împărțirea terenului in doua loturi conform Variantei I de lotizare nu reprezintă o soluției temeinica si legala deoarece situația de drept si de fapt nu a fost apreciata in totalitatea sa si nu i s-a dat o intrebuintare corecta dar si justa economic terenului.
De asemenea, reclamanții au solicitat instanței de recurs sa constate ca prin Varianta I de lotizare casei pe care o au in proprietate s-a atribuit reclamanților un lot de 565 mp., suprafața de teren care este total insuficienta pentru o gospodărie situata ., intrucat nu dețin teren unde sa amplaseze cotețele de pasări (care nu lipsesc din nici o gospodărie rurala), nu este teren pentru a face adăpost (grajd sau cotețe) pentru alte animale mai mari, teren pentru a planta legume pentru consumul propriu si nici acces la pomii pe care i-au plantat in cei 25 de ani in care au folosit întreaga curte.
Or in aceste condiții solicită instanței sa constate ca reclamanții nu mai au teren pentru traiul normal la curte (cu animale, gradina de legume si pomi fructiferi) într-o zona rurala, pentru o activitate de subzistenta. Astfel, cei 1000 mp. din jurul casei sunt vitali pentru un trai de subzistenta, pe cand, pentru fam M. care a fost împroprietărită cu mai mult de 6000 mp, diferența de 400 mp pe care ar urma sa ii plătească, nu este deloc semnificativa. De altfel reclamanții au solicitat instanței sa constate faptul ca reclamanta S. M. locuiește in fapt de ani buni si in mod frecvent in casa respectiva si a folosit in mod constant terenul in integralitatea sa, pe cand parații nu au plantat niciodată nimic, nu au îngrijit terenul, nu au investit in teren, si nu l-au folosit niciodată. De fapt, daca se păstrează suprafața de 565 mp din decizia instanței, nu se poate planta nici un pom fara sa afecteze acoperișul clădirilor sau fara sa acopere suprafață curții vecine, fapt care va duce la o atmosfera tensionata, de proasta vecinătate.
Pe de alta parte, reclamanții au solicitat instanței să aibă în vedere faptul că, WC-ul casei pe care fam M. au insistat sa nu fie prins in suprafața atribuita, casei (conform obiecțiunilor formulate împotriva Raportului de Expertiza), ca sa restrângă astfel suprafața măsurata, este singurul disponibil, astfel incat este anormala separarea casei de o construcție anexa.
Pe de alta parte, atribuirea unui lot de 442 mp ca si faneata paraților M. langa casa reclamanților nu reprezintă o soluție temeinica din punct de vedere economic deoarece fanul/iarba strânsa de pe 400 mp. nu justifica ca si valoare costurile aferente deplasării persoanelor care sa cosească, întoarcă pentru uscare si cărare a respectivei ierbi, fiind chiar mai mari aceste costuri decât valoarea fânului strâns.
Așadar, reclamanții au mai solicitat instanței de recurs sa constate ca instanța de fond nu a avut in vedere aceste aspecte de fapt si a încălcat astfel prevederile art. 673 indice 9 din VCPC conform căruia la formarea si atribuirea loturilor instanța va tine seama de ...mărimea cotei parti ce se cuvine fiecăreia, natura bunurilor, faptul ca unii dintre coproprietari au făcut unele construcții investiții ...sau alte asemenea.
De altfel, art 673 indice 10 VCPC indica in mod expres ca si criterii de atribuire provizorie scăderea importanta a valorii unui bun (iar in cazul de fata valoarea casei noastre a scăzut neavand curte) si i s-a modificat in mod păgubitor destinația economica deoarece in cazul de fata in curtea respectiva chiar daca este in zona rurala nu se mai pot creste animale, planta legume sau pomi fructiferi ca urmare a lipsei terenului necesar exploatării normale a unei case in zona rurala.
Un alt motiv de recurs, privește intenția pârtilor a fost de a se vinde 1000 mp si nu 400 mp, astfel solicită instanței să constate faptul ca recurenta reclamanta S. M. si S. A. (reprezentat de moștenitorii sai V. C. si S. fon N.) au cumpărat imediat dupa Revoluția din 1989, adică in 15.03.1990, când situația transmiterii terenurilor nu era pe deplin clarificata terenul din Satul F. . reiese din lecturarea integrala si cu atenție a Contractului.
