Contestaţie la executare. Decizia nr. 278/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 278/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.278
Ședința publică din data de 19.05.2015
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - E. C. D.
- C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator R. C. M. domiciliat în Vălenii de M., ..5, jud. Prahova și cu domiciliul ales la SCA Volosevici & P. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.1808/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VĂLENII DE M. cu sediul în Vălenii de M., ..7, jud. Prahova și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ..22, jud. Prahova.
Cererea de recurs timbrată cu suma de 40 lei taxă de timbru conform chitanței nr._/10.02.2015 și suma de 10 lei conform chitanței nr._/18.03.2014, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei cile de față constată:
Prin contestația la executare înregistrata pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ /03.04.2013, contestatorul R. C. M., a chemat în judecată pe intimata Administrația Finanțelor Publice Vălenii de M. – prin Direcția G. a Finanțelor Publice Prahova solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea somației nr._/13.03.2013 si avizului de plata nr._/12.03.2013 emise de AFP Vălenii de M., precum și a executării silite înseși în ceea ce privește suma de 23.697 lei reprezentând CASS obligatorii persoane fizice, actul de executare fiind emis în mod nelegal, pentru un debit care nu există.
In motivarea contestației la executare contestatorul a arătat că prin somația nr._/13.03.2013, însoțită de avizul de plata nr._/12.03.2013, intimata AFP Vălenii de M., l-a înștiințat că datorează către bugetul general consolidat al statului suma totală de 29.760 lei dintre care CASS obligatorii pers. fizice în suma de 23.697 lei alcătuit din 120 lei „curent”, 7.929 lei „rămășiță”, 14.029 lei si 1,619 lei „majorări de întârziere”, însa nici din somație si nici din avizul de plata nu reiese de unde rezulta acest debit, deoarece nu se explica modul de calcul conform căruia s-a ajuns la acest debit.
A mai arătat contestatorul că, de asemenea, nici nu se menționează cuantumul creanței principale, nici de unde rezulta, care este cuantumul majorărilor de întârziere si nici cum au fost calculate, nefiind comunicat un titlu executoriu.
A susținut de asemenea că au fost încălcate disp. art. 110 si art. 141 din OG nr.92/2003 – Cod procedura fiscală, neexistând un titlu executoriu care sa stabilească că debitul de 23.697 lei exista, este cert, lichid si exigibil, că sarcina de plata este a contestatorului, singurul act pe care l-a primit de la CASS a fost Decizia de impunere nr._/27.11.2012 în care se menționa ca suma datorata este de 6.144 lei.
Contestația a fost întemeiata pe disp. art. 172 si urm. din OG nr. 92/2003.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare si chemarea in garanție a Casei de Asigurări de Sănătate Prahova.
La termenul de judecată din data de 09.12.2014 instanța a invocat, din oficiu, excepția perimării cauzei și a rămas în pronunțare.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr. 1808/16.12.2013, instanța de fond a admis excepția perimării și a constatat perimată cauza, reținând că sunt îndeplinite condițiile art. 416 Cod de Procedură Civilă în condițiile în care prin încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2013 a fost respinsa cererea de chemare în garanție a CAS Prahova, încheiere fata de care s-a formulat apel, soluționat prin decizia nr.253/11.04.2014 de către Tribunalul Prahova, soluția fiind de respingere a acestuia ca nefondat, iar ulterior, la data de 06 mai 2014, dosarul a fost suspendat în baza art.74 alin.2 C.p.c., dată de la care nu s-a formulat cerere de repunere pe rol de niciuna dintre părți, situație în care, în speță, întrucât de la data pronunțării deciziei nr. 253, respectiv 11.04.2014 și până la data repunerii pe rol, din oficiu, pentru constatarea perimării, respectiv 20.10.2014, au trecut 6 luni, termen în cadrul căruia nici una dintre părți nu și-a manifestat interesul continuării judecății, înseamnă că intervine sancțiunea perimării reglementată de dispozițiile legale sus menționate.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod eronat instanța de fond a constatat că a intervenit perimarea, întrucât în speță ultimul act de procedură a fost îndeplinit de instanță la data de 06.05.2014, dată la care instanța a și suspendat cauza, situație în care nu se poate reține drept ultim act îndeplinit de părți data la care o altă instanță a pronunțat decizia în calea de atac, respectiv 11.04.2014, astfel că, întrucât de la data de 06.05.2014 până la data de 20.10.2014 nu s-a împlinit termenul de 6 luni, înseamnă că nu sunt îndeplinite condițiile art. 416 alin. 2 Cod de Procedură Civilă pentru a interveni perimarea.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza fost înregistrată sub nr._, la data de 05.02.2015.
Tribunalul examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente:
Prin încheierea din data de 06.05.2014 instanța de fond a suspendat judecata cauzei, obiect al dosarului nr._, în temeiul art. 64 alin. 4 teza finală Cod de Procedură Civilă, până la soluționarea căii de atac exercitată împotriva încheierii din data de 10.12.2013 de respingere a cererii de chemare în garanție, ca inadmisibilă.
Prin decizia nr. 253/11.04.2014 a Tribunalului Prahova s-a respins apelul împotriva încheierii sus – menționate, din data de 10.12.2013, ca nefondat, decizie definitivă.
La data de 20.10.2014 instanța de fond, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea verificării îndeplinirii condițiilor privind perimarea cauzei conform art. 416 Cod de Procedură Civilă.
