Fond funciar. Decizia nr. 375/2015. Tribunalul PRAHOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 375/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-08-2015 în dosarul nr. 375/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 375

Ședința publică din data de 26.08.2015

PREȘEDINTE - N. C.

JUDECĂTOR - A. G. H.

- M. N.

GREFIER - L. E. A.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții - reclamanți P. N. - D., domiciliat în ., .. 192, jud. Dâmbovița, P. E., domiciliată în Mun. Târgoviște, .. 10A, ., jud. Dâmbovița și B. A. - M., domiciliată în or. P., ., jud. Dâmbovița și intimatul B. I. V., domiciliat în or. P., .. 2, . împotriva sentinței civile nr. 351/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. L. DE FOND FUNCIAR ANINOASA, cu sediul în ., PREȘEDINTELE C. LOCALE DE FOND FUNCIAR ANINOASA - M. C., cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Mun. Târgoviște, P-ța Tricolorului nr. 1, jud. Dâmbovița.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.08.2015, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 26.08.2015, când a dat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată, inițial, rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr.9700 /315/2012, la data de 16.10.2012, prin încheierea nr.286 pronunțată la data de 28.01.2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I Civilă fiind admisă cererea de strămutare a prezentei cauze având ca obiect „fond funciar”, sens în care s-a dispus strămutarea dosarului la Judecătoria S., cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite, reclamantul P. N. - D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar . C. Locale de Fond Funciar Aninoasa - M. C., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea daunelor cominatorii, pe suprafețele de teren proprietatea sa din pct. „C.” - 2.500 mp., „Bojorâta” - 3.300 mp. și „Acasă” - 100 mp., conform sentinței civile nr.1812/1992 a Judecătoriei Târgoviște și pe suprafața de 1.424 mp. la pct. „G.”, potrivit sentinței nr.5050/1994 a Judecătoriei Târgoviște; refacerea și corectarea planului parcelar (de situație) pentru T 18 și P 1/21 din acesta, prin mutarea TAP Aninoasa de 1.238 mp. + 55 mp. și a drumului de exploatare, pentru completarea suprafețelor P 1/21 cu suprafața necesară în teren și crearea suprafeței de teren de 280 mp. - P 1/23, T 18, conform titlului de proprietate nr._/1993; corectarea și refacerea aceluiași plan parcelar pentru eliminarea suprapunerilor de suprafețe de teren și a TAP Aninoasa de 170 mp. + 133 mp. (rezervă nelegală), deoarece comisia locală nu a respectat prevederile art. 27 din Legea nr.18/1991.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.27 și art.64 din Legea nr.18 /1991.

În dovedirea susținerilor, reclamantul a anexat adresa nr.3215/17.09. 2012 emisă de C. L. de Fond Funciar Aninoasa.

La data de 20.11.2012, numitul B. I. V. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat chemarea în judecată a Comisie Locale de Fond Funciar a . se dispune punerea sa în posesie pe suprafața de 280 mp., T 18, P 1/23, conform titlului de proprietate nr._/96.

Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2012, Judecătoria Târgoviște a constatat că cererea de intervenție formulată în cauză nu este semnată și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a C. Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița.

În raport de susținerile reclamantului P. N. – D., la data de 11.12.2012, pârâta C. Locala de Fond Funciar ., în temeiul art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, arătând că, în raport de primul capăt de cerere privind punerea în posesie pentru suprafețele de teren menționate, dispozițiile instanței stabilite prin sentința civilă nr.5050/1994 au fost respectate, iar referitor la capătul doi de cerere, s-a menționat că, nefiind posibilă punerea în executare a hotărârii privind terenurile din pct. „Bojorâta” (3.300 mp.) și „C.” (2.500 mp.), s-a reconstituit reclamantului în pct. „Mahala” suprafața de 5.820 mp.

De asemenea, cu privire la capătul trei de cerere al reclamantului, s-a arătat că nu există înregistrat în evidențele U.A.T. . parcelar pentru T 18.

Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2012, Judecătoria Târgoviște a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu precizată formulată de B. I. V., iar prin încheierea din data de 29.01. 2013, apreciindu-se că reclamantul P. N. - D. nu a motivat, în fapt și în drept, fiecare capăt de cerere, s-a dispus amânarea cauzei, punându-se în vedere acestuia să motiveze acțiunea, sub sancțiunea art.155¹ C.pr.civ.

La data de 17.02.2013, reclamantul P. N. - D. a depus la dosar precizare a acțiunii.

Prin încheierea de ședință din data de 19.02.2013, Judecătoria Târgoviște a dispus, în baza art.155¹ C.pr.civ., suspendarea judecății cauzei până la îndeplinirea obligațiilor stabilite prin încheierea din 29.01.2013, iar la data de 07.11.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgoviște cererea reclamantului P. N. - D. de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea de ședință din dat de 04.12.2013, s-a dispus menținerea măsurii suspendării judecării pricinii pentru ca reclamantul să depună la dosar înscrisuri, acesta înfățișându-le la data de 20.12.2013, respectiv la 15.01.2014.

La termenul de judecată din data de 22.01.2014, Judecătoria Târgoviște a dispus repunerea cauzei pe rol, precum și luarea unui interogatoriu din oficiu reclamantului care, la data de 12.02.2014, a depus la dosar note scrise și un set de înscrisuri.

Prin încheierea de ședință din data de 19.02.2014, s-au solicitat relații pârâtei C. L. de Fond Funciar . se arăta, în mod expres, suprafețele de teren cu care reclamantul a figurat în evidențele agricole și pentru care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv ce suprafețe de teren i-au fost reconstituite și cu ce titlu, precum și dacă mai există cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de reclamant.

La data de 26.03.2014, reclamantul P. N. - D. a depus la dosar cerere prin care a solicitat chemarea în judecată, în calitate de pârât, a numitului N. M., pentru constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate a lui N. M. pentru suprafața de 1.237 mp. arabil, T 18, P 21, . Schenk M. C., pentru constatarea nulității absolute parțiale a planului de amplasament cu nr. cadastral 2791 și a actului de vânzare - cumpărare pentru 48 mp.; constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1996, T 24, P 587/22, pentru 530 mp. și acordarea acestei suprafețe de teren pe alt amplasament, anexând un set de înscrisuri.

Ulterior, la data de 14.09.2014, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare și un set de înscrisuri.

La data de 03.09.2014, pârâții N. M. și Schenk M. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat să se constate că cererea completatoare a reclamantului este tardiv formulată raportat la art.132 C.pr.civ., invocând, în acest sens, excepția tardivității formulării acesteia, urmând a se dispune în consecință și să se ia act că nu și-a îndeplinit obligația dispusă prin încheierea de ședință de la termenul anterior, nefiindu-le comunicată cererea precizată, în fapt și în drept, pentru a putea răspunde.

Prin încheierea de ședință din data de 03.09.2014, Judecătoria Târgoviște a admis excepția tardivității cererii modificatoare depusă de reclamant și a cererii modificatoare a cererii de chemare în judecată și a respins aceste cereri ca fiind tardiv formulate.

La data de 03.10.2014, C. L. de Fond Funciar . cerere de înscriere în fals împotriva reclamantei P. Steluța și a mandatarului acesteia - P. N. - D. privind înscrisurile aflate la dosarul cauzei la f.61 și 114.

La data de 07.02.2013, reclamanții B. A. - M., P. E. si P. N. - D. au formulat în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar . Județeană de Fond Funciar Dâmbovița cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ , cerere precizată sub aspectul petitelor, astfel: obligarea C. Locale de Fond Funciar . efectiv la punerea în posesie, să întocmească fișa de punere în posesie și să o transmită C. Județene de Fond Funciar Dâmbovițapentru întocmirea titlului de proprietate pentru suprafața totală de 3,08 ha., conform Amendamentului la Hotărârea nr.67 /1991, din 26.01.1993 referitor la anexa 3, poz. nr.213, cu respectarea prevederilor art.27 din Legea nr.18/1991, evident, cu consecința înmânării titlului de proprietate emis de comisia județeană în condițiile menționate anterior - în drept, temeiul consideră a fi prevederile art.64 din Legea nr.18/1991; obligarea comisiei județene să emită titlul de proprietate în baza Amendamentului din data de 26.01.1993 la Hotărârea nr.67/1991 - temei de drept art.64 din Legea nr.18/1991; obligarea ambelor comisii să le reconstituie dreptul de proprietate și pentru suprafața totală de 35.520 mp., conform cererilor nr.1477/ 31.11.1991, nr.120/29.01.1998 trimise prin poștă - confirmarea de primire din data de 08.05.2001; reveniri la aceste cereri, inclusiv cea cu nr.4749/p/21.11. 2012 - temei de drept art.8, 9, 11, 25, 27, 36 alin.5, 53, 54, 64 din Legea nr.18/ 1991, art.1, 2, 6, 8, 12, 22, 24, 30, 33 din Legea nr.1/2000, art. 1, 2, 4 alin.5 din Legea nr.247/2005; anularea ca nelegal, neîntemeiat și necomunicat a amendamentului din data de 10.09.1996 numai referitor la anexa 3, poz. nr.213 din Hotărârea nr.67/1991 - autor P. I. N., amendament prin care s-a redus suprafața totală de la 1,99 ha. la 1,5 ha. și s-au exclus cei trei moștenitori care au fost trecuți inițial, conform tabelului nominal din dat de 10.09.1996, poziția Corecții, art.1, întocmit de C. L., anularea tabelului numai pentru această poziție, în temeiul dispozițiilor art.55 din Legea nr.18/ 1991; anularea Hotărârii nr.22/2000 împreună cu procesul - verbal nr.5627/ 2000, ca nelegală: nu s-au respectat procedurile, conform art.28 din H.G. nr.131 /1991- temei de drept fiind art.55 din Legea nr.18/1991

Prin încheierea de ședință din data de 09.04.2014, au fost calificate petitele sus - menționate, după cum urmează: pct.1 și 2 din cererea depusă la dosar la f.347 - 349 ca fiind plângere întemeiată pe dispozițiile art.64 din Legea 18/1991; s-a constatat că prin cererea depusă la f.347 - 349, reclamanții au înțeles să investească instanța cu plângere întemeiată pe art. 53 din Legea nr.18/1991, în ceea ce privește terenurile la care nu au fost admise cererile de reconstituire a dreptului de proprietate și, întemeiată pe dispozițiile art.64 din Legea nr.18/1991, în ceea ce privește terenurile cu privire la care au fost admise cererile de reconstituire, dar care nu au fost efectiv reconstituite; au fost calificatepct.4 și 5 din cererea depusă la f.347 - 349 care vizează anularea amendamentului din data de 10.09.1996 și anularea Hotărârii nr.22/2000, ca fiind plângere formulată în temeiul art.53 din Legea nr.18/ 1991; au fost calificatepct.3 din aceeași cerere care vizează cererea nr.120/29. 01.1998 și, respectiv pct.5 din cerere care vizează anularea Hotărârii nr.22/ 2000 ca fiind modificări ale cererii inițiale.

