Pretenţii. Decizia nr. 3292/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3292/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 3292/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3292
Ședința publică din data de 09.12.2015
Președinte: P. – A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Grefier: S. L. F.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorii C. N., CNP_, și H. E., CNP_, ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Ploiești, .. 9, ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr. 2483/18.06.2015 pronunțate de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR.5, cu sediul în B., ..6, ., jud. Prahova, C._, prin administrator S.C. SEIMO IMOB S.R.L., cu sediul în Câmpina, ., nr. 10, ., ..
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 100 lei, conform chitanței ., nr._/16.10.2015, atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul contestatorilor, avocat T. O. A., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de fond nr._ și că, prin Serviciul Registratură, la data de 27.11.2015, intimata a depus întâmpinare, comunicată contestatorilor la data de 04.12.2015, după care:
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 505, art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC.
Apărătorul contestatorilor, având cuvântul, depune la dosar un set de înscrisuri, arătând că din contractul de închiriere reiese că există un singur imobil și nu două, așa cum s-a reținut.
Tribunalul, apreciind legală, pertinentă și concludentă soluționării contestației în anulare, proba cu înscrisuri solicitată de contestatori, în baza art. 255 și art. 258 NCPC, o încuviințează.
Apărătorul contestatorilor, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul contestatorilor, având cuvântul în dezbateri, solicită instanței admiterea contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 2483/2015, pronunțate de Tribunalul Prahova și, rejudecând cauza, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței pronunțate de Judecătoria Câmpina și respingerea acțiunii formulate de intimată. În subsidiar, solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei la Judecătoria Câmpina, pentru completarea probatoriilor. În motivare arată că, la momentul soluționării apelului declarat în cauză, nu s-au avut în vedere actele dosarului, Tribunalul Prahova reținând o situație nereală, contestatorii fiind proprietarii unui singur imobil situat în B. și nu a două spații comerciale, cota indiviză nefiind prevăzută în titlul de proprietate. Astfel, consideră că s-au reținut în mod eronat, în baza adeverinței de la primărie și a actelor de vânzare – cumpărare, existența a două cote indivize de ½, din spațiul comercial, eroare menținută și de Tribunalul Prahova, în baza consemnărilor preluate de la Judecătoria Câmpina. De asemenea, consideră că nu s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 3 lit. i din Legea nr. 230/2007, în conformitate cu care, cheltuieli ale asociației de proprietari sunt „cheltuieli sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum și cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care sunt facturate individual către proprietățile individuale”. În consecință, arată că dezlegarea dată pricinii este urmarea unei erori materiale, conform actelor depuse la dosar de ambele părți, sens în care solicită admiterea contestației în anulare, așa cum a solicitat anterior, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față reține:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamanta Asociația de P. nr. 5 B., prin administrator . Câmpina, a chemat în judecată civilă pe pârâții C. N., H. E. și H. I. Alexander, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 603,69 lei, reprezentând cheltuieli administrative restante aferente perioadei ianuarie 2011-decembrie 2013 pentru spațiul comercial 1, proprietatea pârâților situat în orașul B., ., .. Prahova, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâții au beneficiat de toate utilitățile necesare întreținerii spațiului comercial, cheltuieli pe cotă indiviză de proprietate stabilite conform art. 44 din HG 1588/2007. Deși pârâții au fost somați în mai multe rânduri, aceștia au refuzat să își achite cheltuielile de întreținere.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 230/2007, HG 1588/2007 și clauzele contractului de administrare.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar contractul de administrare nr. 196/2010 (f.5), contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 6332/2011 (f.8), procura aut. sub nr. 4723/2012 (f.11), procura aut. sub nr. 4105/2012 (f.13), listele de plată a cheltuielilor de întreținere aferente perioadei ianuarie 2011-decembrie 2013 și a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând, mai întâi, că prezenta cerere de chemare în judecată nu respectă dispozițiile art. 194 lit. a NCPC, care prevăd că reclamantul prin cererea de chemare în judecată trebuie să-și precizeze adresa sediului și de asemenea codul de identificare fiscală și contul bancar iar la dosar nu există dovada calității de reprezentant al administratorului și contractul de administrare nu prevede reprezentare juridică pentru instanța de judecată.
Procedura prealabilă care vizează informarea privind medierea este viciată întrucât aceasta s-a făcut cu administratorul la punctul de lucru al acestuia, fără să aibă calitatea de reprezentant al reclamantei iar Asociația de P. nr. 5 este lipsită de calitatea procesuală activă în prezenta cauză întrucât înscrisurile sunt întocmite de administrator fără să fie semnate de reclamantă.
De asemenea, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât spațiul pe care îl dețin nu face parte din asociația de proprietari, neavând cotă indiviză cu respectivul imobil în conformitate cu contractul în baza căruia au devenit proprietari.
Spațiul comercial pe care îl dețin nu are intrare comună și nu este legat în nici un fel la utilități de energie electrică, gaze, apă, canal, energie termică și într-un singur borderou figurează cu numele lor, cel din data de 18.01.2013 unde la rubrica total cheltuieli se arată suma de 23,69 lei iar la restanțe se arată suma de 583,30 de lei.
În drept, pârâții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 și următoarele din codul de procedură civilă.
În dovedirea susținerilor lor pârâții au solicitat proba cu înscrisuri și un martor.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că și-a indicat sediul în partea de stânga sus a cererii de chemare în judecată și a precizat că numărul codului de identificare fiscală nu este obligatoriu iar cererea de chemare în judecată a fost promovată de Asociația de proprietari nr. 5 B. iar efectuarea calculelor și distribuirea sumelor sunt efectuate de administrator.
