Pretenţii. Decizia nr. 2653/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2653/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 2653/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2653
Ședința publică din data de 08.09.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul pârât C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud Muntenia Ploiești cu sediul in Ploiești, ., J. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata reclamantă . cu sediul in București, ., ., sector 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 355,50,00 lei conform chitanței . nr._/25.05.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:
In timpul ședinței de judecata s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului registratură, o cerere formulata de apelantul parat prin care invocă necompetența funcțională a secției I civilă, solicitând transpunerea dosarului la secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
Tribunalul ia act că apelantul a depus la dosar nota de ședință prin care invocă excepția de necompetență funcțională a Secției I civilă solicitând transpunerea dosarului de pe rolul acestei secții pe rolul secției a II-a civilă de contencios administrativ si fiscal, invocându-se caracterul comercial al pricinii dedusa judecații.
Tribunalul respinge cererea formulată de apelant, având în vedere că petitul acțiunii cu care a fost investită instanța de fond vizează o acțiune în pretenții, respectiv de acordare a cheltuielilor de judecată din litigii anterioare purtate între părți.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza disp. art. 482 rap. la art.394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_, reclamanta S.C. V. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD-MUNTENIA - C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR PLOIEȘTI obligarea acestuia la plata sumei de_,29 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului civil nr._/281/2010 al Judecătoriei Ploiești în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1438/14.02.2011, irevocabilă prin decizia Tribunalului Prahova din data de 12.01.2012, și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar.
În motivare, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 1438/14.02.2011, irevocabilă prin decizia civilă a Tribunalului Prahova din data de 12.01.2012, ambele pronunțate în dosarul nr._/281/2010 s-a admis plângerea reclamantei împotriva procesului-verbal . nr._/22.07.2010 întocmit de A.N.P.C. Prahova.
Mai arată reclamanta că în dosarul cu nr._/281/2010 a fost reprezentată de societatea civilă de avocați N. N. D. Kingston Petersen, conform contractului de asistență juridică nr._/01.10.2010. În baza acestui contract au fost emise facturile nr._/06.01.2011 și nr._/11.04.2011, care au fost achitate la data de 01.02.2011, după cum rezultă din înscrisurile anexate.
S-a mai susținut că sumele pretinse prin prezenta acțiune, reprezentând onorariu avocațial, au reprezentat o cheltuială de judecată reală, rezonabilă și necesară, pârâtei aparținându-i culpa procesuală ce stă la baza obligației de acoperire a cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 451 C. proc. civ. și urm.
În dovedirea cererii, a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.
Au fost depuse următoarele înscrisuri: contract de asistență juridică nr._/01.10.2010, facturi, documente de plată, sentința civ. nr. 1438/14.02.2011 și decizia civ. nr. 417/16.03.2012, practică judiciară.
Pârâtul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD-MUNTENIA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că soluția în dosarul cu nr._/281/2010 a fost pronunțată ca urmare a dezincriminării faptei, C.J.P.C. neavând astfel culpă procesuală. Procesul-verbal a fost încheiat în mod legal, dar ulterior întocmirii sale a intervenit dezincriminarea faptei, situație care nu este imputabilă A.N.P.C.- C.J.P.C. Prahova și care nu ar fi putut fi prevăzută. De asemenea, acțiunea de control a pârâtei a avut la bază legislația în vigoare la momentul respectiv. A solicitat ca instanța să țină cont de împrejurarea că reclamanta nu a înțeles să solicite cheltuieli de judecată nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de recurs, precum și de faptul că pârâta a înțeles să renunțe la cererea de recurs promovată împotriva sentinței civile nr. 1438/2011.
În drept, a invocat prevederile art. 205 C. proc. civ., OUG 50/2010, Legea nr. 288/2010.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, în virtutea atribuțiilor ce îi reveneau conform art. 3 din H.G. nr. 882/2010, A.N.P.C. a avut rol activ atât în inițierea O.U.G. 50/2010 ce a legiferat și incriminat inițial fapta, cât și în modificarea legislativă adusă prin Legea nr. 288/2010 ce a dezincriminat fapta menționată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Cu privire la recuperarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, s-a arătat că o astfel de cerere este admisibilă, întrucât prin decizia Tribunalului Prahova această instanță nu s-a pronunțat cu privire la plata cheltuielilor de judecată pentru nicio fază procesuală.
În urma administrării probatoriului, instanța de fond prin sentința civilă nr._/24.10.2014 a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului nr._/281/2010 al Judecătoriei Ploiești și a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut că prin sent. civ. nr. 1438/14.02.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul cu nr._/281/2010 a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta ..A. în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor – C. Județean pentru Protecția Consumatorilor Prahova și a fost anulat procesul-verbal ..N.P.C. nr._/22.04.2010. Soluția instanței a fost întemeiată pe intervenția unei legi contravenționale mai favorabile, conform căreia fapta pentru care a fost încheiat procesul-verbal nu mai era sancționată.