Totodată, a fost admisă excepția tardivității modificării cererii, invocată de pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar . cererea modificatoare, în măsura în care a fost calificată astfel.

Au fost calificate cele două excepții invocate prin întâmpinare de C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar . apărări de fond, urmând ca instanța să se pronunța asupra lor odată cu fondul.

A fost admisă excepția tardivității cererii formulată de reclamantul P. N. - D., în ceea ce privește plângerea împotriva amendamentului din data de 10.09.1996 și respinsă excepția puterii de lucru judecat, invocată C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar .> Prin încheierea de ședință din data de 05.11.2014 (dosar nr._ / 2012), instanța, din oficiu, a invocat excepția litispendenței în ceea ce privește capetele de cerere identificate la pct. 1 și 2 din cererea de la f.5, respectiv: 1) punerea efectiv în posesie, sub sancțiunea de daune cominatorii, pe suprafețele de teren proprietatea reclamantului din pct. „C.” – 2.500 mp., „Bojorâta” – 3.300 mp. și „Acasă” – 100 mp., conform sentinței civile nr.1812/ 1992 a Judecătoriei Târgoviște și pe 1.424 mp. – G.”, potrivit sentinței civile nr.5050/1994 a Judecătoriei Târgoviște; 2) întocmirea fișei de punere în posesie, transmiterea acesteia la C. Județeană de Fond Funciar Dâmbovița și înmânarea titlului de proprietate pentru 2.500 mp., T 19 (pct. „C.”), P 424/5 și 3.300 mp. T 22 (pct. „Bojorâta”), P 533/1și, pe de altă parte, pct. 1 și 2 din cererea de la f.347 -349 din dosarul nr._, respectiv:să se procedeze, efectiv, la punerea în posesie, să se întocmească fișa de punere în posesie și să fie transmisă C. Județene de Fond Funciar Dâmbovița, pentru întocmirea titlului de proprietate pentru suprafața totală de 3.08 ha., conform Amendamentului la Hotărârea nr.67/1991, din 26.01.1993, referitor la Anexa 3, poz.213 din hotărâre, cu respectarea prevederilor art.27 din Legea nr.18/1991, cu consecința înmânării titlului de proprietate emis de comisia județeană în condițiile menționate anterior; să se dispună obligarea comisiei județene să emită titlul de proprietate în baza Amendamentului din data de 26.01.1993 la Hotărârea nr.67/1991 – temei de drept art.64 din Legea nr.18/1991.

În consecință, a fost admisă excepția litispendenței și au fost reunite dosarele nr._ și nr._ pentru a fi judecate împreună.

Prin încheierea de ședință din data de 10.12.2014, Judecătoria Târgoviște a dispus disjungerea cererii având ca obiect refacerea și corectarea planului parcelar formulată de reclamantul P. N. - D. în cuprinsul cererii din dosarul nr._, potrivit art.165 C.pr.civ., fiind respinse probele cu cercetare locală și interogatoriile pârâtelor C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar . Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița, ca neconcludente.

Prin încheierea civilă nr.286/28.01.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă cererea reclamantului de strămutare a cauzei care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Târgoviște, dispunându-se strămutarea cauzei la Judecătoria S., cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.

Primindu-se dosarul la Judecătoriei S., cauza a fost înregistrată la data de 02.03.2015, stabilindu-se termen de judecată la data de 12.03.2015.

La termenul de judecată din 26.03.2015, Judecătoria S. a dispus emiterea unei adrese la C. L. de Fond Funciar . comunica care sunt terenurile la care este îndreptățită familia P., precum și care sunt terenurile care au fost deja restituite reclamantului P. N. – D., la data de 29.04.2015, comisia locală depunând la dosar răspuns la solicitările instanței.

În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților, Judecătoria S. a pronunțat sentința civilă nr.351/14.05.2015 prin care au fost respinse ca neîntemeiate atât excepția inadmisibilității invocată de pârâta C. L. de Fond Funciar . acțiunile precizate - conexate, constatându-se că a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de numitul B. I. V..

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut,sub aspectul excepției inadmisibilității invocată prin întâmpinare de pârâta C. L. de Fond Funciar . - 367- dosar conexat nr._ ) - excepție care a fost unită cu fondul cauzei, constatându-se că pârâta a invocat această excepție față de solicitarea reclamanților de a se efectua reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele situate în pct. enumerate în finalul cererii precizatoare - întemeiată pe faptul că nu a fost înregistrată în termen legal la sediul C. Locale de Fond Funciar nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele respective.

Astfel, instanța de fond a apreciat excepția ca fiind neîntemeiată, respingând-o ca atare, constatând, față de această motivare a pârâtei că, de fapt, au fost invocate apărări care au antamat fondul cauzei și care au fost examinate în consecință.

Pe fondul cauzelor conexate, instanța de fond a reținut că a fost investită cu soluționarea unor plângeri întemeiate pe disp. art.53 și, respectiv art. 64 din Legea nr.18/1991.

Astfel, prin încheierea de ședință din data de 05.11.2014 (dosar nr.9700/ 315/2012), Judecătoria Târgoviște (instanță de la care s-a strămutat cauza, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite) a stabilit petitele cu care este investită identificate la pct.1 și 2 din cererea de la f.5, respectiv: 1) punerea, efectivă, în posesie, sub sancțiunea de daune cominatorii, pe suprafețele de teren proprietatea reclamantul P. N. - D., din pct. „C.” – 2.500 mp., „Bojorâta” – 3.300 mp. și „Acasă” - 100 mp., conform sentinței civile nr.1812/ 1992 a Judecătoriei Târgoviște și 1.424 mp. – „G.”, conform sentinței nr. 5050/1994 a Judecătoriei Târgoviște; 2) întocmirea fișei de punere în posesie, transmiterea acesteia la C. Județeană de Fond Funciar Dâmbovița și înmânarea titlului de proprietate pentru 2.500 mp., T 19 (pct. „C.”), P 424/5 și 3.300 mp. T 22 (pct. „Bojorâta”), P 533/1 și, pe de altă parte, pct.1 și 2 din cererea de la f.347 - 349 din dosarul nr._, respectiv: 1) să se procedeze efectiv la punerea în posesie, să se întocmească fișa de punere în posesie și să fie transmisă C. Județene de Fond Funciar Dâmbovița pentru întocmirea titlului de proprietate pentru suprafața totală de 3.08 ha., conform Amendamentului la Hotărârea nr.67/1991, din 26.01.1993, referitor la Anexa 3, poz.213 din hotărâre, cu respectarea prevederilor art.27 din Legea nr.18/1991, cu consecința înmânării titlului de proprietate emis de comisia județeană în condițiile menționate anterior; 2) obligarea comisia județene să emită titlul de proprietate în baza Amendamentului din data de 26.01.1993 la Hotărârea nr.67/ 1991 – temei de drept art.64 din Legea nr.18/1991.

De asemenea, instanța a mai fost investită și cu soluționarea punctului nr. 4 din cererea depusă la f.347 - 349 din dosarul nr._/315/2013 care vizează anularea ca nelegal, neîntemeiat și necomunicat a Amendamentului din data de 10.09.1996 numai referitor la Anexa 3, poz.213 din Hotărârea nr.67/1991 - autor P. I. N., amendament prin care s-a redus suprafața totală de la 1,99 ha. la 1,5 ha. și s-au exclus cei trei moștenitori care au fost trecuți inițial, conform tabelului nominal din 10.09.1996, poziția „Corecții”, art.1, întocmit de comisia locală, precum și anularea Tabelului numai pentru această poziție - în temeiul dispozițiilor art.55 din Legea nr.18/1991.

Această cerere a fost calificată (f.450 - 451 - dosar nr._ ) ca fiind o plângere formulată în temeiul art.53 din Legea nr.18/1991.

Potrivit disp. art.53 din Legea nr.18/1991, republicată:

(1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Conform art.64 din aceeași lege:

(1) În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.

(2) Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art.894 din Codul de procedură civilă.

Prin raportarea dispozițiilor legale în materie la prezentele cauze conexate, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Prin cererea nr.152/09.03.1991, reclamantul P. N. - D. a solicitat, în calitate de moștenitor al defunctului P. I. N., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 3,03 ha., compusă din: 1.100 mp. în Vatra satului, 3.400 mp. în pct. Vatra Satului, 3.000 mp. în pct. „Fețe”, 3.200 mp. în pct. „Izlaz”, 2.400 mp. în pct. „Fețe”, 4.000 mp. în pct. „Țarină”, 3.300 mp. în pct. „G.”, 3.300 mp. în pct. „G.”, 1.500 mp. în pct. „C.”, 900 mp. în pct. „Bojorâta”, 1.200 mp. în pct. „B.”.

De asemenea, și fratele reclamantului - P. Eugeniu - G. a formulat cererea înregistrată sub nr.373/28.03.1991, în calitate de moștenitor al defunctului P. I. N., arătând că mai are patru frați: B. A. - M., M. E. - D., P. N. - D. și P. V., aceștia însă neavând semnată cererea și nici menționate, în concret, suprafețele pentru care s-a solicitat reconstituirea.

În ceea ce le privește pe reclamantele P. E. și B. A. – M., s-a reținut faptul că nu a fost înregistrată, în evidențele C. Locale de Fond Funciar . de reconstituire a dreptului de proprietate care să fie formulată de P. V. - soțul reclamantei P. E. sau de reclamanta B. A. - M. și, singura referire la aceste persoane, se regăsește în cererea formulată de P. Eugeniu - G. (sus - menționată), însă, cererea nu este semnată de ele.

Cu toate că reclamantele au susținut că există înregistrate astfel de cereri, totuși, nu au produs nicio dovadă certă în acest sens.

Susțin reclamantele că au solicitat terenurile prin cererile înregistrate sub nr.1477/1991, nr.120/1998, alte cereri al căror număr nu îl cunosc, dar există confirmările de primire din data de 08.05.2001 și reveniri la aceste cereri, inclusiv cea din 4749/p/2012.

Instanța de fond a apreciat că nu este reală susținerea reclamantelor în sensul că s-ar fi formulat cereri de reconstituire în baza Legii fondului funciar de către P. V. și B. A. – M., întrucât:

- cererea înregistrată sub nr.120/1998 la C. L. Aninoasa este formulată, exclusiv, de reclamantul P. N. - D. în temeiul Legii nr.169/ 1997, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha.

- referitor la numărul de înregistrare 1477/1991, s-a învederat de către C. L. Aninoasa, la solicitarea instanței faptul că, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că în registrul special privind cererile de reconstituire a dreptului de proprietate pe raza . înregistrate un număr de 757 cereri (în acest sens, fiind atașate copie de pe prima și ultima filă a registrului), nefiind identificată nicio cerere formulată de reclamanți care să poarte acest număr de înregistrare.