Reclamanta a arătat că proprietatea pârâților se află la parterul blocului nr. 25 și nu poate fi separată fizic și tehnic de condominiu, iar dacă în actul autentic s-a omis a se face mențiune de cota parte indiviză nu exonerează pârâții de la plata cheltuielilor ce le revin.
Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari nr. 5 B. a solicitat obligarea pârâților C. N., H. E. și H. I. Alexander la plata sumei de 598,89 lei reprezentând cheltuieli administrative restante conform situației încasare facturi aferente perioadei ianuarie 2011-decembrie 2013 pentru spațiul comercial 02 proprietatea pârâților situat în orașul B., ., .. Prahova și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă în dosarul nr._ pârâții au invocat excepția conexității acestei cauze la dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina (f.68).
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 15.05.2014, s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr.3294/29.10.2014 Judecătoria Câmpina a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți ca neîntemeiată și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți, sens în care a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă pentru suma de 202,56 lei aferentă spațiului comercial 01 și pentru suma de 199,26 lei aferentă spațiului comercial 02 pentru perioada ianuarie 2011-decembrie 2011.
Totodată, a admis în parte acțiunile conexate și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 401,13 lei reprezentând cheltuieli administrative restante pentru perioada ianuarie 2012- decembrie 2013 aferente spațiului comercial nr. 01 și suma de 399,63 lei reprezentând cheltuieli administrative restante pentru perioada ianuarie 2012- decembrie 2013 aferente spațiului comercial nr. 02, obligând pârâții să plătească reclamantei și suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în sensul că înscrisurile au fost întocmite de către administratorul ., fără a fi semnate de către reclamantă aceasta este neîntemeiată, având în vedere că prin contractul de administrare nr. 196/30.12.2010 societatea Seimo Imob SRL s-a obligat să presteze activitatea de administrare a condominiului care include activități de administrare tehnică și activități de contabilitate și casierie în favoarea asociației de proprietari în calitate de beneficiară iar listele de plată lunare au fost avizate de reclamantă.
În acest sens, s-a reținut că, potrivit art. 35 alin. 1 din Legea 230/2007 modificată și completată, pentru activitatea de administrare tehnică, de contabilitate și casierie, asociația de proprietari poate angaja fie persoane fizice atestate, fie poate încheia contract de administrare cu persoane juridice specializate și autorizate ori care au ca obiect de activitate numai domeniul asociațiilor de proprietari.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, instanța de fond a reținut că aceștia au devenit proprietari ai spațiului comercial 01 și 02 situat la parterul blocului 25 în luna decembrie 2011, conform contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 6332/2011 (f.9), iar cheltuielile administrative au fost calculate pentru perioada ianuarie 2011-decembrie 2013, astfel că instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în ceea ce privește cheltuielile administrative pentru perioada ianuarie 2011-decembrie 2011 în sumă de 202,56 lei aferente spațiului 01 precum și aferente spațiului 02 în sumă de 199,26 lei, respingând acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă pentru această perioadă.
Astfel, s-a reținut că, din listele de plată aferente perioadei ianuarie 2011-decembrie 2013, a rezultat că pentru ., prin reprezentant H. T., au fost calculate cheltuieli administrative și comision de administrare aferente spațiului 01 de la parterul blocului 25 situat pe . B., scara A.
Prin contractul de administrare nr. 196/30.12.2010, societatea Seimo Imob SRL s-a obligat să presteze activitatea de administrare a condominiului către asociația de proprietari nr. 5 B. și că această activitate cuprinde activități de administrare tehnică și activități de contabilitate și casierie pentru o perioadă de 5 ani iar prețul acestei activități a fost stabilit la un comision de 8 lei/fiecare apartament/lună și 16 lei/fiecare spațiu comercial/lună.
În contract la pct. IV. 3 s-a prevăzut că în acest tarif nu sunt incluse activități pentru curățenie, intervenții pentru instalații ale părților comune și de asemenea potrivit art.IV.4 nu sunt incluse consumabilele pentru asociație (xerox, hârtie pentru xerox, hârtie pentru imprimantă, cartuș, formulare cu regim special, rechizite și alte cheltuieli efectuate care vor fi suportate de beneficiar.
De asemenea conform listelor de plată aferente perioadei ianuarie 2011- decembrie 2013 au fost calculate cheltuieli administrative pentru spațiul comercial 02 proprietatea pârâților în sumă de 598,89 lei (f.18-53).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6332/14.12.2011, pârâții au dobândit în proprietate spațiul comercial nr. 34 bar de zi situat în intravilanul orașului B., Aleea Parcului, . suprafață utilă de 112,06 mp (f.8).
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea 230/2007, modificată și completată, asociația de proprietari se înființează prin acordul scris a cel puțin jumătate plus unul din numărul de proprietarilor apartamentelor și spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință din cadrul unei clădiri și acest acord se consemnează într-un tabel nominal anexă la acordul de asociere.
Din anexa la acordul de asociere privind proprietarii din blocul 25 scara A rezultă că scara A are un număr de 13 apartamente și 2 spații cu altă destinație și și-au exprimat acordul în vederea constituirii asociației un număr de 9 proprietari astfel că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 (f.100).
De asemenea, dispozițiile art. 24 alin. 4 din Legea 230/2007, modificată și completată, prevăd că hotărârile adunării generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generală precum și pentru proprietarii care nu sunt membrii ai asociației de proprietari.
În consecință, chiar dacă pârâții nu și-a exprimat acordul cu privire la înființarea asociației de proprietari, hotărârile adoptate de asociația de proprietari sunt obligatorii și pentru pârâți.
