Ordin de protecţie. Decizia nr. 2747/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2747/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 11849/281/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2747
Ședința publică din data de 21.09.2015
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER - M. Ș.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul Prahova
– reprezentat prin procuror G. G.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat apelantul pârât P. C. I., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ..., împotriva sentinței civile nr.9678/03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. E. A., domiciliata in Ploiești, ., ....
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul pârât personal și asistat de avocat P. M. S. și intimata-reclamantă reprezentată de avocat M. C..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 cod proc. civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ.
Apărătorul apelantului pârât, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, arătând că înscrisurile pe care dorește să le depună la dosar sunt înscrisuri in dovedirea motivelor de apel si in dovedirea netemeinicie si nelegalității soluției instanței de fond. Înscrisurile constau . al PFA P. C. cu sediul imobilului t certificat pe care l-am obținut ulterior de la registrul comerțului arata in conținutul său numărul de telefon fix pe care se preiau comenzile de la sediul PFA; declarația pe propria răspundere a reclamantei P. A. data la Registrul Comerțului, obținuta tot ulterior pronunțării sentinței, din care rezultă ca aceasta este de acord ca PFA-ul sa funcționeze pe perioada nelimitată; dovada înregistrării plângerii penale împotriva martorei care a fost audiată in cauză la solicitarea reclamantei; o conversație între apelantul parat si minor de pe meseenger in sensul celor susținute in motivele de apel.
Reprezentantul intimatei reclamante, având cuvântul, solicită respingerea probei cu înscrisuri solicitata de apelantul pârât, având in vedere că instanța de fond a apreciat in mod corect că probele administrate au fost suficiente.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de apelantul pârât, prin apărător.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelantul pârât, prin apărător, apreciind-o ca fiind legală, concludentă și pertinentă soluționării prezentei cauze, înscrisuri depuse la dosar cu notă de ședință, un exemplar al acestora fiind comunicat si apărătorului intimatei pârâte.
Apărătorul apelantului pârât depune la dosar, comunicând si părții adverse, înscrisurile menționate anterior.
Reprezentantul intimatei reclamante, având cuvântul, arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecata pentru a lua cunoștință de înscrisurile comunicate de apărătorul apelantului pârât, precum și că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului apelului.
Apărătorul apelantului pârât, având cuvântul în dezbateri, apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică si nelegală.
Arată că pentru admiterea unui ordin de protecție se cer întrunite conform legii șase condiții, iar instanța de fond a analizat doar trei din cele șase, in condițiile în care se poate admite un ordin de protecție trebuie să existe o cerere, un act de violenta, trebuie sa existe o stare de pericol, starea de pericol să pună viata și integritatea persoanei respective în pericol, trebuie sa aibă caracter provizoriu si să fie dispus pentru înlăturarea unei stări de pericol; din ansamblul motivelor nu rezulta înlăturarea si a motivele pentru care instanța a considerat ca se impune evacuarea.
Astfel, arată că în situația probelor administrate in cauză nu s-a probat in nici un fel existenta unui pericol de către reclamantă, nu s-a probat in nici un fel exercitarea de violente in sensul textului de lege astfel că instanța de fond a dispus evacuarea dintr-un imobil in condițiile in care nu există o stare de pericol probată.
Solicita a se avea în vedere că prin acțiunea formulata inițial reclamanta a arătat că in data de 06.06.2015 paratul a imobilizat-o pe un scaun, timp de 9 ore a lovit-o cu pumnii in cap si un biblioraft, si apoi in data de 08.06.2015 paratul i-a înfipt in ochi un pix.
In opinia sa, din toate actele depuse la dosar nu rezultă ceea ce s-a susținut in acțiune, afirmațiile s-au dovedit a fi nereale in condițiile in care in primul rând aceasta a arătat in acțiune ca reclamanta a fost cea care a anunțat serviciul 112 si poliția, acestea deplasându-se la domiciliu, insă din actele depuse la dosar si solicitate de pârât a rezultat contrariul, respectiv pârâtul a fost cel care a sunat.
De asemenea, consideră că nu poate fi reținută starea de pericol pentru că, conceptul juridic al actului de violență in sensul textului articolului 3 din lege arată in mod clar ca orice acțiune sau inacțiune intenționată săvârșită asupra unui membru de familie.
Solicită a se avea in vedere că, din răspunsul la interogatoriu reținut de către instanța de fond in dovedirea admiterii ordinului de protecție, rezultă doar faptul că pârâtul a aruncat in perete cu un pix si, din nefericire, din acțiunea de ricoșare a fost lovită reclamanta. Nu rezultă din nicio proba de la dosar că pârâtul a intenționat să o lovească pe reclamantă.