Prin încheierea din 12.01.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/281/2010, instanța a luat act de renunțarea recurentei Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor – CJPC Prahova la judecarea cererii de recurs formulată, fără ca instanța să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, acestea nefiind solicitate.
Atât în fața primei instanțe cât și în instanța de recurs reclamanta a beneficiat de asistență juridică din partea Societății Civile de Avocați N. N. D. Kingston Petersen, conform contractului de asistență juridică nr._/01.10.2010. În baza acestui contract au fost emise facturile nr._/06.01.2011, pentru suma de_,12 lei și factura nr._/11.04.2011 în valoare de 5255,17, care au fost achitate după cum rezultă din înscrisurile anexate.
Instanța de fond a constatat că legea procesuală civilă aplicabilă este C. proc. civ. care a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, procesul de față fiind început la data de 14.02.2014. Pe plan substanțial însă, cu privire la cheltuielile de judecată solicitate pe cale separată, sunt aplicabile dispozițiile art. 274 alin. 1 din C. proc. civ. din 1865, în vigoare la data începerii procesului civil din dosarul cu nr._/281/2010, potrivit cărora „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.”
Instanța de fond a reținut că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, indiferent de solicitarea lor pe cale principală sau pe cale separată, este reprezentat de pierderea procesului de către una dintre părți și de culpa procesuală a acesteia. De asemenea, instanța apreciază că simplul fapt că o parte cade în pretenții, nu înseamnă, automat, că se află în culpa procesuală vizată de art. 274 alin. 1 C. proc. civ., pentru a putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În doctrină s-a apreciat că pârâtul se află în culpă procesuală atunci când acesta nu și-a executat obligațiile, astfel încât s-a admis acțiunea reclamantului, își execută obligațiile pe parcursul procesului, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, sau și-a executat obligația înainte de sesizarea instanței, dar nu l-a înștiințat pe reclamant, ceea ce a determinat declanșarea procesului. În planul litigiilor având ca obiect plângerile contravenționale, de regulă, culpa procesuală constă în încheierea unui proces-verbal nelegal sau netemeinic.
Chiar dacă în cauza de față la data încheierii procesului-verbal ..N.P.C. nr._/22.04.2010 era în vigoare OUG 50/2010, în temeiul căreia a fost sancționată reclamanta, pe parcursul derulării judecății în dosarul nr._/281/2010 a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, respectiv Legea nr. 288/2010, intrată în vigoare la data de 03.01.2011.
Astfel, instanța de fond a apreciat că, chiar dacă la data încheierii procesului-verbal de contravenție acesta a fost întocmit în mod legal și temeinic, astfel că nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei cu privire la declanșarea litigiului având ca obiect plângerea contravențională, totuși, se poate reține, în parte, o culpă procesuală a intimatei. Astfel, deși pe parcursul derulării litigiului (respectiv la data de 03.01.2011) a intervenit legea contravențională mai favorabilă totuși, reprezentantul pârâtei, cu ocazia dezbaterii cauzei în fond (ce a avut loc la data de 14.02.2011), a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat. În plus, pârâta din prezenta cauză a promovat cererea de recurs împotriva sentinței civile nr. 1438/14.02.2011, după data intrării în vigoare a Legii nr. 288/2010, impunând astfel efectuarea unor cheltuieli în plus de către reclamantă, chiar dacă la primul termen de judecată în fața Tribunalului Prahova a renunțat la judecarea cererii de recurs.
Întrucât reclamanta a precizat că onorariul în cuantum de_,29 lei a fost stabilit pentru toată durata procesului, global, fără a defalca costurile pentru fond, respectiv, calea de atac, instanța, ținând cont și de necesitatea ca sumele pretinse cu titlu de cheltuieli de judecată să aibă un caracter rezonabil, va obliga pârâta la plata sumei de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată atât pentru fond cât și pentru calea de atac.
Cât privește cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1425 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauză, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 453 alin. 1 C. proc. civ., acordarea cheltuielilor de judecată este condiționată de culpa procesuală a părții care pierde procesul.
În prezenta cauză, nu se poate reține culpa procesuală a pârâtului întrucât reclamanta avea posibilitatea de a solicita cheltuielile de judecată odată cu soluționarea cauzei principale.
Astfel, alegerea căii separate, fapt permis de lege celui care câștigă procesul, nu poate atrage cheltuieli suplimentare pentru partea care a pierdut procesul principal.
Prin alegerea căii separate pentru care s-a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 1425 lei, nu se poate crea pârâtului o situația mai grea decât cea pe care ar fi avut-o dacă reclamanta ar fi solicitat cheltuieli de judecată în primul proces.
