Succesiune. Decizia nr. 3030/2015. Tribunalul PRAHOVA

Decizia nr. 3030/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 3030/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 3030

Ședința publică din data de 29.10.2015

PREȘEDINTE – N. A.

JUDECĂTOR – M. N.

GREFIER – L. E. A.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. D., CNP_, domiciliat in M.. .. 31, ., ., identificat cu CI . nr._, cu domiciliul ales la C..Av. B., din M., ., ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 346/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. C., CNP_, domiciliată în București, ., ., S. I. G., CNP_, domiciliat in Aiud, . 4, ., jud. A., S. T., CNP_, domiciliat in București, ., nr. 5, ., V. M., CNP_, domiciliată in București, ., nr. 10, ., ., sector 3 și S. C., CNP_, domiciliat in ..

Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 25,00 lei, conform chitanței nr._/27.10.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul reprezentat de avocat B. V., lipsă fiind intimații.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au fost depuse la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de intimata V. M..

Apărătorul apelantului depune la dosar chitanța nr._/27.10.2015, privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 25,00 lei, anulată și atașată la dosarul cauzei. Solicită suplimentarea probatoriului cu proba cu înscrisurile anexate cererii de apel și proba cu martorul indicat în cererea de apel, cu care dorește să dovedească actele de acceptare unilaterală a moștenirii. Arată că nu are alte acte de depus.

Tribunalul încuviințează pentru apelant proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind că proba este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea cauzei. Față de întreg materialul probator administrat în cauză și actele de la dosar, respinge proba cu un martor solicitată de apelant.

Apărătorul apelantului arată că nu are alte cereri de formulat.

Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de apel.

Apărătorul apelantului, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului. Referitor la primul capăt de cerere, prin care a solicitat să se constate că apelantul este unicul moștenitor, arată că soluția instanței este nelegală și netemeinică, motivarea este lacunară, scurtă, conține o singură frază, care nu lămurește situația dedusă judecății, dând chiar o interpretare greșită a cererii.

Astfel, reclamantul nu a solicitat să se constate un fapt negativ general, ci unul pozitiv și personal, nu a solicitat să se constate că nu mai există alți moștenitori în afară de el, ci că din toți moștenitorii cu vocație succesorală este unicul care a acceptat moștenirea. De asemenea, nu se poate reține că nu a individualizat moștenitorii, reclamantul a adus probe în acest sens, a indicat prezumtivii moștenitori, a depus acte de stare civilă, certificate de moștenitor care fac dovada filiației.

Față de cere expuse, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, reținerea cauzei spre judecare și admiterea și a primului capăt de cerere, urmând că se constate că apelantul este unicul moștenitor al defunctului S. R., care a acceptat moștenirea prin declarație notarială și tacit prin preluarea actelor și bunurilor defunctului, având în vedere toate probele administrate în cauză, înscrisuri, martori, interogatoriu, solicitând înlăturarea apărărilor formulate de intimata V. M., la dosar neexistând dovezi din care să rezulte că aceasta a acceptat tacit moștenirea. Aceasta a depus la dosar două acte emise în iunie 2014, cu mult peste termenul legal de acceptare a moștenirii. Referitor la declarația dată în fața unui avocat, aceasta nu face dovada acceptării moștenirii nici expres nici tacit, în sensul art. 1108 alin. 2 și 3 N.C.civ. Această declarație, pentru a putea să producă efectele juridice ale unei declarații exprese de acceptare a moștenirii trebuie să i se dea o dată certă, altfel nu este opozabilă altor persoane, conform art. 278 N.C.pr.civ. Susține că această declarație este dată pro causa. Nu solicită cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 25.04.2014 sub nr._, reclamantul S. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții D. C., S. I. G., S. T., V. M. și S. C., să se constatate că este unicul moștenitor al defunctului S. R., decedat la 25 noiembrie 2012 cu ultimul domiciliu in M., jud. Prahova, să se constatate că din masa succesorală face parte imobilul situat in M., .. 209, ., imobil format din 287 m.p. teren intravilan, construcție in suprafața de 39,26 mp si două anexe, una in suprafața de 27,92 mp și cealaltă în suprafața de 17, 28 mp, toate fiind construite in anul 1920, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale reclamantul arată că S. R. a decedat la 25 noiembrie 2012, ultimul său domiciliu fiind în M. jud. Prahova.

