Evacuare. Decizia nr. 3351/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3351/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 3351/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA – SEVTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3351
Ședința publică din data de 15.12.2015
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant M. Ploiești prin Primar, cu sediul în mun. Ploiești, ., jud. Prahova și apelanții pârâți V. G., M. M. M., A. L. C., B. C. E., C. A. G., M. E. C. Ș., C. F. C. M., A. V. M. toți cu domiciliul în mun. Ploiești, .. 4, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 a Judecătoriei Ploiești.
Cererile de apel scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta pârâtă V. G. reprezentată de avocat P. J. Ș., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul apelantei pârâte V. G., având cuvântul, arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului apelantei pârâte asupra apelului.
Avocat P. J. Ș., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de apelanta pârâtă așa cum a fost formulat și respingerea apelului declarat de apelantul reclamant ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._ / 2013, reclamantul M. Ploiești prin Primar a chemat în judecată pe pârâții V. G., M. M. M., A. L. C., B. C. E., C. A. G., M. E. C. Ș., A. A. E., C. F. C. M. și A. V. M., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 3105/31.05.2012, evacuarea pârâților din imobilul situat în Ploiești, .. 4, jud. Prahova, obligarea pârâților la plata sumei de 3927 lei, (reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere pentru perioada 10.06.2012 – 10.03.2013), precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență că, a încheiat cu pârâta V. G. contractul de închiriere nr. 3105/31.05.2012, având ca obiect folosința imobilului situat în Ploiești, .. 4, județul Prahova, iar în contract sunt menționați și fiii și nepoții locatarului, respectiv ceilalți pârâți, contract ce a încetat la data de 30.11.2012 în temeiul art. 7 alin.2 din Convenție prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat, perioadă în care pârâții și-au încălcat principala obligație ce le revenea în baza contractului închiriere nr. 3105/31.05.2012, prin neplata la timp a chiriei, acumulând un debit restant de 3927 lei, motiv pentru care nu s-a putut soluționa favorabil solicitarea pârâților de prelungire a duratei contractului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, 1516, 1809 și 1831 C.civ.
La data de 10.02.2014 pârâții au depus la dosar o întâmpinare și cerere reconvențională prin care au arătat că sunt de acord cu plata datoriei restante dar această plată să se facă eșalonat și au solicitat prelungirea contractului de închiriere motivând că nu au altă locuință, că numita F. N. a decedat la data de 19.02.2013, iar din cauza cheltuielilor ocazionate de înmormântare s-au aflat în imposibilitate de a achita chiria la zi motiv, pentru care au solicitat să se respingă pretenția reclamantului de a fi evacuați din imobil.
La data de 10.09.2014 reclamantul a depus o precizare al acțiune prin care și-a majorat câtimea pretențiilor, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de_ lei, reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere aferente perioadei 10.07.2012 – 10.09.2014, sumă ce urmează a fi actualizată până la predarea efectivă a locuinței, conform art. 3 alin. ultim și art. 6 alin. 25 din convenția părților.
La termenul de judecată din data de 10.09.2014 instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei F. N., invocată din oficiu, pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr._/10.12.2014, Judecătoria Ploiești a admis în parte cererea principală, precizată sens în care a constatat încetat de drept contractul de închiriere nr. 3105/31.05.2012, încheiat între reclamant, în calitate de proprietar și pârâta V. G., în calitate de chiriaș, prin împlinirea termenului convențional, respectiv 30.11.2012 și a dispus evacuarea pârâților V. G., M. M. M., A. L. C., B. C. E., C. A. G., M. E. C. Ș., A. A. E., C. F. C. M. și A. V. M. din imobilul situat în Ploiești, .. 4, județul Prahova.
