Contestaţie la executare. Decizia nr. 2822/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2822/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 2822/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2822
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanții - intimați M. D., CNP_ și M. P., ambii domiciliați în S., ., județ Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. R. D., cu sediul în București, ., . 3, și de apelantul-intimat B. Țarean C., CUI RO_ cu sediul în Ploiești, ., nr. 6, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2856/02.03.2015 și a încheierii de ședință din data de 09.02.2015, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. I., CNP_ și M. M., CNP_, ambii domiciliați în București, ., ., sector 4.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea apelanților să depună la dosar note scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 01 octombrie 2015, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.07.2013 sub nr._, contestatorii M. I. și M. M., în contradictoriu cu intimații B.E.J. Ț. C., M. D. și M. P., au formulat contestație împotriva procesului–verbal din 10.07.2013 încheiat în dosarul de executare nr. 288/2013, solicitând obligarea executorul judecătoresc Ț. C. la continuarea executării silită în dosarul de executare nr. 288/2013.
În motivare, contestatorii au arătat că dețin titlul executoriu reprezentat de sentința civila nr. 800/2005 pronunțata în dosarul nr. 1162/2004 al Judecătoriei S., iar executarea silită a început inițial in dosarul nr. 218/2006 al B.E.J. P. B., insa a continuat la B.E.J. Ț. C..
Au mai arătat contestatorii că debitorii au fost somați încă din prima faza de executare, însă niciodată nu s-au conformat dispozițiilor din titlul executoriu.
Contestatorii au învederat că la data de 10 iulie 2013 s-a prezentat executorul judecătoresc Ț. C. care a refuzat executarea sub pretextul că sunt aplicabile disp. art. 903 din Legea nr. 134/2010 și, in cuprinsul procesului-verbal, a îndrumat creditorii a se adresa instanței de judecata.
Contestatorii au susținut că executorul judecătoresc a refuzat în mod nejustificat executarea având în vedere dispozițiile din titlul executoriu care prevăd o obligație alternativa in cuprinsul dispozitivului acestuia, astfel încât, s-a intrat in puterea lucrului judecat, pe de o parte, iar pe de alta parte, nu sunt incidente temeiurile de drept menționate.
Au mai arătat contestatorii că au dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, iar acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive.
În drept, au fost invocate disp. art. 399 si urm. V.C.pr.civ., art. 3, 5 si 6 din Legea nr.76/2012, art. 54 si art. 56 din Legea nr. 188/2000.
În susținere, au fost anexate, în copie: procesul verbal din 10.07.2013, sentința civilă nr. 800 din data de 29.09.2005 pronunțată în dosarul nr. 1162/2004 a Judecătoriei S..
La data de 29.04.2014, intimații M. D. și M. P. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepțiile netimbrării cererii și perimării executării silite, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției netimbrării, intimații au învederat că nu s-a procedat de către petenți la achitarea taxei judiciare de timbru datorată în cauză, conform art. 10 alin 2 teza finală din OUG 80/2013.
În motivarea excepției perimării executării silite, intimații au arătat că se impune a se constata intervenirea perimării executării silite începute în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 800/2005 față de împrejurarea că de la ultimul act de executare întocmit în dosarul de executare nr. 218/2006 al B. P. B., respectiv 30.05.2012, și până la cererea de executare silită formulată în dosarul de executare nr. 288/2013 al B.E.J. Ț. C., la data de 06.06.2013, au trecut mai mult de 6 luni, astfel încât a intervenit perimarea executării silite.
Pe fondul cauzei, intimații au arătat că astfel cum reiese din procesul-verbal dresat în data de 10.07.2013 de B.E.J. Ț. C., în urma deplasării la adresa din Orașul S., ., executorul judecătoresc a apreciat că debitorii-intimați M. D. și M. P. nu și-ar fi îndeplinit obligațiile „de a consolida locuința creditorilor M. I. și M. M. și de a efectua separația conductei de apă în dreptul căminului de vizitare", motiv pentru care a îndrumat creditorii să se adreseze instanței de executare conform art. 903 C.proc.civ., atât obiecțiile creditorilor cât și ale debitorilor fiind consemnate în procesul-verbal.
Au susținut intimații că dispozițiile art. 903 C.proc.civ. reglementează expres procedura de urmat, pentru cazul în care obligația de a face cuprinsă în titlul executoriu nu a fost adusă la îndeplinire și că, în ipoteza lansată de contestatori, potrivit cu care aceștia ar fi fost deja abilitați să execute pe cheltuiala debitorilor-intimați lucrările menționate în sentința civilă nr. 800/2005, nimic nu-i împiedică pe acești creditori să realizeze chiar ei aceste lucrări.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 C.pr.civ.
