Pretenţii. Hotărâre din 20-10-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 2969/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA – SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2969
Ședința publică din data de 20.10.2015
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - CÎRCIOU M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă A. Ș., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.409/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria M. în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M. E., domiciliată în com.Ceptura, ., nr.395, jud. Prahova.
Cererea de apel scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă reprezentată de avocat C. V. și intimata pârâtă personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelantei reclamante, având cuvântul, arată că nu mai are de formulat alte cererii în cauză.
Intimata pârâtă, personal, având cuvântul, arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul apelantei reclamante, având cuvântul, solicită completarea probatoriilor cu efectuarea unei expertize horticultură pentru a se stabili lipsa de folosință pe ultimii trei ani, întrucât prin expertiza efectuată la instanța de fond nu s-a putut stabili, că nu mai există butacii de viță de vie, deoarece intimata dând foc vegetației, focul s-a extins și au ars butaci.
Intimata pârâtă, arată că nu este de acord cu efectuarea raportului de expertiză.
Instanța urmează a se pronunța asupra probatoriilor, după .>
Avocat C. V., pentru apelanta reclamantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, arătând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, că intimata dorind să scape de vegetație a dat foc, focul s-a extins și a distrus butacii de viță de vie. Cu privire la motivul doi de apel, arată că nu îl mai susține. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru achitată la instanța de fond și apel și onorariul pentru expert și apărător.
Intimata pârâtă, personal, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, că ceea ce se solicită prin apel este nelegal, arată că cei doi martori audiați la instanța de fond se contrazic, că se solicită bani pentru un incendiu care nu știe cum s-a produs. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /10.11.2014 la Judecătoria M., reclamanta A. Ș. a chemat în judecată pe pârâta C. M. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 9000 lei reprezentând c/ valoare lipsă de folosință a terenului de 5105 mp. situat în ., P.3948/1/2, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.771/07.09.2011 a Judecătoriei M., rămasă irevocabilă, s-a dispus grănițuirea terenurilor deținute în proprietate de către părți pe aliniamentul 1-4-3 identificat potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică, ing. B. N., constituirea în favoarea sa a unei servituți de trecere asupra unei parcele de teren aparținând pârâtei, însă aceasta din urmă a împiedicat-o să folosească terenul de 5105 mp, blocându-i accesul la calea publică în urma constituirii servituții de trecere, aflându-se în imposibilitate să se deplaseze la terenul proprietatea sa, să beneficieze de plantația de viță de vie, mai ales că pârâta a incendiat vegetația uscată de pe terenul său, incendiere care i-a distrus vița de vie.
La data de 17.12.2014, pârâta a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în condițiile în care reclamanta a avut acces permanent la terenul proprietatea sa,având la dispoziție diferite căi de acces și că, în realitate, nu a avut loc niciun incendiu, vița de vie existentă pe terenul reclamantei degradându-se în urma neîntreținerii terenului.
La data de 16.01.2015, reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtei, solicitând înlăturarea susținerilor acesteia din urmă în condițiile în care pârâta a fost cea care a împiedicat-o să aibă acces la terenul proprietatea sa și să beneficieze de acest teren.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, prin sentința civilă nr.409/29.05.2015 a Judecătoriei M. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei, fiind respinsă și cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza sentinței civile nr. 771/07.09.2011 a Judecătoriei M., rămasă irevocabilă, s-a dispus, printre altele, grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul delimitat de pct. 1-4-3, identificat potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing. B. N., constituirea în favoarea reclamantei a unei servituți de trecere asupra terenului de 373 mp cu o lățime de 3,5 m pe aliniamentul delimitat de pct. 3-4-5-6-7-8-9-10-3, motiv pentru care s-a procedat la punerea în executare silită a acestei sentințe, iar în urma analizării probelor administrate în cauză, inclusiv a raportului de expertiză tehnică, ing B. G. s-a stabilit că terenul reclamantei în suprafață de 5105 mp. este în totalitate acoperit de mărăcini, arboret, resturi vegetale, neexistând butuci de vie de câțiva ani, fiind necesară efectuarea unor lucrări pentru plantarea viței de vie în valoare totală de 20.316,57 lei.
