Contestaţie la executare. Decizia nr. 146/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 146/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 146
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.01.2015
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești), CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 3742/17.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – contestator M. L., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ..
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 13.11.2014 intimatul – contestator a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare, după care,
Tribunalul ia act că apelanta - intimată prin cererea de apel și respectiv, intimatul – contestator prin întâmpinare, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 20.08.2013 sub nr._, contestatorul M. L., în contradictoriu cu intimata ANAF–AFP PLOIESTI, a formulat contestație împotriva somației nr. 29/_ /_, a titlului executoriu_, precum și împotriva Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._, toate emise de către intimată, solicitând anularea actelor menționate. Contestatorul a mai solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. ( f. 37-38)
În motivare, contestatorul a arătat, în esență, că intimata în mod greșit a reținut în sarcina sa că datorează suma de 383 lei, reprezentând contribuție la asigurările sociale de sănătate.
A mai arătat că C.A.S. Prahova a dispus anularea Deciziei nr._/2013, ce a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat, prin Decizia nr._/2013, reținându-se că și-a îndeplinit obligațiile față de FNUASS.
A precizat contestatorul că, față de anularea deciziei menționate, ce reprezenta titlul de creanță, se impune anularea somației precum și a actelor ce au stat la baza emiterii acesteia.
În susținere, au fost atașate, în copie, somația 29/_ /_, titlului executoriu_, Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._, Decizia de impunere nr._/2013, Decizia nr._/2013.
În drept, au fost invocate disp. art. 172-173 din OG 92/2003.
La data de 31.10.2013, intimata a depus la dosar întâmpinareprin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, arătând în motivare că a primit spre executare de la CASS Prahova debit reprezentând ”contribuția de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri.” ( f. 2-3)
A arătat intimata în continuare că, urmare a transmiterii electronice a debitelor de către CASS Prahova a făcut aplicarea art. 141 alin 9 și 10 din OG 92/2003 și a declanșat executarea silită și dispunând emiterea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii privind accesoriile datorate de către reclamant la debitele transmise.
A mai învederat intimata că în urma Ordinului comun nr. 2130/14.06.2012 privind procedura de predare-primire a documentelor si informațiilor în vederea administrării de către ANAF a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de către persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din Titlul IX al Codului Fiscal, au fost transmise sumele datorate de persoanele fizice la bugetul de stat cu titlu de ”contribuție de asigurări de sănătate”.
Intimata a mai precizat că CAS Prahova este responsabilă pentru sumele transmise spre executare instituției intimate, cu atât mai mult cu cât dosarul fizic nu a fost transmis, neputând fi lămurite nici termenele de plată.
A mai menționat intimata că orice alte susțineri ale reclamantului nu o privesc, ci vizează instituția care a stabilit și gestionat contribuția până la 01.07.2012, în speță, CAS Prahova, intimata învederând că nu poate modifica sume sau termene.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._, intimata a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, învederând că decizia atacată este un act administrativ fiscal emis de organul fiscal, iar contestația se soluționează de instanțele de contencios administrativ-fiscal.
În drept, au fost invocate disp. art. 169-170, art. 205-206 din OG 92/2003, ale Legii nr. 554/2004.
Prin răspunsul la întâmpinare din 9.12.2013, contestatorul a reiterat susținerile din acțiunea introductivă. ( filele 2,3)
La termenul de judecată din 03.02.2014, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ emisă la 04.07.2013, pentru suma de 101 lei, formându-se cauza cu nr._, în care instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești.
La același termen de judecată instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, pentru motivele expuse în încheierea de ședință întocmită la aceea dată. ( f. 59-60)
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 3742/17.03.2014, prin care a admis contestația la executare formulată de către contestatorul L. M., domiciliat în Ploiești, ., ., . în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ A MUNICIPIULUI PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova.
Anulează somația nr. 29/_ /_/29.07.2013 și titlul executoriu nr._/29.07.2013, emise de intimată în dosarul de executare nr. 29/_ /_/2013.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind contestația la executare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin somația nr. 29/_ /_/29.07.2013 emisă de către intimată în dosarul de executare nr. 29/_ /_/2013, contestatorul a fost somat ca în termen de 15 zile de la primire să plătească suma de 383 lei, reprezentând contribuții asigurări sociale de sănătate. (f. 39).
Titlul executoriu nr._/29.07.2013 cuprinde aceeași sumă, reprezentând contribuții asigurări sociale de sănătate, stabilite conform deciziei de impunere nr._ din 10.05.2013. (f. 40).
Potrivit art. 110 alin 3 din O.G nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Decizia de impunere reprezintă titlu de creanță fiscală potrivit pct.107.1 lit. a din Normele metodologice de aplicare a Codului de Procedură Fiscală.
Totodată, conform art. 85 din O.G nr. 92/2003, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate se stabilesc prin declarație fiscală sau prin decizie emisă de organul fiscal.
