Contestaţie la executare. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 426/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 426
Ședința publică din data de 01.10.2015
PREȘEDINTE - C. R.
JUDECĂTORI - M. N.
- N. A.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta-intimată ., cu sediul ales în mun. C., .-84, ., împotriva sentinței civile nr. 1661/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-contestator G. R. I., cu domiciliu in ., jud. Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 380,00 lei, conform ordinului nr. 1169/17.09.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reprezentat de avocat D. D., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost depusă la dosar, prin serviciul registratură, cerere formulată de recurentă, la care a anexat ordinului nr. 1169/17.09.2015 privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 380,00 lei, anulată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat și, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, contestația la executare fiind întemeiată pe vechiul cod de procedură civilă, s-au depus actele de executare, iar instanța de fond a constatat că a existat o perioadă mai mare de 6 luni, în care nu s-a efectuat nici o executare. De asemenea, la momentul la care s-a întocmit un act de executare, instanța de fond a constatat că nu mai era posibil să se formuleze vreo cerere, întrucât executarea silită era prescrisă, instanța de fond pronunțând în acest sens o soluție corectă.
Arată că recurenta încearcă prin recursul formulat să depună acte ce nu se află în dosarul de executare, pe motiv că nu ar fi ajuns la executorul judecătoresc și anume trei cereri care nu cuprind număr de dosar, neînregistrate în nici un fel. Cererile ar fi fost trimise prin fax, însă nu ar fi ajuns la executorul judecătoresc.
Există și alte cereri depuse de recurentă în care apare clar pe dovada de fax numărul de fax al destinatarului, însă actele anexate recursului nu poartă număr de fax destinatar, ca atare nu au plecat de la recurentă. Aceste acte au fost depuse la dosar pentru a acoperi perioada în baza căreia s-a prescris executarea silită. Arată că instanța de fond în mod corect a analizat în baza actelor dosarului de executare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ la data de 10.03.2015 contestatorul G. R. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. M. C. S.R.L. anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.299/2007 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc F. M. și suspendarea executării până la soluționarea definitivă a contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației contestatorul a arătat că printr-o somație de plată, la care nu a fost citat, a fost obligat să plătească suma de 173 dolari SUA, 2714 lei penalizări de întârziere și 98 lei cheltuieli de judecată, iar din anul 2007 până în prezent nu a primit nici o somație sau înștiințare despre respectiva hotărâre sau despre executarea acesteia.
A mai învederat contestatorul că executorul judecătoresc a calculat penalități de întârziere din 2007 până în 2015 ajungându-se de la o datorie de la suma de 173 dolari SUA la suma aberantă de 11.066 lei, deci la aproape 3000 euro, cuantum pe care îl contestă.
Totodată, contestatorul a invocat prescripția dreptului de a mai pretinde executarea în temeiul art.705 N. C.pr.civ., arătând că termenul a început să curgă la data de 08.05.2007, iar dispoziție de poprire a primit-o la data de 26.02.2015, titlul fiind obținut după 8 ani.
De asemenea, a invocat perimarea executării silite în temeiul art.696 C.pr.civ.
În drept, a invocat art. 696, 697, 705 N. C. pr.civ.
În dovedire, a depus, în copie, dovadă comunicare, dispoziție de poprire, sentința civilă nr.807/21.03.2007, încheiere din 08.05.2007, proces verbal cheltuieli de executare.
Intimata S.C. M. C. S.R.L a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare în principal ca tardiv formulată și în subsidiar ca nefondată și în cazul în care contestatorul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru înțelege să invoce excepția de netimbrare a contestației la executare.
Intimata a invocat tardivitatea contestației la executare, arătând că debitorul a formulat contestație cu depășirea termenului de 15 zile de la momentul la care a luat cunoștință de executarea silită pornită împotriva sa, respectiv de la data comunicării somației potrivit art.401 alin.1 C.pr.civ.
Referitor la cererea de suspendare a arătat că în cazul în care nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru înțelege să invoce excepția de netimbrare, iar pe fondul cererii solicită respingerea acesteia ca nefondată întrucât contestatorul nu a precizat motivele și nu a făcut dovada că prin executarea silită declanșată împotriva sa i s-ar cauza un prejudiciu ireparabil sau greu de înlăturat, ceea ce ar justifica urgența în privința măsurii suspendării.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a arătat că în baza sentinței civile nr.807/21.03.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ a formulat la data de 11.06.2007 cerere de executare silită ce a fost înregistrată de B. F. M. sub nr.299/2007, în cursul termenului de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește excepția perimării executării silite, intimata a solicitat respingerea acesteia ca nefondată întrucât a stăruit în continuarea executării silite prin nenumărate cereri de continuare a executării silite transmise executorului judecătoresc.
