Evacuare. Decizia nr. 3206/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3206/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 3206/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3206
Ședința publică din data de 26.11.2015
PREȘEDINTE – M. N.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții-pârâți D. M. A., CNP_, D. N., CNP_ și D. A. E., CNP_, toți cu domiciliul in Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4418/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. A. NAȚIONALE, prin Direcția pentru relații cu Parlamentul și asistență juridică, pentru Unitatea Militară_ București, cu sediul în București, ., sector 5.
Cerere de apel timbrată cu taxa judiciară de timbru de 50 lei, conform chitanței . nr._/18.09.2015, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul M. A. Naționale-Unitatea Militară_ București a chemat în judecată pe pârâții D. M. A., D. N. și D. A. E., solicitând instanței să dispună evacuarea pârâților din locuința de serviciu situată în Ploiești, ., ., ..
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că pârâții ocupă fără drept imobilul sus menționat, imobil ce reprezintă o locuință de serviciu aflată în administrarea Ministerului Aparerii Naționale prin Unitatea Militară_ București și face parte din cazarma 615 Ploiești.
A arătat reclamantul că regimul locuințelor de serviciu este reglementat de Legea nr.114/1996, precum și de Ordinul ministrului apărării naționale nr.84/2009 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind repartizarea închirierea și folosirea locuințelor de serviciu și a locuințelor de intervenție din administrarea Ministerului A. Naționale.
De asemenea reclamantul a arătat că potrivit art.30 lit. f din Ordinul nr.M84/2009 locuința de serviciu devine disponibilă când locatarului i-a încetat contractul de muncă cu M. A. Naționale în 30 de zile de la data încetării.
A menționat reclamantul că în prezent pârâții nu mai sunt angajați ai Ministerului A. Naționale, iar un nou contract nu se poate încheia cu aceștia întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art.3 coroborat cu art.18 din Ordinul nr.M84/2009 ce presupun închirierea unor astfel de locuințe personalului M. A. Naționale.
A mai arătat reclamantul ca deși a notificat pârâții prin executor judecătoresc aceștia ocupă în continuare în mod abuziv imobilul.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art.1033-1044 c.pr.civ., art. 2 lit. d, art. 23 și art.25 din Legea nr.114/1996.
În dovedire reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiata.
În motivarea întâmpinării pârâții au arătat că în anul 1991 pârâtul D. M. A. a fost angajat la UM nr.1948 Ploiești până în data de 29.02.2004, când unitatea a fost desființată. Totodată au arătat faptul că în anul 1991 au primit în chirie locuința din . în anul 2004 UM 1948 s-a desființat ei au continuat să achite chirie până în anul 2008 la UM_ București, iar din anul 2009 până la primirea prezentei acțiuni nu au fost notificați că UM_ este succesoare a unităților militare ce au avut în administrare locuința. Totodată pârâții au învederat faptul că nu au primit notificarea de evacuare, și apreciază că efectele contractului de închiriere subzistă, contractul nefiind reziliat de nici una dintre părți, art.3 ultimul alineat din contract prevăzând faptul că rezilierea contractului se poate efectua numai cu acordul expres al ambelor părți.
În drept pârâții au invocat prevederile art.205 și următoarele c.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 20.03.2015 instanța a respins ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, invocată de pârâți prin întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4418/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă excepția lipsei calității procesual active invocată de pârâți prin întâmpinare, ca neîntemeiată. A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. A. Naționale prin Direcția pentru relații cu Parlamentul și asistență juridică, pentru Unitatea Militară_ București, în contradictoriu cu pârâții D. M. A., D. N. și D. A. E. și s-a dispus evacuarea pârâților D. M. A., D. N. și D. A. E., din imobilul situat în Ploiești, ., ., ..
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că la data de 01.08.1991 între UM_ și pârâtul D. A. s-a încheiat contractul de închiriere (filele 4-5) privind imobilul din Ploiești, ., ., așa cum reiese din procesul verbal de predare - primire atașat la dosar (fila 8).
În prezent, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de predare primire a administrării cazărmii 615 Ploiești (filele 15-19 dosar) cazarma 615 din care face parte și locuința închiriată pârâților este dată în administrarea UM_ București.
În contract se precizează la art.16 că este accesoriu la contractul de muncă, iar în notele din subsol la contract, că sunt accesorii la contractele de muncă contractele privind locuințele de serviciu prevăzute de art.56 și art.55 din Legea nr.5/1973.
De asemenea art.15 din contract prevede că prezentul contract se completează cu prevederile legale în vigoare.
Potrivit disp. art. 3 teza a doua din contractul de închiriere ,,în afară cazurilor expres prevăzute de lege, modificarea sau rezilierea contractului se poate face numai cu acordul ambelor părți.
Or, potrivit art. 56 din legea 5/1973, lege în vigoare la data semnării contractului de închiriere, ce reglementează administrarea fondului locativ și care completează prevederile contractului încheiat, persoanele încadrate în muncă și familiile lor care ocupă locuințe de serviciu pierd dreptul de folosință a acestora odată cu încetarea contractului de muncă.