Ca urmare, în temeiul art. 453 alin. 1 C. proc. civ., instanța de fond a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat, în termen legal, apel pârâtul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud Muntenia Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea prezentului apel, schimbarea în parte a sentinței civile apelate si pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului, apelantul-pârât a arătat că, în fapt, instanța de fond, in mod cu totul eronat, a considerat ca, in speță, se impune admiterea în parte a acțiunii reclamantei V. SA, motivat de faptul că, chiar dacă a intervenit dezincriminarea faptei pe parcursul derulării litigiului inițial, iar procesul verbal contestat nu a fost nelegal sau netemeinic, deci n-a existat o culpă procesuală a instituției pârâte, totuși trebuie să plătească în parte aceste cheltuieli de judecată (având în opinia instanței, o culpă procesuală parțială).
Apelantul-pârât a învederat că, culpa procesuală parțială, ar proveni, în opinia instanței de fond, din aceea că instituția pârâtă și-ar fi făcut apărările necesare și legale și că a îndrăznit să facă și recurs, după . Legii nr. 288/2010.
Apelantul-pârât a considerat sentința civilă apelată ca fiind vădit neîntemeiată, susținând și solicitând să se constate că în cauza judecată în dosarul_/281/2010 soluția pronunțată a fost ca urmare a dezincriminării faptei, astfel încât intimata CJPC Prahova nu a avut ( deloc) culpă procesuală.
Apelantul-pârât a menționat că așa cum este cunoscut, cheltuielile judiciare trebuie să aibă la bază culpa procesuală a părții adverse, iar în cauza dedusă judecații nu a existat culpa procesuală a ANPC - CJPC Prahova, culpa pârâtei procesuală nefiind justificată și/sau dovedită față de intervenția legiuitorului care a scos din sfera contravenționalului faptele pentru care, la data controlului, dar și al încheierii PVC, s-a aplicat legal, o amendă contravențională și s-au dispus sancțiuni complementare prevăzute de asemenea de un act normativ în vigoare.
Apelantul-pârât a subliniat faptul că intimata CJPC Prahova "nu a căzut în pretenții" în cauza de față, atât timp cât anularea PVC și a sancțiunilor complementare aplicate s-a dispus deoarece ulterior întocmirii actului de control sancționator a intervenit dezincriminarea faptei, situație care nu este imputabilă ANPC - CJPC Prahova.
Apelantul-pârât a susținut că nu înțelege de ce i se impută această suma exagerat de mare ca și cheltuieli de judecată, când însăși instanța de fond (a litigiului inițial) recunoaște că nu are nici o culpă ca, după aplicarea și sancționarea unității bancare a intervenit modificarea legislativă, modificare pe care nu avea cum să o prevadă.
Caracterul neretroactiv al legii trebuia să-l prevadă legiuitorul la momentul adoptării legii, nefiind în măsură ca și organ abilitat de lege să critice legislația în vigoare, modificare ei fiind posibilă tot printr-o lege adoptata de legiuitor.
Apelantul-pârât a arătat că unitatea are obligația să respecte dispozițiile legale în materie, să vegheze la aplicarea legii, să constate contravențiile, să aplice sancțiunile și să dispună măsurile care se impun, conform legii.
Apelantul-pârât a precizat că acțiunea acesteia de control a avut la bază o legislație în vigoare, iar la momentul formulării cererii, s-a născut un drept la acțiune conform legii aflate în vigoare la acel moment, lege care trebuie să se aplice inclusiv până la soluționarea prezentei cauze de către instanțele de judecată.
Cu privire la contextul aplicării OUG 50/2010, apelantul-pârât a făcut următoarele precizări: instanța de fond la momentul pronunțării a admis acțiunea și a dispus anularea procesului verbal deoarece în opinia instanței de fond a intrat în vigoare o lege care nu mai prevede fapta drept contravenție deci a intervenit de contravenționalizarea faptei și sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Apelantul-pârât a arătat că controlul a fost efectuat și procesul verbal a fost întocmit când încă era în vigoare OUG 50/2010 în forma inițială.
Apelantul-pârât a învederat că în conformitate cu disp.art.274 alin. l Cod proc. civ (in vigoare la acel moment), partea care cade în pretențiuni va fi obligata la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, însă așa cum a invocat deja, nu a existat culpa procesuală a pârâtului, care astfel "nu a căzut în pretenții" față de reclamantă.
