Acţiune în constatare. Sentința nr. 2911/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2911/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 2966/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA – SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2966
Ședința publică din data de 20.10.2015
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - CÎRCIOU M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. S., domiciliat în com.Rîfov, . împotriva sentinței civile nr.2911/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatele pârâte Z. N., domiciliată în ., ., jud.Prahova, R. G., domiciliată în Ploiești, ..116, ., jud.Prahova, C. M., domiciliată în Ploiești, ., ., jud.Prahova, N. A. M., domiciliată în Ploiești, ..106, ., ..
Cererea de apel timbrată cu suma de 885 lei taxă de timbru conform chitanței . nr._/20.08.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant reprezentat de avocat I. F. în substituire avocat P. C., lipsind intimatele pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelantului reclamant, depune la dosar împuternicire, delegație de substituire, taxa de timbru conform conceptului de citare și arată că nu mai are de formulat alte cererii în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului apelantului reclamant în dezbateri.
Reprezentantul apelantului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, să se constate că prin convenția încheiată între părți apelantul a dobândit imobilul identificat prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /04.04.2013 la Judecătoria Ploiești, reclamantul S. S. a chemat în judecată pe pârâtele Z. N., R. G., C. M., N. A. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că este proprietarul imobilelor situate în com. Râfov, . constând în terenul de 500 mp. și construcții, respectiv o casă de locuit, anexe gospodărești, urmând să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1980 a cumpărat de la autorul pârâtelor, Z. V., decedat la 25.04.2006, imobilele în litigiu constând în teren și construcții, respectiv o casă de locuit cu 3 camere, un șopron, imobile situate în Com. Râfov, . în schimbul achitării sumei de 10.000 lei, însă, ulterior, s-a aflat în imposibilitate să încheie contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică, deși a exercitat o posesie utilă asupra tuturor bunurilor, figurând înscris în registrele agricole imobilele în litigiu, fiind cel care a achitat impozitele, taxele aferente, pârâtele refuzând să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului.
La data de 28.03.2014, pârâtele au formulat o întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, fiind de acord însă cu admiterea acțiunii numai în ceea ce privește constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra casei de locuit, având trei camere, descrisă în cuprinsul chitanței încheiată în anul 1980 între reclamant și autorul lor, Z. V..
La data de 18.06.2014 instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, iar la data de 21.01.2015 reclamantul și-a precizat acțiunea, indicând temeiul juridic și anume dispozițiile codului civil, care reglementează materia vânzării cumpărării, respectiv disp. art.970 și urm cod civil, art.111 cod pr. civilă, solicitându-se pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
După administrarea probelor cu acte, expertize tehnice construcții, topometrică, martori, prin sentința civilă nr.2911/04.03.2015 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtelor.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, autorul pârâtelor, Z. V. a declarat în cuprinsul unui înscris sub semnătură privată că a încasat de la reclamant suma de 10.000 lei reprezentând valoarea unei case de locuit având 3 camere, un șopron, iar în urma administrării probei cu expertize tehnice construcții, topometrică s-a constatat că imobilele în litigiu amplasate pe un teren de 500 mp, constând într-o casă de locuit cu 3 camere, verandă, anexe gospodărești au suferit lucrări de îmbunătățire ulterior anului 2000, fiind edificate inițial începând cu anul 1980, astfel încât nu există nicio dovadă la dosar cu privire la dreptul de proprietate al autorului pârâtelor asupra imobilelor în litigiu, mai ales că nu rezultă cu certitudine că defunctul s-ar fi obligat în viitor să încheie un contract de vânzare – cumpărare, ci doar a recunoscut încasarea unei sume de bani, reprezentând contravaloarea unei case de locuit, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, considerându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art.1294-1295 cod civil în vigoare la data încheierii înscrisului sub semnătură privată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, să se constate că a dobândit imobilele în litigiu în temeiul convenției încheiată cu autorul pârâtelor, motivându-se că eronat a fost interpretat înscrisul sub semnătură privată care a vizat înstrăinarea imobilelor în litigiu, inclusiv a terenului, aspecte confirmate de probele administrate în cauză care atestă manifestarea de voință a părților contractante de a vinde, respectiv de a cumpăra imobilele identificate în temeiul rapoartelor de expertiză efectuate în cauză și asupra cărora a exercitat o posesie de la data încheierii înscrisului și până în prezent.