Mai arată reclamantul că, calitatea sa de moștenitor, precum și a celorlalte părți, este datorată faptului că defunctul S. R. a fost fratele lui S. T. ( parte in dosar), a lui S. N. decedat in 11 mai 2003 (ai cărui moștenitor sunt reclamantul S. D. si parații S. C. și V. M., în calitate de fii si fiică) și a lui S. D.P. decedată la 17 septembrie 1995 (cu moștenitorii D. C. si S. I.-G., în calitate de fiică și fiu). Menționează reclamantul că defunctul nu a avut copii iar soția sa a decedat anterior, respectiv la 25 ianuarie 2003.

Susține reclamantul că a solicitat instanței de judecată să se constate că este unicul moștenitor al defunctului având in vedere ca este singurul care a acceptat moștenirea, atât expres, conform declarației notariale autentificată sub numărul 36/15.01.2013 dată în fața BNP T.-M. T., dar și prin acte materiale de acceptare.

Astfel, susține reclamantul, el este cel care s-a preocupat de înmormântarea defunctului, de pomenile ulterioare până la un an, a preluat posesia imobilul din M., .. 209, ., jud. Prahova, întreținându-l dar si folosindu-l pentru el și familia sa și că restul moștenitorilor nu au făcut acte de acceptare tacită a moștenirii. Unul dintre aceștia, respectiv S. T., a făcut în acest sens și o declarație notarială de renunțare expresă la succesiunea fratelui său, declarație autentificata sub numărul 473/11.03.2013 la BNP L. M.-Ș..

În continuare reclamantul arată că masa succesorală este formată din imobilul indicat mai sus pe care defunctul l-a dobândit împreună cu soția sa prin contractul de contruire nr.922/1975 și că defunctul este singurul moștenitor al soției sale conform certificatului de moștenitor nr. 70 din 23.05.2003 autentificat de BNP M. C. în dosarul notarial nr. 99/2003.

Referitor la imobilul succesoral reclamantul face următoarele precizări:

În timpul vieții, defunctul a încheiat cu o altă persoană contractul de întreținere nr. 207/28.02.2005, contract care a fost rezolvit prin sentința civila nr. 290/18.02.2009 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul civil nr._, în consecință, imobilul a revenit în proprietate defunctului.

La data de 23 iunie 2014, pârâta V. M. a formulat întâmpinare prin care solicită instanței să respingă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată și totodată să se constatate și să se dispună că și ea are calitatea de moștenitor al defunctului S. R., decedat la data de 25 noiembrie 2012, având ultimul domiciliu in M., jud. Prahova, că din masa succesorală mai face parte si cota-parte din terenul (cota parte ca moștenitor de la def. S. D.) în suprafața de 40.557 mp si cota-parte din terenul de 24.610 mp (ca moștenitor de la def. O. M. N.. De asemenea, solicită și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea întâmpinării pârâta V. M. arată că și ea are calitatea de moștenitoare a defunctului S. R. care a fost frate cu tatăl său S. N. (decedat la 11 mai 2003), fiind sora reclamantului S. D., precizând că defunctul nu a avut copii, iar soția lui a predecedat acestuia.

Arată reclamanta că susținerea reclamantului, potrivit căreia este unicul moștenitor al defunctului, întrucât este singurul din cele șase persoane cu vocație la succesiune (S. D., S. C., V. M. - copii ai lui S. N. decedat la 11.05.2003 - frate cu defunctul; S. T. - frate al defunctului; D. C. și S. I.-G. - copii ai lui S. D. P. - soră a defunctului - decedată la 17.09.2005) nu este reală cel puțin în ceea ce o privește pe pârâtă, personal.