Intimatul Biroul Executorului Judecătoresc Ț. C. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
La solicitarea instanței, a fost comunicată copia dosarului de executare silită nr. 288/2013 al B.E.J. Ț. C. ( fila 97).
La termenul de judecată din data de 15.07.2014, instanța a constatat că speței îi sunt aplicabile dispozițiile N.C.pr.civ. și a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin 1 pct. 1 C.pr.civ., pentru motivele expuse în încheierea de ședință. ( fila 656)
La data de 17.12.2014, contestatorii au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cauza fiind repusă pe rol la termenul din 09.02.2015.
Prin nota de ședință din 06.02.2015, intimații au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție respinsă la termenul din 09.02.2015, pentru considerentele arătate în încheierea de ședință. La același termen de judecată, instanța a respins excepția netimbrării cererii, ca neîntemeiată și a calificat excepția perimării executării silite, ca apărare de fond.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2856/02.03.2015 instanța de fond a admis contestația la executare formulată de către contestatorii M. I. și M. M. în contradictoriu cu intimații B.E.J. Ț. C., M. D. și M. P. și a obligat intimatul Biroul Executorului Judecătoresc Tarean C. să continue executarea silită în dosarul de executare silită nr. 288/2013, în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 800/29.09.2005 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr. 1162/2004. De asemenea, instanța de fond a admis, în parte, cererea contestatorilor privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și a obligat intimatul Biroul Executorului Judecătoresc Tarean C. la plata către contestatori a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 2648,92 lei, din care 2500 lei reprezintă onorariu de avocat, 20 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, 38,42 lei reprezintă taxe poștale și 90 lei reprezintă cheltuieli fotocopiere înscrisuri. Totodată, instanța a respins în rest cererea contestatorilor privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit art. 711 alin 1 teza ultimă C.pr.civ., se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
În fapt, la data de 06.06.2013, a fost înregistrată sub nr. 288, la B.E.J. Ț. C., cererea de executare silită formulată de creditorii M. I. și M. M., împotriva debitorilor M. D. și M. P., având ca obiect „ obligație a face –consolidare locuință proprietatea reclamanților și separație conductă de apă”, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 800 din data de 29.09.2005 pronunțată în dosarul nr. 1162/2004 a Judecătoriei S.. (filele 98-103)
Prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2013 s-a dispus încuviințarea executării silite, în temeiul titlului executoriu menționat.
Prin procesul verbal încheiat la data de 10.07.2013, executorul judecătoresc Ț. C. a constatat că debitorii nu și-au îndeplinit obligațiile de a consolida locuință creditorilor și de a efectua separația conductei de apă în dreptul căminului de vizitare, deși încheierea de încuviințare a executării silite, somația și titlul executoriu au fost comunicate la 25.06.2013. Având în vedere aceste aspecte, executorul judecătoresc a îndrumat creditorii să se adreseze instanței de executare în conformitate cu art. 903 C.pr.civ. (fila 130)
De asemenea, prin adresa din data de 25.11.2013, executorul judecătoresc a comunicat contestatorilor-creditori că executarea silită va continua numai după depunerea încheierii prin care instanța de executare îi autorizează să aducă la îndeplinire titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 800 din data de 29.09.2005, de către creditori sau de alte persoane pe cheltuiala debitorilor. (fila 130)
Cercetând dispozitivul titlului executoriu în temeiul căruia s-a început executarea silită în dosarul execuțional nr. 288/2013 al B.E.J. Ț. C., instanța a reținut că reclamanții au fost abilitați ca, în caz de refuz din partea pârâților de a efectua lucrările la care au fost obligați, să le efectueze pe cheltuiala acestora din urmă.
Conform art. 903 C.pr.civ., invocat de executorul judecătoresc drept temei pentru refuzul de a continua executarea silită, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
După cum se poate observa însă, creditorii au fost deja autorizați prin chiar sentința civilă ce constituie titlu executoriu, sentință irevocabilă, să îndeplinească, pe cheltuiala debitorilor, obligația ce formează obiectul respectivului litigiu, astfel încât refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea este neîntemeiat. În condițiile date, o cerere întemeiată pe disp. art. 903 C.pr.civ., ar fi respinsă ca lipsită de interes.