Instanța de fond nu a coroborat actele pe care le-a avut la dosar; fisa UPU nr._, care a fost depusa la cererea pârâtului de către serviciul de ambulantă, si care atestă că, in data de 08.06.2015 când intimata reclamantă, după ce a fost luată din domiciliu cu salvarea, a fost investigată la Spitalul Județean si acolo s-a constatat acel traumatism la nivelul globului ocular drept, că are ameteli, recomandându-se doua calmante; s-a menționat in această fișă un lucru extrem de important neavut in vedere de către instanța de fond respectiv faptul că intimata nu prezenta alte leziuni sau traumatisme vizibile; astfel incât la data de 08.06.2015 când i s-a dat drumul de la spital, aceasta nu avea pe corp alte leziuni sau traumatisme vizibile.
Intimata a răspuns la interogatoriu la răspunsul nr.6 întrebată fiind daca recunoaște ca nu s-a mai întors in ziua respectiva acasă, aceasta recunoaște ca s-a întors in aceeași zi, a stat o zi internată; acest răspuns arată o situație clară ca intimata nu s-a mai întors in domiciliu, neputând să depună nici măcar un bilet de internare, un bilet de ieșire din spital care să ateste de ce ea s-a întors pe data de 09.06.2015.
Ulterior, intimata a mers la medicul legist, in data de 09.06.2015, acesta constatând ca au mai apărut 9 echimoze violaceea; iar instanța nu a făcut nicio coroborare in aceste acte; aceste 9 echimoze violacee in data de 08.06.2015 nu existau.
Intimata nu s-a mai întors acasă decât după ce a obținut acest certificat medico-legal, dar medicul legist a spus că au fost identificate aceste 9 echimoze poziționate pe coapse, fesele anterior, nu avea acțiunea de lovire cum să fie exercitată de către parat, pe de o parte pentru că s-a susținut ca in data de 08.06.2015 a fost lovită cu pumnii in cap si cu biblioraftul timp de 9 ore si, iar pe de altă parte, faptul că medicul legist a spus că aceste echimoze datează din data de 08.06.2015; instanța de fond a ignorat aceste probe care sunt neconcordante vis-a-vis de situația expusă de reclamantă si a considerat ca există acte de violenta.
Solicită a se avea în vedere că din momentul in care s-a eliberat acest certificat medico-legal, respectiv din data de 09.06, până in data de 18.06.2015, încă 10 zile, ei au locuit împreuna, pârâta s-a întors înapoi in imobil; dacă exista o stare de agresivitate atât de marcantă din partea pârâtului, de ce s-a mai întors, conviețuind in bune condiții încă 10 zile; a părăsit domiciliul conjugal in 18.06.2015, exista la dosar adeverința eliberată de asociația de proprietari întrucât aceasta a fost scoasă de la întreținere.
Instanța de fond a considerat ca depoziția martorei reclamantei este una care „rămâne in picioare” vis a vis de declarația dată; solicită a se analiza fiindcă acesta a si fost motivul pentru care apelantul a formulat plângere penală; inadvertentele pe care le-a relatat instanței sunt cu totul marcante si sunt combătute de înscrisuri; martora a spus că a fost de față când pârâtul a îmbrâncit-o pe reclamanta, i-a adresat cuvinte urâte, ultimul incident la care a participat fiind in luna iunie, după care reclamanta, fiica martorei, a scos certificatul medico-legal. Judecătorul fondului a preluat aceasta frază in integralitatea ei dar nu a analizat si nu a făcut o coroborare cu actele dosarului; declarația martorei este combătută în mod evident de cele două procese verbale pe care Secția 3 politie le-a depus la dosar, potrivit căruia polițiștii au consemnat ca s-au deplasat la domiciliul părților si au fost identificate doar cele doua părți, respectiv paratul si reclamanta si, pe acel formular, fisa de intervenție existentă la dosar, întocmita de organele de politie, la rubrica martori identificați la locul faptei nu este nimeni, iar instanța de fond si-a motivat hotărârea pe această depoziție nereală dată de martoră.
Ulterior, arată că martora a menționat că, cu ocazia temelor, când a fost prezentă, paratul lua copilul de gat, îl strângea de gât, îl dădea cu capul de faianță, și ulterior spune că părinții se purtau frumos, astfel încât nu se știe când spunea adevărul martora.
Totodată, arată că nu există acte, nu există demersuri juridice, acte medicale, nu există plângeri, nu exista sesizări; în mod normal dacă era o astfel de situație mama copilului trebuia sa sesizeze Direcția de protecție a copilului; nu se poate crede că astfel de violente s-au perpetuat in anii trecuți iar martora a fost prezentă la asemenea lucruri.