S-a menționat că, potrivit recunoașterilor părților, inclusiv la interogatoriu, reclamanta a fost cea care nu s-a mai deplasat la terenul proprietatea sa pentru a evita orice neînțelegere cu pârâta, neexistând nicio împrejurare care să ateste că pârâta ar fi împiedicat-o pe reclamantă să aibă acces la terenul său, iar în baza raportului de intervenție pentru situații de urgență din data de 17.09.2011 s-a stabilit că a avut loc un incendiu la vegetația aflată pe terenul aparținând pârâtei care i-a afectat o parcelă de 500 mp., evitându-se extinderea incendiului și la alte proprietăți, fiind imposibil să se stabilească autorul incendiului, astfel încât nu există nicio probă la dosar, inclusiv declarații de martori care să ateste săvârșirea de către pârâtă a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art.998, 999 cod civil în vigoare la data săvârșirii pretinsului prejudiciu solicitat de reclamantă, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, fiind respinsă în același timp și cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată în lipsa unor dovezi în ceea ce privește suportarea de către pârâtă a unor asemenea cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, inclusiv acordarea c/valorii materialului săditor, a lucrărilor necesare înființării unei noi plantații de viță de vie, motivându-se că au fost încălcate disp. art.22 cod pr. civilă atât timp cât a fost respinsă cererea privind completarea raportului de expertiză referitor la stabilirea lipsei de folosință a terenului în litigiu, expertul refuzând să răspundă obiectivelor stabilite privind lipsa de folosință, ținându-se seama de inexistența butucilor de viță de vie și că se impune efectuarea unei alte expertize pentru a se stabili lipsa de folosință a terenului în raport de producția medie de struguri în condiții normale.
În continuare, reclamanta a arătat că eronat s-a procedat la soluționarea cauzei după respingerea cererii de completare a expertizei fără să aibă posibilitatea să-și majoreze cuantumul pretențiilor la suma de 20.316,57 lei, să completeze taxa judiciară de timbru, suma solicitată vizând și valoarea materialului săditor, a lucrărilor necesare înființării unei noi plantații de viță de vie și că potrivit probelor administrate în cauză, inclusiv actelor depuse la dosar, declarațiilor martorilor D. A., A. V., pârâta a incendiat vegetația uscată află pe terenul său anterior formulării acțiunii, focul extinzându-se, distrugându-i plantația de viță de vie.
De asemenea, reclamanta a precizat că în baza contractului de arendare nr.585/18.06.2002, a predat terenul în litigiu pentru o perioadă de 5 ani în favoarea ., dată la care pârâta nu poseda terenul proprietatea sa, motiv pentru care arendașul a exploatat terenul până în anul 2007, dată la care a fost în imposibilitate să predea terenul în arendă altei societăți comerciale datorită distrugerii plantației de viță de vie de pe terenul său de către pârâtă în urma incendiului, aceasta încercând să ascundă urmele prin efectuarea unor lucrări de arătură la terenul său.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 18.08.2015.
La data de 28.08.2015, pârâta a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului în condițiile în care instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
La data de 18.09.2015, reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtei, solicitând înlăturarea susținerilor acesteia în condițiile în care nu s-a mai putut deplasa la teren după data de 15.11.2010 pentru a efectua lucrările necesare datorită comportamentului violent al pârâtei, dorind să evite conflictele, acuzațiile pârâtei privind uciderea unor animale și că s-a aflat în imposibilitate să administreze terenul după anul 2007 în condițiile în care vița de vie fusese distrusă în urma incendiului de către pârâtă.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform titlului de proprietate nr. 142/23.12.2002, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, în calitate de moștenitoare legală a defunctei G. Z. E., asupra terenului de 5128 mp. situat în . din care 5022 mp. vie și 106 mp. fânețe.
Prin sentința civilă nr.771/07.09.2011 a Judecătoriei M., rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei și s-a dispus grănițuirea proprietăților părților situate în ., pe aliniamentul delimitat de pct. 1-4-3 identificat potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing. B. N., constituindu-se în favoarea reclamantei o servitute de trecere asupra terenului, proprietatea pârâtei, pe o suprafață de 373 mp cu o lățime de 3,5 m, pe aliniamentul delimitat de pct. 3-4-5-6-7-8-9-10-3, ocazie cu care s-a constatat că terenul proprietatea reclamantei reprezintă un loc înfundat, neavând acces direct la calea publică, impunându-se instituirea în favoarea acesteia a unei servituți de trecere pe terenul pârâtei de 373 mp.