Pârâta V. M. solicită a se observa și a se reține că a formulat o declarație de acceptare expresă a moștenirii în data de 29 noiembrie 2012, declarație atestată de avocat S. S. cu nr.528/29.11.2012 și că a fost nevoită să procedeze în acest fel întrucât a știut de la început că fratele său, reclamant în cauză, încearcă să-i împiedice pe ceilalți succesibili să-și însușească calitatea de moștenitor, prin faptul că au existat discuții încă de la decesul tatălui lor - ocazie cu care reclamantul din această cauză nu a participat la cheltuielile de înmormântare, spunând că el va suporta costurile cu înmormântarea unchiului lor S. R. și se compensează cumva în acest fel.

La insistentele sale de a participa în cota-parte la aceste cheltuieli de înmormântare, pârâta susține că reclamantul se eschiva mereu, apoi i-a anunțat de decesul unchiului, însă a insistat să nu vină acolo pretinzând că îl înmormântează repede. De asemenea, susține că au existat suspiciuni încă înainte de decesul unchiului lor că reclamantul ar dori întreaga avere a acestuia.

Arată pârâta că a consultat un avocat care a sfătuit-o să facă declarația de acceptare prin înscris atestat, întrucât notarul nu-i va redacta și autentifica declarația de acceptare în lipsa copiei certificatului de deces și că în repetate rânduri i-a solicitat reclamantului copie după certificatul de deces însă acesta s-a eschivat, aceste eschivări fiind de fapt refuzul de a-i înmâna acest document.

Mai arată pârâta că atunci când a primit înștiințarea de la Judecătoria M., între documente regăsindu-se și certificatul de deces al defunctului S. R., a procedat la redactarea și a unui act autentic de acceptare a succesiunii, Declarația 897/02.06.2014 autentificata de Notarul Public M. P..

Menționează pârâta V. M. faptul că și pe alți succesibili cu vocație la moștenire i-a „păcălit” reclamantul, în scopul de a-și însuși întreaga moștenire. Astfel, lui D. C. (fiica lui S. P. - sora a defunctului) i-a comunicat că ea este singura care nu a renunțat și a tot presat-o să renunțe în favoarea lui, deși aceasta s-a îngrijit de defunct ducându-i în timpul vieții mâncare și bunuri necesare traiului.

În aceste condiții, pârâta solicită să se ia act de acceptarea sa expresă în ce privește moștenirea defunctului S. R. și în funcție de probele ce se vor administra în cauză și de către ceilalți pârâți să se stabilească calitatea de moștenitor a celor îndreptățiți, să se constatate care este compunerea masei succesorale și să se stabilească cotele-părți din masa succesorală ce revine fiecăruia. De asemenea, pârâta V. M. solicită cheltuieli de judecata.

Prin sentința civilă nr. 346 pronunțată la data de 08.05.2015 Judecătoria M. a constatat că la data de 25.11.2012 s-a deschis succesiunea lui S. R., născut la 03.02.1937.

A respins cererea reclamantului S. D. de a se constata că este unicul moștenitor al defunctului S. R..

A constatat că din masa succesorală a defunctului S. R. face parte imobilul situat în M., .. 209, ., jud. Prahova, imobil format din 287 mp teren intravilan, construcție în suprafață de 39,26 mp și două anexe, una în suprafață de 27,92 mp și cealaltă în suprafață de 17,28 mp, toate fiind construite în anul 1920.

A anulat cererea reconvențională formulată de V. M. ca netimbrată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul S. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții D. C., S. I. G., S. T., V. M. și S. C., să se constatate că este unicul moștenitor al defunctului S. R., decedat la 25 noiembrie 2012 cu ultimul domiciliu in M., jud. Prahova. Să se constatate că din masa succesorală face parte imobilul situat in M., .. 209, ., jud. Prahova, imobil format din 287 m.p. teren intravilan, construcție in suprafața de 39,26 mp si două anexe, una in suprafața de 27,92 mp și cealaltă în suprafața de 17, 28 mp, toate fiind construite in anul 1920. de asemene, solicită obligarea pârâților și la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 23 iunie 2014, pârâta V. M. a formulat întâmpinare prin care solicită instanței să respingă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată și totodată să se constatate și să se dispună că și ea are calitatea de moștenitor al defunctului S. R., decedat la data de 25 noiembrie 2012, având ultimul domiciliu in M., jud. Prahova, că din masa succesorală mai face parte si cota-parte din terenul (cota parte ca moștenitor de la def. S. D.) în suprafața de 40.557 mp si cota-parte din terenul de 24.610 mp (ca moștenitor de la def. O. M. N.. De asemenea, solicită și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 954 cod civil moștenirea unei persoane se deschide la momentul decesului acesteia.

