Obligaţie de a face. Decizia nr. 3029/2015. Tribunalul PRAHOVA

Decizia nr. 3029/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 3029/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 3029

Ședința publică din data de 29.10.2015

PREȘEDINTE – N. A.

JUDECĂTOR – M. N.

GREFIER – L. E. A.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. G., cu domiciliul in Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. M. PLOIEȘTI, cu sediul in Ploiești, ., jud. Prahova.

Cerere de apel timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței . nr._/12.06.2015, anulată și atașată la dosar.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Tribunalul ia act că părțile nu au formulat cereri de amânare a cauzei. Față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ reclamantul S. G. a solicitat obligarea pârâtului P. M. PLOIEȘTI să aducă la îndeplinire măsurile dispuse de Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 1352/31.01.2012, respectiv desființarea construcției edificate fără autorizație de construire la imobilul din Ploiești, ., obligarea pârâtului la plata de daune interese pentru prejudiciul adus de lucrările executate asupra imobilului său și nedesființate prin grija primarului, de la data de 05.05.2013, fiind de 225 lei, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 1352/31.01.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010 numita O. V. a fost obligată să desființeze construcția edificată fără autorizație de construire la imobilul din Ploiești, ., în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.

A mai precizat reclamantul că termenul de 60 de zile s-a împlinit la data de 05.05.2013, când a fost pronunțată decizia nr. 502 a Curții de Apel Ploiești, prin care s-a respins recursul împotriva hotărârii menționate, iar numita O. V. nu a respectat nici până în prezent măsurile dispuse prin hotărârea judecătorească.

De asemenea, reclamantul a mai învederat că din cauza lucrării edificate de numita O. V. la imobilul său apar în permanență crăpături în pereți, fisuri la colțuri, s-a deteriorat etanșeitatea fundației și a calcanului, apa se infiltrează în interior, persistă umezeala pe pereți, iar precipitațiile se scurg în curtea sa interioară, producând inundarea imobilului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, ale Legii nr. 287/2009 și ale Legii nr. 10/1995.

În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.

La solicitarea reclamantului, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr._ din data de 10.12.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea formulată de reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâtul P. M. PLOIEȘTI ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1352/31.01.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010 numita O. V. a fost obligată să desființeze construcția edificată fără autorizație de construire la imobilul din Ploiești, ., în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești (fila 18).

Potrivit art. 32 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.

Deși reclamantul a pretins că numita O. V. nu și-a îndeplinit nici până în prezent obligația de desființare a construcției, solicitând intervenția Primarului în acest sens (în conformitate cu textul legal anterior evocat), nu a produs nicio dovadă care să îi confirme această alegație, deși sarcina probei îi incumbă (potrivit art. 249 C.p.c.), iar instanța a încuviințat administrarea tuturor probelor pe care le-a propus.

În acest sens, s-a observat că reclamantul s-a rezumat la propunerea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia nu a depus decât o copie a sentinței civile nr. 1352/31.01.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010, în baza căreia nu se poate aprecia dacă debitoarea și-a îndeplinit de bunăvoie obligația cuprinsă în titlul executoriu ori dacă este cazul să se recurgă la executarea silită a acesteia.

Pe de altă parte, mai trebuie notat că în virtutea rolului activ al judecătorului în materie probatorie, instanța este obligată să administreze din oficiu orice probă pe care o apreciază necesară (chiar dacă părțile se împotrivesc) numai în situația în care pe baza probelor propuse de părți nu se poate pronunța nici o soluție în cauză. Or, pe baza probelor propuse de reclamant, soluția care se impune în speță este respingerea cererii sale, ca neîntemeiată.

Conchizând, față de considerentele de fapt și de drept expuse în precedent, instanța de fond a respins cererea dedusă judecății, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. G., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și, pe fond, rejudecarea cauzei si pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea intimatului să aducă la îndeplinire masurile dispuse de Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 1352/31.01.2012 adică desființarea construcțiilor neautorizate – stâlpi si zid de cărămidă - toate edificate de numita O. V. si obligarea intimatului la plata de dauna interese, prejudiciul adus de lucrările executare asupra imobilului sau si nedesființate prin grija primarului, de la data de 5 mai 2013, fiind de 225 lei.

Apelantul-reclamant a susținut că hotărârea instanței este nelegală si neîntemeiata pentru următoarele motive:

Apelantul-reclamant a considerat că, in mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea formulată în lipsa unei expertize tehnice judiciare in domeniul construcții care este hotărâtoare pentru soluționarea cauzei, nu mai sentința civilă nr. 1352/31.01.2012.

Ca atare, apelantul-reclamant a arătat că depune la dosar, potrivit dispozițiilor art.476 NCPC, o noua dovadă si anume raportul de expertiză tehnică judiciară, înregistrat la Tribunalul Prahova, Biroul Local pentru Expertize Tehnice si Contabile cu nr. 117/10.02.2015.