În continuare, reclamantul a arătat că eronat a fost interpretat stricto sensu înscrisul fără să existe o analiză a conținutului acestuia, fără să se țină seama de legislația în vigoare la data încheierii actului care nu permitea înstrăinarea terenului, nu impunea existența unor acte de proprietate asupra construcțiilor și că pârâtele au fost de acord cu admiterea acțiunii, recunoscând existența convenției încheiată de autorul lor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 27.05.2015.
La data de 16.06.2015 pârâtele au formulat o întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea apelului și recunoașterea în favoarea reclamantului a unui drept de proprietate doar asupra casei de locuit cu 3 camere, a unui șopron edificate din paiantă, acoperite cu țiglă, potrivit mențiunilor înserate în cuprinsul chitanței.
Tribunalul, examinand cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În cuprinsul înscrisului sub semnătură privată nedatat intitulat „chitanță”, s-a menționat că numitul Z. P. V. a primit de la reclamant întreaga sumă de 10.000 lei, reprezentând contravaloarea unei case de locuit compusă din 3 camere și un șopron, edificată din paiantă, învelită cu țiglă, având ca vecinătăți la răsărit – teren arabil CAP, la apus - șoseaua comunală, la miazăzi și miazănoapte V. Ș., I. V. P., înscris semnat la rubrica vânzător - de numitul Z. V., iar la rubrica cumpărător – de reclamant, precum și de doi martori.
Conform actelor de stare civilă existente la dosar, adeverinței nr.1424/ 15.03._, de pe urma defunctului Z. V., decedat la data de 24.04.2006, au rămas ca moștenitoare legale pârâtele Z. N. - în calitate de soție supraviețuitoare, R. G., C. M., N. A. M. - în calitate de fiice, reclamantul fiind cel care a figurat înscris în registrele agricole ale comunei Râfov cu o casă de locuit în suprafață de 37 mp., anexe gospodărești în suprafață de 46 mp, edificate în anul 1980.
Martorul D. I. a declarat că în anul 1970, reclamantul a achiziționat construcțiile în litigiu și terenul aferent situate în com. Râfov, ., însă construcțiile au suferit modificări începând cu anul 2000, motiv pentru care reclamantul a împrejmuit terenul pe care se află aceste construcții.
Potrivit raportului de expertiză construcții ing. M. G., construcțiile în litigiu situate în Com. Râfov, . constau într-o casă de locuit edificată inițial în 1965 care a suferit lucrări de îmbunătățire ulterior anului 2000, având o valoare de 14.616 lei, iar anexele gospodărești, respectiv bucătărie de vară, cămară, grajd au fost edificate începând cu anul 1980, având o valoare de 6570 lei.
În baza raportului de expertiză tehnică topometrică, ing. A. F. G., terenul în litigiu pe care se află construcțiile sus menționate situate în com. Râfov, ., T.68, P.160, are suprafața de 500 mp și o valoare de 6000 lei, fiind folosit în exclusivitate de către reclamant.
Disp.art.1294-1295 c.civ.nemodificat, stipuleaza ca un contract de vanzare-cumparare reprezinta acel contract in temeiul caruia o parte (vanzatorul) transmite dreptul de proprietate asupra unui bun imobil in favoarea celeilalte parti (cumparatorului) in schimbul obtinerii unei sume de bani cu titlu de pret, transferul dreptului de proprietate realizandu-se din momentul manifestarii de vointa a partilor de a vinde si, respectiv de a cumpara, indiferent daca pretul a fost platit efectiv, iar imobilul a fost predat.