În baza sentinței civile nr. 609/11.06.2013 a Judecătoriei M., rămasă irevocabilă, a fost admisă contestația la executare completată formulată de pârâtă împotriva reclamantei și s-a dispus,printre altele, anularea formelor de executare întocmite în dosarul nr.246/2012 în ceea ce privește onorariile executorului judecătoresc care au fost diminuate la suma de 600,35 lei, stabilindu-se cu titlu de cheltuieli de executare suma totală de 1376,48 lei.
În cuprinsul raportului de intervenție pentru situații de urgență încheiat de Primăria Comunei Ceptura s-a specificat că la data de 17.09.2011 a avut loc un incendiu în urma căruia a ars vegetația uscată de pe terenul pârâtei pe o suprafață de cca 500 mp, un gard de plasă din sârmă, trei containere metalice aparținând pârâtei, evitându-se extinderea incendiului și la alte proprietăți, fiind imposibilă depistarea persoanei care a provocat incendiul.
În conformitate cu contractul de arendare nr.565/18.06.2002, reclamanta a predat în arendă pe o perioadă de 5 ani, respectiv 2002-2007 terenul în litigiu de cca. 5000 mp. vie situat în . în favoarea . schimbul obținerii unor cantități de struguri de 6500 kg/ha.
Martorii A. V., D. A. au declarat că inițial, până în jurul anului 2007, terenul în litigiu a fost predat în arendă de către reclamantă . care în anul 2009 pe teren exista o plantație de viță de vie parțial cu spalieri din beton, lipsind spalierii, sărmele pe cca. jumătate din suprafața terenului - spre sud, ocazie cu care s-a constatat că terenul nu mai fusese lucrat, vița de vie altoită fiind deteriorată, impunându-se efectuarea unor lucrări necesare în vederea asigurării producției de struguri, inclusiv scoaterea șpalierilor, motiv pentru care au avut loc lucrări de defrișare a viței de vie în anii 2009 – 2010, având loc și un incendiu în iarna/primăvara anului 2010 în urma căruia plantația de viță de vie a fost distrusă, reclamanta aflându-se în imposibilitate să ajungă la teren datorită pârâtei care a închis drumul de acces cu sârmă.
Totodată, martorul A. I. propus de către pârâtă a precizat că în urmă cu cca. 2 ani de zile pârâta a edificat o poartă, având intenția să predea cheile reclamantei, prin intermediul unui executor judecătoresc, care însă a refuzat să primească cheile, reclamanta având acces la terenul în litigiu și pe un alt drum care nu aparține pârâtei,mai ales că reclamanta a fost cea care a abandonat terenul proprietatea sa, aflându-se în paragină.
Potrivit raportului de expertiză tehnică agro, ing. B. G., terenul în litigiu proprietatea reclamantei în suprafață de 5105 mp. situat în . este ocupat în prezent de mărăcini, arboret, resturi vegetale, fiind plantat cândva cu viță de vie care nu mai există în prezent, motiv pentru care este imposibilă stabilirea unei lipse de folosință a terenului pe ultimii 3 ani privind producția de struguri, valoarea totală a lucrărilor, materialelor necesare plantării terenului cu viță de vie fiind de 20.316,57 lei.
Disp.art.998-999 c.civ. nemodificat stipuleaza ca pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, trebuie sa fie indeplinita cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, adica, efectul negativ suferit de o anumita persoana; existenta unei fapte ilicite constand in acea fapta prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand altei persoane; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu in sensul ca acesta din urma a fost provocat de fapta ilicita; existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciu constand in intentia, neglijenta, imprudenta cu care a actionat.
De asemenea, disp. art. 1349 cod civil modificat stabilesc că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale,drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare.