- referitor la confirmările de primire din data de 08.05.2001, nu se poate concluziona, în mod cert și indubitabil, că au fost transmise C. Locale Aninoasa cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii fondului funciar nr.18/1991 care să fie înregistrate, dar care nu și soluționate, așa încât să se revină de către reclamante, abia în anul 2012, (cererea 4749/p) astfel cum, fără suport probatoriu, susțin.

Prin sentința civilă nr.1812/1992 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă, a fost admisă plângerea reclamantului P. N. - D. (împotriva hotărârii comisiei județene prin care i se reconstituise dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,99 ha.) și a fost stabilit dreptul său de proprietate pentru suprafața de 3,08 ha. din punctele menționate în expertiza Ș. C. cu schița anexă.

S-a mai dispus emiterea titlului de proprietate, potrivit Legii nr.18/1991, expertiza stabilind suprafața de 3,08 ha. la pct. „Acasă” - 100 mp., la „G.” - 3.880 mp., la „G.” – 7.500 mp., la „Țarină - 400 mp., la „Izlaz” – 2.500 mp., o altă parcelă la „Izlaz” de 1.400 mp., la pct. „Fețe” – 3.600 mp., o altă parcelă în pct. „Fețe” – 2.000 mp., la „Bojorâta” – 3.300 mp., la „C.” – 1.000 mp.

Prin sentința civilă nr.5050/1994 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă, s-a stabilit dreptul de proprietate al petenților P. N. - D., B. V. și M. C. și pentru suprafața de 6.700 mp. în vatra satului Viforîta, ., astfel: P. N. - D. – 4.100 mp. + 1.000 mp., B. V. - 800 mp., M. C. - 800 mp.

Prin sentința civilă nr.8460/1992 a Judecătoriei Târgoviște a fost admisă plângerea petentului P. V., stabilindu-se dreptul de proprietate al acestuia pentru suprafața de 2.000 mp. intravilan în satul Valea Voievozilor, ., dispunându-se emiterea titlului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991.

Prin sentința civilă nr.560/1995 a Curții de Apel București au fost obligate Comisiile Județene Dâmbovița, Comunală Răzvad și Aninoasa să execute întocmai cele trei sentințe civile anterior menționate (nr.1812/1992, nr.8460/ 1992 și nr.5050/1994) și să emită titlurile de proprietate.

Conformându-se dispozițiilor sentințelor civile nr.1812/1992 și nr.5050/ 1994, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dâmbovița a emis amendamentul la Hotărârea nr.67/1991, dispunând trecerea în anexă a reclamantului P. N. - D. cu suprafața totală de 3,59 ha. rezultată din însumarea suprafețelor de 3,08 ha. (sentința nr.1812/1992) și 0,51 ha. (sentința nr.5050/1994).

Prin amendamentul din data de 10.09.1996, au fost excluși din validarea inițială moștenitorii care nu au formulat cerere de reconstituire, respectiv P. V. - soțul reclamantei P. E., reclamanta B. A. - M. și M. E. - D..

Au fost emise de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița următoarele titluri de proprietate:

A) titlul de proprietate nr._/25.10.1996 eliberat pe numele reclamantului P. N. N. - D. pentru terenul în suprafață totală de 3 ha. 5.900 mp. compusă din terenurile: suprafața de 7.500 m.p., situată în T 32, P 894/19 în pct. „G.”, cu următoarele vecinătăți: N - M. I.; E - DE 874/1; S - moștenitor P. I. N., V - DE 878; suprafața de 4.000 mp. situată în T 38, P 898/50 în pct. „Țarină”, cu următoarele vecinătăți N - L. T C.; E - L. T. C., S - De 898/1, V - moștenitori P. I. N.; suprafața de 1.400 mp. situată în T 24, P 589/10 în pct. „Izlaz”, cu următoarele vecinătăți N - O. S.; E - V. C.; S - moștenitori S. V. M., V - HC 507; suprafața de 2.500 mp. situată în T 24, P 507/22 în pct. „B.”, cu următoarele vecinătăți N - DE 507/1, E - moștenitori S. S., S - moștenitori D. M., V - moștenitori G. A.; suprafața de 5.800 mp. situată în T 33, P 897/15 în pct. „Mahala”, cu următoarele vecinătăți N - P. Steluța; E - rest proprietate; S - N. O., V- DE 372/10; suprafața de 2.600 mp. situată în T 17, P 372/4/20 în pct. „Fețe”, cu următoarele vecinătăți N - B. V.; Mătău C.; E - De 372/10; S - Ș. G., V - rest proprietate; suprafața de 3.000 mp. situată în T 17, P 372/4/21 în pct. „Fețe”, cu următoarele vecinătăți N - moștenitori P. I. N.; E - DE 372/1; S - N. O., V- rest proprietate; suprafața de 8.080 mp. situată în T 18, P 1/21 în pct. Vatra satului, cu următoarele vecinătăți: N - B. V.; Mătău C.; E - De 372/10; S - Ș. G., V - rest proprietate; suprafața de 1.000 mp. situată în T 18, P 1/20 în pct. Vatra satului, cu următoarele vecinătăți: N - B. V.; E - rest proprietate; S - Ș. G., V - DCL 15.

Prima instanță a mai constatat că reclamantul P. N. - D. nu a contestat acest titlu, terenurile fiind incluse în circuitul civil, prin încheierea cu fiica sa - P. C. - M. a contractului de donație aut. sub nr.1766/20. 05.2004 și a actului adițional aut. sub nr.8599/10.09.2008 la B.N.P. D. N. - București.

B) titlul de proprietate nr._/25.10.1996 (a cărui nulitate absolută a fost, însă, constatată prin decizia civilă nr.479/26.04.2011 a Tribunalului Dâmbovița, irevocabilă) eliberat de pe urma autorului P. I. N. pe numele moștenitorilor P. N. N. - D. și P. N. Eugeniu G. pentru terenurile: 1,0500 ha. în pct. „Mahala”; 0,1000 ha. în pct. „Țarină”; 0,2500 ha. în pct. „G.”; 0,0500 ha. în pct. „Fețe”; 0,0500 ha. în pct. „Fețe”.

C) titlul de proprietate nr._/25.10.1996 eliberat pe numele lui B. V. pentru teren 800 mp. situat în satul Viforîta compus din: suprafața de 280 mp.situată în T 18, P 1/23 în pct. Vatra satului, având următoarele vecinătăți: N - moștenitori S. A., E - DE 372/10, V - P. N. D., V - M. C. și suprafața de 520 mp. amplasată în T 18, P 1/22 în pct. Vatra satului, având ca vecinătăți: N - A. M.,E - P. N. D., S - P. N. - D..

D) titlul de proprietate nr._/25.10.1996 eliberat pe numele lui M. C. pentru teren 800 mp. situat în satul Viforîta.

Reclamantul P. N. - D. solicită, în prezenta cauză, să fie pus în posesie efectiv pe suprafețele de teren, conform sentințelor civile nr.1812/1992 și nr.5050/1994 ale Judecătoriei Târgoviște, să se întocmească fișa de punere în posesie, să fie transmisă comisiei județene și să fie înmânat titlul de proprietate pentru 2.500 mp., T 19 (pct. „C.”), P 424/5 și 3.300 mp. T 22 (pct. „Bojorâta”), P 533/1 în baza Amendamentului din 26.01.1993 la Hotărârea nr.67 /1991.

Instanța de fond a arătat că reclamantul apreciază că amendamentul din data de 10.09.1996 este nelegal și neîntemeiat numai referitor la Anexa 3, poz. 213 din Hotărârea nr.67/1991 - autor P. I. N., amendament prin care s-a redus suprafața totală de la 1,99 ha. la 1,5 ha. și au fost excluși cei trei moștenitori care au fost trecuți inițial, conform tabelului nominal din data de 10.09.1996, poziția „Corecții”, art.1, întocmit de comisia locală și anularea Tabelului numai pentru această poziție, în temeiul dispozițiilor art.55 din Legea nr.18/1991.

Pretențiile reclamanților, formulate în cadrul acțiunilor de față, astfel cum au fost precizate sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Prin titlul de proprietate nr._/23.10.1996, reclamantului P. N. N. - D. i s-a atribuit în proprietate suprafața totală de 5.820 mp. în pct. „Mahala” (neputând fi respectate pct. „Bojorâta” (suprafața de 3.300 mp.) și „C.” (suprafața de 2.500 mp.) menționate în considerentele sentinței civile nr.1812/02.03.1992).

Atribuirea în proprietate, în această modalitate, s-a făcut în temeiul art.15 din Legea nr.18/1991 în forma în vigoare în anul 1995: „în cazurile în care în perimetrul unor cooperative agricole de producție au fost comasate și terenuri agricole ale unor proprietari particulari, iar aceștia nu au preluat în compensație alte terenuri, la cererea lor sau a moștenitorilor, ei vor fi repuși în proprietate și li se vor restitui suprafețele în cotă echivalentă, în cadrul unor sole stabilite de comisie. Dispozițiile art.13 alin.2 și 3 se aplică în mod corespunzător.”

C. L. Aninoasa a fost în imposibilitate de a atribui terenurile în punctele menționate, întrucât nu se aflau la dispoziția acesteia, fiind deținute de PIFCO S.A. P. - Ferma Răzvad, împrejurare adusă la cunoștința reclamantului prin adresa nr.1035/07.06.1995, constatându-se că fostele amplasamente nu sunt libere, ci sunt ocupate, situație în care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe alte amplasamente.

Reclamantul și-a însușit acest titlu de proprietate, terenurile fiind incluse în circuitul civil, prin încheierea actului de donație cu fiica sa - P. C. – M. și, în aceste condiții, nu se poate aprecia că nu a fost de acord cu amplasamentele menționate ca atare în titlu sau că, prin respectiva modalitate de reconstituire a dreptului său de proprietate, nu ar fi fost respectate dispozițiile sentințelor civile nr.1812/1992 și nr.5050/1994.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse - acțiunile civile precizate care formează obiectul dosarelor conexate nr._ și nr.1440/315/ 2013 au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, fiind respinse ca atare, constatând că a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de numitul B. I. V. - (încheiere f.76 - 78, dosar nr._ / 2012).

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, reclamanții P. N. - D., B. A. - M. și B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, prin hotărârea pronunțată s-a reluat ceea ce s-a dispus de către completele de judecată în dosarele nr.1440/ 2013 și nr.9700/2012, astfel încât, primul termen de judecată în dosarul nr._ a fost la data de 20.11.2012 - dată la care s-a completat cererea principala și s-a depus cererea de intervenție de numitul B. V., cerere respinsă, în mod nelegal, ca fiind inadmisibilă la data de 11.12.2012, deoarece în cererea principală se solicita punerea efectivă în posesie, conform sentințelor nr. 1812/1992 și nr.5050/1994 în pct. „Acasă” pentru P. I. N., iar suprafața solicitată de B. V. face parte din sentința nr.5050/1994 atribuită în T 18.