Totodata, disp.art.1073-1077 c.civ. nemodificat, prevad ca orice creditor are dreptul sa pretinda debitorului său executarea intocmai a obligatiei asumate de catre acesta, in caz contrar, creditorul avand dreptul la desdaunari din partea debitorului său, pentru executarea cu intarziere, executarea necorespunzatoare sau neexecutarea obligatiei asumate de catre acesta.
In baza art.969 c.civ. nemodificat, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, caz incare partile nu pot deroga de la drepturile si obligatiile asumate in temeiul acestor conventii.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, inclusiv recunoașterilor părților, rezultă că în anul 1966, autorul pârâtelor, Z. V., decedat la data de 25.04.2006, a declarat în cadrul unui înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță” că a încasat de la reclamant suma de 10.000 lei reprezentând contravaloarea unei case de locuit, având trei camere, un șopron, construcții cu care reclamantul a figurat înscris în evidențele agricole ale localității Râfov începând cu anul 1980, astfel încât în prezent aceste construcții amplasate pe un teren de 500 mp., situate în com. Râfov, ., au suferit modificări în urma executării de către reclamant a unor lucrări de îmbunătățire, casa de locuit având 3 camere, o verandă, anexe gospodărești, respectiv o bucătărie de vară, cămară, grajd, edificate ulterior anului 1980, imobile asupra cărora reclamantul a exercitat o posesie de-a lungul timpului începând cu anul 1966 și până în prezent.
Ca atare, atât timp cât în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată întitulat „chitanță” încheiat în anul 1966, între autorul pârâtelor, defunctul Z. V. și reclamant s-a menționat încasarea de către defunct a sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloarea unor construcții, constând într-o casă de locuit cu 3 camere și un șopron, fără să existe nicio mențiune referitoare la o suprafață de teren, înseamnă că în realitate autorul pârâtelor și-a exprimat voința de a înstrăina efectiv doar construcțiile sus menționate în schimbul încasării de la reclamant a sumei de 10.000 lei, constituind prețul acestor două imobile, iar la rândul său reclamantul și-a manifestat intenția de a cumpăra doar cele două construcții în schimbul achitării sumei totale de 10.000 lei.
De altfel, în condițiile în care în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată încheiat între părți s-a specificat în mod expres achitarea de către reclamant a sumei totale de 10.000 lei, cu titlu de preț reprezentând valoarea casei de locuit și a șopronului, înserându-se calitatea părților contractante de vânzător, respectiv cumpărător, înseamnă că, în realitate, între părți a intervenit operațiunea juridică de vânzare – cumpărare constând în manifestarea de voință a acestora de a vinde, respectiv de a cumpăra construcțiile descrise în cadrul chitanței, în schimbul achitării sumei de 10.000 lei, operațiune necontestată de către defunctul Z. V., de către pârâte, în calitate de moștenitoare ale acestuia și în urma căreia fostul vânzător a înțeles să transmită dreptul de proprietate în favoarea reclamantului, în calitate de cumpărător, numai asupra construcțiilor nominalizate în cuprinsul înscrisului sus menționat.
O dovadă în acest sens privind existența unei operațiuni juridice de vânzare – cumpărare având ca obiect numai construcțiile în litigiu o reprezintă îndeplinirea, la data încheierii chitanței, de către părțile contractante, a obligațiilor privind plata prețului de 10.000 lei de către reclamant, specificându-se ceea ce reprezintă efectiv această sumă de bani și anume valoarea construcțiilor înstrăinate, predarea acestora de către autorul pârâtelor în calitate de proprietar al bunurilor, dată de la care reclamantul a folosit construcțiile, efectuând lucrări de îmbunătățire la casa de locuit, edificând în locul șopronului anexele gospodărești existente în prezent( o bucătărie de vară, cămară, grajd), aspecte care atestă că fostul vânzător a înțeles să transmită în baza chitanței încheiată în anul 1966 în favoarea reclamantului dreptul de proprietate numai cu privire la construcțiile sus menționate.