De asemenea, din Contractul de vânzare al terenului reiese, dincolo de barierele legislative din 15 martie 1990, ca voința interna a părților a fost de transmitere a dreptului de proprietate asupra casei si anexelor, impreuna cu terenul aferent, teren care a fost limitat nefiresc la 400 mp.
În anul 1990 si pana in prezent reclamanții au plătit impozitului, au stăpânit netulburati intreaga curte timp de peste 25 de ani- dovada fiind ca întreaga curte nu are decât o singura poarta - aflata la 3 metri de . acces la terenul din spate nu exista.
De asemenea, au subliniat faptul ca paratul M. I., unul dintre vânzătorii terenului, semnatar al Contractului încheiat in 1990 a refuzat sa dea lămuriri instanței de fond când i s-au solicitat aceste lămuriri in legătura cu suprafața vânduta către reclamanți, fam. S..
Totodată, reclamanții au solicitat instanței de judecata sa constate ca alegerea Variantei I de lotizare de către instanța de fond si atribuirea către parații M. a suprafeței de teren de 442 mp a fost făcuta in mod netemeinic si nelegal si prin prisma faptului ca lotul respectiv nu are un acces adecvat si nici datorita faptului ca pe lotul respectiv nu se poate construi in mod efectiv nimic.
In acest sens, se impune a fi admisă cererea reclamanților astfel cum a fost precizata intrucat din modul in care este amplasat întregul teren, cat si construcțiile si anexele acestora, partajarea suprafeței de teren de 1000 mp in doua loturi (de 400 mp, respectiv 600 mp) nu ar fi posibila fara a afecta respectivele construcții intrucat construcțiile sunt amplasate astfel incat deplasarea de la una la cealaltă implica folosirea unei suprafețe de teren mai mari de 565 mp.
Pe de alta parte, astfel cu reiese din Anexa la Raportul de evaluare care cuprinde si lotizările paraților M. le-a fost atribuita suprafața de 442 mp., teren la care se ajunge printr-o . metrii (imposibil de intrat cu o mașina mai mare cum este cea de pompieri), iar lățimea lotului este de 10 metrii, dimensiuni si forma a terenului la care lotul de teren nu este conștruibil si nu poate fi întrebuințat (dpdv economic) asa cum reclamanții l-ar întrebuința daca le-ar fi atribuit in deplina proprietate si posesie întreaga suprafața de teren.
De altfel, in conformitate cu argumentele de recurs expuse sunt si soluțiile pronunțate in jurisprudenta in spete similare.
Legal citat pârâtul M. I. a formulat întâmpinare la data de 17.06.2015 prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea soluției pronunțată pe fondul cauzei.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că recurenții sunt nemulțumiți de soluția data, susținând ca instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art.673 ind.9 si 673 ind. 10c.pr.civ., dispunându-se ieșirea din indiviziune conform variantei I. a raportului de expertiza M. S..
De asemenea, precizează că nu este de acord cu cu admiterea cerereii de ieșire din indiviziune pentru suprafața de 1.000 m.p. din suprafața totala de 3000 m.p., asa cum se solicita in acțiunea principala, in condițiile în care vânzarea s-a realizat pentru suprafața de 400 m.p.
Totodată, pârâtul a precizat că nu este de acord cu cererea de ieșire din indiviziune pentru suprafața de 1.000 m.p. din suprafața totala de 3000 m.p., asa cum se solicita in acțiunea principala, in condițiile în care vânzarea s-a realizat pentru suprafața de 400 m.p.
Pârâtul a arătat că în momentul vânzării, anul 1990, vânzătorii au deținut acte doar pe suprafața de 400 m.p, restul fiind in folosința CAP Drajna de Sus. Conform Planului de situație, la data de 07.03.1990, CAP Drajna de Sus este de acord cu delimitarea suprafeței de 400 m.p. din totalul de 1000 m.p., iar ulterior, odată cu . L18/1991, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 600 m.p. dar si pentru alte terenuri ce fuseseră înscrise in CAP de autorii pârâților, insa nu dețin titlu de Proprietate .
Pârâtul a mai precizat că la momentul formulării acțiunii dețin doar un proces verbal de punere in posesie pe care l-au atașat la dosarul cauzei.
