Evacuare. Decizia nr. 2654/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2654/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 2654/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2654
Ședința publică din data de 08.09.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - pârâți D. F., G. A. - G.,G. A. - E. și G. A. – D., toți domiciliați în Ploiești, .. 51, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 2380/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant M. PLOIEȘTI - PRIN PRIMAR I. B., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta - pârâtă D. F. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru in cuantum de 10,00 lei, conform chitanței . nr._/23.06.2015, anulată si atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:
Tribunalul, în baza art.131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art.95 C.pr.civ.
Apelanta - pârâtă D. F. având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului apelului.
Apelanta - pârâtă D. F., având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Totodată, solicită obligarea intimatului - reclamant la plata sumei de 70 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art.394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești – Secția Civilă sub nr._, reclamantul M. Ploiești – prin reprezentantul său legal Primar B. I. chemat în judecată pe pârâții D. F., G. A. - G., G. A. - D. și G. A. - E. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova și obligarea la plata sumei de 3.780 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 01.11._13, datorată pentru ocuparea abuzivă a locuinței, sumă ce urmează a fi actualizată până la data predării efective a imobilului.
Înmotivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unei unități locative situată în imobilul situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova care a fost închiriată în baza contractului de închiriere nr._/21. 07.2004 numitului V. C., decedat la data de 17.07.2005.
În contractul de închiriere mai figurau, ca părți, R. M. - fosta soție a titularului și V. C. - M. – fiica rezultată din căsătoria cu Haraidon (V.) M., iar după decesul titularului de contract, locuința a fost ocupată, în mod abuziv, de pârâta D. (G.) F. împreună cu cei trei copii – pârâții G. A. - G., G. A. - E. și G. A. - D..
În continuare, reclamanta a susținut că pârâtei D. F. i s-a întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.1 din Decretul Lege nr.24/1990, respectiv pentru ocuparea unei locuințe din fondul locativ de stat înainte de încheierea unui contract de închiriere, iar prin Ordonanța nr.8036 /13.03.2006 dată de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Reclamantul a mai învederat că, în cadrul dosarului nr._/2005 aflat pe rolul judecătoriei Ploiești, pârâta D. F. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea M. Ploiești la încheierea unui contract de închiriere pentru spațiul locativ situat în Ploiești, ..51, astfel încât, prin decizia nr.565/28.05.2007 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă, irevocabil, această cerere de intervenție în interes propriu.
Pârâții au fost notificați, de nenumărate ori, să părăsească locuința deținută fără forme legale, însă, aceștia nu au înțeles, până în prezent, să predea imobilul Municipiului Ploiești.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata sumei de 3.780 lei, reclamantul a arătat că această sumă reprezintă echivalentul chiriei pentru imobilul în litigiu pentru perioada 01.11._13, fiind incidente dispozițiile art.1349 alin.1 și 2 C.civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Cu privire la modul de calcul al pretențiilor care formează obiectul capătului al doilea al cererii, reclamanta a menționat că lipsa de folosință (echivalentul chiriei) a fost calculată, în baza art.1 din H.G. nr.310/2007 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei (lei/mp.) practicat pentru spațiile cu destinația de locuințe aparținând domeniului public sau privat al unităților administrativ – teritoriale și, astfel cum rezultă din fișa de calcul întocmită de Direcția de Gestiune Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului Ploiești, echivalentul chiriei pe care pârâții îl datorează pentru imobilul în discuție este de 105 lei/lună.
În temeiul art.411 C.pr.civ., reclamantul M. Ploiești a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept, art.1349 alin.1 și 2 C.civ.