Prin clădire - . condominiu se înțelege proprietatea imobiliară formată din proprietăți individuale, definite apartamente sau spații cu altă destinație decât cea de locuințe și proprietatea comună indiviză potrivit art. 3 lit. a din Legea 230/2007.
Din contractul de vânzare cumpărare autentififcat sub nr. 6332/2011, rezultă că proprietatea pârâților este situată la parterul blocului 25 și face parte astfel din blocul de locuințe sau condominiu astfel cum este definit de Legea 230/2007.
Dispozițiile art. 43 din HG 1588/2007 prevăd cheltuielile pe cota indiviză de proprietate în funcție de suprafața utilă a apartamentelor și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință reprezintă cheltuielile efectuate pentru administrarea, întreținerea, repararea, exploatarea și după caz, consolidarea părților de construcții și instalații din condominiu aflate în proprietatea comună.
În contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6332/2011, prin care pârâții au cumpărat spațiul comercial, nu a fost menționată cota indiviză, dar aceasta poate fi stabilită conform dispozițiilor art. 3 lit. e din Legea 230/2007, care menționează ce reprezintă cota parte indiviză respectiv cota parte din proprietate care îi revine fiecărei proprietăți individuale din proprietatea comună și este egală cu raportul dintre suprafața utilă a proprietății individuale și totalul suprafețelor utile ale tuturor proprietăților individuale.
În listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere și a cheltuielilor administrative a fost menționată cota indiviză care revine pârâților din proprietatea comună.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța, în baza art. 50 din Legea 230/2007, modificată și completată, instanța de fond a admis în parte acțiunile conexe și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 401,13 lei pentru spațiul 01 și suma de 399,63 lei pentru spațiul 02 reprezentând cheltuieli administrative restante aferente perioadei ianuarie 2012- decembrie 2013.
În baza art. 453 NCPC, a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C. N. si H. E., arătând că înțeleg să critice hotărârea instanței de fon,d deoarece nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive, privind parații, din prezenta cauza, invocată prin întâmpinare.
Din dispozitivul sentinței civile nr. 3294/29.11.2014 pronunțata de instanța de fond, coroborat cu considerentele aceleiași hotărâri de la pagina 3, rezulta ca a fost admisa excepția calității procesuale pasive invocate de parați pentru perioada ianuarie - decembrie 2011, având in vedere ca in acea perioada era proprietar al spațiului comercial o alta persoana, H. T..
Instanța de fond avea obligația de a arata in dispozitivul hotărârii ca a admis in parte excepția calității procesuale pasive a paraților.
Din dispozitivul si considerentele hotărârii apelate nu reiese faptul ca instanța de fond a analizat in integralitate excepția lipsei calității procesuale pasive a paraților si pentru perioada ianuarie 2012 - decembrie 2013.
In motivarea excepției, pârâții au arătat că aceștia nu puteau avea calitate procesuala pasiva in prezenta cauză, deoarece spațiul comercial pe care l-am cumpărat nu a făcut si nu face parte din Asociata de P., nr. 5, B..
Din titlul lor de proprietate, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6332/2011, reiese ca au cumpărat un singur spațiu comercial. Contractul anterior prin care a fost vândut acest spațiu comercial, autentificat sub nr. 351/25.02.2004 la BNP D. Crin T., arata ca este vorba tot de un spațiu comercial.
Lecturând cele doua contracte de vânzare cumpărare, nu reiese faptul ca respectivul spațiu comercial ar fi afectat de o cota indiviza. Din contractual de vânzare cumpărare anterior, autentificat sub nr, 351/25.042.2004 la BNP D. Crin T., reiese că, înainte ca . cumpere spațiul comercial respectiv, acesta a fost proprietatea lui .> De la construcția spațiului comercial până în prezent, acesta a avut aceasta destinație, iar înainte de 1989, făcea parte din rețeaua de magazine ale comerțului de stat. Spațiul comercial pe care-l dețin are contracte de prestări de servicii pentru utilități proprii, încheiate direct cu furnizorii de apa, canal, căldura, gaze, electricitate, gunoi.
Accesul in acest spațiu nu este legat in niciun fel de imobilul Asociației de P..
Din probatoriu administrat in prezenta cauza, de către intimata reclamanta, nu a putut face dovada faptului ca spațiul comercial pentru care se solicita plata întreținerii, face parte din Asociația de P..
In acest sens, nu există la dosar actul adițional privind membrii Asociației de P. semnata de către apelanții pârâți.
Din tabelul membrilor asociație de proprietari, depus de către intimata reclamanta, care si-au dat acordul înființării asociației, nu reiese ca ar fi existat un spațiu comercial la acea data.
Reclamanta promovat la Judecătoria Campina o acțiune prin care solicită nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6332/14.12.2011 de către BNP I. M. si S. V. (contractul prin care parații au devenit proprietarii spațiului comercial), care i-a fost respinsa, întemeiata pe dispozițiile art. 20 alin. 1 si 2 din Legea 230/2007.
Având in vedere cele expuse mai sus, pârâții au solicitat admiterea acestui motiv de apel și, modificând hotărârea apelată, să se constate că spațiul comercial proprietatea apelanților nu a făcut si nu face parte din Asociația de P., nr. 5, B., respectiv să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a apelanților parați din prezenta cauza si să se respingă acțiunea ca fiind formulata împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala.
O a doua critică vizează faptul că instanța de fond nu a răspuns la excepția imposibilității de reprezentat al . in ceea ce privește Asociația de P.. . nu are niciun fel de împuternicire din partea reclamantei. Din contractul de administrare nu rezulta acest lucru.
O a treia critică vizează faptul că instanța a obligat pârâții, în mod netemeinic si nelegal, la plata sumei de 401,13 lei reprezentând cheltuieli administrative restante ianuarie - decembrie 2013 pentru spațiul comercial nr. 01 si a sumei de 399,63 lei reprezentând cheltuieli administrative restante ianuarie - decembrie 2013 pentru spațiul comercial nr. 02.