Prin aceeași sentința instanța de fond a obligat pe pârâta V. G. la plata sumei de_ lei către reclamant, reprezentând chiria restantă pentru perioada 10.07.2012 – 10.09.2014 în cuantum de 7177 lei și majorări de întârziere aferente debitului în valoare de 6032 lei, respingând capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților M. M. M., A. L. C., B. C. E., C. A. G., M. E. C. Ș., A. A. E., C. F. C. M. și A. V. M. la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate și totodată a respins și cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că sunt întemeiate capetele de cerere privind constatarea încetării de drept a contractului de închiriere și evacuarea pârâților din imobil în condițiile în care conform contractului de închiriere, termenul închirierii a fost stabilit până la data de 30.11.2012, contract prin care părțile au prevăzut la art. 3 alin. 2 că nu sunt aplicabile disp. art. 1810 cod civil în sensul că tacita relocațiune nu operează, iar la expirarea termenului prevăzut contractul încetează, astfel încât devin incidente și disp. art. 6 din contract conform căruia chiriașul, la expirarea contractului, restituie proprietarului locuința în aceeași stare în care a primit-o, în caz contrar proprietarul procedând la promovarea unei acțiuni de evacuare a chiriașului în fața instanței de judecată competente, chiriașul având obligația să achite chiria și eventualele majorări calculate până la punerea în executare a hotărârii judecătorești.
A motivat instanța de fond că, referitor la capătul de cerere vizând obligarea pârâților la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere, în cauză devin incidente disp. art. 1796 lit. b Cod civil și art. 4 din contract în sensul că locatarul are principala obligație de a plăti chiria în cuantumul și la termenul stabilit prin contract, respectiv suma de_ lei din care 7177 lei chirie restantă și 6032 lei majorări de întârziere, obligație care îi incumbă numai pârâtei V. G. întrucât aceasta și-a asumat prin contractul de închiriere obligația de plată a chiriei și nu și celorlalți pârâți cărora le revine doar dreptul de folosință al imobilului în calitate de membri de familie ai chiriașului.
Referitor la cererea reconvențională, instanța de fond a arătat că aceasta este neîntemeiată în condițiile în care nu există nici un temei legal sau contractual în baza căruia reclamantul să poată fi obligat la prelungirea perioadei închirierii, mai ales că părțile au exclus pe cale convențională posibilitatea intervenirii tacite relocațiuni iar pârâții nu au dovedit că au formulat o cerere de prelungire a perioadei de închiriere.
În ceea ce privește pretenția pârâților de a achita eșalonat debitul restant, prima instanță a arătat că în conformitate cu disp. art.397 alin.3 C.pr.civ., aprecierea oportunității acordării termenului de grație trebuie realizată astfel încât să se asigure păstrarea unui just echilibru între dificultățile pe care le-ar putea întâmpina debitorul ca urmare a executării de îndată a obligației stabilită prin hotărârea judecătorească și prejudiciul pe care l-ar putea suferi creditorul din cauza executării cu întârziere a creanței pe care o are împotriva debitorului or, în speță, pârâta V. G. nu a dovedit că ar avea o situație financiară precară sau existenta unor alte motive temeinice care să justifice eșalonarea plății debitului, cu atât mai mult cu cât, de la data introducerii acțiunii și până la data pronunțării sentinței a trecut mai bine de un an și 6 luni, interval ce reprezintă un termen rezonabil și în cadrul căruia pârâta putea achita datoria sau măcar o parte din aceasta.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal atât reclamantul cât și pârâții.
În motivarea apelului său, reclamantul a arătat că în mod eronat instanța a dispus obligarea pârâților numai la plata sumei de 13.209 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere aferente perioadei 10.07._14 fără să dispună obligarea acestora în continuare a chiriei și a majorărilor de întârziere acumulate până la predarea efectivă a locuinței în condițiile în care a formulat o asemenea pretenție, iar în cuprinsul contractului s-a prevăzut această obligație a chiriașului de a achita chiria și majorările de întârziere până la părăsirea efectivă a locuinței sau până la punerea în executare a hotărârii judecătorești.
A precizat apelantul că cererea de actualizare a sumei până la data plății efective se raportează la o creanță certă, lichidă și exigibilă conform art. 662 C.pr.civ. cerere care se justifică și prin aceea că de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la soluționarea definitivă a litigiului iar ulterior până la momentul executării silite debitul înregistrat de pârâți se modifică, evitându-se astfel promovarea unor noi acțiuni în justiție decurgând din același raport juridic, ținând seama că pârâții continuă să locuiască în imobil fără să achite chiria.
