Obligaţie de a face. Sentința nr. 16/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 2192/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2192
Ședința publică din data de 19.05.2015
PREȘEDINTE - C. M. JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât S. D. domiciliat în Ploiești, .-46, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Cererea de apel timbrată cu suma de 4 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul pârât reprezentat de avocat F. I., intimatul reclamant reprezentat de consilier juridic A. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Reprezentații părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorilor părților în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului pârât, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței apelate în sensul trimiterii cauzei la instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei cile de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 06.09.2011, reclamantul P. M. Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul S. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire la imobilul situat în Ploiești, .-46; stabilirea termenului limită de executare a lucrărilor de desființare a lucrărilor de construcție mai sus menționate și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/25.01.2011 s-a constatat că pârâtul a executat lucrări de construcție în Ploiești, .-46, constând în magazie - depozit, fără a obține autorizația de construire prevăzută de Legea nr. 50/1991, republicată, motiv pentru care pârâtul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei, fiind stabilite de asemenea ca măsuri: depunerea documentației în vederea obținerii autorizației de construire în baza unei expertize tehnice.
A mai arătat reclamantul că, la data de 15.06.2011, în urma unui control s-a constatat de către personalul de specialitate din cadrul Primăriei M. Ploiești că pârâtul nu a respectat măsurile dispuse prin procesul-verbal mai sus menționat, în sensul desființării magaziei - depozitului, executat fără a obține autorizație de construire, iar din verificarea bazei de date la nivelul Direcției Generale de Dezvoltare Urbană a reieșit că nici până la această dată, pârâtul nu a făcut demersurile necesare în vederea demolării magaziei-depozitului construit fără autorizație, măsură care este menționată în procesul-verbal nr._/25.01.2011, situat în Ploiești, .-46, astfel încât, având în vedere refuzul nejustificat al pârâtului de a demola magazia construită, în temeiul competențelor legale ale autorității publice executive privind respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții, s-a promovat prezentul demers judiciar.
În drept, a invocat disp. art. 1073-1075 Cod Civil, Legea nr. 50/1991, Ordinul nr. 839/2009 pentru aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Prin sentința civilă nr._/16.10.2014 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea și a obligat pârâtul la desființarea construcției având destinația de magazie identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții civile efectuat de expert Ț. A. C., construcție situată în Ploiești, .-46, jud. Prahova, sens în care a stabilit termen de desființare a construcției 60 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și, totodată, a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 808,15 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/25.01.2011, pârâtul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991, reținându-se că a executat lucrări de construcții constând într-o magazie-depozit, fără a poseda autorizație de construire, dispunându-se totodată sistarea lucrărilor și depunerea documentației în vederea obținerii autorizației, în baza unei expertize tehnice.
A mai arătat instanța de fond că, din raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții întocmit de expert T. A. C. inclusiv completare, a rezultat că pârâtul a executat o construcție metalică provizorie (stâlpii metalici nu au fundații din beton, aceștia fiind încastrați direct în platforma de beton), având destinația de magazie cu dimensiunile în plan 5,50 m x 15,50 m, respectiv o suprafață totală de 85,25 mp., că structura de rezistență este alcătuită din cadre metalice din țeavă (stâlpi și grinzi), învelitoarea acoperișului este alcătuită din tablă cutată galvanizată care se sprijină pe dulapi de lemn, iar pereții (închiderile laterale) sunt executați din tablă cutată galvanizată, precum și că se impune obținerea unei autorizații de construire conform dispozițiilor Legii nr. 50/1991 pentru lucrările executate fără autorizație conform procesului-verbal nr._/25.01.2011.
A concluzionat prima instanță că, în cauză, întrucât pârâtul nu s-a conformat celor stabilite în procesul-verbal de contravenție în termenul prevăzut, respectiv până la 30.06.2011, înseamnă că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 32 alin. 1, 2 din Legea nr. 50/1991 pentru a fi obligat pârâtul la desființarea construcției edificată fără autorizație de construcție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea întregirii cadrului procesual, arătând că obligația de a demola construcția a fost stabilită numai în sarcina sa, deși construcția reprezintă bun comun cu soția sa, S. Getuța C., caz în care, în condițiile în care nu va demola de bună – voie construcția în termenul stabilit de instanță, reclamantul va fi în imposibilitate de a pune în executare această sentință cât timp obligația nu este opozabilă și celuilalt coproprietar, terț față de obiectul cauzei.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 10.02.2015.
Tribunalul examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 și art. 3041 Cod de Procedură Civilă constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele4 considerente:
Prin procesul – verbal de contravenție nr._/25.01.2011, pârâtul S. D. a fost sancționat cu amendă în sumă de 1000 lei, constatându-se că a încălcat prevederile art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991, motivat de faptul că a executat lucrări de construcții constând într-o magazie – depozit, fără a poseda autorizație de construcție.