În ceea ce privește excepția perimării executării silite, invocată de intimați și calificată ca apărare de fond, instanța a reținut că s-a statuat cu putere de lucru judecat în dosarul nr._/281/2013 al Judecătoriei Ploiești (având ca obiect contestația la executarea formulată de intimații din prezenta speță împotriva actelor de executare silită demarate în dosarul execuțional nr. 288/2013 al B.E.J. Ț. C.), soluționat prin sentința civilă nr. 8444 din 10.06.2014, rămasă irevocabilă, că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită nu s-a împlinit, acesta fiind întrerupt (fila 710), astfel încât această chestiune nu mai poate face obiectul unei noi analize.
Pentru aceste considerente, instanța a admis contestația la executare și a obligat intimatul Biroul Executorului Judecătoresc Tarean C. să continue executarea silită în dosarul de executare silită nr. 288/2013, în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 800/29.09.2005 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr. 1162/2004.
De asemenea, în temeiul art. 453 C.pr.civ., instanța a admis în parte cererea contestatorilor privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și a obligat intimatul Biroul Executorului Judecătoresc Tarean C. la plata către contestatori a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 2648,92 lei, din care 2500 lei reprezintă onorariu de avocat, 20 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, 38,42 lei reprezintă taxe poștale și 90 lei reprezintă cheltuieli fotocopiere înscrisuri. Totodată, a respins în rest cererea contestatorilor privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere, pe de o parte, faptul că intimații M. D. și M. P., deși părți ai raportului juridic obligațional în baza căruia s-a pornit executarea silită (debitori), nu au totuși culpă procesuală în ceea ce privește prezentul litigiu. Astfel, decizia de sistare a executării silite aparține executorului judecătoresc, neexistând nicio contribuție în acest sens din partea intimaților, litigiul fiind generat exclusiv de refuzul executorului de a continua executarea silită.
Pe de altă parte, instanța a avut în vedere faptul că taxa de timbru datorată în prezenta cauză este de 20 lei, conform art. 18 lit. b din OUG 80/2013, nefiind astfel întemeiată solicitarea petenților de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, instanța nepunând în vedere petenților să achite o astfel de taxă de timbru.
În al treilea rând, instanța a înlăturat obligația de plată a cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea carburantului necesar pentru deplasarea la Judecătoria Ploiești, întrucât sumele solicitate de contestatori cu acest titlu nu constituie creanțe certe, având un cuantum nejustificat prin prisma distanței parcurse.(spre exemplu bonul în valoare de 109,12 lei- fila 190 din care rezultă că s-a alimentat cu combustibil tip GPL nu reflectă, la un preț de 2.89 lei/l, valoarea reală a costului unui drum dus-întors pe traseul București Ploiești, pentru un vehicul ce rulează cu acest tip de combustibil).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâții M. D., M. P. și Biroul Executorului Judecătoresc Ț. C..
Astfel apelanții – pârâți M. D. și M. P. au solicitat, în principal, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod de Procedură Civilă rap. la art. 33 alin. 1 și art. 10 alin. 2 teza finală, ambele din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, admiterea excepției netimbrării și să anuleze ca insuficient timbrată contestația formulată de intimații-contestatori M. I. și M. M., iar, în subsidiar, în temeiul art. 248 C.proc.civ. rap. la art. 36 C.proc.civ. admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimaților M. D. și M. P. și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în ceea ce îi privește pe aceștia; iar în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ. obligarea intimaților-contestatori M. I. și M. M. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu în fond și apel, constând din taxă de timbru, onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare. In tertio, apelanții au solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestației formulate de intimații-contestatori M. I. și M. M., iar în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ. obligarea intimaților-contestatori la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu în fond și apel, constând din taxă de timbru, onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.
Apelanții – pârâți M. D. și M. P. au susținut că atât sentința civilă nr. 2856/02.03.2015 cât și încheierea interlocutorie din data de 09.02.2015 prin care s-a respins excepția insuficientei timbrări și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților M. D. și M. P. sunt neîntemeiate, urmând a fi modificate, în tot de instanța de control judiciar.
În continuare, apelanții au apreciat că întrucât contestatorii-intimați M. I. și M. M. și-au întemeiat în drept acțiunea atât pe dispozițiile art. 54 și art. 56 din Legea nr. 188/200 ce reglementează plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare (taxa de timbru fiind 20 de lei) cât și pe dispozițiile art. 399 și urm. Cproc.civ. din 1865 ce reglementează contestația la executare (taxa de timbru fiind 100 de lei) s-ar fi impus ca instanța de judecată a fondului să solicite contestatorilor să-și precizeze acțiunea.