A criticat apelantul și măsura dispusă de instanța privind respingerea cererii de obligare a pârâților cu excepția pârâtei V. G. la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere, ignorând astfel caracterul imperativ al dispozițiilor art. 1832 alin. 1 Cod civil care prevede că, în lipsa unei interdicții stipulată în acest sens, și alte persoane pot locui împreuna cu chiriașul, caz în care vor fi ținute în solidar cu acesta pe durata folosinței exercitate pentru oricare dintre obligațiile izvorâte din contract, text de lege în baza căruia și ceilalți chiriași ai imobilului, membri de familie au obligația de a achita chiria în cuantumul prevăzut în contract.
În motivarea apelului lor, apelanții-pârâți au arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus evacuarea lor din imobilul în litigiu cât timp în acest imobil locuiesc în prezent doar pârâta V. G. împreuna cu cei 3 nepoți minori, restul persoanelor plecând din imobil încă dinainte de depunerea acțiunii.
Au susținut apelanții-pârâți că întârzierile de plata chiriei au apărut după decesul numitei F. N. la data de 19.02.2013 de pe urma căreia au rămas 3 copii minori care se află în prezent în grija pârâtei V. G., iar aceasta din urmă, având o familie numeroasă și fiind singura întreținătoare a familiei din pensie pe care o încasează, a fost nevoită să suporte și cheltuielile de deces, înmormântare si parastase ale fiicei sale, aflându-se astfel în imposibilitate de achita la timp chiria.
Au susținut apelanții – pârâți că au formulat doua solicitări de prelungire a contractului de închiriere înregistrate la nr._/28.11.2012 și nr._/19.08.2014, iar prin măsura evacuării lor din imobil instanța nu a luat în considerare jurisprudența CEDO conform căreia orice persoană are dreptul la domiciliu, la viață de familie, dreptul oricărei persoane de a fi alături de copilul său, interesul superior al copiilor care trece înainte de orice altă considerație, iar instanța de judecată are obligația să analizeze și să stabilească proporționalitatea și rezonabilitatea măsurii prin prisma art. 8 din Convenție chiar dacă potrivit dreptului intern dreptul său de a ocupa un imobil s-a stins.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 27.05.2015.
Tribunalul examinând sentința atacata în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată ca fiind fondat apelul declarat de apelantul-reclamant și ca nefondat apelul declarat de apelanții-pârâți având în vedere următoarele considerente:
Conform contractului de închiriere nr. 3105/31.05.2012 pârâta V. G. împreună cu membrii familiei sale constând în 5 copii și 4 nepoți, au închiriat imobilul situat în Ploiești, .. 4, jud. Prahova proprietatea reclamantului, imobil compus din 4 camere, hol, bucătărie, baie, cămară și terasă pentru o perioadă de 6 luni respectiv 31.05._12, în schimbul unei chirii lunare de 276,05 lei, prevăzându-se în cuprinsul contractului că plata chiriei se face până la data eliberării efective a locuinței.
Întrucât pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată a chiriei la termenele scadente, aceștia figurează în evidențele reclamantului cu suma de_ lei din care 7177 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada 10.07._14 și majorări de întârziere aferente debitului în valoare de 6.032 lei.
Potrivit art. 1809 și urm. c.civ., contractul de locațiune încetează de drept la expirarea termenului convenit de părți sau, după caz, prevăzut de lege, fără a fi necesară o înștiințare prealabilă, iar dacă prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriașului se face în baza unei hotărâri judecătorești, chiriașul fiind obligat la plata chiriei prevăzute în contract până la data eliberării efective a locuinței, precum și la repararea prejudiciilor de orice natură cauzate locatorului până la acea dată, obligație instituită în sarcina chiriașilor pârâți și prin art. 6 din contractul de închiriere.
În cuprinsul contractului de închiriere, la art. 3 se stipulează că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1810 c.civ. ce reglementează tacita relocațiune, astfel încât, la expirarea termenului prevăzut, contractul încetează.