Apelanții au arătat că sunt proprietarii unui singur spațiu comercial conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6332/14.12.2011 de către BNP I. M. si S. V., care nu are nicio cota indiviza.
Instanța de fond, in considerentele de la pag. 3 a sentinței civile nr. 3294/29.10.2014, a reținut ca in perioada ianuarie 2011- decembrie 2013 au fost calculate pentru ., prin reprezentant H. T., cheltuieli administrative si comision de administrare pentru spațiul 1, ceea ce nu îi privește pe apelanții pârâți.
Instanța de fond in mod cu totul greșit, abuziv si părtinitor pentru reclamantă, in considerentele de la pagina 4, ajunge la concluzia ca spațiul comercial deținut de către aceștia ar fi afectat de o cota indiviza, chiar daca aceasta nu ar fi arătat in contract, deoarece nu a fost investita niciodată cu o cerere privind existența, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6332/14.12.2011, unei cote indivize, încălcând în acest fel principiul disponibilității, art. 9 NCPC.
Cererea de chemare in judecata formulata de către reclamantă a avut un singur capăt având ca obiect pretenții, si nu nulitatea unui contract notarial. Reclamanta nu a putut administra o dovada ca pârâții sunt membri ai Asociației de P. si că ar fi profitat in vreun fel de administrare din partea acesteia.
Nu exista niciun contract încheiat cu intimata reclamanta sau cu firma de administrare . Campina.
Se mai arată că prin întâmpinare, au solicitat sa li se arate in ce constă așa zisele cheltuieli de administrare din partea Asociației de P., de care ar fi beneficiat spațiul comercial.
Reclamanta nu a arătat si dovedit niciodată ce reprezintă sintagma „acte de administrare” pentru care solicita plata unor sume de bani. Spațiul comercial pe care îl dețin are propriile sale contracte privind utilitățile (apa, canal, căldura, gaze, electricitate, gunoi) încheiate direct cu furnizorii de astfel de servicii.
In ceea ce privește accesul in spațiul comercial acesta este separat de accesul imobilului Asociației de P..
Din aceste motive pârâții nu au înțeles de ce instanța de fond i-a obligat la plata unor așa zise cheltuieli administrative. Înscrisurile pe care reclamanta își întemeiază pretențiile nu pot fi reținute de către instanța deoarece acestea sunt borderouri de decontare a Serviciilor apa, canal, energie electrica, gaze, lift si alte cheltuieli.
Chiar daca administrarea Asociației de proprietari este încredințata unei societăți comerciale, plata trebuie făcuta in baza unor tabele de plata a întreținerii, semnate de către președintele asociației și de către comisia de cenzori a asociație si bineînțeles stampilate.
Borderourile in baza cărora se încearcă obligarea pârâților la plata unor sume de bani prin prezenta cauza nu sunt semnate de către președintele de asociație si nici de comisia de cenzori si nu au fost afișate niciodată.
Pe borderourile de plata nu figurează numele apelanților parați.
Spațiul comercial pe care îl dețin nu are intrare . proprietari si nu este legat in niciun fel la utilități energie electrica, gaze, apa si canal, energie termica, gaze.
Sumele pe care reclamanta le invoca nu sunt arătate decât la modul general in borderouri ca fiind „alte cheltuieli”, „cheltuieli administrative”, „comision de administrare”, „total cheltuieli"”
Din așa zisele borderouri rezulta doua apartamente, iar proprietatea pârâților se constituie dintr-un imobil spațiu comercial.
Având in vedere cele expuse mai sus, solicită admiterea acestui motiv de apel si modificând hotărârea apelata, sa se respingă ca neîntemeiata cererea de chemare in judecata formulata de către reclamantă.
Apelul a fost înregistrat pe rolul tribunalului Prahova la data de 06.02.2015 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea, ca legala si temeinică, a hotărârii pronunțate de Judecătoria Campina, arătând că, în ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Asociației de P. nr. 5 B., în sensul că înscrisurile au fost întocmite de către administratorul ., fără a fi semnate de către reclamantă, instanța de fond a respins ca neîntemeiată această excepție, având în vedere că prin contractul de administrare nr. 196/30.12.2010 societatea Seimo Imob SRL s-a obligat să presteze activitatea de administrare a condominiului care include activități de administrare tehnică și activități de contabilitate și casierie în favoarea asociației de proprietari în calitate de beneficiară iar listele de plată lunare au fost avizate, reținându-se ca potrivit art. 35 alin.1 din Legea 230/2007 modificată si completata, pentru activitatea de administrare tehnică, de contabilitate și casierie, Asociația de P. poate angaja fie persoane fizice atestate, fie poate încheia contract de administrare cu persoane juridice specializate și autorizate ori care au ca obiect de activitate numai domeniul asociațiilor de proprietari.
Referitor la excepția invocata in apel, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților, in mod corect instanța de fond a reținut ca apelanții au devenit proprietari ai spațiului comercial 01 și 02 situat la parterul blocului 25, în luna decembrie 2011 conform contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 6332/2011, iar cheltuielile administrative au fost calculate pentru perioada ianuarie 2011-decembrie 2013, iar pe de alta parte instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în ceea ce privește cheltuielile administrative pentru perioada ianuarie 2011-decembrie 2011 în sumă de 202,56 lei aferente spațiului 01 precum și aferente spațiului 02 în sumă de 199,26 lei și să respingă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane tară calitate procesuală pasivă.