Această expertiză, încuviințata de instanță în dosarul nr._/281/2012 al Judecătoriei Ploiești, a avut drept obiectiv, printre altele și precizarea dacă pe linia de hotar exista vreo construcție si cui aparține.

Apelantul-reclamant a susținut că din raportul de expertiză tehnică judiciară, înregistrat cu nr. 117/10.02.2015, la pct. 2.1. si 3.3., se arată, clar, fără echivoc, că la data de 15.01.2015, data cercetării la fața locului, pe aliniamentul liniei de hotar dintre cele doua proprietăți, de la nr. 16 și nr. 18, sunt amplasați doi stâlpi de susținere a construcției neautorizate a numitei O. V. cât și zidul din cărămidă edificat tot de numita O. V. pe proprietatea sa.

Pentru considerentele arătate, apelantul-reclamant a solicitat să se aprecieze apelul ca întemeiat, admiterea acestuia, anularea sentinței atacate și, pe fond, rejudecarea cauzei si pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea intimatului să aducă la îndeplinire masurile dispuse de Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 1352/31.01.2012 adică desființarea construcțiilor neautorizate – stâlpi si zid de cărămidă - toate edificate de numita O. V. si obligarea intimatului la plata de dauna interese, prejudiciul adus de lucrările executare asupra imobilului sau si nedesființate prin grija primarului, de la data de 5 mai 2013, fiind de 225 lei.

In drept, apelantul-reclamant a invocat dispozițiile Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil, Legea nr.50 / 91 privind autorizarea lucrărilor de construcții, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/91, aprobate prin Ordinul nr.839 / 2009, Legea nr.10 / 95 privind calitatea in construcții.

Apelantul-reclamant a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.

A mai solicitat apelantul cheltuieli de judecata (taxe judiciare ).

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ /2014, la data de 05.06.2015.

Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare .

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către reclamant, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 480 Cod procedura civila, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt în sensul că prin sentința civilă nr. 1352/31.01.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010 numita O. V. a fost obligată să desființeze construcția edificată fără autorizație de construire la imobilul din Ploiești, ., în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești (fila 18).

Instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că deși reclamantul nu a produs nici o dovadă care să îi confirme susținerea că numita O. V. nu și-a îndeplinit nici până în prezent obligația de desființare a construcției, deși sarcina probei îi incumbă potrivit art. 249 C.p.c., iar instanța a încuviințat administrarea tuturor probelor pe care le-a propus.

Este adevărat că reclamantul s-a rezumat la propunerea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia nu a depus decât o copie a sentinței civile nr. 1352/31.01.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010 și că în baza probelor astfel administrate nu se poate aprecia dacă debitoarea și-a îndeplinit sau nu de bunăvoie obligația cuprinsă în titlul executoriu și nici dacă se poate reține vreo cuplă a pârâtului din prezenta cauză în sensul admiterii acțiunii.

Tribunalul constată de asemenea că în virtutea rolului activ al judecătorului în materie probatorie, instanța este obligată să administreze din oficiu orice probă pe care o apreciază necesară (chiar dacă părțile se împotrivesc) numai în situația în care pe baza probelor propuse de părți nu se poate pronunța nici o soluție în cauză. Astfel, în cauză, pe baza probelor propuse de reclamant, se putea pronunța o soluție, cea a respingerii cererii sale, ca neîntemeiată, astfel că nu se poate reține că instanța nu a exercitat rolul activ prevăzut de textul de lege.

Susținerea apelantului de a se pronunța o soluție de admiterea acțiunii în baza raportului de expertiză tehnică judiciară, înregistrat la Tribunalul Prahova, Biroul Local pentru Expertize Tehnice si Contabile cu nr. 117/10.02.2015, Această expertiză, încuviințata de instanță în dosarul nr._/281/2012 al Judecătoriei Ploiești, este nefondată, deoarece această probă nu a fost administrată în fața instanței, la efectuarea ei nu a fost legal pârâtul din prezenta cauză, care nu a avut posibilitatea să-și exprime un punct de vedere în acest sens.

Prin urmare, admiterea acestei expertize extrajudiciare ca și probă în prezenta cauză, în aceste condiții în care proba nu a fost administrată nemijlocit în fața instanței și pentru considerentele susmenționate ar încălca dreptul la apărare al celeilalte părți, nu poate fi admisă de tribunal.

În consecință, tribunalul constatând neîntemeiate motivele de apel, în temeiul art. 480 C.p.c., va respinge ca fondat apelul declarat de apelantul-reclamant S. G., împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. M. PLOIEȘTI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant S. G., cu domiciliul in Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. M. PLOIEȘTI, cu sediul in Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2015.

Președinte, Judecător,

N. A. M. N.

Grefier,

L. E. A.

operator de date cu caracter personal 5595

red. N.M./tehnored. B.G.G.

4 ex./21.12. 2015

d.f. nr._

j.f. A. G. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 3029/2015. Tribunalul PRAHOVA