Așadar, din analiza actelor și lucrările dosarului reiese că, potrivit contractului de închiriere nr. 3105/31.05.2012, pârâta V. G. împreună cu membrii familiei sale constând în 5 copii și 4 nepoți, au închiriat imobilul situat în Ploiești, .. 4, jud. Prahova proprietatea reclamantului, imobil compus din 4 camere, hol, bucătărie, baie, cămară și terasă pentru o perioadă de 6 luni respectiv 31.05._12, în schimbul unei chirii lunare de 276,05 lei, prevăzându-se în cuprinsul contractului că plata chiriei se face până la data eliberării efective a locuinței și, întrucât pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată a chiriei la termenele scadente, aceștia figurează în evidențele reclamantului cu suma de_ lei din care 7177 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada 10.07._14 și majorări de întârziere aferente debitului în valoare de 6.032 lei.
Ca atare, atât timp cât între părți a intervenit un contract de închiriere nr. 3105/31.05.2012 în baza căruia reclamantul a închiriat pârâților imobilul în litigiu, în schimbul plății lunare a unei chirii în sumă de 276,05 lei, reprezentând c/valoarea folosinței acestui spațiu de către pârâți în calitate de chiriași, fără însă ca aceștia din urmă să achite la termenele scadente c/valoarea chiriei, sens în care s-au calculat majorări de întârziere, iar reclamantul, în calitate de proprietar, nu a mai încheiat un nou contract de închiriere cu pârâții, înseamnă că reclamantul, în calitatea sa de proprietar al imobilului poate pretinde și obține încetarea contractului de închiriere și evacuarea pârâților din spațiul în litigiu, mai ales că termenul închirierii a expirat iar pârâții nu și-au achitat obligațiile asumate prin contract vizând plata chiriei lunare aferentă folosirii imobilului.
De altfel, atât timp cât termenul închirierii a expirat fără ca reclamantul să fie de acord cu încheierea unui nou contract de închiriere în favoarea pârâților, iar legea nu prevede obligația proprietarului de a înainta o înștiințare prealabilă chiriașilor, înseamnă că acest contract de închiriere a încetat în urma expirării termenului pentru care a fost încheiat, dată de la care pârâții au ocupat fără drept spațiul în litigiu, împiedicând reclamantul să folosească spațiul în calitate de proprietar, impunându-se astfel constatarea încetării de drept a contractului de închiriere și evacuarea pârâților din imobil, mai ales în condițiile în care pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de plată instituite în sarcina lor și asumate de aceștia referitoare la plata chiriei o perioadă mai mare de trei luni.
Mai mult chiar, în condițiile în care pârâții, ulterior expirării termenului contractual, au continuat să locuiască fără drept în imobil, înseamnă că acestora le revine obligația de a achita c/valoarea lipsei de folosință a imobilului calculată la valoarea chiriei stipulată în contract, inclusiv la plata majorărilor de întârziere calculate până la data evacuării efective din imobil astfel cum prevăd dispozițiile legale și contractuale, ținând seama că pârâții nu au achitat chiria o perioadă îndelungată de timp, acumulând un debit însemnat, fiind îndeplinite cerințele art. 1516 c.civ. conform căruia creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației sale.
Astfel, în mod corect instanța de fond a constatat încetat contractul de închiriere nr. 3105/31.05.2012, a dispus evacuarea pârâților și plata chiriei restante în sumă de_ lei pentru perioada 10.07._14, însă în mod greșit a respins cererea având ca obiect obligarea tuturor pârâților, adică inclusiv a pârâților M. M. M., A. L. C., B. C. E., C. A. G., M. E. C. Ș., A. A. E., C. F. C. M. și A. V. M. la plata chiriei și a majorărilor de întârziere și nu a dispus obligarea tuturor pârâților la plata în continuare a chiriei și a majorărilor de întârziere acumulate până la predarea efectivă a spațiului, în condițiile în care aceștia au ocupat și ocupă spațiul în litigiu, fără ca, până în prezent, să se facă dovada achitării vreunei sume de bani din debitul datorat reclamantului.
Motivele invocate de către recurentul reclamant în sensul că în mod eronat instanța a dispus obligarea pârâților numai la plata sumei de 13.209 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere aferente perioadei 10.07._14, fără să dispună obligarea acestora și în continuare la plata chiriei și a majorărilor de întârziere acumulate până la predarea efectivă a locuinței, sunt justificate întrucât, atât timp cât pârâții au ocupat în baza unui contract de închiriere spațiul în litigiu, iar după expirarea termenului închirierii, fără niciun drept, în mod abuziv, înseamnă că reclamantul este îndreptățit să solicite și să obțină obligarea pârâților la plata debitului constând în chirie restantă și majorări de întârziere până la evacuarea efectivă din imobil conform disp. art. 1831 c.civ. aplicabil în cauză.