Martora minte atunci când spune că, de fapt minorul fiind atât de agresat, refuză contactul dintre tată si fiu, nefiind adevărat acest lucru, fiind depus la termenul de astăzi un fragment dintr-o conversație din luna iulie de pe faceboock din care copilul spune altceva ca nu este lăsat de mamă si de către bunica materna sa vorbească cu tatăl, lucru care s-a întâmplat in ziua copilului de naștere când tatăl nu a putut sa-si vadă copilul.
In ceea ce privește minorul, solicită a se avea in vedere ca un copil de 12 ani nu putea sa preia cuvintele pe care mama si bunica le-au spus inclusiv in declarații, inclusiv in acțiune. Nu poate prelua un copil ad literam aceleași lucruri; mai mult un copil care se află intre doi părinți in care tatăl este cel care îl pune tot timpul să învețe, tatăl este cel care îl ține din scurt să meargă la școală, să-l verifice, si o mamă care nu se interesează vis a vis de viitorul copilului, este normal ca tendința este să se îndrepte către părintele care îl lasă să facă ce vrea. Există la dosar fisa psihopedagică la dosar, eliberată de către școala, de unde rezultă clar această situație conflictuală, copilul fiind, în prezent, corigent.
In opinia sa, instanța de fond in mod greșit a dispus evacuarea pârâtului in momentul in care la dosar sunt probe, respectiv se răspunde la interogatoriu, la întrebarea nr.10 că reclamanta are posibilitatea sa locuiască la părinții săi, se răspunde către aceasta la răspunsul nr. 9 unde recunoaște ca pârâtul nu are unde să locuiască; ea însăși face dovada cu contract de comodat pe perioada de 2 ani unde locuiește in prezent, fiind clar ca are din nou unde să locuiască, si mai mult decât atât intre momentul introducerii acțiunii - 24.06.2015 când s-a depus acest ordin de protecție si 02.09.2015 când – pronunțat hotărârea nu s-a făcut dovada unui act efectuat in detrimentul ei sau al copilului de către pârât. Depune o decizie a Tribunalului Hunedoara in care si instanța spune că atâta timp cat părțile nu mai locuiesc in momentul respectiv in domiciliul conjugal, măsura interzicerii paratului de a se apropia de reclamanta, nici evacuarea nu sunt justificate in sensul legii, o măsura restrictiva de drepturi, si marcantă de drepturi.
Totodată, arată că in imobilul respectiv funcționează un sediu de PFA; din actele depuse la dosar rezultă ca sediul PFA are in continuare obținută autorizație de funcționare, nu este vorba de o persoana care nu exercita acte in sensul celor deținute de acesta; este singura persoana care are aceste drepturi pe PFA, adică nu are un alt punct de lucru; la sediu se încheie contractele, acolo se suna de către clienți, acolo se preiau clienții in momentul in care vin neanunțați, se fac contractele, se derulează absolut toata activitatea PFA-ului si, mai mult decât atât, a depus si un RLV pentru că in sufrageria imobilului este sediul PFA-ului; in care se înființează se dă acordul celuilalt coproprietar, acest acord este valabil si astăzi, condițiile de îndeplinire ale funcționării PFA-ului sunt pe perioada nelimitată in acest imobil.
In consecință, solicită admiterea apelului, desființarea soluției instanței de fond, pe fond respingerea cererii formulată si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata fond si apel; depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei reclamante, având cuvântul în dezbateri, arată că în ceea ce privește evacuarea, este normal ca reclamanta a trebuit sa-si închirieze un apartament; era supusă unei agresiuni fizice zi de zi, violenta, . se petreceau de mult timp in familia lor, violențe la care si minorul a asistat; solicită a se avea in vedere declarația acestuia, pentru că ordinul de protecție a fost solicitat si pentru minor, de aceea a si fost audiat minorul in aceasta cauză.
Este adevărat ca este imposibil ca un copil să reia aceleași cuvinte ale mamei si bunicii, dar in momentul in care trăiește in aceeași situație, si vede aceeași situație zi de zi, nu trebuie sa spună nimeni ce sa spună când îl întreabă cineva ce se petrece in casa sa.
Arată că martora sa nu a mințit cu nimic, nu a spus ca a fost prezentă in data de 08.06.2015; a spus că a fost prezentă când a fost îmbrâncită reclamanta, in jurul Paștelui in luna aprilie, nicidecum că ar fi fost prezentă in data de 08.06.2015, pentru că martora este mama reclamantei, locuieste in ., venea destul de rar la părți in casă tocmai datorită situației conflictuale la care aceasta a asistat in anumite situații când a venit sau le cunoștea de la copil și de la reclamanta.
