Contestaţie la executare. Decizia nr. 2359/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2359/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 2359/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2359
Ședința publică din data de 08 Iunie 2015
PREȘEDINTE - D. G.
JUDECĂTOR - A. D. P.
GREFIER - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată A. F. PUBLICE A ORASULUI PLOIESTI, cu sediul in Ploiești, .. 22, Jud. Prahova, împotriva sentinței nr._/ 02.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul contestator S. A. M., cu domiciliul in Ploiești, ., Jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul contestator personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat tribunalul acordă cuvântul in fond.
Intimatul contestator solicită respingerea apelului, instanța de fond aplicând in mod corect dispozițiile legale, apelanta neverificând dacă pretențiile sale sunt justificate; cu cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport, pentru care depune dovada.
Tribunalul rămâne in deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 26.08.2013 sub nr._, contestatorul S. A. M. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești, a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 29/30/ 2013/_ și a titlului executoriu nr._ din 29.07.2013, solicitând anularea actelor de executare, precum și documentul nr._/28.02.2013, care nu i-a fost comunicat.
În motivarea contestației, se arată de către contestator că nu datorează suma de 109 lei executată silit, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, întrucât și-a plătit contribuțiile la zi.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei în privința documentului nr._/28.02.2013, aceasta fiind decizie de impunere, iar pe fond a solicitat respingerea contestației, întrucât, în baza de date, contestatorul figurează cu datorii fiscale.
A fost încuviințată și administrată în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._ din 02.12.2014 Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare formulată de contestatorul S. A. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești și anulat somația nr._ /_ și titlul executoriu nr._ din 29.07.2013. A fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 20 lei, taxă de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la 28.02.2013 a fost emisă pe numele contestatorului decizia de impunere nr._ cuprinzând contribuții pentru asigurări sociale de sănătate, sumele evidențiate de aceasta fiind plătite cu prisosință de contestator, conform chitanțelor de la filele 33-36 dosar.
Instanța reține că, atâta timp cât sumele din decizia fiscală au fost stinse, astfel cum probează contestatorul, aceasta nu face obiectul contestației, deci nu se pune problema pronunțării asupra excepției necompetenței materiale a instanței, invocată de intimată.
Față de stingerea în totalitate a debitului ce se execută silit, instanța constată că executarea silită a pornit pentru o creanță ce nu era certă și lichidă, astfel s-a admis contestația la executare, actele de executare au fost anulate, iar intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, solicitând admiterea apelului declarat față de capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondat, arătând că in mod eronat instanța de fond a reținut in sarcina intimatei - apelante cheltuieli de judecata. întrucât contestatorul potrivit art.10 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala (R):, „avea obligația sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, in întregime conform realității si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute."
Faptul ca contribuabilul a considerat oportuna soluționarea pe cale judiciara, consideram ca nu atrage răspunderea instituției noastre pentru plata cheltuielilor de judecata .
Instituția noastră a emis titlul executoriu nr._/ 29.07.2013, si somația nr.29/_ /_/29.07.2013 conform art.41 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala (R), privind pe debitorul S. A. M. obligat la plata unei creanțe referitoare la obligații de plata privind contribuții de asigurări sociale de sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri din activități independete, suma pe care debitorul o datora la bugetul consolidat al statului.
Conform situației analitice debite plați aferenta anului 2013,reclamantul avea de plata obligații fiscale in suma de 659 lei pana la data de 04.07.2013,iar acesta a achitat in data de 22.03.2013 si 18.06.2013, obligații fiscale in cuantum de 550 lei,rămânând o diferența de 109 lei ce trebuia plătită pana la 25.06.2013.
Întrucât contestatorul nu si-a îndeplinit obligația de a achita la termen aceste obligații, respectiv 25.06.2013,organele fiscale, in mod corect au procedat la emiterea formelor "de executare.
Faptul ca organele fiscale au emis formele de executare, conform atribuțiilor de serviciu întrucât contestatorul S. A. M. a plătit cu întârziere obligațiile fiscale datorate la bugetul consolidat al statului,nu dovedește reaua credința in exercițiul funcției .
Ținând cont de prevederile legale in materie de legislație financiar - fiscala, apreciază ca se impune ca toții contribuabilii persoane fizice sa respecte atât o disciplina financiara, cât si legislația fiscala in vigoare. S. A. M. figura cu obligații la bugetul general consolidat al statului si avea obligația sa plătească aceste debite, așa cum reiese din titlul executoriu si somația emise.
Prin urmare, pe cale de consecința organul fiscal si-a îndeplinit atribuțiile si a procedat, in acest sens ,la emiterea formelor de executare, conform informațiilor înregistrate in baza de date,contribuabilul figurând cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului. Faptul ca, contesta rom I a considerat oportuna formularea prezentei contestații la executare nu atrage reținerea cheltuielilor de judecata in sarcina instituției noastre,având in vedere ca organele fiscale nu au făcut decât sa pună in executare un titlu de creanța perfect valabil la data emiterii formelor de executare. Astfel, procedura de executare a fost întocmita de către organele de executare, conform dispozițiilor legale in vigoare,contestatorul având obligația de a achita creanțele fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului. Apreciem astfel ca nu sunt motive pentru plata cheltuielilor de judecata de către intimata - apelanta.
Mai mult nu înțelege de ce contestatorul a solicitat cheltuieli de judecata având in vedere ca nu a exista posibilitatea vătămării dreptului debitorului.