În pofida acestei situații, prin încheierea din data de 09.02.2015, instanța a respins excepția netimbrării invocată de intimații M. D. și M. P., considerând că cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei conform art. 18 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, cu alte cuvinte, cu încălcarea principiului disponibilității, a apreciat că acțiunea reprezintă o plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc.
Prin încheierea din data de 09.02.2015, instanța de judecată a fondului a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimații M. D. și M. P. pe motiv că aceștia ar avea calitatea de debitori în dosarul nr. 288/2013.
Or, au arătat apelanții că în situația în care aceeași instanță a calificat litigiul pendinte ca fiind o "plângere" împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare, lesne se poate observa că nu sunt întrunite condițiile privind calitatea procesuală pasivă a intimaților M. D. și M. P., aceștia neavând nicio obligație sau culpă față de refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită.
In tertio, în ceea ce privește netemeinicia sentinței civile nr. 2856/02.03.2015 prin care s-a admis acțiunea promovată de contestatorii M. I. și M. M., intimatul B.E.J. Ț. C. fiind obligat să continue executarea silită în dosarul de executare nr. 288/2013, apelanții au arătat că analizând excepția perimării executării silite, calificată de instanța de fond ca o apărare de fond, aceasta a respins-o fără a-și motiva hotărârea sub acest aspect, considerând că operează puterea de lucru judecat față de sentința civilă nr. 8444/10.06.2014, rămasă irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2013 prin care s-a statuat că "termenul de prescripție a dreptului de a cerere executarea silită nu s-a împlinit acesta fiind întrerupt, astfel încât această analiză nu mai poate face obiectul unei noi analize ".
Netemeinicia acestei soluții, în opinia apelanților, rezidă în împrejurarea că pe de-o parte, în cadrul dosarului pendinte intimații M. D. și M. P. nu au invocat incidența prescripției reținută de către instanța de judecată a fondului a fi întreruptă cu putere de lucru judecat, ci exclusiv perimarea, cele două instituții juridice fiind evident diferite, iar pe de altă parte, în dosarul nr._/281/2013 s-a statuat că nu a intervenit perimarea executării silite raportat la procesul-verbal din data de 30.05.2012 și înființarea popririi din 22.10.2012.
Or, în situația pendinte, intervenirea perimării executării silite începute în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 800/2005 operează față de trecerea unui interval mai mare de 6 (șase) luni de la ultimul act de executare, diferit de cel avut în vedere și analizat în dosarul nr._/281/2013.
Astfel, au susținut apelanții că de la înființarea popririi din 22.10.2012 și până în data de 06,06.2013 când contestatorii-intimați M. I. și M. M. au formulat cererea de executare silită adresată Biroului Executorului Judecătoresc Tărean C. au trecut mai bine de 6 (șase) luni, aceeași situație regăsindu-se și între ultimul act de executare îndeplinit de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 288/2013, respectiv procesul-verbal dresat în data de 10.07.2013 a cărui contestare face obiectul cauzei pendinte, și până la judecata în fond a litigiului, astfel încât a intervenit o nouă perimare a executării încă din data de 11.01.2014 conform art. 696 și urm. C.proc.civ.
Niciuna dintre aceste susțineri ale intimaților-apelanți M. D. și M. P. nu au fost analizate de instanța de judecată a fondului.
Cât privește fondul acțiunii, urmează a se observa că aceasta este, de asemenea neîntemeiată, întrucât contestatorii-intimați M. I. și M. M. au formulat contestație împotriva procesului-verbal dresat în data de 10.07.2013 de B.E.J. Ț. C. în dosarul de executare nr. 288/2013 criticând împrejurarea că, în temeiul art. 903 C.proc.civ executorul judecătoresc i-a îndrumat să se adreseze instanței de executare pentru a obține realizarea obligației de a face cuprinsă în titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 800/2005, solicitând obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite.
Astfel cum reiese din procesul-verbal dresat în data de 10.07.2013 de B.E.J Ț. C., în urma deplasării la adresa din Orașul S., . executorul judecătoresc a apreciat că debitorii-intimați M. D. și M. P. nu și-ar fi îndeplinit obligațiile „de a consolida locuința creditorilor M. I. și M. M. și de a efectua separația conductei de apă în dreptul căminului de vizitare", motiv pentru care a îndrumat creditorii să se adreseze instanței de executare conform art. 903 C.proc.civ ., atât obiecțiile creditorilor cât și ale debitorilor fiind consemnate în procesul-verbal.