Văzând certificatul de deces de la fila 7, instanța urmează să constate că succesiunea defunctului S. R. s-a deschis la data de 25.11.2015.

Referitor la cererea reclamantului de a se constata că este unicul moștenitor al defunctului S. R., instanța de fond a respins-o pentru următoarele considerente:

Reclamantul nu poate proba un fapt negativ general, și anume că nu mai există alți moștenitori în afară de el, fără ca, în prealabil, să îi individualizeze prin cererea de chemare în judecată, pentru a putea fi astfel, verificată calitatea lor de instanță pe baza probelor administrate.

Din certificatul de atestare fiscală de la fila 37 rezultă că defunctul a avut în timpul vieții, în patrimoniu, în cotă de 100% imobilul situat în M., .. 209, ., imobil format din 287 mp teren intravilan, construcție în suprafață de 39,26 mp și două anexe, una în suprafață de 27,92 mp și cealaltă în suprafață de 17,28 mp, toate fiind construite în anul 1920, drept urmare, instanța a constatat că imobilul descris mai sus face parte din masa partajabilă a defunctului S. R..

În ce privește cererea reconvențională, instanța constatând că deși i s-a pus în vedere pârâtei reclamante să indice actele care au stat la baza evaluării bunurilor solicitate a fi aduse la masa partajabilă și să taxeze conform art. 3 din OUG nr. 80/2013, aceasta nu s-a conformat, motiv pentru care a anulat cererea ca netimbrată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței prin admiterea și a primului capăt de cerere referitor la constatarea calității de unic moștenitor a reclamantului.

În motivarea apelului reclamantul a arătat că, prin cererea de chemare în judecată a solicitat să se constate că este unicul moștenitor al defunctului S. R., decedat la 25 noiembrie 2012, cu uiumul domiciliu în M., jud. Prahova și să constatate că din masa succesorala fac parte imobilul situat în Mizii .. 209, ., jud. Prahova, imobil format din 287 mp teren intravilan, construcție în suprafața de 39,26 mp și două anexe, una în suprafață de 27,92 mp și cealaltă în suprafață de 17, 28 mp, toate fiind construite în anul 1920.

A susținut apelantul că a indicat calitatea de moștenitori a tuturor succesorilor cu vocație succesorală prezumtivă, defunctul fiind fratele lui S. T. - parte în dosar, S. N. decedat la data de 11 mai 2003 având ca moștenitori pe reclamantul S. D. și pe pârâții S. C. și V. M. și, a lui S. D. P. decedată la data de 17.09.1995 cu moștenitorii D. C. și S. losif-G.,

A mai arătat apelantul că defunctul nu a avut copii iar soția sa a decedat anterior, respectiv la data de 25 ianuarie 2003.

A susținut reclamantul că este îndreptățit să solicite să se constate că este unicul moștenitor având în vedere faptul că este singurul care a acceptat moștenirea atât expres, conform declarației notariale autentificată sub numărul 36/15.01.2013 dată în fata BNP T.-M. T. dar și tacit, prin acte materiale de acceptare, fiind cel care s-a ocupat de înmormântarea defunctului, de pomenile ulterioare până la un an, a preluat posesia imobilul din M., .. 209, ., jud. Prahova, întreținându-l dar și folosindu-l pentru sine și familia sa.

A mai arătat reclamantul că ceilalți moștenitorilor nu au făcut acte de acceptare tacită a moștenirii, iar unul dintre aceștia, respectiv S. T., a făcut și o declarație notarială de renunțare expresă la succesiunea fratelui său, declarație autentificată sub numărul 473/11.03.2013 la BNP L. M.-Ș..

De asemenea, a precizat apelantul - reclamant că a indicat și componența masei succesorale.