Cu privire la celelalte motive de apel, reclamanta a arătat că, potrivit disp. art. 3 lit. e din Legea 230/2007, cota-parte indiviza este cota-parte de proprietate care îi revine fiecărei proprietăți individuale din proprietatea comună și este egală cu raportul dintre suprafața utilă a proprietății individuale și totalul suprafețelor utile ale tuturor proprietăților individuale.
In temeiul disp. art. 43 din HG 1588/2007, cheltuielile pe cota parte indiviză de proprietate în funcție de suprafața utilă a apartamentelor, a spațiilor cu o altă destinație decât cea de locuință, reprezintă cheltuielile efectuate pentru administrarea, întreținerea, repararea, exploatarea, și după caz consolidarea părților de construcții și instalații din condominiu aflate în proprietate comună.
Urmare a probelor administrate in cauza, rezultă că apelanții pârâți dețin în proprietate imobilul situat în B., Aleea Parcului, .. Prahova, constând in doua spatii comerciale care fac parte din blocul sus menționat care reprezintă un condominiu administrat de către asociație, fiind compus din mai multe apartamente aparținând unor persoane fizice în calitate de proprietari, astfel încât asociația de proprietari, asigură administrarea propriu-zisă a întregului condominiu, încheind în acest scop un contract de administrare cu ., motiv pentru care au fost afișate lunar listele de plată privind cheltuielile comune datorate de către toți locatarii condominiului respectiv, calculate în raport de cota indiviză deținută din condominiu de fiecare proprietar, inclusiv de către pârâții apelanți.
Deci, atâta timp cât reclamanta, în calitate de asociație de proprietari administrează întregul . multe apartamente, constituind un condominiu, iar pârâții dețin doua spații la parterul blocului, înseamnă că în realitate toate persoanele fizice sau juridice care dețin spații locative în condominiul respectiv au o cotă parte indiviză din întregul . ale acestuia, aflate în coproprietate forțată datorită destinației, modului de folosire a întregului condominiu, inclusiv asupra instalațiilor aferente acestuia.
De altfel, în condițiile în care toți deținătorii de spații locative din condominiul respectiv au o cotă parte indiviză asupra părților comune ale blocului respectiv, cota parte determinată de coproprietatea forțată asupra acestor părți comune, ținându-se seama de modalitatea de construire a condominiului, înseamnă că toți proprietarii de apartamente din condominiul respectiv, deci inclusiv pârâții au obligația să suporte cheltuielile generate de folosirea spațiilor comune proporțional cu partea indiviză deținută din aceste spații, cheltuieli constând în administrarea, întreținerea, repararea, exploatarea acestor spații, adică toate cheltuielile suportate efectiv de către Asociația de P. care administrează toate aceste spații.
Apărările apelanților pârâți în sensul că nu ar deține nicio cotă parte indiviză din condominiu, având spațiile separat de restul apartamentelor, fiind imposibilă obligarea sa la plata unor cheltuieli comune, consideram ca nu pot fi avute în vedere deoarece în realitate chiar dacă în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare deținut de parați ca fiind titlu de proprietate, nu există nicio mențiune referitoare la dobândirea unei cote părți indivize din anumite spații comune ale blocului, la stabilirea unei obligații de plată în sarcina pârâților privind cheltuielile comune efectuate de Asociația de P., se ține seama în exclusivitate nu numai de actele de proprietate ale titularilor de apartamente, ci și de specificul condominiului, de existența unor spații aflate în coproprietate forțată, spații care trebuie întreținute datorită naturii, destinației acestora, toți proprietarii de apartamente având obligația să contribuie în acest scop proporțional cu suprafața spațiului locativ pe care o dețin în proprietate.
Apelanții au formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor formulate si argumentelor invocate prin întâmpinare de către intimata si admiterea apelului, așa cum a fost formulat, reluând în esență susținerile din cererea de apel.
Prin decizia civilă nr. 2483/18.06.2015 Tribunalul Prahova a respins excepția nulității cererii de apel pentru indicarea unei alte hotărâri decât cea pronunțată de instanța de fond și a respins apelul declarat de apelanții – pârâți C. N. Și H. E. împotriva sentinței civile nr. 3294/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității cererii de apel pentru indicarea unei alte hotărâri decât cea pronunțată de instanța de fond, tribunalul a reținut că potrivit art. 470 alin. 1 lit. b NCPC, cererea de apel va cuprinde indicarea hotărârii care se atacă, dispoziție prevăzută sub sancțiunea nulității. Hotărârea atacată trebuie individualizată prin indicarea instanței care a pronunțat-o, a numărului sentinței și a datei pronunțării, precum și a numărului dosarului.
În prezenta cauză hotărârea, instanței de fond a fost pronunțată de judecătoria Câmpina sub nr.3294 din 29.10.2014, apelul fiind declarat împotriva sentinței civile nr.3294/29.11.2014 pronunțată de judecătoria Ploiești.
Analizând cererea de apel, din perspectiva respectării dispoziției legale sus indicate, tribunalul a reținut că numărul de dosar a fost corect, fiind indicat corect și indicativul judecătoriei Câmpina, de asemenea se indică corect numărul sentinței, fiind greșit indicată data pronunțării și instanța care a pronunțat-o, astfel că, se poate reține că cererea de apel cuprinde suficiente elemente care să permită cu certitudine identificarea hotărârii atacate. Pe care de consecință, tribunalul a respins excepția nulității cererii de apel pentru indicarea unei alte hotărâri decât cea pronunțată de instanța de fond.
Cu privire la primul motiv de apel, potrivit căruia apelanții au arătat că înțeleg să critice hotărârea instanței de fond deoarece nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive privind parații din prezenta cauza invocată de aceștia prin întâmpinare tribunalul a reținut că această critică este nefondată și a respins-o ca atare.