S-a mai susținut de către reclamanți că este admisibilă cererea formulată de numitul B. V., deoarece, aceasta are un interes și pretinde un drept propriu, drept care are legătură cu cererea principală în care se cere punerea efectivă în posesie pe suprafețele de teren din sentințele civile nr.1812/1992 și nr.5050/1994 în pct. „Acasă”, unde B. V. are terenul de 280 mp., conform T.P. nr._/1990, T 18, P 1/23 în urma sentințelor nr.5050/1994 și nr.560/1995.

În prezenta acțiune, s-a solicitat punerea efectiva în posesie, conform sentinței nr.5050/1994, ceea ce nu s-a făcut până în prezent.

Punerea în posesie, în pct. „Bojorâta” – 3.300 mp. și „C.” – 2.500 mp. a fost posibilă, dar nu s-a făcut, iar conform deciziei nr.19/1994 a Tribunalului Dâmbovița, aceste suprafețe au făcut parte din patrimoniul C.A.P. Aninoasa, au fost în perimetrul acesteia, rămânând în aceeași situație și la data adoptării Legii nr.18/1991.

În fapt și în drept, comisia locală a refuzat să facă punerea, efectivă, în posesie în cele două puncte, deși reclamanți și vecinii acestora au folosit aceste suprafețe de teren din anul 1992.

Suprafețele de teren din pct. „Bojorâta” și „C.” nu au fost niciodată în perimetrul S.C. PIFCO S.A. P., fost I.A.S. Răzvad, cum eronat se indică în adresa nr.1035/07.06.1995 a .> Arată reclamanții faptul că cererea nr.152/09.03.1991 a avut o completare prin care s-a cerut, la data de 30.03.1991, și 1 ha. pădure; cererea nr. 373/28. 03.1991 este o cerere trimisă prin poștă, iar nr.373 nu este din registrul cu cereri formulate în baza Legii nr.18/1991, ci este un număr din registrul de intrări al Primăriei Aninoasa; cererea formulată de P. Eugeniu - G. a fost depusă la comisia locala și de P. V. care a semnat cererea și a primit la aceasta nr. 718/28.03.1991; B. A. - M. și P. V. nu au renunțat la moștenirea autorului P. I. N. și, prin urmare se aplică și decizia nr. XI/ 05.02.2007 a I.C.CJ.; susținerea reclamantelor B. A. - M. si P. E., în sensul că B. A. - M. și P. V. au formulat cereri de reconstituire în baza legilor fondului funciar este reală și dovedită cu cererile nr. 718/1991, nr.1477/1991, nr.809/1991 (depusă la Primăria Răzvad de P. V.).

Existența acestor cereri este confirmată și de adresele nr.653/26.03.1992 a Primăriei Răzvad, nr.1978/20.11.1991 a Primăriei Aninoasa, ambele către P. V., adeverința nr.657/16.04.1992 a Primăriei Aninoasa, adeverința nr.226/ 09.03.1991 a Primăriei Aninoasa, cererile nr.809/1991 (a lui P. V.) și nr. 2879/1991 (a lui P. N. - D.) au fost trimise la Primăria Aninoasa și rezolvate de aceasta din dispoziția Prefecturii jud. Dâmbovița.

Exista și cererile nr.432/23.02.1996 (formulată de P. V. către Prefect), nr.50/10.02.1996 (făcuta și de P. V. către Primarul ./20.10.1995 (făcuta și de B. A. - M. și P. V. către Prefect), aceste cereri având răspunsuri cu același număr, respectiv nr. 432/05._, nr.49/50/09.02.1996, nr.3160/02.11.1995, toate depuse la dosar, dar neobservate de instanță, ca și cererile de reconstituire și revenirile la acestea.

Cererea nr.1477/1991 este o revenire la cererile nr.718/1991 și nr.152/ 1991, instanța de fond nu a citit această cerere, iar teoria cu cele 757 de cereri întemeiate pe Legea nr.18/1991 este contrazisă de dispariția a nenumărate cereri, mai ales cele în care s-au cerut acțiuni; există cererea nr.791/19.03.1991 menționată de comisia locală în tabelul nominal nr.684/05.03.1996, cu precizarea că nu au fost numai 757 de cereri, ci mai multe; există multe neconcordanțe, lipsuri și alte probleme în ceea ce a făcut și face C. L. Aninoasa, adică cereri și contestații dispărute, reconstituiri nelegale pentru membrii comisiei; C. L. Aninoasa, dar și instanțele de la Târgoviște au falsificat numere de cereri în cazul lui P. N. - D. cu intenții ascunse, inclusiv de a face denunțuri calomnioase împotriva acestuia.

Reclamantul se întreabă, retoric, care este motivul pentru care instanța de fond a ignorant cererile înregistrate sub nr.120/29.01.1998 și nr.617/03.03. 1998 ambele formulate de acesta, fiind întemeiate pe Legea nr.169/1997 și O.U.G. nr.1/1998, ultima cerere având la bază reducerea cu 25% a suprafețelor reconstituite, urmare a procesului - verbal al C. Locale de Fond Funciar . de 29.04.1991.

Prin cererea nr.4749/p/2012 s-a revenit la cererile nr.718/1991, nr.1477/ 1991 și nr.809/1991, iar sentința civilă nr.1812/1992 nu a fost respectată și pusă în aplicare de ambele comisii - locală și județeană - pentru pct. „Acasă” - 100 mp. - curte, „Bojorâta” – 3.300 mp., „C.” – 2.500 mp., nefiind emis titlu de proprietate, deși au fost obligate, în acest sens, prin sentința civilă nr.560/ 1995.

Reclamantul P. N. - D. a mai menționat că, în speță, nu s-a făcut punerea efectivă în posesie în pct. „Acasă” - 100 mp. - curte, „G.” – 3.880 mp., „Bojorâta” – 3.300 mp., „C.” – 2.500 mp., conform sentinței nr.1812/ 1992 și pe 4.100 mp. + 1.000 mp. - P. N. - D., 800 mp. - B. V. și 800 mp. - Matau C., conform sentinței nr.5050/1994, cu precizarea că sentința civilă nr.8466/1992 nu are legătură cu prezenta cauză.

Amendamentul din data de 05.03.1996 prin care s-a validat suprafața de 3,59 ha. pentru P. N. - D. a fost modificat prin amendamentul din 30.07.1996 prin care s-a trecut, pe acțiuni, suprafața de 0,58 ha., adică 0,33 ha. – „Bojorâta” și 0,25 ha. – „C.”.

Amendamentul din data de 10.09.1996 nu are legătură cu cel din 05.03.1996, fiind nelegal, nefondat și necomunicat, motiv pentru care reclamanții au solicitat anularea acestuia.

Titlul de proprietate nr._/1996 nu respectă sentința civilă nr.1812/ 1992, suprafața de teren de 5.820 mp. situată în T 33, P 897/15 fiind suprafață transferată din satul Valea Voievozilor de 28 prăjini - Gradina cu pruni în Cătunul Mahala (în prezent, satul Valea Voievozilor), acest transfer fiind făcut ca urmare a procesului - verbal din data de 21.04.1962 și a înțelegerilor dintre Comisiile Locale de Fond Funciar Aninoasa și Răzvad din dispoziția C. Județene Dâmbovița, dar și pentru rezolvarea problemelor din dosarul nr.201/ 1996 al Curții de Apel București.

În ceea ce privește contractul de donație nr.1766/20.05.2004, reclamanții au învederat că acesta a fost modificat prin actul adițional nr.3599/10.09.2008 - act prin care suprafața donată, inițial, de 8.080 mp., T 18, P 1/21 s-a redus la 6.656 mp., deci nu s-a mai donat suprafață de 1.424 mp. în acest punct

Din cei 1.100 mp. - curte s-au vândut 961 mp., deci nu s-au vândut 139 mp. care există, fizic, ca T.A.P. Aninoasa, titlu de proprietate nr._/1996 nu are legătură cu prezenta cauză, instanța de fond a amestecat, nelegal, cererile, amendamentele și sentințele, eliberarea titlului de proprietate pentru 3.300 mp. - pct. „Bojorâta” și 2.500 mp. – pct. „C.” nu are legătură cu amendamentul din 26.01.1993, ci cu cel din data de 05.03.1996, modificat cu amendamentul din data de 30.07.1996, suprafețele sunt reconstituite, conform sentinței nr. 1812/1992 numai lui P. N. – D..

Nu este adevărat că prin titlul de proprietate nr._/1996 s-a atribuit suprafața de 5.820 mp. în pct. „Mahala”, neputând fi respectate pct. „Bojorâta” – 3.300 mp. și „C.” – 2.500 mp., deoarece conform deciziei nr.19/1994, respectivele suprafețe au fost în perimetrul C.A.P. Aninoasa la apariția Legii nr. 18/1991, invocarea art.15 și art.13 alin.2 și 3 din lege în acest caz fiind nelegală și neconformă cu realitatea și, fiind vorba de proprietari particulari, nu se pune problema compensației cu alte terenuri și nici a echivalentei pe altă sala.

Adresa nr.1035/07.06.1995 este nelegală, nefondată și neconformă cu decizia nr.19/1994, instanța dând crezare unor afirmații din cuprinsul acesteia, afirmații care sunt contrazise, irevocabil, prin decizia nr.19/1994, cu precizarea că și expertiza extrajudiciară din data de 20.06.2011 stabilește, în mod clar și fără echivoc, neemiterea titlului de proprietate pentru suprafețele din pct. „Bojorâta” – 3.300 mp. și „C.” – 2.500 mp. din sentința nr.1812/1992, nici chiar pe alte amplasamente, iar în pct. „Mahala” - T 33 s-au acordat suprafețele din acest punct și din gradina de 5.824 mp. (28 prăjini) din satul Valea Voievozilor.

Susțin reclamanții faptul că, în mod nelegal, hotărârea s-a dat de trei judecători, din care doi de la Judecătoria Târgoviște pentru unele din capetele de cerere, respectiv cerere B. V., cerere P. N. - D. pentru anularea amendamentului din data de 10.09.1996, cerere P. N. - D. din data de 26.03.2014 și, din oficiu și, în mod nelegal, s-a invocat și admis de către instanța excepția litispendenței capetelor de cerere din dosarele nr.9700/2012 și nr.1440 /2013, ca și disjungerea capetelor de cerere având ca obiect refacerea și corectarea planului parcelar în T 18, în fapt, întocmirea lui.