A învederat apelantul că toate aceste aspecte au fost reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii și, deși aceste susțineri au fost probate cu martori, înscrisuri și interogatoriu, s-a apreciat că primul capăt de cerere este netemeinic și a fost respins.

A precizat apelantul că prin apelul declarat critică soluția instanței de fond doar cu privire la primul capăt de cerere, apreciind că hotărârea este netemeinică și nelegală, motivarea instanței fiind străină de obiectul cauzei de problemele juridice invocate și de probele administrate, fiind practic nemotivata.

A susținut apelantul că, singura motivare ce se referă la primul capăt de cerere este de o fraza care se întinde pe patru rânduri și care, apreciază că este străina de cauza: „Reclamantul nu poate proba un fapt negativ general, și anume că nu mai exista alți moștenitori în afară de el, fără ca, în prealabil, să îi individualizeze prin cererea de chemare în judecată, pentru a putea fi astfel, verificată calitatea lor de instanța pe baza probelor administrate”.

Astfel că, motivată în acest fel a soluției nu numai că nu lămurește cauza dedusă judecații dar mai dă și o interpretare greșită cererii și probelor administrate, întrucât reclamantul nu a solicitai să se constate un fapt negativ general, ci unul pozitiv și personal, în sensul că instanța, în urma probelor administrate în cauza, urmează să constate calitatea sa de unic moștenitor, nu a solicitat să se constate că nu mai există alți moștenitori în afară de el, ci că din toii moștenitorii cu vocație succesorală este unicul care a acceptat moștenirea.

Mai mult, nu se poate reține că nu a individualizat moștenitorii, atât timp cât a indicat prezumtivii moștenitori, a explicat de unde provine calitatea lor de moștenitori și a depus acte de stare civilă și certificate de moștenitor care fac dovada filiației și, chiar un arbore genealogic, la solicitarea expresă a instanței de judecată, motiv pentru care nu își are rostul ultima parte din motivare în sensul că aceasta nu a putut verifica calitatea moștenitorilor din lipsa individualizării lor.

A mai arătat apelantul că ceilalți moștenitori nu au acceptat nici expres și nici tacit moștenirea, la dosarul cauzei nefiind depusă vreo cerere sau administrată vreo probă care să ateste faptul că aceștia au acceptat moștenire.

În ceea ce o privește pe pârâta V. M., susține apelantul că declarația dată în fața unui avocat care poartă nr. 528/29.11.2012 precum și Declarația notarială autentificata sub nr. 897/02.06.2014 nu fac dovada acceptării moștenirii având în vedere prevederile art. 1103 c.civ. care stabilește că termenul de opțiune succesorală este de un an de la data deschiderii succesiunii.

Cu privire la declarația dată în fața unui avocat, a susținut apelantul că nu face dovada acceptării moștenirii, nici expres în sensul art. 1108 alin. 2 c.civ., nici tacit în sensul art. 1108 alin. 3 c.civ., întrucât art. 1108 alin. 2 c.civ. prevede că „acceptarea este expresă când succesibilul își însușește explicit titlul sau calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, iar declarația dată în fața avocatului este un înscris sub semnătura privată, însă, pentru a putea să producă efectele juridice ale unei declarații exprese de acceptare a moștenirii trebuie să i se dea o data certă conform prevederilor legale, altfel nefiind opozabilă altor persoane, iar înscrisul sub semnătură privată depus la dosar nu a primii o astfel de dată în nici una dintre modalitățile enumerate la art. 278 c.pr.civ.

Pentru motivele arătate, apelantul - reclamant solicită modificarea în parte a sentinței apelate, reținerea cauzei spre soluționare a primului capăt de cerere și admitere acestuia, urmând să se constate că apelantul este unicul moștenitor al defunctului S. R., decedat la 25 noiembrie 2012 cu ultimul domiciliu în M., jud. Prahova.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. c.pr.civ.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova a fost înregistrat sub nr._ la data de 04.08.2015.

La data de 29.10.2015 intimata V. M. a formulat note de ședință și concluzii scrise, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Critica apelantului S. D. în sensul că instanța de fond în mod greșit a soluționat cererea sa în ceea ce privește calitatea sa de unic moștenitor al defunctului S. R., nu poate fi reținută.