În temeiul disp. art. 1357, 1358 cod civil modificat prevăd că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, iar pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanta a dobândit în proprietate, potrivit titlului de proprietate nr.142/23.12.2002, terenul în litigiu de cca. 5022 m. vie, în suprafață reala de 5105 mp situat în ., teren pe care l-a predat în arendă în perioada 2002-2007 . vederea administrării terenului, a întreținerii plantației de viță de vie, însă, în toamna anului 2009, s-a constatat de către reclamantă, însoțită de martorul A. V., deteriorarea butucilor de viță de vie existenți pe terenul reclamantei, lipsa spalierilor, a sărmei, impunându-se recoltarea strugurilor existenți pe teren la data respectivă, scoaterea spalierilor, efectuarea unor lucrări de replantare a viței de vie, astfel încât în iarna/ primăvara anului 2010 a avut loc un incendiu în urma căruia plantația de viță de vie a reclamantei a fost distrusă, având loc și o defrișare a viței de vie în perioada respectivă.
Pe de altă parte, în conformitate cu probele administrate în cauză, începând cu anul 2010, între părți au existat neînțelegeri cu privire la accesul reclamantei pe terenul pârâtei în scopul de a ajunge la terenul proprietatea sa în urma blocării accesului de către pârâtă, motiv pentru care prin sentința civilă nr.771/ 07.09.2011 a Judecătoriei M., rămasă definitivă și irevocabilă, s-a recunoscut în favoarea reclamantei un drept de trecere pe terenul pârâtei asupra unei parcele de 373 mp cu o lățime de 3,5 m pe aliniamentul delimitat de pct. 3-4-5-6-7-8-9-10-3, identificat în temeiul schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. B. N., sentință în urma căreia reclamanta a procedat la executarea silită a pârâtei în vederea recuperării cheltuielilor de judecată, grănițuirii proprietăților părților și delimitarea servituții de trecere asupra terenului sus menționat.
Ca atare, atât timp cât reclamanta a dobândit în proprietate terenul în litigiu în suprafață reală de 5105 mp ocupat inițial cu plantație de viță de vie, predat în arendă în perioada 2002-2007 unei societăți comerciale în vederea exploatării plantației, iar în toamna anului 2009 plantația de viță de vie era deteriorată, lipsind spalierii, sârmele aferente, datorită neîntreținerii acesteia, impunându-se efectuarea unor lucrări de refacere a plantației, înseamnă că, în realitate, vinovată de deteriorarea plantației și de imposibilitatea folosirii terenului este chiar reclamanta care nu a depus toate diligențele în calitate de proprietară în vederea întreținerii terenului, efectuării lucrărilor necesare la terenul respectiv, începând cu anul 2007, data reintrării acesteia în posesia terenului, mai ales că aceasta, în calitate de proprietară, avea obligația să efectueze toate actele de administrare, de conservare în scopul întreținerii plantației de viță de vie, refacerii acesteia și nicidecum pârâta.
De fapt, analizându-se toate probele administrate în cauză, inclusiv răspunsurile la interogatoriu, declarațiile martorilor audiați în cauză, reiese cu certitudine că în toamna anului 2009, deci anterior promovării acțiunii în grănițuire și stabilirii unei servituți de trecere în favoarea reclamantei, plantația de viță de vie existentă pe terenul în litigiu era deteriorată în cea mai mare parte, lipsind spalierii, sârmele, plantație care fusese abandonată, aspecte confirmate de declarațiile martorilor A. V., D. A. conform cărora plantația de viță de vie necesita încă din toamna anului 2009 efectuarea unor lucrări de anvergură prin scoaterea șpalierilor, înlocuirea plantației, ceea ce înseamnă că din toamna anului 2009 reclamanta a fost cea care a refuzat să se ocupe de teren, să întrețină plantația de viță de vie, să efectueze lucrările necesare în vederea refacerii plantației, abandonând terenul,
fiind ocupat în prezent în totalitate de mărăcini, arboret și resturi vegetale.
Mai mult chiar, declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză atestă defrișarea plantației de viță de vie de pe terenul reclamantei în iarna/ primăvara anului 2010, fără însă să se precizeze că o asemenea operațiune ar fi fost efectuată de către pârâtă, declarații care demonstrează prin însăși natura lor abandonarea terenului de către reclamantă încă din toamna anului 2009/iarna anului 2010, motiv pentru care reclamanta se află în imposibilitate să solicite obligarea pârâtei la plata unei lipse de folosință a terenului, inclusiv la refacerea plantației de viță de vie,invocându-și propria culpă constând în abandonarea terenului, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar care să ateste săvârșirea de către pârâtă a unei fapte ilicite în dauna reclamantei privind distrugerea, defrișarea plantației de viță de vie aparținând reclamantei, împiedicarea acesteia de a folosi terenul în toamna anului 2009.