În mod repetat, la Judecătoria Târgoviște s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești, existând consultări și complicități între instanță și Primarul . fapte făcute în afara sălii de judecată, anterior și ulterior unor ședințe de judecată, aceste afirmații fiind dovedite prin următoarele: aprobarea în instanță a unei cereri a avocatului L. I., modificată nelegal prin încheierea de ședință și adresa emisă de instanță în acest sens, cerere repusă în discuție și aprobată și la Judecătoria S., cu același rezultat, ca răspuns nelegal de la comisia locală, nefiind cenzurat răspunsul nelegal; intimidarea permanentă în instanță a reclamantului P. N. - D. care a fost amenințat cu plângeri penale pentru fals și uz de fals de către instanță; invocarea unor numere false de cereri de către instanță, respectiv cererile nr.4777/1991 în loc de nr.1477/1991, nr.7502/2011 în loc de nr.7502/2005; repartizarea, așa – zis, ciclică a dosarului nr.9700/2012 la același complet care judeca dosarul nr. 1440/2013, în fapt, un aranjament nelegal; repetarea unor adrese cu același conținut de către trei judecători în dosarul nr.9700/2012 către C. L. de Fond Funciar . ce s-a discutat în ședințe, ceea ce s-a consemnat în încheieri și ce s-a scris în pronunțări, în mod repetat; amendarea nelegală a reclamantului P. N. - D. pentru acte și fapte inventate de instanță; neconcordanțe evidente în unele încheieri de ședință, mai ales în cea din data de 03.09.2014 în dosarul nr.9700/2012, nefiind pusă în discuție cererea din 26.03.2014, dispunându-se, în mod nelegal și tardiv, asupra acesteia; ștergerea înregistrării unei părți din ședința de judecată din data de 03.09.2014; refuzul de a judeca o cerere de recuzare formulată de reclamantul P. N. - D., dar și judecarea, nelegală, a unei cereri verbale de recuzare; trimiterea dosarului nr.1440/2013 la dosarul nr.9700/2012 pentru a fi judecate împreună, deși, cele două dosare nu au nimic în comun ca și cereri, disjungerea nelegală de cereri pentru a-l scapă de amenda pe Primarul M. C. și pentru a nu se face planul parcelar în T 18 de către C. L. de Fond Funciar . a dosarului nr.9700/2012 a fost un act îndeplinită cu neobservarea formelor legale de repartizare aleatorie, vătămarea adusă fiind evidentă ca urmare a acestei repartizări; instanța nu s-a pronunțat asupra mai multor capete de cerere, și anume: 1. eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie, conform Hotărârii nr.67/1991, Anexa 3, nr.213, hotărâre modificată prin amendamentul din data de 26.01.1993, adică 1,99 ha. au devenit 3,08 ha. (pentru toți moștenitorii lui P. I. N., în condițiile în care P. V. și P. N. - D. au cereri întemeiate pe Legea nr.18/1991; 2. reconstituirea dreptului de proprietate, conform cererilor nr.809/1991, nr.120/1998, nr. 617/1998 - cereri clare pe legile fondului funciar; 3. punerea, efectivă, în posesie în T 18, conform Hotărârii nr.67/1991 și a sentințelor nr.1812/1992 și nr.5050/ 1994, în pct. „Acasă” și „Gradină”; 4. eliberarea titlului de proprietate în T 18 pentru suprafața de 100 mp. în pct. „Acasă” și suprafața de teren anulată pe T.P. nr._/1996 prin sentința civilă nr.7561/1999, fiind ignorate sentințele nr. 1812/1992, nr.5050/1994 și nr.560/1995; 5. Punerea, efectivă, în posesie, conform sentinței nr.1812/1992 în pct. „Bojorâta” – 3.300 mp. și „C.” - 2.500 mp.

Motivele pe care se sprijină sentința civilă nr.351/2015 sunt contradictorii, se amestecă amendamentele, sentințele, Hotărârea nr.67/1991, titlurile de proprietate, existând și motive străine de natura pricinii, fără ca reclamantul P. N. - D. să fi cerut punerea efectiva în posesie pe toate suprafețele din sentințele nr.1812/1992 și nr.5050/1994, ci numai pe suprafețele din pct. „Acasă”, „Bojorâta” și „C.”, conform sentinței civile nr.560/1995.

În mod evident, urmare a celor de mai sus, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, amestecând cauzele din dosarele nr.9700/ 2012 și nr.1440/2013, iar prin pronunțările parțiale și pronunțarea finală, a schimbat natura înțelesului lămurit și neîndoielnic al cererilor formulate, fiind amestecate capetele de cerere, ignorate unele capete de cerere, interpretate nelegal înscrisurile depuse la dosar și ignorate înscrisuri, sentința fiind astfel lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind ignorante cererile nr.718/1991, nr.809/1992, nr.120/1998 și nr.617/1998 care trebuiau analizate, admise sau respinse ceea ce nu s-a făcut.

Mai arată reclamanții P. N. - D., B. A. - M. și B. V. că, în mod nelegal, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare și dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, notele scrise, notele de ședință, actele de proprietate, expertizele extrajudiciare și majoritatea adreselor depuse la dosar fiind ignorate în mod nelegal.

În mod clar, hotărârea se întemeiază, în opinia reclamanților, pe grave greșeli de fapt și apreciere eronată a probelor administrate în cauză, în fapt, fiind ignorante deciziile nr.19/1994 și nr.560/1995, Hotărârea nr.67/1991 și amendamentele din data de 26.01.1993, 05.03.1996 și 30.07.1996, adresele clare ale celor trei comisii, adeverințele depuse la dosar, dar mai ales actele de proprietate ale defunctului P. I. N.. "

Practic, arată reclamanții că sunt dezmoșteniți și deposedați de suprafețele de teren care li se cuvin legal, suprafețe cerute legal, validate legal și care, acum, au dispărut, cu precizarea că, în legătură cu schimburile de teren între ., C. Județeană Dâmbovița prin amendamentul nr.3772 /14.05.2008 a hotărât, având în vedere nota de fundamentare nr.3280/29.04. 2008 a C. Locale de Fond Funciar Răzvad, că suprafețele de teren din adeverința nr.1644/1991, suprafețe care sunt conform registrului agricol pe anii 1959 - 1961 nu se află pe teritoriul . lui P. I. N. au primit aceste suprafețe de la C. L. de Fond Funciar . adresei nr.653/1992, fiind vorba despre suprafețele din pct. „Mahala” - 0,73 ha. arabil, în fapt și în drept, 1 ha., conform actelor de proprietate și 0,32 ha. (0,24 ha. livezi și 0,08 ha. fânețe), în fapt și în drept, 28 prăjini - fosta gradina cu pruni în Cătunul „Mahala”, adică 28 prăjini x 208 mp./ prăjină, astfel cum era înainte de anul 1945 = 5.824 mp.

Situația este confirmată și de adresa nr.2138/15._, adeverințele nr. 1294/16.11.1994 și nr.657/16.04.1992, toate ale .. 3481/29.11.1994 a Prefecturii Județului Dâmbovița și adresa nr.1178/01.08. 1996 a .> Din adresa nr.1178/01.08.1996 rezulta clar că, pentru terenurile din pct. „C.” – 2.500 mp. și „Bojorâta” – 3.300 mp. din sentința nr.1812/1992 s-au acordat acțiuni de către S.C. Pifco S.A. P., deci nu au fost mutate pe alt amplasament, iar terenurile din pct. „Mahala”, conform adeverinței de proprietate nr.152/1991, s-au atribuit în acest punct, fiind definite ca mărime, categorie de teren și puncte, astfel încât, acestea nu pot dispărea, așa cum se deduce din sentința recurată.

În fapt și în drept, C. Județeană de Fond Funciar Dâmbovița a reconstituit dreptul de proprietate, conform actelor de proprietate ale defunctului P. I. N., ca urmare a sentințelor civile nr.1812/1992, nr.5050/1994 și nr. 560/1995, dar și potrivit evidențelor agricole, prin Hotărârea nr.67/1991, Anexa 3, nr.213 modificată cu amendamentul din data de 26.01.1993, terenurile fiind distincte ca puncte și suprafețe.

Reclamanții P. N. - D., B. A. - M. și B. V. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.351/14.05.2015 și, rejudecându-se fondul cauzei, admiterea capetelor de cerere astfel cum au fost formulate, avându-se în vedere înscrisurile depuse la dosar care dovedesc temeinicia și admisibilitatea capetelor de cerere.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 18.06.2015, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților litigante.

În dovedirea cererii de recurs, recurenții - reclamanți au depus la dosar înscrisuri (f.22 – 61).

În raport de motivele de recurs, intimata - pârâtă C. L. de Fond Funciar . său legal Președinte M. C. a formulat, în temeiul art.308 alin.2 C.pr.civ., întâmpinare (f.63) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, având în vedere că prin sentința civilă nr.351/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria S. s-a reținut faptul că acțiunile civile - conexate formulate de reclamanții P. N. - D., P. E. și B. A. - M. sunt neîntemeiate, motiv pentru care le-a respins, iar față de cererea de intervenție în interes propriu formulată de B. V. s-a constatat că a fost respinsă ca inadmisibilă.

În motivarea sentinței supuse controlului, instanța de fond competentă, conform încheierii de ședință nr.286/28.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut următoarele considerente: reclamantele P. E. (nici soțul acesteia - P. V.) și B. A. - M. nu au înregistrat în evidențele C. Locale de Fond Funciar Aninoasa nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, singura referire la aceste persoane regăsindu-se în cererea formulată de P. Eugeniu - G., pe care nu și-au însușit-o prin semnătură și, în plus de aceasta, au susținut că ar fi formulat și alte cererii, respectiv cererea nr.1477/1991, nr.120/1998, alte cereri al căror număr nu îl cunosc, dar față de care există confirmările de primire din data de 08.05.2001 și reveniri la aceste cereri, inclusiv cea din 4749/p/2012.

Cu toate acestea, pentru niciuna dintre cele menționate nu se face dovada certă a faptului că ar fi fost formulate de vreuna dintre reclamante sau de soțul numitei P. E..

Față de solicitarea reclamantului P. N. - D. privind punerea în posesie efectiv pe suprafețele de teren, conform sentințelor civile nr.1812/1992 și nr.5050/1994 ale Judecătoriei Târgoviște, s-a stabilit că „prin Titlul de proprietate nr._/23.10.1996, reclamantului i s-a atribuit în proprietate suprafața totală de 5.820 mp. în punctul Mahala (neputând fii respectate punctele Bojorâta (suprafața de 3.300 mp.) și C. (suprafața de 2.500 mp.) menționate în considerentele sentinței civile nr.1812/02.03.1192).

Atribuirea în proprietate, în această modalitate, s-a făcut în temeiul art.15 din Legea nr.18/1991 în forma în vigoare în anul 1995 (...), C. L. de Fond Funciar Aninoasa fiind în imposibilitatea de a atribui terenurile în pct. sus - menționate, întrucât nu se aflau la dispoziția acesteia, fiind deținute de S.C. Pifco P. - Ferma Răzvad, împrejurare adusă la cunoștința reclamantului prin adresa nr.1035/07.06.1995.

(...) Reclamantul și-a însușit acest titlu de proprietate, terenurile fiind incluse în circuitul civil, prin încheierea actului de donație către fiica sa - P. C. M. și, în aceste condiții, nu se poate aprecia că acesta nu a fost de acord cu amplasamentele menționate, ca atare, în titlul sau că prin respectiva modalitate de reconstituire a dreptului său de proprietate nu ar fi fost respectate dispozițiile sentințelor civile nr.1812/1992 și nr.5050/1994.

Față de această soluție, numiții P. N. - D., P. E., B. A. – M. și B. V. au declarat recurs, nemulțumirile acestora fiind încadrate, în drept, în motivele statuate în vechiul Cod de procedură civilă, conform „art. 304 alin. 2, 4, 5, 6, 7, 9,10, 11”.