Prin același proces – verbal de contravenție s-a dispus și sistarea lucrărilor de construcție și depunerea documentației în vederea obținerii autorizației de construire conform situației din teren, în baza unei expertize tehnice.
Potrivit raportului de expertiză tehnică construcții întocmit de expert Ț. A. C., inclusiv completare, construcția la care face referire procesul – verbal de contravenție nr._/25.01.2011 este o construcție metalică (stâlpii metalici nu au fundații din beton, ci sunt încastrați direct în platforma de beton), având destinația de magazie cu o suprafață totală de 85,25 mp, structura de rezistență fiind alcătuită din cadre metalice din țeavă, învelitoarea acoperișului este alcătuită din tablă cutată galvanizată sprijinită pe dulapi din lemn, iar pereții sunt executați din tablă cutată, galvanizată, construcție pentru edificarea căreia era obligatorie obținerea unei autorizații de construcție în temeiul art. 3 lit. h din Legea nr. 50/1991 și anexei 2 la lege, conform căreia anexele gospodărești în care sunt incluse și magaziile se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, autorizație pe care pârâtul nu a obținut-o nici în prezent.
Potrivit art. 32 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1990, dacă persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul – verbal de contravenție, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza organele judecătorești pentru a dispune fie încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, fie în desființarea construcțiilor realizate nelegal, urmând ca în cazul admiterii instanța să stabilească termenele limită de executare a măsurilor.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că pârâtul S. D. a fost sancționat contravențional cu suma de 1000 lei pentru edificarea unei construcții, constând într-o magazie cu o suprafață de 85,25 mp, fără a obține autorizație de construire potrivit Legii nr. 50/1991, punându-i-se în vedere să sisteze lucrările și să depună documentația în vederea obținerii autorizației de construire conform situației din teren, obligație neîndeplinită de către pârât care nu a obținut nici în prezent autorizația de construire.
Ca atare, atât timp cât pârâtul a construit o magazie pentru edificarea căreia era obligatorie obținerea unei autorizații de construire în conformitate cu dispozițiile imperative ale Legii nr. 50/1991 și, deși, prin procesul - verbal de contravenție i s-a pus în vedere să depună documentația necesară obținerii unei asemenea autorizații, obligație neîndeplinită de către pârât, înseamnă că lipsa autorizației de construire atrage obligarea pârâtului la desființarea construcției executată în mod nelegal.
Astfel, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâtul la desființarea construcției cu destinația de magazie, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmită de expert Ț. A. C., cât timp acesta nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de a efectua demersurile necesare în vederea obținerii autorizației de construire.
Criticile apelantului în sensul că magazia pe care a fost obligat să o demoleze reprezintă bun comun cu soția sa care nu a avut calitatea de parte în cauză, astfel că hotărâre nu îi este opozabilă, situație în care se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea întregirii cadrului procesual, în caz contrar reclamantul aflându-se în imposibilitate de a pune în executare hotărârea în situația în care nu o va executa de bună – voie, sunt neîntemeiate, întrucât prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, sancțiunea aplicată și măsurile vizând sistarea lucrărilor și depunerea documentației s-au dispus numai față de pârât, proces - verbal ce nu a fost contestat de acesta pe motiv că măsurile prevăzute trebuiau dispuse și față de soția sa în calitate de coproprietar al construcției, astfel încât în mod corect reclamantul a fixat cadrul procesual prin chemarea în judecată numai a numitului S. D., în calitate de pârât.
De altfel, nici pe parcursul judecării cauzei pârâtul, deși a fost legal citat, nu a formulat nicio cerere de introducere în cauză, în calitate de coproprietar al magaziei edificată în mod nelegal, și a soției sale, astfel încât nu poate invoca o asemenea împrejurare nouă direct în calea de atac a apelului, instanța de fond având obligația să soluționeze cauza în raport de cadrul procesual fixat de reclamant și cu respectarea principiului disponibilității părților.
Ar însemna ca, orice persoană, în raport de obligația impusă în sarcina sa prin hotărâre judecătorească, să susțină ulterior, în calea de atac, că obligația respectivă trebuia instituită și în sarcina altor persoane, ceea ce este inadmisibil, în speță pârâtul neputându-se prevala de propria culpă constând în neefectuarea demersurilor pentru introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, și a soției sale, în virtutea pretinsului drept de coproprietate al acesteia asupra construcției în litigiu, pentru a obține protecția unui drept constând în desființarea, cu orice preț, a hotărârii instanței de fond.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, în baza art. 296 cod de procedură civilă nemodificat aplicabil în cauză, va respinge apelul, ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul pârât S. D. domiciliat în Ploiești, .-46, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. M. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595.
Red. R.C./Tehnored. D.A.
4 ex/11.06.2015
Dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. M. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 278/2015. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 2193/2015.... → |
|---|