În susținerea pretențiilor, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri: procesul - verbal de informare gratuită privind avantajele medierii nr. 10/27.01.2014, invitațiile la mediere nr.9/16.01.2014, nr.8/16.01.2014, nr.11/ 16.01.2014 și nr.10/16.01.2014, adresa nr._/24.11.2005 a Poliției Municipiului Ploiești, notificările nr.5118/21.04.2008, nr.4875/08.05.2008, nr. 2878/24.03.2010, nr.8335/10.05.2010, nr.4711/23.05.2013 și nr.2166/09.09. 2013, notele de constatare încheiate la data de 28.09.2006 și 27.09.2009 de reprezentanții Direcției de Gestiune Patrimoniu, Ordonanța din data de 13.03. 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, fișa de calcul lunar al lipsei de folosință întocmită de Direcția de Gestiune Patrimoniu și decizia civilă nr.565/ 28.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
În raport de susținerile reclamantului M. Ploiești, pârâții D. F., G. A. - G., G. A. - D. și G. A. - E. au formulat, în temeiul art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că, din anul 2005, locuiesc în imobilul situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova și, începând cu anul 2004, pârâta D. F. a depus atât în numele său, cât și al celorlalți pârâți, cererea privind acordarea unei locuințe sociale înregistrată sub nr.8/ 2004, ulterior prezentându-se, în mod constant, în vederea actualizării dosarului.
Pârâții au precizat că nu pot fi reținute afirmațiile reclamantului potrivit cărora aceștia au locuit în imobilul situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova fără acordul acestuia, deoarece, conform cărților de identitate, pârâții au mutație pentru imobilul respectiv, ori, fără acordul proprietarului de a locui în imobil nu puteau fi obținute mutațiile pentru imobilul în litigiu.
În final, pârâții au menționat că apărările reclamantului nu pot fi reținute, întrucât au depus cerere în vederea acordării unei locuințe sociale și, până în prezent, și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau în calitate de chiriași, utilitățile fiind plătite la zi.
În dovedirea susținerilor, pârâții au depus următoarele înscrisuri: carte de identitate . nr._ - G. A. E., carte de identitate . nr._ - G. A. - D., carte de identitate . nr._ - G. A. - G..
La data de 05.08.2014, reclamantul M. Ploiești a depus, în baza art.201 alin.2 Teza I C.pr.civ., răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea argumentelor invocate de pârâți prin întâmpinare și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Referitor la susținerea pârâților potrivit cărora, încă din anul 2004, au formulat o cerere privind acordarea unei locuințe sociale, reclamantul a arătat că împrejurarea invocată nu le conferă, automat, dreptul de a ocupa spațiul locativ în discuție, singurul temei legal în baza căruia solicitantul poate ocupa, efectiv, o locuință socială constituindu-l contractul de închiriere care se încheie în urma repartizării spațiilor de locuit, a îndeplinirii criteriilor solicitate și a respectării listei de priorități.
S-a mai precizat că aspectele invocate de pârâți au făcut și obiectul dosarului nr._ prin care a fost respinsă, irevocabil, cererea de intervenție în interes propriu a pârâtei D. F., prin care a solicitat obligarea Primăriei Municipiului Ploiești la încheierea unui contract de închiriere pentru imobilul situat în Ploiești, ..51.
Cu privire la aspectele învederate de pârâți, în sensul că au avut acordul Municipiului Ploiești pentru a locui în imobilul care face obiectul prezentului litigiu, reclamantul a solicitat respingerea acestora ca vădit neîntemeiate, întrucât, încă din anul 2005, M. Ploiești a luat măsuri privind evacuarea pârâților din spațiul ocupat abuziv, aceștia din urmă fiind notificați de nenumărate ori pentru a părăsi locuința ocupată fără temei legal (adresele nr. 5118/21.04.2008, nr.4875/08.05.2008, nr.2878/24.03.2010, nr.8335/10.05. 2010 și nr.4711/23.05.2013).
A mai arătat reclamanta că, din adresa S.P.L.C.E.P. Ploiești nr.682/30.07. 2014, rezultă că actele de identitate ale pârâților au fost emise în urma celor declarate de către aceștia și a celor afirmate de numita S. I., fără ca M. Ploiești să își exprime acordul în acest sens.