Astfel, în susținerea pct.2 al art.304 C.pr.civ., recurenții înțeleg să invoce faptul că „hotărârea s-a dat de trei judecători, doi de la Judecătoria Târgoviște pentru unele capete de cerere, respectiv cererea B. V., cerere P. N. D. pentru anulare amendament din 10,09.1996, cerere P. N. D. din 26.03.2014”.

Referitor la acest motiv, intimata apreciază că este neîntemeiat motivat de faptul că, în cauza dedusă judecății, s-a respectat principiul continuității dezbaterilor, respectiv judecătorul care a pronunțat hotărârea este același cu cel care a participat la soluționare cauzei în fond, în concret dezbaterile având loc în ședința din data de 07.05.2015 în care președinte a fost dna. R. P., astfel cum este reținut prin încheierea de amânare a pronunțării, iar sentința a fost pronunțată de același magistrat în ședința din data de 14.05.2015.

Cererea de intervenție a numitului B. V. a fost analizată, în principiu, sub aspectul condițiilor de formă, a interesului de a interveni și a legăturii de conexitate cu cererea principală, ocazie cu care, constatându-se că este inadmisibilă s-a dispus, prin încheierea din data de 11.12.2012 a Judecătoriei Târgoviște, respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Totodată, recurenții au criticat soluția Judecătoriei S. și sub aspectului faptului că „Judecătoria Târgoviște și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești” (motivul reglementat la art.304, pct.4), invocând faptul că au existat consultări și complicații între instanță și Primarul . fapte făcute în afara sălii de judecată, anterior și ulterior unor ședințe de judecată (...)”, sens în care au fost învederate anumite împrejurări.

Față de această critică, intimata C. L. de Fond Funciar . că este în totalitate nefondată, în condițiile în care, sensul motivului invocat este interpretat greșit de către recurenți, motivat de faptul că scopul urmărit de legiuitor, prin reglementarea acestei situații, îl reprezintă concretizarea într-o imixtiune a instanței de judecată în sfera activității executive sau legislative, aceasta săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorității constituite în stat decât cea judecătorească, spre exemplu, aplicarea unor texte abrogate, refuzul de a recunoaște valoarea juridică a unor dispoziții normative în vigoare, iar din argumentele menite să susțină această critică nu se poate identifica existența unei astfel de implicării a puterii judecătorești în cadrul altor ramuri ale puterilor statului.

Mai mult decât atât, dacă ar fii existat aspectele relevate de recurenți, în mod cert, reclamantul P. N. - D. ar fii semnalat, prin petiții, forului superior.

În ceea ce privește susținerea reclamantului P. N. – D. în sensul că a fost amendat nelegal „pentru acte și fapte inventate de instanță”, intimata a menționat că așa se prezenta situația, însă, nu s-a formulat nicio cerere de reexaminare a amenzii aplicate și, în plus, nici nu face vorbire despre atitudinea avută pe tot parcursul dosarului, respectiv nu a făcut mențiune despre nenumăratele solicitării ale instanței de a lămurii petitul acțiunii, interpretate de către cei cărora se adresa în sensul depunerii unor cereri care, însă, aveau în vedere capete noi de cerere.

Dacă se va urmări cu atenție dosarul, cererea introductivă care a condus la formarea dosarului nr._ (dosar conexat la nr._ ) are în vedere obținerea, pe cale judecătorească, a unei obligații prin care C. L. de Fond Funciar . în posesie pentru suprafața de 1,99 ha., conform adeverinței nr.153/1991 și, respectiv eliberarea titlului de proprietate care să privească această suprafață, cu toate acestea, prin cererile care aveau menirea lămuririi acțiunii principale s-a ajuns la solicitarea respectării unuia din Amendamentele aduse Hotărârii C. Județene și nu oricare, ci acela care vizează cea mai mare suprafață de teren, respectiv 3,08 ha., amendament ce nu are vreo putere juridică, fiind modificat ulterior prin alte amendamente.

Referitor la motivul prin care instanța de fond nu ar fi acordat ceea ce s-a cerut, astfel cum acesta a fost prezentat de recurenți în cererea de recurs, prin argumentele de la pct.1, 2, 3, 4, 5 (astfel cum le-au numerotat recurenții în cererea de recurs) intimata a învederat faptul că acesta nu poate fi reținut de instanța de control, deoarece instanța de fond s-a pronunțat în sensul aprecierii asupra acestora ca fiind neîntemeiate, astfel cum se va putea vedea în considerentele expuse la pag. 13 și 14 ale sentinței atacate, respectiv faptul că intimata s-a aflat în imposibilitatea de a atribui terenurile în punctele atât de mult revendicate de recurentul P. N. - D., întrucât acestea nu se aflau la dispoziția lor, fiind deținute de S.C. Pifco S.A. P. - Ferma Răzvad.

În plus, recurentul - reclamant și-a însușit titlul de proprietate în forma în care i s-a atribuit de către C. Județeană de Fond Funciar Dâmbovița, prin punerea în circuitul civil, conform contractului de donație aut. sub nr.1766/20. 05.2004 de B.N.P. D. Ș..

În ceea ce privește faptul că motivele hotărârii sunt contradictorii, că se amestecă amendamentele, sentințele, titlurile de proprietate și că ar exista și motive străine de natura pricinii, C. L. de Fond Funciar . că nici acest motiv nu poate crea convingerea instanței de control că hotărârea este neîntemeiată, deoarece, nu există vreo contrarietate între considerentele hotărârii și dispozitiv, sentința civilă nr.351/14.05.2015 cuprinzând motivație completă, iar argumentele care au condus la crearea convingerii că acțiunile formulate de recurenții - reclamanți sunt neîntemeiate sunt în concordanță cu soluția pronunțată, dar și cu realitatea.

Mai mult decât atât, Judecătoria S. nu a avut în vedere punerea în posesie pentru toate suprafețele de teren reconstituite reclamantului P. N. - D. prin sentințele civile nr.1812/1992 și nr.5050/1994, așa cum se arată prin recurs, ci doar suprafețele din pct. „Acasă”, „Bojorâta” și „C.”.

De asemenea, față de argumentele invocate în susținerea motivului statuat la pct.8 al art.304 C.pr.civ., intimata a învederat că acestea sunt nefondate, instanța de fond nu a „amestecat” cauzele din dosarul nr._ cu dosarul nr._, ci față de acestea s-a invocat, din oficiu, excepția litispendenței și, pe de altă parte, pct.1 și 2 din cererea de la f.347 - 349 din dosarul nr._ a fost admisă, astfel cum se reține prin încheierea din 05.11.2014 a Judecătoriei Târgoviște.

Nici cel de al nouălea motiv de recurs nu are puterea de a modifica sentința civilă supuse controlului, deoarece instanța de fond nu a adus atingere vreunei prevederi legale în vigoare prin hotărârea pronunțată și nici nu contravine vreunei prevederi legale, iar privitor la cererile despre care recurenții susțin că nu s-ar fi făcut nicio referire, se apreciază că sunt într-o totală eroare, deoarece, despre acestea s-a făcut vorbire în considerentele reținute, la pag.10 și 11 ale hotărârii și, mai mult decât atât, este menționată o cerere nouă care nu a făcut obiectul vreunui dosar și nici nu a fost pusă în discuția părților, respectiv cererea nr.809/1992.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu, conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Prin petitele acțiunilor civile precizate și conexate formulate de reclamanții P. N. - D., P. E. și B. A. - M., instanța de fond a fost investită cu soluționarea unor plângeri întemeiate pe dispozițiile art.53 și, respectiv art.64 din Legea nr.18/1991, republicată - lege specială de reparație, texte de lege care dispun, astfel: art.53 alin.1 „Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire”, alin.2 al aceluiași articol stipulând că „Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.

La rândul său, alin.1 al art.64 din lege prevede că „În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul”, iar alin.2 stabilește că „Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art.894 din Codul de procedură civilă”.

Astfel, prin încheierea de ședință din data de 05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște – act de procedură păstrat prin încheierea nr.286/28.01. 2015 a I.C.C.J. prin care a fost admisă cererea de strămutare a cauzei formulată de petentul P. N. - D. (f.543, 606 – dos. nr._ ), s-au stabilit petitele cu care a fost investită instanța, identificate la pct.1 și 2 din cererea de la f.5, respectiv: 1) punerea, efectivă, în posesie, sub sancțiunea de daune cominatorii, pe suprafețele de teren proprietate a reclamantului P. N. - D., din pct. „C.” – 2.500 mp., „Bojorâta” – 3.300 mp. și „Acasă” - 100 mp., conform sentinței civile nr.1812/1992 a Judecătoriei Târgoviște și 1.424 mp. - „G.”, conform sentinței nr.5050/1994 a Judecătoriei Târgoviște; 2) întocmirea fișei de punere în posesie, transmiterea acesteia la C. Județeană de Fond Funciar Dâmbovița și înmânarea titlului de proprietate pentru 2.500 mp., în T 19 (pct. „C.”), P 424/5 și 3.300 mp. în T 22 (pct. „Bojorâta”), P 533/1 și, pe de altă parte, pct.1 și 2 din cererea de la f.347 - 349 din dosarul nr._, respectiv: 1) să se procedeze efectiv la punerea în posesie, să se întocmească fișa de punere în posesie și să fie transmisă C. Județene de Fond Funciar Dâmbovița pentru întocmirea titlului de proprietate pentru suprafața totală de 3.08 ha., conform Amendamentului la Hotărârea nr.67/1991, din 26.01.1993, referitor la Anexa 3, poz.213 din hotărâre, cu respectarea prevederilor art.27 din Legea nr.18/1991, cu consecința înmânării titlului de proprietate emis de comisia județeană în condițiile menționate anterior; 2) obligarea C. Județene de Fond Funciar Dâmbovița să emită titlul de proprietate în baza Amendamentului din data de 26.01.1993 la Hotărârea nr.67/ 1991 – temei de drept art.64 din Legea nr.18/ 1991.

De asemenea, instanța a mai fost investită și cu soluționarea pct.4 din cererea depusă la f.347 - 349 din dosarul nr._/315/2013 care vizează anularea ca nelegal, neîntemeiat și necomunicat a Amendamentului din data de 10.09.1996 numai referitor la Anexa 3, poz.213 din Hotărârea nr.67/1991 - autor P. I. N., amendament prin care s-a redus suprafața totală de la 1,99 ha. la 1,5 ha. și au fost excluși cei trei moștenitori care au fost trecuți inițial, conform tabelului nominal din 10.09.1996, poziția „Corecții”, art.1, întocmit de comisia locală, precum și anularea Tabelului numai pentru această poziție - în temeiul dispozițiilor art.55 din Legea nr.18/1991.

Această cerere a fost calificată (f.450 - 451 - dosar nr._ ) ca fiind o plângere formulată în temeiul art.53 din Legea nr.18/1991.