În continuare, apelanții au arătat că instanța de judecată a fondului a apreciat că o acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 903 C.proc.civ. ar urma să fie respinsă ca lipsită de obiect.
Or, în situația reținută de către instanța de judecată a fondului potrivit cu care contestatorii M. I. și M. M. ar fi fost deja abilitați să execute pe cheltuiala debitorilor-intimați M. D. și M. P. lucrările menționate în sentința civilă nr. 800/2005, urmează a se observa că nici contestatorii M. I. și M. M. și nici instanța de judecată a fondului nu au motivat ce i-a împiedicat pe acești creditori să realizeze chiar ei lucrările necesare sau ce demersuri s-ar impune să mai efectueze executorul judecătoresc față de pasivitatea acestora. Constatând netemeinicia pretențiilor contestatorilor-intimați M. I. și M. M. precum și intervenirea impedimentului la executare constând în perimarea de drept a executării, au apreciat apelanții că se impune admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În drept, apelanții au invocat disp. art. 466 și urm. C.proc.civ., art. 717 alin. l teza I C.proc.civ.
În motivarea cererii sale de apel, B.E.J Ț. C. a susținut că sentința civila nr. 856/02.03.2015 nu cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței pentru a se pronunța in sensul admiterii contestației, iar instanța de fond din eroare nu a reținut si nici nu a înlăturat toate susținerile pârtilor.
Motivarea unei hotărâri este înțeleasa ca un silogism de natura a explica inteligibil hotărârea luata, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte dar nici ignorarea lor, ci o prezentare a argumentelor fundamentale, a acelora care sunt susceptibile prin conținutul lor sa influențeze soluția.
Astfel, apelantul B.E.J Ț. C. a susținut că în speța dată instanța de fond nu a reținut si nici nu a înlăturat susținerile tuturor pârtilor, neexplicând de o maniera convingătoare raționamentul juridic pe care 1-a adoptat, făcând strict trimitere la faptul ca se admite contestația prin raportare la respingerea excepției perimării executării silite.
Faptul ca o executare silita nu este primita nu conduce automat la admiterea contestației formulata de M. loan si M. M..
Apelantul B.E.J Ț. C. a susținut că sentința civila nr. 856/02.03.2015 nu creează transparenta asupra silogismului judiciar care trebuie sa explice si sa justifice dispozitivul, instanța de fond limitându-se la o motivare sumara mai precis motivele pentru care executarea silita nu este permită cat si motivele pentru care intimații M. D. si M. P. nu au culpa procesuala fără a motiva decizia de admitere a contestației.
În continuare, apelantul a arătat că instanța de fond nu a reținut si nu a înlăturat susținerile pârtilor si nu a explicat de o maniera convingătoare raționamentul juridic pe care 1-a adoptat.
Sentința civila nr. 856/02.03.2015 este lacunara in ceea ce privește motivarea in fapt si in drept, fiind reluate unele din susținerile pârtilor fara a exista motivarea instanței care a condus la convingerea ca trebuie sa se dispună admiterea contestației si obligarea B. Ț. C. la continuarea executării silite in dosarul nr. 288/2013.
Astfel, a arătat apelantul B. Ț. C. că, potrivit art. 903 C. pr. civ., dacă debitorul refuza sa îndeplinească o obligație de a face cuprinsa ., in termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, data cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului, in conformitate cu art. 904 alin. 1 C. pr, civ., dispozițiile prevăzute in prezenta secțiune sunt aplicabile in mod corespunzător si in cazul când titlul executoriu cuprinde o obligație de a nu face.
Așadar, din dispozițiile legale care reglementează executarea silita a obligației de a face sau a obligației de a nu face, coroborate cu celelalte dispoziții care reglementează executarea silita in general, rezultă că procedura in acest caz trebuie să parcurgă mai multe etape, ., la fel ca si in cazul predării silite a bunurilor mobile si imobile.
Pe cale de consecința, apelantul B. Ț. C. a apreciat că atât timp cât contestatorii nu au formulat o cerere la instanța de executare prin care sa solicite instanței de executare autorizarea ca obligația de a face sa fie îndeplinita de către ei însuși sau prin alte persoane nu exista motive întemeiate pentru admiterea contestației – întemeindu-și apelul, în drept, pe prev. art. 470 si următoarele NCPC.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 10.06.2015.