În cauză pârâtul D. A. a fost angajat la UM_ pe baza de contract și a încetat angajarea în data de 29.02.2004, așa cum reiese din Decizia de concediere aflată la fila 12 din dosar, ca urmare a desființării unității militare UM_.
Astfel, instanța a reținut că prin încetarea contractului de muncă al pârâtului D. A. a încetat și contractul de închiriere accesoriu contractului de muncă atât în ceea ce îl privește pe titularul contractului cât și membrii săi de familie. În ceea ce privește pe membrii de familie ai titularului, chiar dacă aceștia au un drept locativ propriu, acesta este unul accesoriu dreptului locativ principal, care aparține titularului, astfel că încetarea dreptului locativ principal are ca efect încetarea și a drepturilor accesorii.
Potrivit disp. art. 1437 vechiul cod civil „după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, daca locatarul rămâne și e lăsat în posesie, atunci se considera locațiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regularizează după dispozițiile relativ la locațiunea fără termen”.
Prin faptul că reclamantul a permis pârâților să locuiască în continuare în imobil, iar pârâții au continuat sa plătească chirie reclamantului, după data de 29.02.2004, data încetării contractului de muncă al pârâtului D. A., instanța de fond a constatat că între părți a operat tacita relocațiune cu privire la un contract de închiriere de drept comun, pe o perioadă nedeterminata.
Astfel instanța de fond a constatat că în cauză nu se poate reține faptul că a operat tacita relocațiune în condițiile contractului inițial, întrucât în cauza de fata a încetat condiția esențială a contractului inițial, aceea a calității de angajat al pârâtului în cadrul unității militare.
Potrivit disp. art.1436 alin.2 din vechiul codul civil ,, dacă contractul a fost fără termen, concediul trebuie să dea de la o parte la alta, observându-se termenele defipte de obiceiul locului, iar conform disp. art. 1438 cod civil, când s-a notificat concediul locatarul chiar dacă ar fi continuat a se servi de obiectul închiriat sau arendat, nu poate opune relocațiunea tacită.
Titlul XI al Cărții a VI-a din codul de procedură civilă reglementează evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept.
Art. 1033 alin. 1 C.pr.civ. prevede că dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane, iar conform alin. 2 lit e al aceluiași articol, prin ocupant se înțelege oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului.
Potrivit art. 1038 C.pr.civ., atunci când proprietarul unui imobil dorește să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării.
Dacă locatarul sau ocupantul notificat în condițiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanței să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu(art. 1040 C.pr.civ).
În prezenta cauză, instanța de fond a constatat că reclamantul i-a notificat în scris pe pârâți, solicitându-le să părăsească imobilul situat în Ploiesti, ., ., . așa cum reiese din notificarea și procesul verbal de înmânare a notificării depuse la dosar la filele 10 și 11.
În aceste condiții, fața de împrejurarea că pârâții nu justifică în prezent niciun titlu locativ (legal ori convențional) care să îi îndreptățească să ocupe imobilul în litigiu, instanța a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată.
În consecință, constatând îndeplinite cerințele art. 1033 și urm. C.pr.civ., instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, pentru lipsă de titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții D. M. A., D. N. și D. A. E., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel, pârâții au arătat că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active total nefondat.
Au susținut apelanții că în anul 1991 au primit în chirie o locuință în Ploiești, ., în baza contractului de muncă încheiat de pârâtul D. A. cu Unitatea Militară nr._ Ploiești și deși în anul 2004 UM_ s-a desființat, au continuat să achite chirie până în anul 2008 la Unitatea Militară nr._ București.
Au precizat apelanții că din anul 2009, nu au mai achitat chirie niciunei unități militare deoarece UM_ a refuzat să le mai factureze chiria, încheindu-se contracte de vânzare - cumpărare cu vecinii lor, însă acestora nu le-a parvenit nici vreun contract sau vreo altfel de ofertă.
Au menționat apelanții că din anul 1991 până în anul 2008 au achitat toate sumele percepute pentru chirie, după această dată până în prezent au achitat toate sumele calculate pentru utilități astfel cum reiese din chitanțele și din adresa eliberată de Asociația de locatari.
Cu privire la notificarea de evacuare prevăzută de art. 1037 și urm c.pr.civ., au susținut apelanții că nu au primit o astfel de notificare întrucât nu dețin o căsuță poștală astfel cum se menționează în procesul verbal de înmânare.
De asemenea, au considerat apelanții că până în prezent se află sub incidența contractului de închiriere încheiat în anul 1991, contract ce nu a fost reziliat de niciuna din părți și pe care reclamantul a făcut unilateral adnotări de mână de care nu aveau cunoștința de acestea.
Mai mult decât atât, în contractul de închiriere la art. 3 ultimul alineat se prevede explicit că rezilierea contractului se poate efectua numai cu acordul expres al ambelor părți.
Au mai susținut apelanții că nu se specifică în cuprinsul contractului că locuința ar avea vreun regim special prevăzut de vreo lege ori ordin ce ar deroga de la norma generală, astfel că evacuarea nu se poate materializa deoarece contractul de închiriere este în vigoare.
Pentru motivele invocate apelanții au solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii că neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. c.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 08.09.2015.