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.(1) lit.f) din OUG nr. 80/2013, in cazul in care se admite contestația la executare ,cum este si cazul contestatorului din prezenta cauza, la rămânerea definitiva a hotărârii si la cererea petiționarului, instanța urmează sa dispună restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat in termen de 1(unu) an de la data nașterii sale, astfel încât intimata nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru.
In concluzie, solicită instanței sa retina ca organele de executare aplica prevederile O.G.nr.92/2003 in mod corect si unitar fata de toții contribuabilii si pentru aceste motive .solicitam instanței sa admită apelul formulat ,sa modifice sentința atacata in sensul respingerii capătului de cerere privind cheltuielile de judecata. In drept,art.466 Noul Cod Procedura Civila ,art.136, art.141 Cod procedura fiscala .
Prezentul apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, precum si art.229 din Codul de Procedura Fiscala.
La data de 24.05.2015 intimata S. A. M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat arătând că
In fapt apelanta, prin sentința civila nr._/02.12.2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești a fost obligata in baza art. 453 din N.C.pr. civ. la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa de timbru in valoare de 20 de lei, ca urmare a admiterii contestației la executare, a anularii titlului executoriu nr._/27.07.2013 si a somației nr.29/_ /_.
Apelanta avea posibilitatea ca anterior emiterii formelor de executare contestate să verifice si sa îndrepte erorile, având in vedere faptul ca prin sentința civila nr._/22.11.2012 si prin sentința civila nr._/ 02.09.2013 pronunțate de Judecătoria Ploiești si ramase definitive i-au mai fost anulate alte doua titluri executorii si somațiile aferente.
Totodată apelanta, având posibilitatea sa verifice daca ceea ce sa stabilit prin decizia anuala de plata anticipata corespunde cu ceea ce s-a achitat efectiv, putea sa observe cu ușurința faptul ca nu numai ca am achitat înainte de termenul scadent orice suma datorata, dar am achitat chiar mai mult decât ceea ce aceasta stabilise prin decizia de impunere (plătind cu 153 de Lei in plus fata de ceea ce fusese stabilit prin decizia nr._/ 28.02.2013). Mai mult decât atât, însăși instanța de fond, in prezentul dosar a reținut in mod just faptul ca sumele de bani pretins datorate nu îndeplineau condițiile de a fi certe, lichide si exigibile si, prin urmare nu se impunea in niciun fel declanșarea executării silite.
Pe cale de consecința solicită respingerea apelului ca nefondat si menținerea sentința civila nr._/02.12.2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești ca fiind temeinica si legala.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 27.03.2015.
Tribunalul, examinând sentința atacata, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința atacată, judecătoria Ploiești a admis in parte contestația la executare formulata și a dispus anularea formelor de executare contestate respectiv somația nr._ /_ și titlul executoriu nr._ din 29.07.2013, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 40,3 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Conform dispozițiilor art.453 alin.1 C.proc.Civ, partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecata.
În cauza de față, ca urmare a admiterii contestației la executare și la cererea contestatorului, instanța în aplicarea dispozițiilor art.453 alin.1 C.proc.Civ a admis cererea contestatorului și a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 40,3 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar (cheltuieli dovedite prin chitanțele aflate la dosar filele 7 și 12).
Textul de lege sus menționat are un caracter imperativ „partea .. va fi obligata” neexistând dispoziții care să condiționeze acordarea cheltuielilor de judecata de o eventuala culpă a părții care pierde procesul.
Apelanta susține ca in mod greșit instanța de fond a acordat cheltuielile de judecată, întrucât contestatorul avea obligația, conform dispozițiilor art.10 din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscală, să coopereze cu organele fiscale in vederea determinării situației sale fiscale.
Tribunalul apreciază pe de o parte că apelanta intimata nu a făcut dovada că intimatul contestator nu a respectat aceste dispoziții legale, iar pe de altă parte aceste dispoziții legale nu exclud sarcina de a suporta cheltuielile de judecata in cazul in care a pierdut procesul.
Se mai susține de către apelantă că față de dispozițiile art.45 alin.1 litera f din OUG 80/2013 nu putea fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, întrucât contestatorul avea posibilitatea de a solicita restituirea acestor cheltuieli.
Nici aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât dispozițiile art.45 alin.1 litera f din OUG 80/2013 nu înlătură aplicabilitatea dispozițiilor art.453 alin.1 C.proc.Civ. privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Având in vedere actele dosarului și dispozițiile legale sus menționate, tribunalul apreciază apelul formulat ca neîntemeiat, instanța de fond făcând o corecta aplicare a dispozițiilor legale, astfel ca va respinge apelul ca neîntemeiat.
În baza dispozițiilor art.453 alin.1 C.proc.Civ, va obliga apelanta la plata către intimatul contestator a sumei de 15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând cheltuieli de transport, cheltuieli efectuate conform chitanței aflate la dosarul cauzei (fila 28).
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de declarat de apelanta-intimată A. F. PUBLICE A ORASULUI PLOIESTI, cu sediul in Ploiești, .. 22, Jud. Prahova, împotriva sentinței nr_/02.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul contestator S. A. M., cu domiciliul in Ploiești, ., Jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând cheltuieli de transport.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. G. A. D. P.
GREFIER
I. C. M.
Operator date cu caracter personal 5595
red. ADP/ tehnored. TS
4 ex/25.11.2015
d.f._/280/2013 Judec. Ploiești
j.f. D. S. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2361/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2396/2015.... → |
|---|