Se susține ca prin atribuirea suprafeței de 565 m.p, conform variantei I. de lotizare, recurenții nu pot avea un trai normal cu animale, gradina de legume si pomi fructiferi, ca nu au unde amplasa un coteț sau grajd pentru animale, însa, susținerile acestora nu pot fi acceptate in condițiile in care in urma cu 25 de ani, obiectul vânzării 1-a făcut nu doar nu doar terenul ci si casa, grajdul si cotețul, așa cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.496 din 15.03.1990
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Criticile recurenților față de hotărârea pronunțată de judecătorie, vizează în principal aspectul omologării variantei de lotizare.
Potrivit art.6739 cod pr. civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții sau îmbunătății cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Textul mai sus menționat enumeră cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar.
Enumerarea nu are caracter limitativ, dimpotrivă, la finalul textului este folosită expresia „altele asemenea”, ceea ce permite concluzia că instanța poate, în afara criteriilor expres menționate, să țină cont și de alte criterii, de ordin familial, social sau moral, în funcție de specificul fiecărei cauze.
Este evident faptul că prima instanță a apreciat și a avut în vedere toate criteriile prevăzute de textul de lege mai sus menționat, atunci când a omologat varianta de lotizare, aceasta respectând, în parte, voința părților, precum și posesia.
Faptul că, din perspectiva recurenților nu ar fi economic partajarea terenului nu poate fi reținut de instanța de control judiciar.
La atribuirea bunurilor ce fac parte din masa de împărțit s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege, precum și împrejurarea că imobilul ce a făcut obiectul partajului este comod partajabil.
Tribunalul nu poate omologa varianta a II-a de lotizare, solicitată în mod expres de recurenți, față de împrejurarea că, validându-se o astfel de variantă, intimații nu ar mai primi nici un bun în natură.
Nu poate fi primită nici critica potrivit cu care accesul se realizează pe o . m și nici că terenul nu mai construibil, câtă vreme acesta are destinația de teren – fâneață, iar nu curți construcții.
Fără nicio problemă, cele două loturi de teren, precum și construcțiile pot fi folosite fără să aducă atingere dreptului de proprietate.
Susținerea recurenților potrivit cu care intimații nu au cultivat niciodată terenul este contrazisă chiar de către aceștia care au învederat că doar ei sunt cei care l-au cultivat.
Faptul că WC-ul este în lotul celorlalte părți nu conduce la concluzia că parte din imobilul ce le-a fost atribuit nu poate fi utilizat potrivit destinației acesteia, recurenții putând edifica oricând o nouă astfel de construcție.
Așa fiind, sub toate aspectele invocate, tribunalul constată că criticile subsumate celor două motive de recurs vizând greșita omologare a variantei I de lotizare, sunt nefondate.
În ceea ce privește criticile referitoare la intenția de vânzare a suprafeței de 1.000 mp., iar nu de 400 mp., tribunalul reține că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.496/15.03.1990 de Fostul Notariat de Stat Local Vălenii de M., M. N., în prezent decedat, autorul intimaților pârâți, M. C. și M. ion au vândut recurentei S. M. și numitului S. A., autorul celorlalți doi recurenți imobilul compus din teren de 400 mp., indiviz din 1.000 mp., precum și construcțiile aflate pe acest teren.
Așadar, intenția părților a fost aceea de a se tranzacționa numai cu privire la acest teren, iar nu cu privire la întreaga suprafață de 1.000 mp., 1.036 mp., găsiți la măsurătoare.
De altfel, actul mai sus amintit nu a fost anulat, a intrat în circuitul juridic civil și a produs pe deplin consecințe, astfel că și sub acest aspect criticile recurenților sunt nefondate, în mod corect prima instanță reținând drepturile de proprietate ale părților.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.312 cod pr. Civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 cod pr. Civ., tribunalul va obliga recurenții la cheltuieli de judecată către intimatul M. I., reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții – reclamanți S. M., domiciliată în București, ., sector 3, V. C., domiciliată în București, ., ., ., sector 2, S. I. N., domiciliat în București, Splaiul Unirii, nr. 37, ., . împotriva sentinței civile nr. 440/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații – pârâți M. C., domiciliat în Cluj-N., .. 10, ., M. I., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, M. C. S., domiciliat în Ploiești, ., .. 183, jud. Prahova, M. L. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova si S. M., domiciliată în București, .. 63, sector 1 ca nefondat.
Obligă recurenții la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul M. I., reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
H. A. G. R. M. C. N.
GREFIER
D. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. R.M.
2 ex./ 30.06.2015
D.f._ – Judecătoria Vălenii de M.
J. f. B. Dănut C.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 28/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1588/2015.... → |
|---|