Reclamanta a atașat următoarele înscrisuri: adresa S.P.L.C.E.P. Ploiești nr. 682/30.07.2014 și înscrisurile aferente, sentința civilă nr.9227/23.11.2005, referatul nr._/2010 cu verificările efectuate în vederea eliberării cărții de identitate numitului G. A. - D., referatul nr._ cu verificările efectuate în vederea eliberării cărții de identitate numitului G. A. - G..
La termenul de judecată din data de 28.11.2014, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata contravalorii chiriei pentru perioada 01.11.2010 – 01.01.2011, pentru considerentele arătate în încheierea de ședință de la acel termen.
La termenul de judecată din 30.01.2015, reclamantul M. Ploiești a precizat cererea de chemare în judecată față de împrejurarea că la termenul din data de 28.11.2014 a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, solicitând obligarea pârâților la plata debitului reprezentând lipsă folosință începând cu data de 02.01.2011 și până la predarea efectivă a locuinței din Ploiești, ..51.
Reclamantul a arătat că, la data de 29.01.2015, pârâții figurau în evidențele Municipiului Ploiești cu un debit în valoare de 5.131,46 lei reprezentând lipsă folosință aferentă perioadei 02.01._15.
În final, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 5.131 lei reprezentând lipsa de folosință datorată pentru ocuparea abuzivă a imobilului situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova, sumă ce urmează a fi actualizată până la data predării efective a imobilului, depunând fișa de calcul reprezentând contravaloarea lipsei de folosință lunară pentru spațiul ocupat fără forme legale, pentru perioada 02.01._15.
Prin sentința civilă nr.2380/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploieștia fost admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, dispunându-se evacuarea pârâților din imobilul situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova, precum și obligarea acestora la plata către reclamantul M. Ploiești a sumei de 5.131 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru perioada 02.01._15 și la plata, în continuare, a contravalorii lipsei de folosință în cuantum de 105 lei/ lună până la predarea efectivă a imobilului către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul M. Ploiești este proprietarul unei unități locative situată în imobilul din Ploiești, ..51, jud. Prahova care a fost închiriată, în baza contractului de închiriere nr._/21.07.2004, numitului V. C., decedat la data de 17.07.2005.
După decesul titularului de contract, locuința situată în Ploiești, ..51 a fost ocupată, abuziv, de pârâții D. F., G. A. - G., G. A. - D. și G. A. - E. care au continuat să locuiască în imobilul aflat la adresa menționată până în prezent, împrejurare care reiese din cererea introductivă și care nu a fost contestată de aceștia.
Această situație de fapt a fost reținută și prin decizia nr.565/28.05.2007 a Curții de Apel Ploiești, prin care a fost respinsă, irevocabil, cererea de intervenție în interes propriu formulată de pârâta D. F. prin care solicita obligarea Primăriei Municipiului Ploiești la încheierea unui contract de închiriere pentru imobilul situat în Ploiești, ..51.
Pârâții au fost notificați de reclamant să părăsească imobilul - proprietatea acestuia, astfel cum rezultă din notificările nr.5118/21.04.2008, nr.4875/08.05. 2008, nr.2878/24.03.2010, nr.8335/10.05.2010, nr.4711/23.05.2013 și nr.2166 /09.09.2013.
Instanța de fond a reținut că exercitarea folosinței asupra imobilului în litigiu nu s-a realizat în baza unui contract de închiriere încheiat cu reclamantul, aspect care rezultă din chiar susținerile pârâților care, prin întâmpinare, solicită respingerea prezentei cereri, arătând că, începând cu anul 2004, au depus o cerere privind acordarea unei locuințe sociale, cerere pe care au reînnoit-o în mod constant.
Singurul temei legal în baza căruia solicitantul poate ocupa o locuință socială îl constituie contractul de închiriere care se încheie cu respectarea dispozițiilor Legii nr.114/1996, norme legale care prevăd că locuințele sociale se repartizează de către consiliile locale pe baza criteriilor stabilite, anual, de către acestea, iar contractul de închiriere se încheie de primar sau de către o persoană împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliți de consiliul local, în cauză pârâții nefăcând dovada încheierii unui astfel de contract.