În drept, a invocat dip. art. 205 și urm. C.pr.civ.
La solicitarea instanței, B. F. M. a depus la dosar copii certificate de pe actele de executare silită din dosarul de executare nr.299/2007.
După administrarea probei cu acte, prin sentința nr. 1661/30.04.2015 Judecătoria Câmpina a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de intimată prin întâmpinare, a admis contestația la executare formulată de contestatorul G. R. I., în contradictoriu cu intimata . și, în consecință, a anulat toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 299/2007 al B. F. M. și dispune încetarea executării silite în acest dosar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.807/21.03.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neformularea cererii în anulare, investită cu formulă executorie, debitorul G. R. I., contestator în prezenta cauză, a fost somat ca în termen de 30 de zile de la comunicare să plătească creditoarei, intimată în prezenta cauză, suma de 173,20 dolari SUA, în echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă și suma de 2714,47 lei reprezentând penalități de întârziere, în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, aferente debitului de 577,08 lei, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei facturi și data de 28.02.2007 și contravaloarea penalităților convenționale în cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal de 577,08 lei, curse în continuare pentru perioada cuprinsă între 01.03.2007 și data îndeplinirii obligației de plată.
A motivat prima instanță că, la data de 25.07.2007, prin cererea înregistrată sub nr.299 la B. F. M., intimata S.C. M. C. S.R.L. a solicitat executarea silită a sentinței civile nr. 807/21.03.2007, iar în cadrul dosarului execuțional nr. 299/2007, la data de 01.08.2007 au fost emise somația către contestator și procesul verbal privind cheltuielile de executare, la data de 12.09.2007 executorul judecătoresc a emis adresă către debitor pentru achitarea sumei datorate, la data de 01.09.2008, în cadrul aceluiași dosar de executare, intimata a formulat în baza art.389 alin.3 C.pr.civ. o nouă cerere de executare silită a sentinței în discuție, fiind emisă somație către debitor la data de 03.09.2008, somație ce a fost comunicată contestatorului la adresa ., nr.921, jud. Prahova, fiind returnată de poștă cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă și noul locatar nu permite afișarea” și la adresa ., ., ., prin afișare pe ușa locuinței întrucât nicio persoană nu a fost găsită.
S-a mai susținut de către instanța de fond că din procesele verbale întocmite de executorul judecătoresc la 26.03.2009, 15.10.2009, 17.03.2010, 24.08.2010 și 16.02.2011 cu ocazia deplasării în ., ., ., . rezultă că acestea au fost afișate pe ușa locuinței întrucât debitorul nu a fost prezent, iar adresa nr.299/18.06.2009 comunicată debitorului la aceeași locație a fost afișată întrucât nicio persoană nu a fost găsită, următorul act de executare după procesul verbal din 16.02.2011 fiind somația nr.299 din data de 14.11.2011 ca urmare a cererii creditoarei de continuare a executării înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 14.11.2011, somația ce a fost expediată la aceeași adresă ., ., ., ., actul fiind afișat și de această dată întrucât nicio persoană nu a fost găsită.
A precizat instanța de fond că, în continuarea executării, procesele verbale întocmite de executorul judecătoresc cu ocazia deplasării în ., ., ., . în 09.02.2012, 25.07.2012, 10.01.2013, 27.06.2013 și 05.12.2013 au fost afișate pe ușa locuinței întrucât debitorul nu a fost prezent, adresele nr.299/ 09.02.2012 și 21.05.2014 prin care contestatorul a fost invitat la sediul executorului judecătoresc având același domiciliu menționat nu rezultă că au fost comunicate acestuia, iar la data de 17.02.2015 a fost emisă dispoziția de poprire către terțul poprit . adresa nr.216/19.03.2015 acesta învederând că reținerea sumelor va începe de la data de 06.04.2015.