Mai mult chiar, analizându-se conținutul înscrisului sub semnătură privată, intitulat „chitanță”, reiese că nu există nicio mențiune referitoare la înstrăinarea vreunei suprafețe de teren aferentă construcțiilor respective, iar în speță nu există nici un act care să ateste că autorul pârâtelor ar fi deținut în proprietate în anul 1966 terenul în litigiu de 500 mp. pe care se află amplasate construcțiile în litigiu, motiv pentru care este imposibil din punct de vedere legal să se recunoască în favoarea reclamantului existența unui drept de proprietate asupra acestui teren în lipsa unei manifestări de voință din partea autorului pârâtelor de a transmite dreptul de proprietate asupra unui asemenea imobil în favoarea reclamantului la data încheierii chitanței.
Faptul că nu există la dosar un act de proprietate al autorului pârâtelor cu privire la construcțiile care au făcut obiectul chitanței încheiată între părți, reclamantul fiind cel care a achitat impozitele, taxele cu privire la terenul în litigiu, exercitând o posesie asupra acestui bun începând cu anul 1966 și până în prezent, împrejmuindu-l, nu înseamnă în mod automat că autorul pârâtelor ar fi fost în imposibilitate legală să înstrăineze construcțiile în lipsa unui titlu de proprietate asupra acestora și că reclamantul ar fi dobândit un drept de proprietate asupra terenului, deoarece nu era necesară deținerea unui act de proprietate asupra construcțiilor respective în condițiile în care au fost edificate în jurul anului 1965, dată la care construcțiile erau edificate în mediul rural fără să existe în prealabil o autorizație de construcție, fiind de notorietate înstrăinarea, în timpul regimului comunist, a construcțiilor aflate în mediul rural în temeiul unor chitanțe încheiate între persoane fizice, iar exercitarea unei folosințe asupra terenului în litigiu, plata impozitelor, taxelor, nu conferă în favoarea reclamantului un drept de proprietate asupra terenului, fiind simple stări de fapt care se analizează în strânsă legătură cu conținutul chitanței încheiată în 1966 și nicidecum singular.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, în totalitate, ca neîntemeiată, fără să țină seama de poziția procesuală exprimată de către pârâte care au recunoscut existența unei vânzări între autorul lor și reclamant cu privire la construcțiile în litigiu, de îndeplinirea condițiilor prev. de disp art. 969, art. 1294-1295, art.1073-1077 cod civil nemodificat în ceea ce privește manifestarea de voință a părților contractante, materializată în înscrisul sub semnătură privată, constând în transmiterea dreptului de proprietate din partea fostului vânzător în favoarea reclamantului, în calitate de cumpărător, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor în litigiu, plata prețului de către acesta din urmă pentru construcțiile în litigiu, neexistând însă nicio mențiune privind înstrăinarea terenului de 500 mp din partea fostului vânzător, manifestarea de voință a acestuia de a transmite dreptul de proprietate și asupra acestui bun.
Susținerile reclamantului în sensul că eronat a fost interpretat înscrisul sub semnătură privată care a vizat înstrăinarea imobilelor în litigiu, inclusiv a terenului, aspecte confirmate de probele administrate în cauză care atestă manifestarea de voință a părților contractante de a vinde, respectiv de a cumpăra imobilele identificate în temeiul expertizelor efectuate în cauză, exercitând asupra imobilelor o posesie de la data încheierii înscrisului și până în prezent, sunt întemeiate numai în ceea ce privește construcțiile în litigiu, deoarece, analizându-se conținutul propriu-zis al chitanței, operațiunea juridică de vânzare cumpărare intervenită între părți a vizat înstrăinarea doara construcțiilor în litigiu și nicidecum și a terenului aferent acestora asupra căruia nu există nicio dovadă că autorul pârâtelor ar fi deținut un drept de proprietate, nefiind suficientă exercitarea unei posesii de către reclamant asupra acestui bun în lipsa manifestării de voință expresă din partea autorului pârâtelor de a transmite dreptul de proprietate asupra terenului.