Față de situația de fapt reținută, prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.555 C.civ. care statuează că proprietatea este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, perpetuu și absolut, în limitele prevăzute de lege. În raport de aceste dispoziții urmează să se verifice dacă reclamanta este îndreptățită la admiterea acțiunii sale.
S-a mai reținut că reclamantul are în patrimoniu un drept de proprietate asupra imobilului situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova și, cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că, în materia acțiunii în evacuare, nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosința acestuia, folosință încălcată de pârâți ca urmare a ocupării fără titlu a imobilului.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că pârâții ar avea un asemenea titlu care să releve dreptul lor de folosință asupra imobilului în litigiu, iar faptul că aceștia invocă un presupus acord cu reclamantul în vederea folosirii imobilului nu prezintă relevanță juridică de vreme ce această înțelegere verbală nu este în niciun fel probată.
În temeiul dispozițiilor art.249 C.pr.civ., sarcina probei revine celui care face o afirmație în fața instanței, context în care s-a apreciat că pârâții trebuie să facă dovada faptului nou pretins, contrar poziției reclamantei.
Cu toate acestea, pârâții D. F., G. A. - G., G. A. - D. și G. A. - E. nu au probat existența înțelegerii cu reclamantul în sensul atribuirii acestora a dreptului de folosință asupra imobilului în litigiu printr-un contract de închiriere, motiv pentru care nu s-a putut reține veridicitatea susținerilor pârâților.
Instanța de fond nu a reținut nici afirmațiile pârâților potrivit cărora au avut acordul reclamantului de a locui în imobil, aceștia făcându-și mutație pentru spațiul în litigiu, astfel cum rezultă din cărțile de identitate.
Din înscrisurile depuse la dosar (adresa S.P.L.C.E.P. Ploiești nr.682/30. 07.2014 și înscrisurile aferente, respectiv referatul nr._/2010 cu verificările efectuate în vederea eliberării cărții de identitate numitului G. A. - D. și referatul nr._ cu verificările efectuate în vederea eliberării cărții de identitate numitului G. A. - G. rezultă că actele de identitate ale pârâților au fost emise în urma celor declarate de aceștia și a celor afirmate de numita S. I., fără ca M. Ploiești să își exprime acordul în acest sens.
Mai mult decât atât, instanța de fond a apreciat că plata sumelor aferente cotelor de întreținere pentru perioada în care pârâții au locuit în imobilul respectiv, astfel cum susțin aceștia, nu creează în favoarea lor o prezumție a existenței unui drept de folosință.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că între părți nu a existat un acord scris sau verbal cu privire la cedarea folosinței spațiului locativ către pârâți, aceștia nefăcând nicio dovadă în acest sens și, prin urmare, calitatea ce poate fi reținută în privința pârâților este de ocupanți, iar nu de beneficiari ai unui dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză.
Acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate.
În cauză, instanța de fond a constatat că pârâții ocupă, fără titlu, imobilul în litigiu, iar reclamantul M. Ploiești, în calitate de proprietar, are dreptul la dobândirea folosinței bunului, ca atribut al dreptului de proprietate.
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat valorificarea unui drept personal de creanță, urmărind constrângerea debitorilor la executarea obligației de a face.
S-a apreciat că, prin intermediul prezentei acțiuni, reclamantul se prevalează de calitatea sa de proprietar, nefiind posibilă protejarea culpei pârâților care, în absența unui titlu, au ocupat imobilul în mod abuziv, fără acordul reclamantului, fiind necesar a se acorda întâietate dreptului de proprietate al Municipiului Ploiești, constatat prin titlul valabil, iar nu situației pârâților nesusținută de niciun argument legal.
Pe cale de consecință, pentru considerentele analizate, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantul M. Ploiești și a dispus evacuarea celor patru pârâți din imobilul situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova, aflat în proprietatea reclamantului.