Cu privire la faptul că și-ar fi făcut apărările pe parcursul procesului și că a promovat și recurs și că acesta ar fi un motiv de culpă parțială, apelantul-pârât a precizat că nu poate fi conceput, legal și deontologic altceva, întrucât, pe de o parte, dreptul la apărare este un drept fundamental și nu poate fi restricționat sau cenzurat, iar pe de altă parte în speță era vorba despre o instituție publică a statului, unde promovarea eventualelor căi de atac este obligatorie. Numai în momentul în care s-a cristalizat practica Tribunalului Prahova pe aceasta materie a aplicării Legii Nr. 288/2010, numai atunci a decis renunțarea la recurs, până la acel moment neexistând un motiv temeinic pentru a nu promova recurs sau de a renunța la cele introduse.
În ultimă instanța, dar nu în ultimul rând, apelantul-pârât a solicitat respingerea cererii reclamantei de obligare a sa la plata unor cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea unei alte cauze în condițiile în care^ la data judecării respectivei cauze petenta (intimata -petentă) V. Romania SA (reclamanta în prezentul dosar) nu a solicitat cheltuieli de judecata, în recurs, deși avea dreptul, în baza art. 246 alin 3 cod procedură civilă, având în vedere că instituția pârâtă a renunțat la recursul împotriva sentinței civile nr. 1438/2011 in Dosarul_/281/2010, astfel că este nefondată o asemenea solicitare la acest moment.
Apelantul-pârât a arătat că, prin reducere la absurd, deși nu trebuia să admită deloc cheltuieli de judecată, totuși, într-o asemenea ipoteză, suma admisă de instanța de fond este enormă (10.000 lei) raportat la obiectul litigiului, complexitatea sa, apărările făcute în cauză de către bancă (practic neglijabile având în vedere intervenția legiuitorului pe parcursul derulării procesului), dar raportat și la alte cauze asemănătoare, ale Tribunalului Prahova, unde cheltuielile admise s-au situat în jurul valorilor de 500 -1000 lei cheltuieli de judecată, pe cazuri de intervenție a legii mai favorabile ( Legea nr. 288/2010).
În drept, apelantul-pârât a invocat art. 466 alin 1 si art. 468 alin 1 din noul cod proc. civila, OUG nr. 50/2010, Legea Nr. 288/2010, Constituția României.
În dovedire, apelantul-pârât a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 05.05.2015.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând apelul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de apel, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca apelul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 1438 din 14.02.2011 a admis plângerea contravențională a petentei . în contradictoriu cu apelanta intimată și a anulat procesul verbal de contravenție ..N.P.C. nr._/22.04.2010, soluție pronunțată ca urmare a intervenției unei legi contravenționale mai favorabile, potrivit cu care fapta ce constituia contravenție nu mai era sancționată.
Tribunalul Prahova prin încheierea din 12.01.2012 din dosarul nr._/281/2010 a luat act de renunțarea recurentei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor-CJPC Prahova la judecarea cererii formulate. Instanța de contencios administrativ nu s-a pronunțat și asupra cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu au fost cerute.
Reclamanta .. a beneficiat de asistență juridică în fața primei instanțe dar și în recurs, asistență ce a fost acordată de Societatea Civilă de Avocați N. N. D. Kingston Peterson în baza contractului de asistență juridică nr._/01.10.2010, fiind emise facturile nr._/06.01.2011, pentru suma de_,12 și factura nr._/11.04.2011 în valoare de 5255,17 lei, ce au fost achitate de reclamantă astfel cum rezultă din înscrisurile anexate.
La baza acordării cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală dedusă din expresia a cădea în pretenții, adică a pierde procesul sau a avea o atitudine procesuală pasivă.
Cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu ci la cererea părții care a câștigat procesul.
Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat, fiind lipsită de relevanță buna credință a părții care a pierdut procesul.
Apelantul pârât este în culpă procesuală atât timp câta cu ocazia dezbaterii în fond a plângerii a solicitat respingerea acesteia, a declarat recurs împotriva sentinței prin care a fost admisă plângerea reclamantei, reclamantă care a efectuat cheltuieli de judecată atât cu ocazia dezbaterii în fond a plângerii cât și cu prilejul declarării recursului de către pârât împotriva sentinței civile nr. 1438 din 14.02.2011.
Faptul că a intervenit legea contravențională mai favorabilă nu poate determina exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată cât timp acestea au fost plătite fiind dovedite cu facturile depuse la dosar.
Exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată are loc doar în situația în care a recunoscut la primul termen de judecată pretențiile reclamantului.
Așa fiind, tribunalul va respinge apelul declarat de pârât ca nefondat potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul pârât C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud Muntenia Ploiești cu sediul in Ploiești, ., J. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata reclamantă . cu sediul in București, ., ., sector 2, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 septembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. N.C.M.D.B.
4 ex./ 21.09.2015
D.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
J.f. T. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2372/2015.... | Evacuare. Decizia nr. 2654/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