Aplicând textele de lege citate la situația din prezenta cauză, instanța constată faptul că titlul de creanță prin care au fost stabilite obligațiile de plată în sarcina contestatorului în sumă de 383 lei este reprezentat de decizia de impunere nr._ emisă la data de 10.05.2013 de către CAS Prahova (f. 45).
Potrivit art. 141 alin. 2 C.pr.fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În condițiile art. 86 alin. 6 C.pr.fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Prin înscrisurile depuse la dosar, s-a făcut dovada comunicării valabile, la data de 30.05.2013, a deciziei de impunere cu nr._ din 10.05.2013, astfel cum rezultă din confirmarea de primire de la fila 69 a dosarului.
Pe de altă parte însă, la data de 30.07.2013, CAS Prahova a emis decizia nr._ prin care s-a decis anularea deciziei de impunere cu nr._ din 10.05.2013.
În consecință, având în vedere că titlul de creanță în temeiul căruia au fost emise somația nr. 29/_ /_/29.07.2013 și titlul executoriu nr._/29.07.2013 a fost anulat, instanța reține că nu mai se justifică nici menținerea actelor de executare contestate, intimata nefăcând dovada existenței în prezent în sarcina contestatorului a unei obligații de plată exigibile și care să fie constatată în mod valabil printr-unul din titlurile de creanță enumerate de art. 110 alin 3 din O.G nr. 92/2003, pentru suma de 383 lei, reprezentând contribuții asigurări sociale de sănătate.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 172 C.proc.fisc., instanța va admite contestația la executare, și pe cale de consecință, va anula somația și titlul executoriu contestate.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a intimatei, instanța o va obliga la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind contestația la executare.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâta, solicitam instanței de judecata sa admită apelul declarat fata de capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondat, pentru următoarele motive:
Consideră, ca in mod eronat, instanța de fond a reținut in sarcina intimatei -recurente cheltuieli de judecata, întrucât contestatorul potrivit ari 10 din Ordonanța nr. 92/2003, republicata privind Codul de Procedura Fiscala :" avea obligația sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, in întregime conform realității si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute."
F. de aspectele menționate mai sus, arată ca contestatorul avea posibilitatea sa lămurească situația sa fiscala, direct si la sediul C.A.S.S. Prahova si sa soluționeze astfel inadvertențele apărute in dosarul fiscal, fara a mai apela la contestarea formelor de executare pe cale judiciara.
Faptul ca contribuabilul a considerat oportuna soluționarea pe cale judiciara, consideram ca nu atrage, astfel răspunderea instituției pentru plata cheltuielilor de judecata.
Instituția apelanta a emis titlul executoriu si somația din data de 29.07.2013, conform cu art. 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2006 ( R ) privind Codul de Procedura Fiscala, privind pe debitorul L. M., obligat la plata unei creanțe referitoare la obligațiile de plata privind contribuția de asigurări sociale de sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri impozabile din activități independente, suma pe care debitorul o datora la bugetul consolidat al statului din cursul anilor anteriori.
Suma cuprinsa atat in somație cat si in titlul executoriu menționate, reprezintă contribuție, majorări si penalizări de întârziere la obligațiile bugetare stabilite de Casa de Asigurări de Sănătate a județului Prahova.
Formele de executare au fost emise in baza titlului de creanța întocmit de către C.A.S.S. Prahova, motiv neimputabil instituției apelante pentru a fi obligați la plata cheltuielilor de judecata, întrucât anularea titlului de creanța s-a făcut de către C.A.S.S. Prahova ulterior emiterii actelor de executare contestate.
Ținând cont de prevederile legale in materie de legislație financiar-fiscala, apreciază ca se impune ca toți contribuabilii persoane fizice sa respecte atât o disciplina financiara, cât si legislația fiscala in vigoare. C.A.S.S. Prahova figura cu obligații la bugetul general consolidat al statului si avea obligația sa plătească aceste debite, așa cum reiese din titlul executoriu si somația emise.
Prin urmare, pe cale de consecința organul fiscal si-a îndeplinit atribuțiile si a procedat, in acest sens, la emiterea formelor de executare, conform informațiilor înregistrate in baza de date, contribuabila figurând cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului. Faptul ca, contestatorul a considerat oportuna formularea prezentei contestații la executare nu atrage reținerea cheltuielilor de judecata in sarcina instituției apelante, având in vedere ca organele fiscale nu au făcut decât sa puna in executare un titlu de creanța perfect valabil la data emiterii formelor de executare. Astfel, procedura de executare a fost întocmita de către organele de executare, conform dispozițiilor legale in vigoare, contestatorul având obligația de a achita creanțele fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului. Apreciază astfel ca nu sunt motive pentru plata cheltuielilor de judecata de către intimata.