Cu privire la capătul de cerere referitor la despăgubirile solicitate de reclamant pentru folosirea fără drept a imobilului, s-a reținut că nivelul acestora a fost stabilit prin H.G. nr.310/2007 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei (lei/mp.) practicat pentru spațiile cu destinația de locuințe aparținând domeniului public sau privat al unităților administrativ - teritoriale, la valoarea de 3 lei/mp.
Din fișa de calcul anexată la dosar, s-a stabilit în sarcina pârâților taxa de 105 lei/lună începând cu data de 02.01.2011, în prezent aceștia cumulând un debit în cuantum de 5.131 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru perioada 02.01._15.
Instanța de fond a mai constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâților pentru fapta proprie, prevăzute de art. 1357 C.civ., respectiv: fapta ilicită constând în ocuparea fără drept a imobilului, prejudiciul fiind evaluat prin aplicarea tarifului de 3 lei/mp./zi la data ocupării imobilului și, ținând seama de suprafața imobilului, fapta fiind săvârșită cu vinovăție, având în vedere că pârâții ocupă, în mod voit, imobilul proprietatea reclamantului, cunoscând că nu dețin un titlu valabil, iar între fapta ilicită și prejudiciul suferit de reclamant există o legătură de cauzalitate directă, reclamantul fiind în imposibilitate de a se bucura de fructele bunului în cauză prin închirierea lui, acesta fiind ocupat în continuare de către pârâți.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.1357 C.civ., instanța de fond a admis capătul de cerere formulat de reclamantul M. Ploiești și a dispus obligarea pârâților la plata către aceasta a sumei de 5.131 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru perioada 02.01.2011 – 29.01.2015, conform calculului anexat la dosar, și în continuare la plata taxei în cuantum de 105 lei/lună, pentru ocuparea abuzivă a imobilului, până la predarea efectivă către reclamant a acestuia.
Având în vedere soluția dispusă și faptul că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor art.453 alin.1 și art.455 C.pr.civ., au fost obligați în solidar pârâții D. F., G. A. - G., G. A. - D. și G. A. - E. la plata sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel, în termen legal, pârâții D. F., G. A. - G., G. A. - D. și G. A. - E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu au fost avute în vedere toate înscrisurile depuse în apărare și, în această situație, nu s-a reținut că pârâta D. F. are mari probleme de sănătate, fiind încadrată în categoria persoanelor cu handicap permanent și îndreptățită, în acest sens, la acordarea unei locuințe sociale din spațiul locativ al Primăriei Ploiești.
Este de reținut că, încă din anul 2004, dată la care pârâta D. F. avea grave probleme de sănătate, era divorțată și avea în îngrijire și creștere pe cei trei copii ai săi, s-a adresat Primăriei Ploiești cu cererea înregistrată sub nr.8 /2004 în vederea acordării unei locuințe sociale, în fiecare an reactualizând dosarul, însă mereu i s-au făcut promisiuni că i se va încheia contract de închiriere pentru spațiul locativ din Ploiești, ..51.
Au mai susținut pârâții că, de la momentul la care au ocupat imobilul de la adresa menționată, cu acordul Primăriei Mun. Ploiești, locuința era într-o mare stare de degradare și mizerie, astfel încât pârâta D. F. este cea care a muncit și a amenajat imobilul, a făcut curățenie, dezinsecție, a zugrăvit, a pus tâmplărie la ferestre și uși, ceea ce a mulțumit foarte mult pe toți colocatarii din imobil (la aceeași adresă locuind mai multe familii), toate acestea fiind făcute știind că reclamantul îi va încheia contract de închiriere, la care, de altfel, era îndreptățită.
În continuare, pârâții au susținut că rezultă, neîndoielnic, faptul că au avut acordul Primăriei Mun. Ploiești de a locui la adresa respectivă, deoarece, toți au adresa de domiciliu în Ploiești, ..51, jud. Prahova.