Motivele invocate de către reclamant conform cărora eronat a fost interpretat stricto sensu înscrisul privind inexistența unei înstrăinări, fără să se țină seama de conținutul acestuia, de legislația în vigoare la data încheierii înscrisului care nu permitea înstrăinarea terenului, sunt nefondate întrucât, indiferent de legislația în vigoare la data încheierii chitanței în anul 1966, de modalitatea de reglementare a regimului juridic privind terenurile aflate în intravilan în perioada respectivă, la stabilirea dobândirii dreptului de proprietate a reclamantului asupra terenului în litigiu, se ține seama în exclusivitate de conținutul propriu-zis al chitanței încheiată între părți, de manifestarea de voință exprimată de părți în cadrul acestui înscris care atestă prin însăși natura sa intenția părților de a dispune cu privire la anumite imobile aflate în patrimoniul vânzătorului la data respectivă, de a înstrăina, respectiv de a dobândi anumite bunuri, în anumite condiții.
Afirmațiile reclamantului potrivit cărora nu era necesar să existe acte de proprietate asupra construcțiilor, pârâtele fiind de acord cu admiterea acțiunii, recunoscând existența convenției încheiată de autorul lor, au relevanță în cauză în condițiile în care autorul pârâtelor avea dreptul să dispună cu privire la construcțiile pe care le deținea în proprietate la data respectivă, indiferent de modalitatea de edificare a acestora, nefiind necesară existența unei autorizații de construcție la data încheierii chitanței
De fapt, în condițiile în care părțile contractante și-au manifestat voința de a vinde, respectiv de a cumpăra construcțiile în litigiu, se impune recunoașterea, pe cale judecătorească, în favoarea reclamantului a unui drept de proprietate asupra acestor construcții în scopul clarificării raporturilor juridice dintre părți, conservării dreptului de proprietate dobândit de către reclamant în urma încheierii chitanței cu autorul pârâtelor.
În raport de aceste considerente, tribunalul, ținând seama de disp. art. 969, art. 1294-1295, art.1073-1077 cod civil nemodificat, în vigoare la data încheierii chitanței în anul 1966, în baza disp. art.480 alin.1, 2 cod pr. civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea și va constata că reclamantul este proprietarul imobilelor-construcții constând în casă de locuit formată din 3 camere și verandă și anexe gospodărești formate din bucătărie de vară, cămară și grajd, astfel cum au fost identificate de către expert M. G. prin raportul de expertiză tehnică construcții, situate în ., pe terenul proprietatea pârâtelor.
Totodată, tribunalul, având în vedere considerentele sus menționate și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 969, art. 1294-1295, art.1073-1077 cod civil nemodificat în ceea ce privește terenul în litigiu, va respinge cererile privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului de 500 mp identificat prin raportul de expertiză topo A. F. G. și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, ca neîntemeiate, întrucât nu există nicio dovadă la dosar privind existența unei operațiuni juridice de vânzare cumpărare între autorul pârâtelor și reclamant privind terenul în litigiu, dobândirea de către reclamant a unui drept de proprietate asupra terenului, caz în care în lipsa unei asemenea dovezi este imposibilă pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare – cumpărare cu privire la un asemenea bun.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către apelantul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant S. S., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr.2911/ 04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatele pârâte Z. N., domiciliată în ., ., jud.Prahova, R. G., domiciliată în Ploiești, ..116, ..A, ., C. M., domiciliată în Ploiești, ., ., ., N. A. M., domiciliată în Ploiești, ..106, ., . și în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea. Constată că reclamantul este proprietarul imobilelor-construcții constând în casă de locuit formată din 3 camere și verandă și anexe gospodărești formate din bucătărie de vară, cămară și grajd, astfel cum au fost identificate de către expert M. G. prin raportul de expertiză tehnică construcții, situate în com.Râfov, ., pe terenul proprietatea pârâtelor.
Respinge cererile formulate de către reclamant împotriva pârâtelor privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului de 500 mp identificat prin raportul de expertiză topo A. F. G. și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, ca neîntemeiate.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. CM/ tehnored. TS
7 ex./21.12.2015
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. M. R.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2965/2015. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Hotărâre din 20-10-2015, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