Mai mult nu înțelege de ce contestatoarea a solicitat cheltuieli de judecata, având in vedere ca nu a existat posibilitatea vătămării drepturilor debitorului.
Solicita ca potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, in cazul in care se admite contestația la executare, cum este si căzui contestatoarei din prezenta cauza, la rămânerea irevocabila a hotărârii si la cererea petiționarului, instanța urmează sa dispună restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat in termen de 1 an de la data nașterii sale, astfel incat intimata nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru.
In concluzie, arată ca organele de executare aplica prevederile legale ale O.G. nr. 92/2003 in mod corect si unitar fata de toti contribuabilii si pentru aceste motive, solicită admiterea apelului formulat, modificarea sentinței atacate, in sensul respingerii capătului de cerere privind cheltuielile de judecata ca nefondat.
In drept art. 466 Noul Cod Procedura Civila, art.136, art.141 Cod de Procedura Fiscala.
Prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 229 din Codul de Procedura Fiscala si art. 30 din O.U.G nr. 80/2013.
Solicită judecarea cauzei in lipsa conform art. 223 alin. (3) Noul Cod Procedura Civila.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
In raport de motivele de apel, intimatul a formulat întâmpinare, la prezenta contestație prin care solicita respingerea apelului ca nefundat.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Referitor la motivele de apel invocate, Tribunalul constata că, in esență, apelanta critica sentința instanței de fond sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul litigiu.
Tribunalul apreciază ca aceste critici sunt nefondate pentru considerentele ce urmează .
Astfel, art. art. 453 din Noul cod pr.civ. ( aplicabil in cauza ), „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”.
Prin urmare, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat, de partea câștigătoare.
În consecință, părții ale cărei pretenții sau apărări au fost admise în întregime i se vor acorda integral cheltuielile dovedite ca efectiv făcute, cu excepția cazului prevăzut în art. 454 N. C. proc. civ., când pârâtul, care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, cu excepția cazului in care, prealabil pornirii procesului, a fost pus in întârziere de către reclamant sau se afla de drept in întârziere.
Potrivit art. 453 Noul C. proc. civ., cheltuielile de judecată se acorda la cererea părții cîștigătoare. În consecință, ele nu se pot acorda de instanța din oficiu.
Acestea fiind dispozițiile legale incidente in cauza, tribunalul constata ca soluția instanței de fond este legala si temeinica, având in vedere modul in care a fost soluționata contestația la executare formulata de către intimat, ale cărei pretenții au fost admise in totalitate.
Tribunalul apreciază ca nefondate susținerile apelantei in sensul ca intimatul-contestator avea obligația anterior promovării cererii de chemare in judecata sa lămurească situația sa fiscala, direct si la sediul C.A.S.S. Prahova si sa soluționeze astfel inadvertențele apărute in dosarul fiscal, fara a mai apela la contestarea formelor de executare pe cale judiciara.
O asemenea susținere se află in vădită contradicție cu jurisprudența CEDO, care in mod constant a consacrat dreptul de acces la instanță, supus doar unor limitări implicit acceptate, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei acțiuni, deoarece aceasta impune, prin însăși natura sa, o reglementare de către stat, care se bucură, în această privință, de o anumită marjă de apreciere.
Totuși, aceste limitări nu îi pot restricționa unui justițiabil accesul liber într-un asemenea mod sau într-o asemenea măsură, încât dreptul său de a se adresa unei instanțe judecătorești să fie afectat în însăși esența sa. Mai mult chiar, astfel de limitări nu sunt compatibile cu prevederile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeana a drepturilor Omului decât dacă ele urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit .
Prin urmare, dreptul unei persoane de a supune pretențiile sale examinării de către instanța, nu poate fi limitat si nici condiționat de o așa-zisă obligație a acestuia de a-și lămuri situația fiscală, anterior promovării unei cereri de chemare in judecata împotriva acelei autorități ce a emis un act fiscal prin care i-au fost încălcate drepturile .
În primul rând apelanta, in calitate de instituție a statului, avea obligația de a respecta cu rigurozitate legislația fiscala, astfel încât să limiteze nașterea unor litigii de natura a genera obligarea sa la plata cheltuielilor efectuate de către partea prejudiciata prin emiterea unui act de natura fiscală, ce s-a văzut astfel nevoită să apeleze la instanță pentru soluționarea cererilor sale.
F. de suma acestor considerente, Tribunalul constata ca sentința instanței de fond este legala si temeinică, raportat la motivele de apel invocate, astfel încât va respinge apelul declarat de apelanta-intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești), CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 3742/17.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – contestator M. L., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești), CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 3742/17.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – contestator M. L., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2015.
Președinte, Judecător,
D. G. N. C.
Grefier,
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. D.G../tehnored. I.I.E.
4 ex./ 19.01. 2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. F. R. N.
| ← Evacuare. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Hotărâre din 13-01-2015, Tribunalul... → |
|---|