Prin Serviciul Registratură, la data de 23.06.2015, M. D. și M. P. au depus întâmpinare la cererea de apel formulată de B. C. Tarean solicitând în temeiul art. 480 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ., admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței civile nr. 2856/02.03.2015 în sensul respingerii contestației la executare formulată de intimații-contestatori M. I. și M. M., iar în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ. obligarea intimaților-contestatori la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
Au apreciat M. D. și M. P. că apelul promovat de B.E.J. Ț. C. este fondat având în vedere că sentința civilă nr. 2856/02.03.2015 prin care s-a admis acțiunea promovată de contestatorii M. I. și M. M., este, în opinia apelanților, neîntemeiată, urmând a fi schimbată în tot de instanța de apel, având în vedere că, astfel cum susține B.E.J. Ț. C. în apelul formulat, sentința civilă nr. 2856/02.03.2015 nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru a se pronunța în sensul admiterii contestației.
Analizând excepția perimării executării silite calificată de instanță ca o apărare de fond, aceasta a respins-o fără a-și motiva hotărârea sub acest aspect, considerând că operează puterea de lucru judecat față de sentința civilă nr. 8444/10.06.2014, rămasă irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2013 prin care s-a statuat că „termenul de prescripție a dreptului de a cerere executarea silită nu s~a împlinit acesta fiind întrerupt, astfel încât această analiză nu mai poate face obiectul unei noi analize " – apelanții-intimați susținând că netemeinicia acestei soluții rezidă în împrejurarea că pe de-o parte, în cadrul dosarului pendinte nu a fost invocată incidența prescripției, reținută de către instanța de fond a fi întreruptă cu putere de lucru judecat, ci exclusiv perimarea, cele două instituții juridice fiind evident diferite, iar pe de altă parte, în dosarul nr._/281/2013 s-a statuat că nu a intervenit perimarea executării silite raportat la procesul-verbal din data de 30.05.2012 și înființarea popririi din 22.10.2012 - niciuna dintre aceste susțineri nefiind analizate de prima instanță.
M. D. și M. P. au mai susținut că, așa cum reiese din procesul-verbal întocmit în data de 10.07.2013 de B.E.J. Ț. C. în dosarul de executare nr. 288/2013, în urma deplasării la adresa din Orașul S., . executorul judecătoresc a apreciat că debitorii-intimați M. D. și M. P. nu și-ar fi îndeplinit obligațiile „de a consolida locuința creditorilor M. I. și M. M. și de a efectua separația conductei de apă în dreptul căminului de vizitare", motiv pentru care a îndrumat creditorii să se adreseze instanței de executare conform art. 903 C.proc.civ ., atât obiecțiile creditorilor cât și ale debitorilor fiind consemnate în procesul-verbal – contestatorii-intimați M. I. și M. M. formulând contestație împotriva procesului-verbal menționat.
Apelanții-intimați au mai arătat că, precum susține și B.E.J. Ț. C., în raport de prev. art. 903 C.proc.civ., cererea poate fi formulată doar de către creditor și în niciun caz de către executorul judecătoresc, acesta neavând calitate procesuală activă într-o astfel de cerere în fața instanței de executare – iar în situația reținută de către prima instanță, potrivit cu care contestatorii ar fi fost deja abilitați să execute pe cheltuiala debitorilor-intimați lucrările menționate în sentința civilă nr. 800/2005, se solicită a se observa că nici contestatorii și nici instanța de fond nu au motivat ce i-a împiedicat pe acești creditori să realizeze chiar ei lucrările necesare sau ce demersuri s-ar impune să mai efectueze executorul judecătoresc față de pasivitatea acestora.
Constatând netemeinicia pretențiilor contestatorilor-intimați M. I. și M. M., precum și intervenirea impedimentului la executare constând în perimarea de drept a executării, au apreciat M. D. și M. P. că se impune admiterea apelului formulat de apelantul Birou executor Judecătoresc Ț. C. și, pe fond schimbarea sentinței civile nr. 2856/02.03.2015 în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatorii M. I. și M. M..
Prin Serviciul Registratură, la data de 30.06.2015 intimații M. I. și M. M. au formulat întâmpinare față de apelurile intimaților, iar la 08.07.2015, au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de M. D. și M. P., solicitând respingerea apelurilor, menținerea hotărârii atacate, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
La 13.07.2015, apelanții-debitori M. D. și M. P. au formulat răspuns la întâmpinarea intimaților-contestatori, iar la 22.09.2015 au depus a dosar o notă de ședință intitulată „Precizări”, prin care și-au suplimentat argumentația în susținerea apelului declarat în cauză.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții intimați M. D. și M. P., tribunalul constată că aceștia au criticat încheierea interlocutorie de partaj din data de 9.02.2015 sub aspectul greșitei respingerii în opinia acestora, a excepției netimbrării contestației la executare și a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de aceștia.