Astfel, din conținutul sentinței apelate rezultă că instanța fondului s-a pronunțat asupra acestei excepții admițând-o pentru perioada ianuarie 2011-decembrie 2011, perioadă în care pârâții nu au avut calitatea de proprietari ai părții din condominium în raport de care s-au formulat pretențiile reclamantei, reținând implicit că pentru restul perioadei deduse judecății pârâții au calitate procesuală pasivă.
De altfel, instanța a motivat corect soluția adoptată cu privire la această excepție, reținând că pârâții au devenit proprietari ai spațiului comercial 01 și 02 situat la parterul blocului 25, în luna decembrie 2011 conform contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 6332/2011, ceea ce înseamnă că numai după această dată acestora li se putea solicita plata cheltuielilor administrative datorate în această calitate, aspect analizat, cum era și firesc, odată cu analiza pe fond a pretențiilor deduse judecății cu excluderea perioadei ianuarie 2011- decembrie 2011, perioadă pentru care, urmare a admiterii excepției acțiunea a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, potrivit căruia apelanții au arătat că instanța de fond nu a răspuns la excepția imposibilității de reprezentat al ., in ceea ce privește Asociația de P., tribunalul a constatat că și această critică este nefondată și a respins-o ca atare, reținând că această excepție a fost analizată și corect soluționată în cadrul analizei excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Astfel, s-a reținut în mod corect că prin contractul de administrare nr. 196/30.12.2010 societatea Seimo Imob SRL s-a obligat să presteze activitatea de administrare a condominiului care include activități de administrare tehnică și activități de contabilitate și casierie în favoarea asociației de proprietari în calitate de beneficiară iar listele de plată lunare au fost avizate de reclamantă.
În acest sens, potrivit art. 35 alin. 1 din Legea 230/2007 modificată și completată, pentru activitatea de administrare tehnică, de contabilitate și casierie, asociația de proprietari poate angaja fie persoane fizice atestate, fie poate încheia contract de administrare cu persoane juridice specializate și autorizate ori care au ca obiect de activitate numai domeniul asociațiilor de proprietari.
Ca atare, instanța fondului a analizat aspectul legat de posibilitatea ca . să reprezinte Asociația de proprietari, reținând corect aplicabilitatea, din această perspectivă a disp. art. 35 alin. 1 din Legea 230/2007.
Cu privire la cea de a treia critică, potrivit căreia apelanții au arătat că instanța de fond a obligat pârâții, în mod netemeinic si nelegal, la plata sumei de 401,13 lei reprezentând cheltuieli administrative restante ianuarie - decembrie 2013 pentru spațiul comercial nr. 01 si a sumei de 399,63 lei reprezentând cheltuieli administrative restante ianuarie - decembrie 2013 pentru spațiul comercial nr. 02, tribunalul a constatat că și aceasta este nefondată și a respins-o ca atare.
Astfel, cum corect a reținut instanța fondului, prin clădire - . condominiu se înțelege proprietatea imobiliară formată din proprietăți individuale, definite apartamente sau spații cu altă destinație decât cea de locuințe și proprietatea comună indiviză potrivit art. 3 lit. a din Legea 230/2007.
Din contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 6332/2011, proprietatea pârâților este situată la parterul blocului 25 și face parte din blocul de locuințe sau condominiu, administrat de . ca reprezentant al Asociației de proprietari nr. 5 (ale cărei hotărâri se aplică tuturor proprietarilor condominiului indiferent dacă au sau nu calitatea de membrii ai asociației), astfel că devin incidente dispozițiile art. 43 din HG 1588/2007, potrivit cărora cheltuielile pe cota indiviză de proprietate în funcție de suprafața utilă a apartamentelor și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință reprezintă cheltuielile efectuate pentru administrarea, întreținerea, repararea, exploatarea și după caz, consolidarea părților de construcții și instalații din condominiu aflate în proprietatea comună.
Corect a apreciat instanța fondului că, potrivit disp. art. 3 lit. e din Legea 230/2007, care menționează ce reprezintă cota parte indiviză respectiv cota parte din proprietate care îi revine fiecărei proprietăți individuale din proprietatea comună și este egală cu raportul dintre suprafața utilă a proprietății individuale și totalul suprafețelor utile ale tuturor proprietăților individuale se poate determina cota indiviză care revine pârâților, pentru care datorează cheltuieli administrative.
De altfel, așa cum a observat și instanța fondului și fostul proprietar a plătit cota cuvenită din aceste cheltuieli, cotă datorată potrivit acelorași dispoziții sus citate și nu funcție de titularul dreptului de proprietate.
Cum în listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere și a cheltuielilor administrative se regăsește și cota indiviză din proprietatea comună care revine pârâților, ca proprietari ai unei părți din condominium, calculată potrivit dispozițiilor legale menționate anterior și raportat la prevederile art. 50 din Legea nr. 230/2007, modificată și completată, tribunalul a constatat că în mod corect s-au admis în parte acțiunile conexe și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 401,13 lei pentru spațiul 01 și suma de 399,63 lei pentru spațiul 02 reprezentând cheltuieli administrative restante aferente perioadei ianuarie 2012- decembrie 2013.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art. 480 NCPC, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii pârâții C. N. și H. E. au formulat contestație în anulare, solicitând admiterea contestației, anularea Deciziei civile nr. 2483/18.06.2015, iar în rejudecarea cauzei, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 3294/29.10.2014 a Judecătoriei Câmpina, în sensul respingerii acțiunii promovate de Asociația de P. nr. 5 B., ca neîntemeiată, iar în subsidiar, admiterea apelului, casarea sentinței civile nr. 3294/29.10.2014 a Judecătoriei Câmpina și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea suplimentării probatoriului.