În raport de motivele de apel, intimatul - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către reclamantă, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Critica apelanților cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesual active a intimatei reclamante nu este fondată întrucât potrivit disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 346/2006 se conferă legitimitate procesuală Ministerului A. Naționale, acesta reprezentând în justiție structurile armatei care nu au personalitate juridică, astfel că, în condițiile în care unitatea militară în administrarea cărei se află imobilul în litigiu se află în subordinea intimatei înseamnă că aceasta are calitate procesuală, respectiv calitate procesual activă.
Nu pot fi reținute ca întemeiate nici criticile formulate asupra fondului litigiului având în vedere următoarele aspecte:
Prin demersul judiciar promovat, intimata reclamantă a solicitat evacuarea apelanților pârâți din locuința de serviciu pe care o ocupă fără drept, aceștia fiind notificați în prealabil la data de 30.04.2013.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, între apelantul pârât și UM_ s-a încheiat la data de 01.08.1991 contractul de închiriere pentru imobilul din Ploiești, ., . de serviciu, acest contract fiind un accesoriu al contractului de muncă (art. 16 din contract completat cu notele din subsol la contract, necontestate până în prezent de către apelanți), care se completează cu prevederile legale în vigoare.
Conform deciziei de concediere nr. T61/09.02.2004 emisă de M.-UM_, la data de 29.02.2004 a încetat contractul individual de muncă nr. 253/01.10.2001 al apelantului pârât D. M. A. ca urmare a desființării unității militare.
Ulterior, locuința închiriată a fost dată în administrarea UM_ București, unitate aflată în subordinea intimatei pârâte, conform procesului verbal de predare - primire a administrării cazărmii 615 Ploiești nr. A 1744/18.06.2007.
Prin urmare, locuința, obiect al contractului de închiriere nr. 108/01.08.1991, încheiat pe durată nedeterminată, dar în considerarea calității de salariat al apelantului pârât, calitate care a încetat la data de 29.02.2004, este ocupată în prezent de către apelantul D. A. și membrii familiei sale, părți în cauză.
Potrivit art. 56 din legea 5/1973, privind administrarea fondului locativ și care completează prevederile contractului încheiat, în vigoare la data semnării contractului de închiriere, persoanele încadrate în muncă și familiile lor care ocupă locuințe de serviciu pierd dreptul de folosință a acestora odată cu încetarea contractului de muncă.
În lipsa unui titlu locativ valabil, apelanții pârâți nu pot avea calitatea decât de persoane tolerate în imobil de către reclamant. Folosirea de către pârâți a apartamentului după data de 29.02.2004, momentul încetării de drept a contractului de închiriere nu ar putea fi calificată drept tacită relocațiune în temeiul contractului inițial, această posibilitate de reînnoire a contractului nefiind menționată în cuprinsul contractului de închiriere, ci în condițiile dreptului comun, un astfel de contract fiind încheiat fără termen, astfel că devin incidente dispozițiile art. 1033 alin. 1, 1038 și 1040 din C.pr. civ., corect reținute de către instanța de fond.
Așadar, apelanții pârâți, deși notificați la data de 30.04.2013 să procedeze la eliberarea și predarea locuinței de serviciu, ocupă în prezent fără titlu imobilul în litigiu si prin aceasta s-a adus atingere posesiei și folosinței intimatului reclamant asupra acestuia, în calitate de titular al unui drept absolut asupra imobilului in litigiu, dreptul de administrare, care este acel drept real, opozabil erga omnes în raporturile de drept civil și care permite titularului să posede, sa folosească si să dispună de bun, în condițiile în care i-a fost dat în administrare.
Cum în cauza de față nu există raporturi de locațiune între reclamant si pârâții, intimatul reclamant nu-și poate fructifica atributele dreptului său de administrare-posesia, folosința și dispoziția.
Față de cele expuse, Tribunalul apreciază că protejarea în detrimentul altor persoane a unui asemenea drept asupra locuinței este inadmisibila in prezenta cauza deoarece i s-ar conferi persoanei care ocupă fără drept un imobil mai multe drepturi decât proprietarului sau titularului dreptului de administrare însuși, care nu poate exercita in deplinătatea lor drepturile conferite de lege, respectiv posesia și dispoziția, asupra imobilului in litigiu, drepturi conferite în mod expres de legiuitor.
În aceste condiții, fața de împrejurarea că pârâții nu justifică în prezent niciun titlu locativ în temeiul căruia să folosească imobilul, în mod corect a apreciat instanța de fond asupra cererii deduse judecății.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, în temeiul disp. art. 480 alin.1 C.pr. civ., Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții - pârâți D. M. A., CNP_, D. N., CNP_ și D. A. E., CNP_, toți cu domiciliul in Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4418/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. NAȚIONALE, prin Direcția pentru relații cu Parlamentul și asistență juridică, pentru Unitatea Militară_ București, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.11.2015.
Președinte, Judecător,
M. N. N. A.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.A./tehnored. E.M.
6 ex./ 17.12.2015
d.f. nr._ ,j.f. I. A.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 20-10-2015, Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 162/2015.... → |
|---|