Potrivit art. 416 Cod de Procedură Civilă orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni, termenul de perimare începând să curgă de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că prin încheierea de ședință din data de 06.05.2014 instanța de fond a suspendat cauza până la soluționarea căii de atac declarată împotriva încheierii din data de 10.12.2013 de respingere a cererii de chemare în garanție, ca inadmisibilă, cale de atac soluționată prin decizia nr. 253/11.04.2014 a Tribunalului Prahova în sensul respingerii apelului, ca nefondat, decizie definitivă, iar la data de 20.10.2014 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, de către instanță în vederea verificării condițiilor perimării.
Ca atare, atât timp cât cauza a fost suspendată de către instanța de fond la data de 06.05.2014 în temeiul art. 64 alin. 4 teza finală Cod de Procedură Civilă până la soluționarea căii de atac exercitată împotriva încheierii din data de 10.12.2013, iar la data de 20.10.2014 cauza a fost, din oficiu, repusă pe rol în vederea verificării îndeplinirii condițiilor perimării, înseamnă că nu putea interveni sancțiunea perimării cât timp de la data îndeplinirii ultimului act de procedură în cauză constând în încheierea de suspendare din data de 06.05.2014 și până la data repunerii pe rol, 20.10.2014, nu a trecut termenul de 6 luni prevăzut de lege pentru constatarea intervenirii perimării.
Faptul că decizia nr. 253 prin care s-a soluționat calea de atac exercitată împotriva încheierii de respingere a cererii de chemare în garanție, ca inadmisibilă, a fost pronunțată anterior încheierii de suspendare din data de 06.05.2014, respectiv la data de 11.04.2014, nu înseamnă că termenul de perimare curge de la data pronunțării deciziei sus – menționate, dispozițiile art. 416 Cod de Procedură Civilă stabilind cu caracter imperativ că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, or, ultimul act de procedură a constat în încheierea de suspendare din data de 06.05.2014, dată la care, de altfel, instanța de fond avea obligația să verifice dacă la acel moment era sau nu soluționată definitiv calea de atac exercitată împotriva încheierii din data de 10.12.2013 și nicidecum să suspende cauza fără o minimă verificare a unor asemenea împrejurări, mai ales că la dosar exista fișa dosarului nr._ /a1 din care rezulta în mod expres că la data de 11.04.2014 fusese soluționată definitiv calea de atac declarată împotriva încheierii din data de 10.12.2013 prin decizia nr. 253/11.04.2014, instanța de fond neputându-și invoca propria culpă constând în suspendarea cauzei până la soluționarea unei căii de atac ce fusese deja anterior soluționată pentru a obține protecția unui drept constând în perimarea cauzei pentru pretinsa lăsare a acesteia în nelucrare din vina părților cu consecința conservării acesteia și implicit nesoluționarea pe fond a contestației la executare.
Împrejurarea că disp. art. 64 alin. 4 teza finală Cod de Procedură Civilă prevăd că judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitată împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție, nu are relevanță pentru constatare perimării în prezenta cauză în condițiile în care suspendarea de către instanța de fond a avut loc ulterior soluționării căii de atac exercitată împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție, situație în care termenul de 6 luni de perimare curge de la data îndeplinirii ultimului act de procedură de către instanță, respectiv 06.05.2014 și nicidecum de la data pronunțării deciziei nr. 253/11.04.2014.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a admis excepția perimării cauzei cât timp nu sunt îndeplinite condițiile art. 416 Cod de Procedură Civilă pentru a se constata perimarea.
Criticile recurentului în sensul că în mod eronat instanța de fond a constatat că a intervenit perimarea, ultimul act de procedură fiind îndeplinit de instanță la data de 06.05.2014, dată la care instanța a și suspendat cauza, situație în care nu se poate reține drept ultim act îndeplinit de părți data la care o altă instanță a pronunțat decizia în calea de atac, respectiv 11.04.2014, astfel că la data de 20.10.2014 nu expirase termenul prev. de art. 416 c.pr.civ., sunt întemeiate întrucât, într-adevăr, ultimul act de procedură îndeplinit a fost încheierea de suspendare din data de 06.05.2014, pronunțată ca atare ulterior deciziei nr. 253/11.04.2014 prin care s-a respins definitiv apelul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenție, situație în care nu se mai impunea suspendarea cauzei în temeiul art. 64 alin. 4 teza finală Cod de Procedură Civilă, astfel că nu se poate invoca faptul că termenul de perimare a început să curgă la data rămânerii definitive a deciziei nr. 253/11.04.2014, acest termen începând să curgă în mod cert de la data suspendării cauzei, 06.05.2014 astfel încât, prin repunerea pe rol a cauzei la data de 20.10.2014 din oficiu, de către instanță, termenul de perimare a fost întrerupt, începând să curgă un nou termen de perimare în condițiile în care de la data de 06.05.2014 și până la data de 20.10.2014 nu au trecut 6 luni în timpul cărora cauza să fi fost lăsată în nelucrare din vina părților pentru a interveni sancțiunea perimării.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în baza art. 498 Cod de Procedură Civilă va admite recursul, va casa în tot sentința recurată și va trimite cauza spre continuarea judecății la Judecătoria Vălenii de M..
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul contestator R. C. M. domiciliat în Vălenii de M., ..5, jud. Prahova și cu domiciliul ales la SCA Volosevici & P. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.1808/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VĂLENII DE M. cu sediul în Vălenii de M., ..7, jud. Prahova și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ..22, jud. Prahova și, în consecință:
Casează în tot sentința recurată și trimite cauza spre continuarea judecății la Judecătoria Vălenii de M., potrivit considerentelor.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
R. C. E. C. D. C. M.
Fiind plecată la altă instanță
Semnează președintele de complet,
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. CR/Tehnored.DA
3 ex./19.06.2015
D. f._ – Judec. Vălenii de M.
J.f. A. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1666/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 16/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