În motivarea contestației în anulare, pârâții au învederat instanței faptul că, în fapt, decizia civilă a cărei anulare se cere, a fost pronunțata în mod greșit, dezlegarea acesteia fiind rezultatul unei erori material, cu consecințe deosebit de grave asupra lor. In acest sens sunt incidente prevederile art. 503 alin (2) pct 2 NCPC.
Astfel, așa cum în mod eronat s-a reținut în sentința Judecătoriei Câmpina, contestatorii au arătat că dețin in proprietate un singur spațiu comercial, situat in B., .. 4, .. Prahova, situație demonstrata cu înscrisul Contract de vânzare cumpărare.
Tocmai de la faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat ca ar fi proprietari a 2 spatii comerciale, așa cum în mod tendențios a arătat reclamanta în cererea de chemare în judecată, s-a menținut și în calea de atac a apelului aceasta situație nereală, faptul că ar exista 2 spatii comerciale la parterul blocului nr. 25, pentru fiecare din acestea fiind calculate de către reclamanta cheltuieli pe cota indiviza.
Însa, cota indiviza nu este prevăzuta în titlul lor de proprietate iar faptul că Asociația de proprietari le-a împărțit proprietatea în 2 părți, stabilind cote indivize, este nelegal și contravine flagrant situației reale.
Contestatorii au menționat că, atât instanța de fond, cât și cea de apel, nu au avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. i din Legea 230/2007, „cheltuieli ale asociației de proprietari - cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum si cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii si care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale”.
Or, așa cum au susținut și demonstrat cu înscrisuri atât la fond cat și în apel, spațiul comercial pe care pârâții îl dețin nu are intrare . proprietari iar toate serviciile de care dispunem (apa, energie electrica, gaze etc.) sunt facturate individual, astfel ca nu pot fi obligați la plata unor cheltuieli administrative.
Față de aceste motive, contestatorii apreciază că soluția pronunțata de Tribunalul Prahova este rezultatul unei erori materiale, fiind incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 NCPC, dezlegarea legala acțiunii Asociației de P. necesitând administrarea mai multor probe privind starea de fapt, probe pe care le-au cerut în faza apelului dar au fost respinse în mod greșit, rezultatul fiind pronunțarea unei hotărâri judecătorești total greșite.
Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 12.10.2015 sub nr._ .
La data de 27.11.2015 intimata Asociația de P. nr. 5 B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, intimata a arătat că prin această contestație în anulare se critica decizia civila nr. 2483/18.06.2015 pronunțata de Tribunalul Prahova, ca fiind pronunțata in mod greșit, dezlegarea acesteia fiind rezultatul unei erori materiale cu consecințe grave asupra acestora, apreciind astfel că ar fi incidente dispozițiile art. 503 alin, 2 pct. 2 NCPC, motivându-se că eroarea consta în reținerea greșita de către instanța de fond a faptului că sunt proprietari a 2 spatii comerciale, iar că Asociația de P. le-a împărțit proprietatea în 2 părți, stabilind cote indivize
De asemenea, în motivarea contestației s-a arătat că ambele instanțe nu au avut în vedere dispozițiile legale referitoare la cheltuielile asociației de proprietari, ca atât timp cât spațiul comercial deținut are intrare aparte, precum si servicii-utilități separate, consideră ca nu pot fi obligați la plata „unor" cheltuieli administrative.
Intimata a arătat că, în opinia sa, contestatorii persista în nerespectarea prevederilor legale.
Spațiul comercial proprietatea contestatorilor se afla la parterul blocului 25 din orașul B., . și face parte dintr-un condominiu, așa cum este definita aceasta noțiune prin art. 3 lit. a) din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, neputând fi separat fizic si tehnic de condominiu cu instalațiile comune aferente, făcând parte din Asociația de P. nr. 5 B..
De asemenea, spațiul comercial beneficia de conducte de apa potabilă și menajera, pereți, subsol, acoperiș toate fiind comune blocului de locuințe din care face parte acesta, astfel fiind face parte dintr-un condominiu în sensul Legii 230/2007.
Listele lunare de plată a întreținerii, afișate Ia avizier, trebuie să îi cuprindă și pe proprietarii spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, de la parter.
Neintroducerea lor la achitarea întreținerii înseamnă favorizarea proprietarilor spațiilor comerciale, ale căror obligații financiare sunt suportate astfel de ceilalți locatari.
Astfel, intimata a arătat că în situația de față nu se poate vorbi de vreo „eroare" în sensul disp. art. 503 alin. 2 pct 2 NCPC.
Conform jurisprudenței acest motiv al contestației în anulare speciale se referă Ia săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale - cum ar fi respingerea recursului în mod greșit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, soluționarea recursului în absența motivelor de recurs, care nu au fost transmise de instanța a cărei hotărâre se atacă, mențiuni greșite referitoare la incidente procedurale, pronunțarea asupra altei hotărâri decât cea recurată, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.
Intimata a susținut că în anul 2010, la momentul înființării Asociației de P. nr. 5 B., spațiul comercial în litigiu era împărțit în doua părți distincte, printr-un perete despărțitor, iar în fiecare din acestea își desfășurau activitatea doua societăți comerciale, fiecare din ele deținând spațiul respectiv cu chirie.
Din probele administrate cu ocazia judecații, s-a demonstrat ca de la acea data și până în prezent în listele lunare de plată au fost evidențiate distinct 2 spatii comerciale iar proprietarii spațiului comercial, inclusiv contestatorii, au fost înștiințați despre drepturile și obligațiile ce le revin în cadrul Asociației de P. dar au refuzat orice colaborare, motivând inexistenta vreunei legături sau obligații legale.