A reținut prima instanță că potrivit probelor administrate, în perioada 12.09._08 nu a fost îndeplinit nici un act de executare, astfel încât în baza disp. art.389 alin.1 C.pr.civ. constată perimată de drept executarea silită, noua cerere de executare silită fiind efectuată de către intimată la data de 01.09.2008, iar actele de executare ulterioare au fost comunicate debitorului la adresa ., ., ., ., fiind afișate pe ușa locuinței întrucât nicio persoană de la pct.1 nu a fost găsită, conform dovezilor de primire și proceselor verbale de predare acestea au fost, contestatorul nefiind prezent nici cu ocazia deplasărilor executorului judecătoresc la adresa susmenționată în zilele de 26.03.2009, 15.10.2009, 17.03.2010, 24.08.2010, 16.02.2011, 09.02.2012, 25.07.2012, 10.01.2013, 27.06.2013 și 05.12.2013, procesele verbale încheiate fiind afișate pe ușa locuinței or, potrivit cărții de identitate a contestatorului . nr._ din luna ianuarie 2008 acesta figurează în evidențe cu domiciliul în satul Cătina, ., jud. Prahova, ceea ce înseamnă că actele de executare întocmite după data formulării noii cereri de executare silită, respectiv 01.09.2008, nu au fost comunicate contestatorului conform dispozițiilor legale.
A concluzionat prima instanță că, în aceste condiții, nu se poate interpreta în defavoarea contestatorului nerespectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește comunicarea actelor de executare cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor legale, termenul de contestație începe să curgă de la comunicare sau luare la cunoștință, astfel încât, în lipsa unor dovezi contrare, verosimile, în speță, primul act de executare de care contestatorul a luat cunoștință, astfel cum acesta a învederat, este dispoziția de poprire din data de 17.02.2015 și, prin urmare, excepția tardivității este neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul contestației, instanța de fond a reținut că din succesiunea actelor de executare, astfel cum au fost reținute anterior, se constată că de la data întocmirii de către executorul judecătoresc a procesului verbal din 16.02.2011 creditoarea a lăsat să treacă o perioadă mai mare de 6 luni fără a fi urmat alte acte de executare, astfel că potrivit art.389 alin.1 C.pr.civ. executarea silită este perimată de drept.
S-a susținut, de asemenea, că ulterior acestui act, la data de 14.11.2011 creditoarea a formulat cerere de continuare a executării silite or, potrivit art.389 alin.3 C.pr.civ., în caz de perimare pentru continuarea executării este necesară o nouă cerere de executare silită, iar potrivit art.391 C.pr.civ. încălcarea dispozițiilor art. 389 este sancționată cu nulitatea executării, fiind evident că cererea de continuare a executării nu poate fi asimilată cererii de executare silită având natură juridică diferită și astfel, în lipsa cererii de executare silită, ce se impunea ca urmare a perimării executării, toate actele de executare ce au urmat nu au fost întocmite și nici comunicate, astfel cum s-a arătat mai sus, cu respectarea dispozițiilor legale.
A mai arătat instanța de fond că, mai mult, raportat la data formulării cererii de continuare a executării - 14.11.2011 – dreptul creditoarei de a cere executarea silită este prescris, potrivit art.405 și urm. C.pr.civ., caz în care, față de starea de fapt reținută și având în vedere prevederile legale menționate, acțiunea este întemeiată impunându-se anularea actelor de executare silită și încetarea executării silite în acest dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata ., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că din interpretarea disp. art. 389 alin. 1 C.pr.civ. rezultă că sancțiunea procedurală a perimării intervine în situația pasivității creditorului relativ la procedura de executare silită, iar nu cea a executorului judecătoresc, caz în care termenul de perimare a executării silite se întrerupe prin îndeplinirea de către cel interesat a oricărui act necesar pentru executare or, în cauză, societatea a stăruit în executarea silită fără ca între cereri să se fi împlinit termenul de 6 luni.
A precizat recurenta că a formulat periodic cereri de continuarea executării silite înaintea împlinirii unui interval de 6 luni, cerere care echivalează cu un act necesar pentru executare, caz în care, neexistând culpa sa, înseamnă că în mod greșit instanța a apreciat că executarea silită s-a perimat, nefiind îndeplinită una din condițiile perimării, respectiv culpa creditorului.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 18.06.2015.
La data de 01.10.2015 intimatul G. R. I. a depus note de concluzii, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 și art. 3041 c.pr.civ., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 807/21.03.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina s-a admis cererea formulată de creditoarea ., sens în care a fost somat debitorul G. R. I. să plătească creditoarei suma de 173,20 dolari SUA în echivalent lei la data plății reprezentând c/valoarea serviciilor de telefonie mobilă și suma de 2714,47 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, aferente debitului de 577,08 lei pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei facturi și data de 28.02.2007, c/valoarea penalităților convenționale în cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferentă debitului principal de 577,08 lei, curse în continuare pentru perioada cuprinsă între 01.03.2007 și data îndeplinirii obligației de plată, precum și suma de 98,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sentință rămasă irevocabilă prin neformularea cererii în anulare.