Astfel, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, potrivit cererii de înscriere în G.A.C. Aninoasa, . P. N. – D., respectiv P. I. N. s-a înscris cu suprafața totală de teren de 1,74 ha. situată în tarlalele „Țarina” – 0,40 ha, „G.” – 0,33 ha., „Izlaz” – 0,32 ha., „B.” – 0,12 ha., „C.” – 0,15 ha., „Bojorâta” – 0,9 ha., „G.” – 0,33 ha., iar conform extrasului din registrul agricol aferent anilor 1959 – 1961, acesta figura înscris cu suprafața totală de 1,99 ha., astfel: 0,73 ha. teren arabil în pct. „Mahala”, 0,24 ha. livezi în același punct, 0,08 ha. fâneață în pct. „Mahala”, 0,20 ha. livezi în pct. „Fețe”, 0,36 ha. vie în același punct, 0,33 ha. teren neproductiv în pct. „Bojorâta și 0,05 ha. teren – curte” (f.40, 41 - dos. nr._ ).

Prin cererea înregistrată sub nr.152/09.03.1991, reclamantul P. N. – D. a solicitat, în calitate de moștenitor al defunctului P. I. N., decedat la data de 07.02.1991, stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de teren de 3,03 ha. defalcată, astfel: 1.100 mp. curte - Vatra satului; 3.400 mp. grădină – Vatra satului; 3.000 mp. vie în pct. „Fețe”; 3.200 mp. fâneață în pct. „Izlaz”; 2.400 mp. livadă în pct. „Fețe”; 4.000 mp. arabil în pct. „Țarină”; 3.300 mp. arabil în pct. „G.”; 3.300 mp. neproductiv în pct. „G.”; 1.500 mp. vie în pct. „C.”; 900 mp. vie în pct. „Bojorâta”; 1.200 mp. fâneață în pct. „B.” (f.51 – dos. nr._ ).

Potrivit adresei emisă de C. L. de Fond Funciar . - dos. nr._ ), de pe urma aceluiași autor P. I. N., și fratele reclamantului P. Eugeniu – G. a formulat, la rândul său, cererea înregistrată sub nr.373/28.03.1991 în cuprinsul căreia a menționat faptul că mai are patru frați: B. A. – M., M. E. – D., P. N. – D. și P. V., fără ca vreunul dintre aceștia să semneze cererea și fără a fi menționate, în mod expres, suprafețele de teren al cărui drept se solicită a fi reconstituit.

Referitor la reclamantele P. E. și B. A. – M., cum în mod corect a constatat și instanța de fond, în evidențele C. Locale de Fond Funciar . fost înregistrată nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate care să fi fost formulată de P. V., pentru soția sa P. E., sau de către cealaltă reclamantă, singura referire la aceste două persoane regăsindu-se în cererea formulată de P. Eugeniu – G., dar care, însă, nu este semnată și de surorile sale, iar în privința confirmărilor de primire din data de 08.05.2001, nu se poate concluziona, în mod cert și indubitabil, că au fost transmise C. Locale de Fond Funciar . reconstituire a dreptului de proprietate, formulate în temeiul Legii fondului funciar nr.18/1991 care să fie înregistrate, dar care nu au și fost soluționate, astfel încât, să se revină de către reclamante, abia în anul 2012, (cererea 4749/p) cum susțin acestea, fără însă a avea suport probatoriu în acest sens.

În ceea ce privește cererea înregistrată sub nr.120/29.01.1998 (f.35 - dos. nr._ ), se constată că aceasta este formulată, exclusiv, de reclamantul P. N. – D. care, în calitate de moștenitor al defunctului său tată P. I. N., solicita în temeiul dispozițiilor Legii nr.169/1997, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha.

Astfel, conform adeverinței nr.152/25.11.1992, s-a stabilit dreptul de proprietate al numiților P. N. D., P. E. Gh., P. V., B. A. – M. și M. E., prin Hotărârea nr.67/09.09.1991, pentru suprafața totală de 1,99 ha. prevăzută în tabelul – anexă nr.3, poz.213 (f.6 - dos. nr.1440/ 315/2013).

Prin sentința civilă nr.560/31.08.1995 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția C. Administrativ (f.41 - dos. nr._ ) a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul P. N. – D. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Dâmbovița de aplicare a legilor fondului funciar, C. L. de Fond Funciar . de Fond Funciar Răzvad, B. E. și I. C., dispunându-se obligarea pârâtelor C. Județeană de Fond Funciar Dâmbovița și Comisiile Comunale Răzvad și Aninoasa să execute întocmai sentințele civile nr.1812/ 1992, definitivă, (3,08 ha. în punctele menționate în raportul de expertiză Ș. C., acțiunea fiind formulată, exclusiv, de reclamantul P. N. – D., în calitate de unic moștenitor al părinților săi - f.36, dos. nr._ / 2012), nr.8460/1992 (2.200 mp. în intravilanul satului Voievozi, . – f.296 - dos. nr._ ) și nr.5050/1994, definitivă, (6.700 mp. în Vatra satului Viforîta, . – f.37, dos. nr._ ) și să emită titlurile de proprietate.

Conformându-se dispozițiilor sentințelor civile nr.1812/1992 și nr.5050/ 1994, definitive, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dâmbovița a emis amendamentul la Hotărârea nr.67/1991, dispunând trecerea în anexă a reclamantului P. N. - D. cu suprafața totală de 3,59 ha. rezultată din însumarea suprafețelor de 3,08 ha. (sentința nr.1812/1992) și 0,51 ha. (sentința nr.5050/1994), fapt care rezultă și din adresa nr.441/04.07.2013 emisă de M.A.I. – Instituția Prefectului - Județul Dâmbovița (f.130 - dos. nr._ ).

Prin amendamentul din data de 10.09.1996, au fost excluși din validarea inițială moștenitorii care nu au formulat cerere de reconstituire, respectiv P. V. - soțul reclamantei P. E., reclamanta B. A. - M. și M. E. - D..

În aceste condiții, prin titlul de proprietate nr._/25.10.1996 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, în favoarea reclamantului P. N. – D., asupra suprafeței totale de teren de 3 ha. și 5.900 mp. situată în extravilanul și intravilanul satului Viforîta, ., acest titlu de proprietate nefiind contestat, sub niciun aspect, de beneficiarul său, intrând chiar în circuitul civil prin perfectarea contractului de donație aut. sub nr.1766/20.05.2004 prin care reclamantul a donat fiicei sale P. C. – M. terenul extravilan arabil în suprafață totală de 2 ha. și 6.820 mp. situat în satul Viforîta, . (f.273 - dos. nr._ ) și a actului adițional aut. sub nr.3599/10.09.2008 încheiat ca urmare a faptului că, pentru anumite suprafețe de teren, s-au obținut documentații cadastrale.

La aceeași dată – 25.10.1996, C. Județeană de Fond Funciar Dâmbovița a eliberat pe numele P. N. Eugeniu G. și P. N. – D., în calitate de moștenitori ai defunctului P. I. N., titlul de proprietate nr._ prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 1 ha. și 5.000 mp. situat în extravilanul satului Viforîta, . (f.60 - dos. nr._ ), titlul de proprietate nr._ prin care s-a reconstituit numitului B. V. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp. situat în intravilanul satului Viforîta, . (f.61 - dos. nr._ ) și titlul de proprietate nr._ prin care s-a reconstituit numitului M. C. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp. situat în intravilanul satului Viforîta, . (f.62 – dos. nr.9700/ 315/2012).

Prin decizia nr.479/26.04.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția Civilă (f.20 - dos. nr._ ) a fost admis recursul declarat de recurentul - reclamant Primarul . în contradictoriu cu intimații – pârâți P. N. – D., P. Eugeniu - G. (decedat), C. L. de Fond Funciar . Județeană de Fond Funciar Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.5870/26.11. 2010 a Judecătoriei Târgoviște care a fost, astfel, modificată în tot, în sensul admiterii cererii reclamantului și a constatării nulității absolute a titlului de proprietate nr._/25.10.1996 eliberat de pe urma autorului P. I. N..

Aceasta este situația premisă de la care trebuie pornit în analizarea temeiniciei demersurilor judiciare, astfel cum au fost precizate - conexate inițiate de reclamanții P. N. – D., B. A. - M. și B. V..

Art.15 din Legea nr.18/1991, în forma în vigoare în anul 1995, stipulează că „în cazurile în care în perimetrul unor cooperative agricole de producție au fost comasate și terenuri agricole ale unor proprietari particulari, iar aceștia nu au preluat în compensație alte terenuri, la cererea lor sau a moștenitorilor, ei vor fi repuși în proprietate și li se vor restitui suprafețele în cotă echivalentă, în cadrul unor sole stabilite de comisie. Dispozițiile art.13 alin.2 și 3 se aplică în mod corespunzător.”

În speță, astfel cum s-a mai arătat, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dâmbovița a eliberat, pe numele reclamantului P. N. N. – D., titlul de proprietate nr._/25.10. 1996 pentru terenul în suprafață totală de 3 ha. și 5.900 mp. compusă din următoarele terenurile: în extravilan: suprafața de 7.500 m.p. situată în T 32, P 894/19 în pct. „G.”, cu următoarele vecinătăți: N - M. I.; E - DE 874/1; S - moștenitor P. I. N., V - DE 878; suprafața de 4.000 mp. situată în T 38, P 898/50 în pct. „Țarină”, cu următoarele vecinătăți: N - L. T. C.; E - L. T. C., S - De 898/1, V - moștenitori P. I. N.; suprafața de 1.400 mp. situată în T 24, P 589/10 în pct. „Izlaz”, cu următoarele vecinătăți: N - O. S.; E - V. C.; S - moștenitori S. V. M., V - HC 507; suprafața de 2.500 mp. situată în T 24, P 507/22 în pct. „B.”, cu următoarele vecinătăți: N - DE 507/1, E - moștenitori S. S., S - moștenitori D. M., V - moștenitori G. A.; suprafața de 5.820 mp. situată în T 33, P 897/15 în pct. „Mahala”, cu următoarele vecinătăți: N - P. Steluța; E - rest proprietate; S - N. O., V-DE 372/10; suprafața de 2.600 mp. situată în T 17, P 372/4/20 în pct. „Fețe”, cu următoarele vecinătăți: N - B. V. și Mătău C.; E - De 372/10; S - Ș. G., V - rest proprietate; suprafața de 3.000 mp. situată în T 17, P 372/4/21 în pct. „Fețe”, cu următoarele vecinătăți: N - moștenitori P. I. N.; E - DE 372/1; S - N. O., V - rest proprietate; în intravilan: suprafața de 8.080 mp. situată în T 18, P 1/21 în pct. Vatra satului, cu următoarele vecinătăți: N - B. V. și Mătău C.; E - DE 372/10; S - Ș. G., V - rest proprietate; suprafața de 1.000 mp. situată în T 18, P 1/20 în pct. Vatra satului, cu următoarele vecinătăți: N - B. V.; E - rest proprietate; S - Ș. G., V - DCL 15.