În ceea ce privește debitul reprezentând lipsa de folosință pentru spațiul ocupat, este de reținut că pârâta D. F., deși are venituri modeste - pensie de handicap - a fost dintotdeauna de acord să achite contravaloarea pentru folosința spațiului, însă, nu i s-a încasat nicio sumă, spunându-i-se mereu că, încă nu i-a fost încheiat contractul de locațiune și nu poate plăti, în condițiile în care toate celelalte utilități (apă, energie electrică) sunt achitate la zi.
Au mai arătat pârâții că suma de 5.131 lei a fost stabilită, în mod greșit, de reclamantul M. Ploiești, neținând cont de starea sa de sănătate și de veniturile realizate și fără a avea în vedere suprafața efectiva pe care pârâții o ocupa in imobil.
De asemenea, pârâții au învederat situația pârâtei D. F. care nu are venituri care să-i permită să închirieze un alt spațiu locativ, ceea ce echivalează cu aruncarea în stradă de către reclamantă care beneficiază de multe posibilități de acordare a unei locuințe sociale persoanelor nevoiașe.
Având in vedere toate cele prezentate, pârâții D. F., G. A. - G., G. A. - D. și G. A. - E. au solicitat, în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ., admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii în fond promovată de M. Ploiești - prin Primar, ca neîntemeiată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 07.07.2015, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților litigante, fără ca intimatul - reclamant M. Ploiești să fi formulat, în temeiul art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare.
În temeiul art.466 și urm. C.pr.civ., apelanții - pârâți D. F., G. A. - G., G. A. - D. și G. A. – E. au depus o completare a motivelor de apel (f.8), criticând sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că au fost nesocotite atât situația de fapt, cât și înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, pârâții au menționat că au domiciliul în Ploiești, ..51, jud. Prahova și, din acest punct de vedere, se poate observa că reclamantul a avut cunoștință, la momentul întocmirii cărților de identitate, de împrejurarea declarării domiciliului la adresa indicată.
În mod nejustificat, prima instanță a reținut apărarea reclamantei potrivit căreia pârâții ar fi ocupat imobilul în mod abuziv după decesul titularului contractului de închiriere, cu precizarea că ar fi trebuit să se lămurească modalitatea prin care pârâții au luat cunoștință despre faptul că în Ploiești, ..51 există un imobil/locuință socială – proprietatea reclamantului pretabilă pentru a fi ocupată și care a fost modalitatea în care pârâții ar fi putut avea acces efectiv în imobil la momentul preluării acestuia.
Au mai arătat apelanții că aspectele sus – menționate au fost posibile datorită acordului Primăriei Municipiului Ploiești care le-a permis mutarea imediată în imobilul în litigiu, promițându-le prin reprezentanții legali de la acea vreme că în cel mai scurt timp va fi încheiat și contractul de închiriere.
Acesta a fost contextul în care pârâții au ocupat imobilul situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova și, nicidecum, în mod abuziv, cum a susținut reclamantul prin cererea de chemare în judecată.
Un alt aspect care trebuie avut în vedere, în opinia pârâților, îl reprezintă faptul că însuși reclamantul susține că pârâții figurează în evidențele Municipiului Ploiești cu un debit în sumă de 5131,46 lei aferent perioadei 02.01._15, context în care se poate pune întrebarea legitimă care a fost modalitatea prin care reclamantul s-a încărcat în propriile evidențe cu această sumă, de vreme ce hotărârea instanței de fond cu privire la debit a fost pronunțată abia la data de 20.02.2015.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că reclamantul M. Ploiești este proprietarul unei unități locative aflată în imobilul situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova, care a fost închiriată, în baza contractului de închiriere nr._/21.07.2004, numitului V. C., decedat la data de 17.07.2005.
Potrivit copiilor cărților de identitate ale pârâților G. A. - E., G. A. - D. și G. A. - G., aceștia își au domiciliul în Ploiești, ..51, jud. Prahova, la baza emiterii acestora fiind cererile pentru eliberarea actului de identitate în cuprinsul cărora solicitanții au indicat aceeași adresă de domiciliu.