Aspectele invocate de către reclamant conform cărora cererea de actualizare a sumei până la data plății efective se raportează la o creanță certă, lichidă și exigibilă conform art. 662 C.pr.civ. și se justifică și prin aceea că de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la soluționarea definitivă a litigiului iar ulterior, până la momentul executării silite debitul înregistrat de pârâți se modifică, evitându-se astfel promovarea unor noi acțiuni în justiție decurgând din același raport juridic, au relevanță întrucât, într-adevăr, în cauză devin aplicabile clauzele inserate în contractul de închiriere, în temeiul cărora pârâții au obligația să achite toate sumele de bani reprezentând chiria datorată reclamantului plus toate accesoriile derivând din neexecutarea la scadență a obligației de plată a chiriei, iar în cazul refuzului pârâților de a se conforma titlului executoriu, reclamantul are dreptul să solicite executarea silită în baza acestuia, caz în care debitul acumulat până la evacuarea efectivă din imobil, inclusiv majorările de întârziere, poate fi stabilit cu ocazia executării silite, pe baza criteriilor de determinare cuprinse în titlul executoriu, nemaifiind necesară promovarea altor acțiuni în scopul obligării pârâților la plata majorărilor de întârziere acumulate ulterior datei de 10.09.2014 și până la . spațiului ocupat fără drept de pârâți.
Susținerile apelantului reclamant că toți pârâții au obligația de a suporta c/valoarea chiriei restante, a majorărilor de întârziere, și nu numai pârâta V. G., sunt întemeiate deoarece, în condițiile în care pârâții, în calitate de membri ai familiei pârâtei V. G., au locuit și locuiesc împreună cu aceasta, neexistând nicio dovadă contrară în acest sens, înseamnă că și aceștia au obligația legală de a suporta în solidar cu pârâta V. G. debitul datorat reclamantului, potrivit art. 1832 alin. 1 c.civ.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții pârâți, pretențiile acestora conform cărora în mod greșit instanța de fond a dispus evacuarea lor din imobilul în litigiu cât timp în acest imobil locuiesc în prezent doar pârâta V. G. împreuna cu cei 3 nepoți minori, restul persoanelor plecând din imobil încă dinainte de depunerea acțiunii, nu pot fi avute în vedere întrucât nu există nicio dovadă la dosar în acest sens, iar cât timp toți pârâții figurează în evidențe ca locuind în Ploiești, .. 4, respectiv în imobilul în litigiu în calitate de membri ai familiei pârâtei V. G., înseamnă că, în condițiile în care termenul închirierii a expirat iar reclamantul nu și-a exprimat disponibilitatea de a încheia un nou contract de închiriere, cu atât mai mult cu cât pârâții nu și-au respectat obligațiile de plată asumate prin contract, se impune evacuarea tuturor acestora din imobilul în litigiu.
De altfel, dacă ar fi avut alte domicilii, ar fi însemnat să depună acte doveditoare la dosar vizând noile domicilii or, cât timp, în cauză, în cuprinsul contractului de închiriere sunt menționați toți pârâții ca locuind în calitate de membri de familie cu pârâta V. G., înseamnă că toți au obligația legală ca, la expirarea termenului închirierii, să preda imobilul astfel cum l-au primit, obligație asumată și prin contractul de închiriere și pe care pârâții nu au respectat-o, caz în care se impune evacuarea tuturor pârâților din imobilul în litigiu.
Susținerile apelanților-pârâți că întârzierile la plata chiriei au apărut după decesul numitei F. N. la data de 19.02.2013, de pe urma căreia au rămas 3 copii minori care se află în prezent în grija pârâtei V. G., iar aceasta din urmă, având o familie numeroasă și fiind singura întreținătoare a familiei din pensie pe care o încasează, a fost nevoită să suporte și cheltuielile de deces, înmormântare și parastase ale fiicei sale, aflându-se astfel în imposibilitate de achita la timp chiria, sunt nejustificate întrucât, pe de o parte, din actele existente la dosar reiese că pârâții datorează chirie începând cu data de 10.06.2012, contractul fiind încheiat la data de 31.05.2012, astfel că pârâții nu și-au îndeplinit obligația încă de la data încheierii contractului, iar pe de altă parte, inexistenta unor posibilități materiale nu îi exonerează pe pârâți de îndeplinirea obligațiilor la termenele scadente.