Intimata a mai precizat că este de reținut si atitudinea proprietarilor spațiului de a încălca prevederile imperative ale art. 20 din Legea 230/2007, art. 12 pct. b, f si g din HG 15S8/2007, întrucât Ia momentul întocmirii actului de vânzare-cumpărare, când nu au solicitat adeverința din partea Asociației de P., cu toate că la acel moment în evidențele sale contabile în spațiul comercial au funcționat 2 firme si existau debite ce reprezentau cheltuieli administrative conform legii.
Inițial, la data de 27.02.2014, Asociația de P. nr. 5 B. a formulat doua cereri de chemare în judecata împotriva pârâților C. N. si H. E., dosare ce au ca obiect „pretenții civile”, iar urmare a excepției conexității invocată de pârâți, dosarul nr._ ce privea spațiul comercial nr. 1 a fost conexat la dosarul nr._ ce privea spațiul comercial nr. 2 iar prin hotărârea judecătoreasca, contestatorii fiind obligări sa plătească cheltuielile administrative restante aferente spatiilor comerciale deținute.
Spațiul comercial proprietatea contestatorilor a fost împărțit în doua unități distincte, flecare din ele cu intrări separate, dar nu de Asociația de P., ci de vechiul proprietar H. T. și de actualii proprietari C. N. si Hirsh E., de-a lungul timpului mai multe societari comerciale desfășurându-si activitatea.
Contractul de administrare a fost încheiat intre societatea de administrare și Asociația de proprietari prin reprezentanții săi si este valabil încheiat pentru toate proprietățile din acea asociație.
Asociația de P. nr. 5 B. este administrata de ., conform contractului de administrare numărul 196/30.12.2010, la punctul IV.1, este reglementat prețul prestației denumit comision, negociat după cum urmează; 8.00 lei pentru fiecare apartament/lună si 16.00 lei pentru fiecare spațiu în care firmele desfășoară activitate în imobil /luna si nu spațiu comercial.
Având in vedere aceste considerente, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de contestație în anulare formulate de către contestatorii C. N. și H. E., a dispozițiilor legale incidente, conform art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC, tribunalul constată că aceste motive nu pot fi primite, contestația fiind inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară ce se poate exercita doar asupra hotărârilor irevocabil, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
Astfel, art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC stabilește că hotărârile (…) pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când (…) dezlegarea dată este rezultatul unei erorimateriale.
În cauză, se reține că prin prezenta contestație în anulare s-a susținut, în esență, faptul că, atât prima instanță, cât și instanța de apel, au interpretat în mod eronat înscrisurile aflate la dosar, reținând că pârâții C. N. și H. E. ar fi proprietarii unui singur imobil situat în B. și nu a două spații comerciale, cota indiviză nefiind prevăzută în titlul de proprietate.
De asemenea, pârâții au susținut că în mod greșit au fost interpretate prevederile Legii 230/2007, fiind obligați la plata cheltuielilor asociației de proprietari, atâta timp cât spațiul comercial are intrare aparte, precum și servicii-utilități separate, astfel că nu pot fi obligați la plata unor cheltuieli administrative.
Din această perspectivă, tribunalul apreciază că motivele invocate de pârâți în susținerea contestației în anulare nu se referă la erori materiale făcute de instanța de apel, așa cum prevede textul de lege indicat drept temei de drept al contestației în anulare.
Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, prin erori materiale se înțelege confundarea unor elemente sau date materiale, cum ar fi data la care s-a promovat un apel, existența ori inexistența chitanței de plată a taxei de timbru aferente apelului etc.
Cu alte cuvinte, este vorba despre aprecieri ori constatări ale instanței de apel pentru verificarea cărora nu a fost nevoie de reexaminarea fondului litigiului ori reaprecierea probelor, și nu greșeli de judecată propriu-zise, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor în vigoare.
Or, în cauza de față, contestatorii au invocat drept eroare materială o pretinsă interpretare greșită a unor înscrisuri din dosar, cu privire la dreptul de proprietate al pârâților asupra unor spații comerciale, precum și în ce privește aplicarea în speța de față a dispozițiilor Legii 230/2007, în sensul dacă respectivele spații comerciale fac sau nu fac parte din condominiu.
Prin urmare, tribunalul constată că aceste critici ale pârâților nu se subscriu noțiunii de eroare materială, în înțelesul art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC, astfel că această contestație în anulare nu poate fi primită, în realitate pârâții criticând soluția pronunțată de instanța de apel pe fondul cauzei, motivele invocate vizând, în realitate, o pretinsă eroare de judecată, și nu o eroare materială.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, tribunalul va respinge ca fiind inadmisibilă contestația în anulare formulată de pârâții C. N. și H. E. împotriva deciziei civile nr. 2483/18.06.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, criticile cu privire la decizia atacată, invocate de cei doi pârâți, neîmbrăcând forma unei erori materiale, așa cum prevede art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC.
De asemenea, conform art. 453 NCPC, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulate de contestatorii C. N., CNP_, și H. E., CNP_, ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Ploiești, .. 9, ., ., împotriva deciziei civile nr. 2483/18.06.2015 pronunțate de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR. 5, cu sediul în B., ..6, ., jud. Prahova, C._, prin administrator ., cu sediul în Câmpina, ., nr. 10, ., ., ca fiind inadmisibilă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2015.
Președinte, Judecător,
P.-A. A. Ș. O.-C.
Grefier,
S. L.-F.
Red. O.C.Ș. /Tehnored. B.G.G.
5 ex./22.12.15
D. fond_ Judecătoria Câmpina
J. f. C. M.
D. apel_ Tribunalul Prahova
J. apel M. G. – M. C.-A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3290/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 3316/2015.... → |
|---|