Deși, atât în cererea de chemare în judecată, cât și în întâmpinarea depusă de pârâți este menționat momentul de la care aceștia din urmă locuiesc în imobilul în litigiu, respectiv după decesul titularului contractului de închiriere nr._/ 21.07.2004 - V. C., decedat la data de 17.07.2005, nu se precizează de către proprietar modalitatea în care pârâții au ocupat spațiul de locuit.
O pretinsă ocupare abuzivă a locuinței în litigiu nu poate fi reținută, pe de o parte, având în vedere perioada mare de timp până la promovarea de către reclamant a prezentei acțiuni – 21.02.2014, perioadă în care pârâții au locuit, în mod continuu și efectiv, în imobilul situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova, respectiv cca. 10 ani, ceea ce înseamnă, în lipsa încheierii unui contract de închiriere, existența unui acord tacit din partea proprietarului spațiului, iar pe de altă parte, așa cum s-a mai arătat, pârâții au mutație pentru imobil, mutație care nu s-ar fi putut obține fără acordul proprietarului de a locui în spațiul respectiv.
Nu în ultimul rând, trebuie precizat și faptul că, potrivit „Precizării la acțiune” (f.94 – dos. fond), reclamantul M. Ploiești – prin primar a înțeles să majoreze câtimea pretențiilor, sens în care a învederat că, la data de 29.01. 2015, pârâții D. F., G. A. - G., G. A. - D. și G. A. - E. figurează în evidențele Municipiului Ploiești cu un debit în sumă de 5.131,46 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului aferentă perioadei 02.11.2011 – 29.01.2015.
Prin aceasta se confirmă teza conform căreia pârâții au avut, cel puțin, acordul tacit al proprietarului pentru a ocupa imobilul în litigiu, de vreme ce, figurează în evidențele acestuia cu un debit reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a locuinței aferentă perioadei 02.11._15, după cum, pârâta D. F. a procedat la igienizarea și repararea spațiului de locuit, astfel încât, să poată fi utilizat în condiții optime - fapt recunoscut de reclamant prin adresa nr.4875/08.05.2008 (f.19 – dos. fond) - în ideea încheierii, ulterior, a unui contract de închiriere.
Și de la acest moment - anul 2008 - reclamantul a permis pârâților să locuiască în imobilul situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova, chiar dacă, ulterior, au fost emise notificări prin care li se solicita eliberarea spațiului – proprietate a Municipiului Ploiești (f.21 – 23, dos. fond).
Este, însă, neîntemeiată critica formulată de pârâți privind pretinsa greșită obligare a acestora la plata către reclamant a sumei de 5.131,46 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului aferentă perioadei 02.11.2011 – 29.01.2015, invocându-se starea financiară precară a familiei, în condițiile în care, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în calitate de proprietar al imobilului, are dreptul să obțină această sumă calculată, conform fișei de calcul întocmită potrivit prevederilor H.G. nr.310/2007 în funcție de suprafața locuibilă, coeficientul la chiria de bază raportat la zona în cadrul localității (C), etc., o soluție contrară fiind de natură a conduce la o îmbogățire fără justă cauză a pârâților care au avut folosința nestingherită a locuinței.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul urmează să admită apelul și, în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ., va schimba în parte sentința atacată în sensul respingerii capătului de cerere privind evacuarea pârâților D. F., G. A. - G., G. A. - D. și G. A. - E. din imobilul situat în Ploiești, ..51, jud. Prahova - proprietate a reclamantului M. Ploiești, ca neîntemeiat, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarat de apelanții - pârâți D. F., G. A. - G.,G. A. - E. și G. A. – D., toți domiciliați în Ploiești, .. 51, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 2380/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant M. PLOIEȘTI - PRIN PRIMAR I. B., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și, în consecință:
Schimbă în parte sentinta atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind evacuarea ca neîntemeiat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
Participând la seminar
Semnează președintele completului
de judecată.
GREFIER
M. Ș.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. A.G.H./tehnored. A.D.
7 ex. – 17.09.2015
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. T. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2653/2015. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 375/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