Așadar, prin titlul de proprietate nr._/23.10.1996, reclamantului P. N. N. - D. i s-a atribuit, în proprietate, suprafața totală de 5.820 mp. în pct. „Mahala”, neputând fi respectate pct. „Bojorâta” - suprafața de 3.300 mp. și „C.” - suprafața de 2.500 mp. menționate în considerentele sentinței civile nr.1812/02.03.1992, context în care, C. L. de Fond Funciar . imposibilitate de a atribui terenurile în punctele menționate, întrucât, nu se aflau la dispoziția acesteia, fiind deținute de S.C. Pifco S.A. P. - Ferma Răzvad, împrejurare adusă la cunoștința reclamantului prin adresa nr.1035/07.06.1995 și, constatându-se că fostele amplasamente nu sunt libere, ci sunt ocupate, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe alte amplasamente.

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul deosebit de relevant că reclamantul P. N. N. – D. nu a contestat, niciun moment, titlul de proprietate sus – menționat, nici sub aspectul suprafețelor și nici sub cel al amplasamentului terenurilor (nb. în cazul în care nu ar fi fost de acord cu amplasamentul atribuit prin titlul de proprietate ar fi putut sesiza instanța de judecată competentă cu o cerere în constatarea nulității absolute parțiale a acestuia) care au intrat chiar în circuitul civil prin perfectarea contractului de donație aut. sub nr.1766/20.05. 2004 prin care acesta a donat fiicei sale P. C. – M. terenul extravilan arabil în suprafață totală de 2 ha. și 6.820 mp. situat în satul Viforîta, . (f.273 - dos. nr.9700/ 315/2012) și a actului adițional aut. sub nr.3599/10.09.2008, acesta din urmă fiind încheiat ca urmare a faptului că, pentru anumite suprafețe de teren, au fost obținute documentații cadastrale.

Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că pretențiile deduse judecății sunt neîntemeiate și, pe cale de consecință, au fost corect respinse ca atare de instanța de fond, cu precizarea că legiuitorul a urmărit ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă, cu prioritate, pe fostele amplasamente dacă acestea sunt libere și, numai dacă sunt ocupate, reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe alte amplasamente, aceste prevederi legale fiind incidente în pricina de față.

Astfel cum s-a mai arătat, atribuirea în natură a suprafețelor de teren în pct. „Bojorâta” – 3.300 mp. și „C.” – 2.500 mp. nu a fost posibilă la momentul punerii în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești, motiv pentru care s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului P. N. - D. în alt punct, respectiv „Mahala” – 5.820 mp., o soluție contrară fiind de natură a conduce, în mod evident, la o dublă reconstituire, în sensul că, în baza aceleiași validări, să se atribuie, în proprietate, de două ori, aceeași suprafață de teren.

Susținerea inserată în cuprinsul motivelor de recurs în sensul că cererea de intervenție în interes propriu formulată la data de 11.12.2012 de numitul B. V. prin care solicita să fie pus în posesie asupra terenului în suprafață de 280 mp. situat în T 18, P 1/23, conform titlului de proprietate nr._/1996 (f.42 - dos. nr._ ), respectiv lângă terenul solicitat de reclamantul P. N. - D. era admisibilă, iar nu inadmisibilă, considerent pentru care a fost astfel respinsă, nu poate fi avută în vedere, deoarece, pe de o parte, cum în mod corect s-a reținut în considerentele încheierii de ședință din data de 11.12.2012 (f.77 - dos. nr._ ), între cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și această cerere de intervenție în interes propriu nu există legătură, pentru cele două persoane fiind emise titluri de proprietate distincte, în baza sentinței civile nr.5050/06.05.1994 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în cauza ce a format obiectul dosarului nr.4003/1994, iar punerea în posesie se face în mod individual, nu colectiv, iar pe de altă parte, prin încheierea civilă nr.286/28.01.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă cererea reclamantului de strămutare a cauzei care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Târgoviște, dispunându-se strămutarea cauzei la Judecătoria S., cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite, așadar, inclusiv a încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de numitul B. V., aceeași fiind situația și în cazul excepției de litispendență a dosarelor nr._ și nr._ care, prin încheierea de ședință din data de 05.11.2014 (dosar nr._ ), au fost reunite, ca urmare a admiterii excepției invocată, din oficiu, pentru a fi judecate împreună, dar și a măsurii disjungerii, prin încheierea de ședință din data de 10.12.2014, a cererii având ca obiect refacerea și corectarea planului parcelar formulată de reclamantul P. N. - D. în cuprinsul cererii din dosarul nr._, potrivit art.165 C.pr.civ.

Și critica formulată de reclamanți în sensul că instanța de fond ar fi „amestecat” nelegal cererile, amendamentele și sentințele urmează a fi, de asemenea, respinsă, având în vedere că, prin motivarea sentinței recurate, s-a asigurat o analiză și interpretare corectă a materialului probatoriu administrat în cauză pe baza căruia s-a stabilit situația de fapt dedusă judecății, dându-se, în final, o corectă dezlegare a pricinii.

Împrejurarea invocată de reclamanți în sensul că, în mod nelegal, sentința recurată ar fi fost dată de trei judecători dintre care doi de la Judecătoria Târgoviște pentru unele dintre capetele de cerere, respectiv „cerere B. V., cerere P. N. – D. pentru anulare amendament din 10.09.1996, cerere P. N. – D. din 26.03.2014” nu poate fi avută în vedere, deoarece, de la momentul înregistrării cauzei pe rolul Judecătoriei S. – 02.03.2015, pricina a fost instrumentată de același magistrat care, de altfel, a și pronunțat hotărârea atacată, prin aceasta dându-se eficiență principiului continuității completului de judecată reglementat de art.19 C.pr.civ. potrivit căruia judecătorul investit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii, precum și de art.214 alin.1 C.pr.civ., care dispune că membrii completului de judecată care judecă procesul trebuie să rămână aceiași, în tot cursul judecății.

Este adevărat că cererea de intervenție în interes propriu formulată la data de 11.12.2012 de numitul B. V. a fost analizată, sub aspectul condițiilor de formă, a interesului de a interveni în proces și a legăturii de conexitate cu cererea principală, a fost analizată în vederea pronunțării în principiu asupra acesteia de un alt judecător, însă, această situație s-a datorat faptului că, la momentul respectiv, cauza se afla pe rolul Judecătoriei Târgoviște, fiind așadar anterioară admiterii cererii de strămutare.

Alegațiile referitoare la faptul că, în mod repetat, la Judecătoria Târgoviște s-ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, existând, în opinia reclamanților, „consultări și complicități între instanță și primarul . fapte făcute în afara sălii de judecată, anterior și ulterior unor ședințe de judecată” sau cu privire la „intimidarea permanentă în instanță a lui P. N. – D. care a fost amenințat cu plângeri penale pentru fals și uz de fals de către instanță” ori „repartizarea așa – zisă ciclică a dosarului nr.9700/2012 la același complet care judeca dosarul nr.1440/2013, în fapt un aranjament nelegal” sau existența unor „diferențe între ce s-a discutat în ședințe, ce scrie în încheieri și ce scrie în pronunțări în mod repetat”, rămân la stadiul de simple afirmații, fără suport probatoriu în piesele dosarului, iar în situația în care astfel de situații ar fi existat, reclamanții avea posibilitatea de a formula cerere de recuzare a judecătorului care instrumenta pricina sau de a semnala aceste aspecte, prin petiții adresate Biroului de Informații și Relații cu Publicul din cadrul instanței sau forurilor superioare.

Nici susținerea privind „amendarea nelegală a lui P. N. D. pentru acte și fapte inventate de instanță” nu poate fi avută în vedere, deoarece, într-o atare situație se putea formula cerere de reexaminare, solicitândându-se, motivat, să se revină aspra amenzii, în condițiile art.108⁵ C.pr.civ.

Afirmația reclamanților în sensul că motivele pe care se sprijină sentința recurată ar fi contradictorii, existând și motive care sunt străine de natura pricinii urmează a fi înlăturată, în condiții în care, este cunoscut faptul că, considerentele sau motivarea reprezintă, de regulă, partea cea mai întinsă a hotărârii.

În considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost soluționate, normele juridice aplicate la situația de fapt stabilită.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, astfel încât, să rezulte justețea soluției pronunțate.

O motivare corectă presupune: cunoașterea perfectă a dosarului; răspunsuri precise la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate în cauză, a argumentelor și raționamentelor juridice, a principiilor și a regulilor de drept substanțial și procesual; referirea la realitatea faptelor și la judecăți verificate, în concret, în speța respectivă, prin evitarea motivărilor generale, abstracte; consecvența și principialitatea care exclud existența considerentelor contradictorii (legea nu cunoaște motivarea alternativă sau subsidiară, întrucât, în acest caz, un considerent nu îl exclude pe celălalt); respectarea regulilor gramaticale, de morfologie și sintaxă; respectarea strictă a soluției din minută.

Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de conținut și trebuie să fie de natură a înlătura arbitrariul și să facă posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor extraordinare de atac, de retractare, instanța trebuind să prezinte motivele care au determinat-o să pronunțe soluția, iar nu simple stări descriptive, fără relevanță pentru soluționarea pricinii.

În speță, se constată că sentința civilă nr.351/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria S. răspunde tuturor exigențelor menționate în precedent și, prin modalitatea de analizare a cererilor formulate de părți și de interpretare a probelor administrate în cauză, este posibilă exercitarea controlului judiciar asupra acesteia.

Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau de modificare prevăzute de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat, luându-se act că intimata – pârâtă C. L. de Fond Funciar . cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți P. N. - D., domiciliat în ., .. 192, jud. Dâmbovița, P. E., domiciliată în Mun. Târgoviște, .. 10A, ., . și B. A. - M., domiciliată în or. P., .. 2, Parc, ., jud. Dâmbovița și intimatul B. I. V., domiciliat în or. P., .. 2, Parc, ., jud. Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 351/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. L. DE FOND FUNCIAR ANINOASA, cu sediul în ., PREȘEDINTELE C. LOCALE DE FOND FUNCIAR ANINOASA - M. C., cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Mun. Târgoviște, P-ța Tricolorului nr. 1, jud. Dâmbovița, ca nefondat

Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2015

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

N. C. A. G. H. M. N.

GREFIER,

L. E. A.

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red. A.G.H./tehnored. R.C.

2 ex. – 11.09.2015

d.f.nr._ - Judecătoria S.

j.f. P. R.

← Evacuare. Decizia nr. 2654/2015. Tribunalul PRAHOVA		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2639/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2396/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2372/2015. Tribunalul PRAHOVA Pretenţii. Decizia nr. 2653/2015. Tribunalul PRAHOVA Evacuare. Decizia nr. 2654/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2639/2015. Tribunalul PRAHOVA Fond funciar. Decizia nr. 2748/2015. Tribunalul PRAHOVA Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2749/2015. Tribunalul PRAHOVA Pretenţii. Sentința nr. 494/2015. Tribunalul PRAHOVA