Astfel, pe calea acțiunii deduse judecății, în temeiul disp. art. 35 NCPC și art. 1143 NCC, apelantul reclamant a solicitat să se constate că este unicul moștenitor al defunctului S. R., precum și componența masei succesorale, respectiv imobilul situat în M., .. 209, ., imobil format din 287 mp teren intravilan, construcție în suprafață de 39,26 mp și două anexe, una în suprafață de 27,92 mp și cealaltă în suprafață de 17,28 mp, toate fiind construite în anul 1920.

Conform certificatului de deces aflat la fila 7 dosar fond, la data de 25.11.2012 a decedat numitul S. R., cu ultimul domiciliu în localitatea M., jud. Prahova.

Din cuprinsul Sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 842/14.03.2013 rezultă că moștenitorii prezumtivi ai defunctului S. R. sunt părțile din prezenta cauză.

Așa cum rezultă din Declarațiile de acceptare a moștenirii formulată de intimata pârâtă V. M., respectiv declarația dată în fața unui avocat care poartă nr. 528/29.11.2012 precum și Declarația notarială autentificata sub nr. 897/02.06.2014, aceasta a declarat că acceptă în mod expres succesiunea defunctului S. R., în calitate de nepoată de frate.

Potrivit disp. art. 35 NCPC acțiunea în constatare are un caracter subsidiar, ea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, legiuitorul dând astfel preferință realizării dreptului, pentru a înlătura definitiv neînțelegerile cu privire la dreptul respectiv și, numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, permite introducerea unei cereri de constatare a dreptului.

Or, în cauză, apelantul reclamant deși avea posibilitatea de a obține recunoașterea calității sale de moștenitor în procedura reglementată de dispozițiile art. 68 – 88 din Legea nr.36/1995, s-a adresat instanței de judecată cu o astfel de sesizare, fără a face dovada imposibilității recunoașterii pretinsului drept pe calea acțiunii în realizare, cu atât mai mult mai există un prezumtiv succesor ce reclamă aceeași calitate, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Totodată, Tribunalul reține că, deși legea nu stabilește concret care anume acte realizate de succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta moștenirea, instanța de judecată va trebui să aprecieze, în concret, de la caz la caz, dacă actul săvârșit de succesibil, în această calitate, reprezintă sau nu o acceptare tacită a moștenirii.

În cauză, se constată că din atitudinea adoptată de intimata V. M. rezultă însușirea calității sale de moștenitor față de defunctul S. R., înscrisurile prezentate nefiind înlăturate printr-o dovadă contrară.

Prin urmare, câtă vreme, în temeiul disp. art. 35 NCPC apelantul reclamant a solicitat instanței direct să se constate că este unicul moștenitor în raport cu ceilalți pârâți, prezumtivi moștenitori menționați în cuprinsul Sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale, iar din probele administrate a rezultat că cel puțin unul dintre succesori a acceptat succesiunea defunctului, în mod corect a soluționat instanța de fond acest petit, astfel că motivele invocate de apelant în susținerea apelului nu se justifică.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, constatând ca neîntemeiate motivele de apel susținute de către apelantul – reclamant, potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N. C.p.c., va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 346/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria M..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant S. D., CNP_, domiciliat in M.. .. 31, ., ., jud. Prahova, identificat cu CI . nr._, cu domiciliul ales la C..Av. B., din M., ., ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 346/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. C., CNP_, domiciliată în București, ., ., S. I. G., CNP_, domiciliat in Aiud, . 4, ., jud. A., S. T., CNP_, domiciliat in București, ., nr. 5, ., V. M., CNP_, domiciliată in București, ., nr. 10, ., ., sector 3 și S. C., CNP_, domiciliat in ., jud. Buzăuca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 29.10.2015.

Președinte, Judecător,

N. A. M. N.

Grefier,

L. E. A.

operator de date cu caracter personal 5595

red. N.A./tehnored. M.E.

8 ex./ 27.11.2015

d.f. nr._ Judecătoria M.

j.f. – P. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Succesiune. Decizia nr. 3030/2015. Tribunalul PRAHOVA