Faptul că prin sentința civilă nr. 771/09.09.2011, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus instituirea în favoarea reclamantei a unei servituți de trecere asupra parcelei de teren de 373 mp aparținând pârâtei, în scopul de a avea acces la terenul proprietatea sa, considerat loc înfundat, existând neînțelegeri în acest sens între părți încă din anul 2010, nu înseamnă în mod automat că reclamanta a fost în imposibilitate să aibă acces la teren și, deci, să folosească terenul în toamna anului 2009, deoarece la stabilirea modalității de folosire a terenului de către reclamantă, la existența sau inexistența unei fapte ilicite săvârșită de către pârâtă, se ține seama în exclusivitate de starea plantației de viță de vie în toamna anului 2009, de modul în care a acționat reclamanta în perioada 2009-2014 față de terenul pe care îl deține, de intenția acesteia de a se ocupa într-adevăr de acest teren în perioada sus menționată.
În realitate, în condițiile în care plantația de viță de vie existentă pe terenul în litigiu de 5105 mp era distrusă încă din toamna anului 2009, deci anterior apariției neînțelegerilor dintre părți cu privire la accesul reclamantei pe terenul pârâtei, necesitând lucrări de anvergură constând în înlocuirea plantației, scoaterea spalierilor, ajungându-se la defrișarea acesteia în iarna/ primăvara anului 2010, aspecte confirmate de martorii propuși de către reclamantă care au perceput personal împrejurările sus menționate, înseamnă că pârâta nu a săvârșit nicio faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu în dauna reclamantei întrucât nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi procedat în toamna anului 2009- primăvara anului 2010 la distrugerea viței de vie aparținând reclamantei, la incendierea acesteia, dată la care reclamanta a avut acces nestingherit la terenul său când a constatat personal deteriorarea plantației și, deci necesitatea refacerii acesteia, refacere care nu a mai avut loc datorită abandonării terenului de către reclamantă, neglijenței de care aceasta a dat dovadă față de proprietatea sa.
O dovadă în acest sens o reprezintă raportul de intervenție din data de 17.09.2011 privind existența unui incendiu pe terenul pârâtei care a afectat doar bunurile acesteia, respectiv o parcelă de cca. 500 mp, gardul din plasă de sârmă, trei containere metalice, nefiind depistată persoana care a provocat incendiul, dată la care plantația de viță de vie a reclamantei era deja distrusă în cea mai mare parte, proces existent încă din toamna anului 2009, fapt care demonstrează culpa exclusivă a reclamantei în ceea ce privește administrarea proprietății sale, iar în speță nu există nicio dovadă la dosar că reclamanta ar fi fost în imposibilitate să efectueze lucrări de reface a plantației datorită atitudinii pârâtei care nu i-ar fi permis accesul pe terenul său, reclamanta însăși recunoscând că a evitat să se deplaseze la teren în scopul de a nu intra în conflict cu pârâta, recunoaștere care constituie o dovadă certă cu privire la atitudinea reclamantei față de terenul pe care îl deține în proprietate și deci refuzul acesteia de a se ocupa de –a lungul timpului de acest teren.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art.998-999 cod civil nemodificat, în prezent disp. art. 1357, 1358 cod civil modificat, neexistând nicio dovadă privind săvârșirea de către pârâtă a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu în dauna reclamantei.
Susținerile reclamantei privind încălcarea disp. art.22 cod pr. civilă, fiindu-i eronat respinsă cererea privind completarea raportului de expertiză referitor la stabilirea lipsei de folosință a terenului în litigiu, expertul refuzând să răspundă obiectivelor stabilite, ținându-se seama de inexistența butucilor de viță de vie, impunându-se efectuarea unei alte expertize pentru a se stabili lipsa de folosință a terenului în raport de producția medie de struguri în condiții normale, nu pot fi avute în vedere deoarece, în realitate, expertul s-a aflat în imposibilitate legală să stabilească c/valoarea lipsei de folosință a terenului în lipsa oricăror date privind numărul de butuci de viță de vie, soiul acestora, caz în care nu se justifică administrarea unei alte probe în calea de atac a apelului, mai ales că reclamanta a fost cea care a abandonat terenul încă din anul 2009, dată la care plantația de viță de vie era deja parțial distrusă tocmai datorită neglijenței reclamantei de a se ocupa de teren.