Întrucât debitorul nu și-a îndeplinit de bună voie obligația instituită în sarcina sa prin sentința sus menționată, creditoarea a formulat la data de 25.07.2007 cerere de executare silită, formându-se dosarul de executare silită nr. 299/2007 al B. F. M. Câmpina, dosar în care s-au întocmit acte de executare constând în somația nr. 299/01.08.2007, proces verbal de cheltuieli de executare din data de 01.08.2007, adrese întocmite de către executorul judecătoresc în vederea aflării bunurilor proprietatea debitorului, a calității de angajat a acestuia, relații necesare în vederea soluționării dosarului de executare, ultimul act îndeplinit constând în adresa întocmită de către executor la data de 12.09.2007, prin care a comunicat debitorului că este invitat la data de 18.09.2007 să se prezinte la sediul biroului, în vederea achitării debitului, în caz contrar urmând a se proceda la executarea silită și vânzarea la licitație publică a imobilului proprietatea debitorului.
După un interval de cca 1 an de zile, la data de 01.09.2008 creditoarea a formulat o nouă cerere de executare silită în cadrul dosarului de executare 299/2007, fiind emisă somația nr. 299/03.09.2008, încheierea nr. 228/11.09.2008 de notare a somației în cartea funciară, proces verbal de constatare din data de 02.09.2008, adrese întocmite de executorul judecătoresc către ANCPI - BCF Câmpina din data de 21.10.2008, proces verbal de constatare din data de 26.03.2009, adresa nr. 299/18.06.2009, procese verbale din data de 15.10.2009, 17.03.2010, 24.08.2010, 16.02.2011, acesta din urmă fiind ultimul act de executare întocmit de executorul judecătoresc.
Ulterior, la data de 14.11.2011, creditoarea a formulat o cerere de continuare a executării silite în același dosar de executare, fiind emisă somația nr. 299/14.11.2011, procese verbale din data de 09.02.2012, 25.07.2012, 10.01.2013, 27.06.2013, 05.12.2013, iar la data de 19.05.2014 creditoarea a solicitat continuarea executării silite în toate dosarele de executare silită aflate pe rolul B. F. M., executorul formulând la data de 21.05.2014 o invitație către debitor de a se prezenta la data de 05.06.2014 în vederea achitării debitului, iar la data de 30.09.2014 s-a formulat de către intimată o nouă cerere de continuare a executării în vederea acoperirii debitului, solicitând ITM Prahova relații, în sensul dacă debitorul figurează ca angajat, comunicându-se răspuns la data de 16.10.2014, executorul întocmind la data de 17.02.2015 dispoziție de poprire, dispoziție primită de angajatorul debitorului, cu mențiunea că reținerea sumelor prevăzute în dispoziția de poprire va începe de la data de 06.04.2015.
Potrivit art. 399 C.pr.civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrăgând anularea actelor respective.
Art. 389 C.pr.civ. prevede că dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
De asemenea, art. 705 C.pr.civ. prevede că dreptul de obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 807/21.03.2007 a Judecătoriei Câmpina, debitorul G. R. I. a fost obligat să plătească creditoarei . diverse sume de bani, reprezentând c/valoarea serviciilor de telefonie mobilă, penalități de întârziere, penalități convenționale, cheltuieli de judecată, obligație neîndeplinită de bună voie de către debitor, motiv pentru care creditoarea a procedat la executarea silită a acestuia, formându-se dosarul de executare nr. 299/2007 al B. F. M. Câmpina, dosar în care s-au emis mai multe acte de executare, printre care adresa din data de 12.09.2007, dată de la care nu s-a mai efectuat niciun act de executare până la data formulării de către creditoare, la data de 01.09.2008, o nouă cerere de executare silită, precum și procesul verbal de constatare din data de 16.02.2011, dată de la care nu s-a mai întocmit nici un act de executare până la data de 14.11.2011, când creditoarea a formulat cerere de continuare a executării silite.
Ca atare, atât timp cât de la data de 12.09.2007 și până la data de 01.09.2008, respectiv 16.02.2011 și până la data de 14.11.2011 a trecut un interval de timp mai mare de 6 luni, fără a fi efectuate în această perioadă acte de executare, înseamnă că executarea silită pentru aceste perioade este perimată de drept, considerându-se că este neîncepută, reținându-se culpa creditoarei care, în aceste perioade, nu a întreprins niciun act de executare silită.