Apărările apelanților pârâți că au formulat două solicitări de prelungire a contractului de închiriere înregistrate la nr._/28.11.2012 și nr._/19.08.2014, nu înseamnă că reclamantul nu are dreptul de a solicita evacuarea acestora din imobil cât timp contractul de închiriere a fost încheiat pentru o perioadă determinată de timp, respectiv 6 luni, fără posibilitatea de a opera tacita relocațiune, iar reclamantul nu și-a exprimat intenția de a reînnoi acest contract, tocmai din cauza culpei pârâților constând în neexecutarea obligațiilor asumate prin contract vizând plata chiriei la termenele scadente, astfel încât aceștia nu-și pot invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept.
Afirmațiile apelanților pârâți în sensul că instanța nu a luat în considerare jurisprudența CEDO conform căreia orice persoană are dreptul la domiciliu, la viață de familie, de a fi alături de copilul său, interesul superior al copiilor care trece înainte de orice altă considerație, nu a analizat și stabilit proporționalitatea și rezonabilitatea măsurii prin prisma art. 8 din Convenție chiar dacă potrivit dreptului intern dreptul său de a ocupa un imobil s-a stins, sunt neîntemeiate întrucât, în cauză, instanța de fond a analizat cauza în raport de dispozițiile art. 1809 și urm. c.civ. aplicabile, de clauzele contractuale și pe care pârâții și le-au asumat, și nicidecum în raport de dorințele pârâților de a ocupa imobilul în litigiu cu orice preț, neavând incidență jurisprudența CEDO, asemenea afirmații fiind pur subiective în condițiile în care este imposibil ca pârâții să încalce dreptul de proprietate al reclamantului și să pretindă dreptul de a folosi imobilul prevalându-se de pretinsa imposibilitate de a achita chiria.
De altfel, de la data introducerii acțiunii și până în prezent a trecut o perioadă îndelungată de timp, perioadă în care pârâții puteau achita debitul sau parte din acesta, neexistând însă nicio dovadă în acest sens la dosar, caz în care pârâții nu pot invoca jurisprudența CEDO, cu atât mai mult cu cât reclamantul are un drept exclusiv de proprietate asupra imobilului, drept care trebuie respectat, iar drepturile invocate de către pârâți presupun și obligații corelative, obligații nerespectate de către pârâți, aceștia din urmă neputând pretinde numai drepturi, fără să-și îndeplinească și obligațiile instituite de lege în sarcina lor și asumate prin contract, ținând seama și de cuantumul modic al chiriei în raport de suprafața închiriată iar pârâții sunt adulți, apți de muncă, putând obține venituri necesare achitării chiriei restante și majorărilor de întârziere.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza art.480 cod pr. civila, va respinge apelul, ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant M. Ploiești prin Primar, cu sediul în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 a Judecătoriei Ploiești, în contradictoriu cu apelanții pârâți V. G., M. M. M., A. L. C., B. C. E., C. A. G., M. E. C. Ș., C. F. C. M., A. V. M., toți cu domiciliul în mun. Ploiești, .. 4, jud. Prahova și, în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă în solidar pe toți pârâții să plătească reclamantului suma totală de 13.209 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere pentru perioada 10.07._14, sumă ce urmează să fie actualizată până la predarea efectivă a locuinței, și nicidecum numai pe pârâta V. G..
Înlătură mențiunile referitoare la respingerea acțiunii împotriva celorlalți pârâți cu excepția pârâtei F. N..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul declarat de apelanții pârâți V. G., M. M. M., A. L. Copnstantin, B. C. E., C. A. G., M. E. C. Ș., C. F. C. M., A. V. M. ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
GREFIER
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. / Tehnored. CR
11 ex./12.02.2016
D.f._ – Judec. Ploiești
J.f. G. A. G.
| ← Grăniţuire. Hotărâre din 14-05-2015, Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3331/2015. Tribunalul... → |
|---|