Sub aspectul respingerii de către instanța de fond a excepției netimbrării invocată de intimații M. D. și M. P., tribunalul constată că prima instanță a procedat în mod corect, constatând că intimații – contestatori au achitat o taxă de timbru în valoare de 20 lei, potrivit prevederilor art. 18 lit. b din OUG nr. 80/2013, corespunzător cererii de chemare în judecată care a fost în mod clar formulată și avută în vedere de instanță, ca fiind o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a-și îndeplini atribuțiile prevăzute de lege, respectiv împotriva procesului – verbal din 10.07.2013 încheiat de B. Ț. C., prin care acesta, îndrumând creditorii să se adreseze instanței de executare în conformitate cu art. 903 C.pr.civ., a refuzat practic să mai continue executarea începută la solicitarea acestora.
Pe de altă parte, având în vedere obiectul concret al contestației la executare, respectiv obligațiile stabilite în sarcina debitorilor din titlul executoriu, sentința civilă nr. 800/29.09.2005 pronunțată de Judecătoria S., tribunalul apreciază că prima instanță a procedat de asemenea corect, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților debitori M. D. și M. P., tocmai în considerarea calității acestora de debitori în dosarul de executare în cauză și în condițiile în care refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea, viza tocmai demersurile suplimentare pe care, în opinia acestuia, creditorii trebuiau să le facă în vederea executării obligației stabilite prin titlul executoriu în sarcina debitorilor – apelanți.
În consecință, tribunalul apreciază că încheierea interlocutorie din data de 9.02.2015 pronunțată de instanța de fond, este legală și temeinică, astfel că urmează a se respinge motivele de apel formulate în raport de aceasta.
În ce privește fondul cauzei, apelații - intimați M. D. și M. P. au criticat sentința civilă nr. 2856/2.03.2015 apreciind, pe de o parte că în mod greșit prima instanță a respins excepția perimării executării silite apreciată ca apărare de fond, precum și că, în mod neîntemeiat a fost admisă contestația la executare, apreciindu-se de către judecătorul fondului că, în speță, o acțiune întemeiată pe disp.art. 903 C.pr.civ. ar urma să fie respinsă ca lipsită de obiect.
Referitor la primul aspect invocat de apelanții – intimați M. D. și M. P., tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă apreciere a situației de fapt în raport de probatoriul administrat, reținând în cauză, pe de o parte faptul că intimații au mai invocat anterior, pe calea unei contestații la executare, excepția perimării executării silite ce a fost respinsă de instanță prin sentința civilă nr. 8444/10.06.2014 rămasă irevocabilă, iar pe de altă parte, constatându-se că creditorii intimați au formulat pe parcursul desfășurării executării silite numeroase cereri (de ex. filele 160,162 d.f.) și au făcut numeroase demersuri în vederea continuării executării – demersuri de natură a întrerupe cursul unei eventuale prescripții a executării silite.
Concret, prin întâmpinarea formulată de intimații-debitori în fața instanței de fond s-a invocat perimarea executării silite, aceștia susținând că „de la ultimul act de executare dresat la solicitarea creditorilor la data de 30.05.2012 și până la cererea de executare silită formulată la data de 6.06.2013 au trecut mai mult de 6 luni, astfel încât a intervenit perimarea executării silite” (fila 25 dosar fond) – făcându-se deci vorbire exact de aceeași perioadă și de aceleași acte de executare ca cele invocate în contestația la executare ce a format obiectul dosarului nr._/281/2013, în care, prin sentința civilă nr. 8444/10.06.2014, definitivă, s-a respins contestația debitorilor prin care invocaseră perimarea executării – astfel, că, în mod corect instanța de fond a reținut că întrucât aspectul invocat a fost deja statuat cu putere de lucru judecat în dosarul sus-menționat, „această chestiune nu mai poate face obiectul unei noi analize”.
În ce privește susținerea adăugată de apelanții-debitori în prezenta cauză, în sensul că „și de la ultimul act de executare …..respectiv procesul verbal din 10.07.2013 a cărei contestare face obiectul prezentei cauze și până în prezent (data întâmpinării, 29.04.2014) au trecut mai mult de 6 luni, astfel încât a intervenit o nouă perimare a executării încă din data de 11.01.2014” – reprezintă nu numai o susținere vădit nelegală și netemeinică, dar chiar o dovadă de evidentă rea-credință a debitorilor, în condițiile în care procesul verbal din data de 10.07.2013 reprezintă tocmai actul executorului judecătoresc împotriva căruia contestatorii-creditori au înțeles să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată, iar însăși prezenta contestație la executare înregistrată în acest sens pe rolul instanței la data de 19.07.2013 este de natură a atrage suspendarea termenului de perimare, astfel că în nici un caz nu se pot reține susținerile apelanților-debitori privind perimarea executării.