Totodată, ținând seama că titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 807/21.03.2007 a fost legalizată și investită cu formulă executorie la data de 08.05.2007, fiind irevocabilă prin neformularea cererii în anulare iar cererea de continuare a executării silite a fost formulată la data de 14.11.2011, înseamnă că de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data formulării cererii de continuare a executării silite a trecut un interval de timp mai mare de trei ani, situație în care dreptul creditoarei de a solicita executarea silită a titlului executoriu era prescris, caz în care toate actele de executare întocmite ulterior acestei date sunt nule de drept, neputându-se întocmi nici un act de executare valabil în situația în care dreptul de a cere executarea silită s-a prescris prin expirarea termenului prevăzut de lege în favoarea creditoarei de a solicita executarea silită a debitorului.
Faptul că, în cauză, creditoarea a formulat cerere de continuare a executării silite la data de 14.11.2011, nu înseamnă că această cerere a întrerupt termenul de perimare în condițiile în care această cerere a intervenit ulterior expirării unui interval de 6 luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare constând în procesul verbal din data de 16.02.2011 și, deși nu există niciun impediment ca creditoarea să pornească o nouă executare, această cerere trebuie formulată în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani, condiție neîndeplinită în cauză.
Astfel, în mod corect instanța de fond a anulat actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 299/2007 al B. F. M. și a dispus încetarea executării silite în dosarul sus menționat, fiind îndeplinite cerințele art. 399 C.pr.civ. în acest sens.
Criticile recurentei în sensul că nu are nici o culpă pentru a se constata că a intervenit perimarea executării silite, stăruind în executare solicitând organului de executare de a continua executarea silită, nu pot fi avute în vedere, în condițiile în care în perioadele 12.09._08, 16.02._11 nu s-a întocmit de către creditoare nici un act de urmărire, nicio cerere de continuare a executării silite, aceasta stând în pasivitate, astfel că formularea unei cereri de continuare a executării silite ulterior expirării termenului de 6 luni nu este de natură să justifice întreruperea termenului de perimare care era deja expirat, executarea silită fiind considerată neîncepută.
Cele două adrese din data de 30.06.2011, 04.10.2011, depuse la instanța de recurs prin care creditoarea ar fi solicitat B. F. M. continuarea executării silite în toate dosarele de executare aflate pe rolul acestui birou, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care nu există nicio dovadă că aceste adrese ar fi fost comunicate executorului judecătoresc F. M., nefiind menționat niciun destinatar pe verso-ul acestor adrese, mai ales că cele două adrese nu se regăsesc în dosarul de executare astfel cum a fost comunicat de către executor instanței de fond or, dacă creditoarea ar fi solicitat la data de 30.06.2011 continuarea executării silite, ar fi însemnat că și această adresă să se regăsească în dosarul de executare.
De altfel, în adresa pretins înaintată executorului judecătoresc la data de 30.06.2011 și care ar fi fost de natură să întrerupă cursul perimării, se menționează că se solicită continuarea executării silite în „următoarele dosare de executare aflate pe rolul biroului dvs.”, fără a se indica vreun număr de dosar, astfel că nu reprezintă o dovadă certă că s-ar fi solicitat continuarea executării silite și în dosarul nr. 299/2007, iar adresa din data de 04.10.2011 având aceeași formulare, în condițiile în care s-ar considera că a fost emisă de către creditoare și comunicată executorului judecătoresc, excede însă perioadei de prescripție de 3 ani în care creditoarea și-ar fi putut exercita dreptul de a solicita executarea silită a titlului executoriu.
Or, cât timp în perioada 16.02._11 creditoarea nu a efectuat niciun act de urmărire, nicio cerere de executare sau de continuare a executării silite, lăsând executarea în nelucrare mai mult de 6 luni, înseamnă că executarea silită este perimată de drept, considerându-se astfel că nici nu a fost declanșată, iar împrejurarea că la data de 14.11.2011 s-a formulat o cerere de continuare a executării silite nu înseamnă că actele de executare întocmite în baza acestei cereri au caracter legal cât timp cererea de executare silită a fost formulată după expirarea termenului de prescripție de trei ani, astfel încât la acea dată dreptul creditoarei de a cere executarea silită era prescris, situație în care nu mai putea fi întocmit în mod valabil niciun act de executare silită.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond nu este lovită de nici una din nulitățile prev. de art. 304 C.pr.civ., în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat și va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-intimată ., cu sediul ales în mun. C., .-84, ., împotriva sentinței civile nr. 1661/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-contestator G. R. I., cu domiciliu în com. Florești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată in ședință publică azi 01.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. R. M. N. N. A.
GREFIER,
L. E. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. R.C./Tehnored. A.L.E.
2 ex./09.11.2015
D.f. nr._ – Judecătoria Câmpina
J.f. - L. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2822/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2835/2015. Tribunalul... → |
|---|