Împrejurările invocate de către reclamantă conform cărora eronat s-a procedat la soluționarea cauzei, neavând posibilitatea să-și majoreze cuantumul pretențiilor la suma de 20.316,57 lei, să completeze taxa judiciară de timbru, solicitându-se și valoarea materialului săditor, a lucrărilor necesare înființării unei noi plantații de viță de vie, nu atestă prin însăși încălcarea vreunui drept procesual al reclamantei pe parcursul soluționării în primă instanță a cauzei în condițiile în care anterior intrării în dezbateri nu a existat nicio cerere din partea reclamantei privind precizarea cuantumului sumelor de bani pe care înțelege să le solicite, o asemenea obligație aparținând în exclusivitate reclamantei, iar numai în cazul în care reclamanta își preciza cuantumul pretențiilor se putea pune în discuție plata sau neplata taxelor judiciare de timbru aferente unor asemenea pretenții.
Motivele invocate de către reclamantă în sensul că probele administrate în cauză (acte, declarațiile martorilor D. A., A. V.) atestă incendierea vegetației uscată aflată pe terenul său de către pârâtă, anterior formulării acțiunii în grănițuire, focul distrugându-i plantația de viță de vie și că în baza contractului de arendare nr.585/18.06.2002, terenul în litigiu a fost folosit de . timp de 5 ani, sunt neîntemeiate deoarece nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi incendiat plantația de viță de vie aparținând reclamantei, având loc un incendiu în toamna anului 2011 și nicidecum în anii 2009-2010, deci ulterior formulării acțiunii în grănițuire, nefiind identificată persoana care a provocat incendiul care a afectat proprietatea pârâtei și nicidecum și a reclamantei, iar predarea în arendă de către reclamantă a terenului în litigiu nu are relevanță în cauză, neavând nici un efect cu privire la pretențiile deduse judecății.
Criticile reclamantei potrivit cărora a fost în imposibilitate să predea terenul în arendă începând cu anul 2007 datorită distrugerii plantației de viță de vie de pe terenul său de către pârâtă în urma incendiului, aceasta încercând să ascundă urmele incendiului prin efectuarea unor lucrări de arătură, sunt nefondate, întrucât potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză plantația de viță de vie aparținând reclamantei a fost distrusă încă din anul 2009, necesitând lucrări de refacere, lucrări care nu au fost executate de către reclamantă din culpa sa, în urma abandonării terenului și nicidecum datorită atitudinii pârâtei, mai ales că nu există nicio probă administrată în cauză care să ateste că pârâta ar fi defrișat terenul aparținând reclamantei, distrugându-i plantația de viță de vie.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art. 480 alin. 1 cod pr. civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Totodată, tribunalul va respinge cererea de completare a probatoriilor ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art.479 alin.2 cod pr. civilă, atât timp cât nu rezultă din dezbateri necesitatea administrării altor probe, inclusiv cu expertiză de specialitate, deoarece probele administrate în primă instanță au clarificat raporturile juridice existente între părți în ceea ce privește pretențiile deduse judecății, ținându-se seama de obiectul și natura cauzei.
De asemenea, tribunalul va respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 451 și urm. cod pr. civilă, întrucât nu există nicio dovadă la dosar că intimata pârâtă ar fi suportat cheltuieli de judecată în calea de atac a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de completare a probatoriilor formulată de apelanta reclamantă împotriva intimatei pârâte, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă A. Ș., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.409/29.05.2015, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M. E., domiciliată în com.Ceptura, ., nr.395, jud. Prahova, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. CM/ tehnored. TS
4 ex./21.12.2015
d.f._ – Judecătoria M.
j.f. F. N..
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2911/2015. Tribunalul PRAHOVA | Evacuare. Decizia nr. 3206/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