Referitor la ultima susținere a apelanților-debitori privind pretinsa admitere în mod neîntemeiat a contestației față de invocarea prevederilor art. 903 c.pr.civ., Tribunalul constată că și acest motiv de apel este nefondat, având în vedere că, după cum în mod corect a reținut prima instanță - deși potrivit art. 903 C.pr.civ., invocat de executorul judecătoresc drept temei pentru refuzul de a continua executarea silită, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului - în prezenta cauză, prin chiar dispozitivul titlului executoriu–sentința civilă nr. 800/29.09.2005, creditorii au fost deja autorizați să îndeplinească, pe cheltuiala debitorilor, obligația ce formează obiectul respectivului litigiu, astfel încât refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea este neîntemeiat, judecătorul fondului reținând astfel în mod corect că în condițiile date, o cerere întemeiată pe disp. art. 903 C.pr.civ., ar fi respinsă ca lipsită de interes.
De altfel, se constată că, deși, titlul executoriu datează din 2005, nici până în prezent executarea silită nu a putut fi finalizată, în ciuda numeroaselor și repetate demersuri ale creditorilor, astfel că, față de toate considerentele arătate, tribunalul va aprecia apelul formulat în cauză de apelanții-debitori M. D. și M. P. ca fiind nefondat, motiv pentru care îl va respinge ca atare.
În ce privește apelul declarat de intimatul B.E.J Ț. C.,acesta a invocat nemotivarea sentinței civile nr. 856/02.03.2015, care nu ar cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței pentru a se pronunța în sensul admiterii contestației, instanța de fond fiind în eroare, nereținând si nici neînlăturând toate susținerile părților.
Din analiza considerentelor sentinței apelate, Tribunalul constată însă că aceasta cuprinde clar și punctual motivele pe care s-a întemeiat soluția pronunțată, atât în fapt, cât și în drept, iar, pe de altă parte, constată că motivele de apel formulate de intimatul B.E.J Ț. C. conțin în mare parte considerații teoretice generale privind „motivarea unei hotărâri înțeleasa ca un silogism de natura a explica inteligibil hotărârea luată”, susținând că instanța de fond „nu a explicat de o maniera convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat” și că sentința civila nr. 2856/02.03.2015 „nu creează transparenta asupra silogismului judiciar care trebuie sa explice si sa justifice dispozitivul”.
În realitate, pe lângă faptul că apelul declarat deintimatul B.E.J Ț. C. nu conține critici concrete și argumentate juridic față de soluția pronunțată de prima instanță, Tribunalul constată că instanța de fond a analizat și a motivat în mod corespunzător fiecare excepție și apărare invocate de părți, cu referire concretă atât la probatoriile cu înscrisuri administrate în cauză, cât și la prevederile legale aplicabile, pronunțând o soluție legală și temeinică.
În sfârșit, în ceea ce privește referirile apelantului B. Ț. C. la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 903 c.pr.civ., Tribunalul constată că acest motiv de apel este practic identic cu ultimul motiv de apel formulat de apelanții-debitori M. D. și M. P., astfel că nu va mai reveni asupra considerentelor reținute și prezentate deja anterior, iar pe cale de consecința, față de toate considerentele arătate, tribunalul va aprecia și apelul formulat în cauză de apelantul B. Ț. C. ca fiind nefondat, motiv pentru care îl va respinge ca atare – urmând deci ca, în baza disp. art. 296 C.pr.civ, să se păstreze în tot sentința atacată, ca temeinică și lgală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelanții - intimați M. D., CNP_ și M. P., ambii domiciliați în S., ., județ Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. R. D., cu sediul în București, ., . 3, și de apelantul-intimat B. Țarean C., CUI RO_ cu sediul în Ploiești, ., nr. 6, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2856/02.03.2015 și a încheierii de ședință din data de 09.02.2015, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. I., CNP_ și M. M., CNP_, ambii domiciliați în București, ., ., ., județ Ilfov, sector 4, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. GabrielaMihăilescu C. A.
GREFIER
B. M. D.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. M.C.A./Tehnored.MCA
Ex.7/22.01.2016
Dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. F. R. N.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2820/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