Cu privire la situația școlara, reclamanta a făcut o sesizare la Inspectoratul Școlar pentru ca din acea adeverință rezulta un aspect care nu corespunde realității, în sensul că apelantul era cel care merge foarte des la școala; copilul a spus că tatăl a fost o singura data la școala, reclamanta fiind cea care se interesa de situația copilului său si ținea legătura cu diriginta acestuia.
Faptul ca minorul nu a vrut să mai vorbească cu tatăl lui este pentru că minorul este foarte speriat, din declarația acestuia in fața instanței de fond, că paratul este nervos tot timpul, ca îl amenință ca îl bate, îl înjură, îl dă cu capul de pereți, l-a strâns de gat si îl amenință, aspecte confirmate și de martora reclamantei care a primit telefon in ziua in care paratul i-a spus minorului ca îl omoară, că îl strânge de gat când se întoarce si îi taie si o mână. Copilul fiind foarte speriat, și întrucât mama acestuia lucrează . medicamente in Otopeni, nu avea cum să ia legătura cu aceasta, bunica materna fiind singura persoana pe care a apelat-o copilul spunându-i că tata a spus ca îl omoară când se întoarce, ca îl strânge de gat si îi taie mana.
Arată că in data de 6.08._ paratul a dus copilul la mama reclamantei in . întors acasă, a imobilizat-o pe reclamantă pe un scaun unde a ținut-o timp de 9 ore si jumătate si a lovit-o lovită in cap, pentru ceva fictiv presupus de apelantul parat, în sensul că ar avea o relație extraconjugală, adulterul nefiind o scuză ca pârâtul să devină violent, să-si lovească soția de atâtea ori.
Această situație a convins-o pe reclamanta să-si caute un alt imobil, pentru ca trăia . ea cât și copilul; a amânat pentru data de 18.06.2015 pentru că a trebuit să găsească o locuință, să creeze condiții copilului, pentru că pleca din imobil cu copilul și trebuia sa închirieze un imobil care să creeze acestuia aceleași condiții pe care le avea si acasă; a fost nevoită să-l mute pe copil la altă școala care aparține de adresa la care s-a mutat.
Cu privire la certificatul medico legal, arată ca atunci când reclamanta a mers la spital in data de 08.06.2015 s-a dus pentru leziunea de la ochi, nu s-a dezbrăcat să arate medicului ce leziuni avea; era normal să nu apară in data de 08.06.2015 pe actul de la Spitalul Județean acele leziuni, dar mergând la medicina legala a fost întrebată daca mai sunt si alte leziuni, ea spus si de data de 06.06.2015 că a fost lovită, iar acele leziuni sunt menționate si in notele scrise, certificatul medico legal spune clar că acele leziuni erau coapsele anterioare.
Cu privire la faptul ca s-a formulat plângere penala si s-a depus in acest sens un număr de înregistrare, solicită a nu se avea in vedere faptul că s-a depus această plângere pentru mărturie mincinoasă pentru ca nu exista nicio soluție decât un număr de înregistrare.
Reclamanta are o plângere penala la politie, plângere in care si minorul a fost audiat, in urma sesizării la 112 s-a format si acolo un dosar in care reclamanta a mers si a dat declarație, iar cu privire la aspectul că în acțiune s-a menționat că reclamanta a fost cea care a chemat salvarea, nu are nicio importantă că paratul după ce a aruncat un pix in perete care niciodată nu o să ricoșeze in ochiul unei persoane; este de domeniul fantasticului sau apelantul este foarte îndemânatic. Cu cheltuieli de judecata conform chitanței ce o depune la dosar.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul în dezbateri, arată că este adevărat că probele din aceasta cauză se pretează la interpretări, si in asemenea situații Curtea Europeana a spus ca trebuie avute in vedere împrejurările de necontestat, suficient de puternice de natura sa releve împrejurări relevante.
Aceste împrejurări sunt următoarele: in ziua de 08.06.2015 a avut loc un incident intre părți, urmare căruia a fost solicitată ambulanta; reclamanta a ajuns la spital, s-au constatat leziuni pentru care i-au fost acordate îngrijiri medicale. Reprezentantul apelantului nu a explicat nici in motivele de apel si nici in pledoaria susținută in ședința de astăzi, cum s-au produs intimatei reclamante leziunile la nivelul coapselor; este adevăr ca in actul medical încheiat la secția UPU de la Spitalul Județean Ploiești s-a efectuat o anumită consemnare iar in actul medico-legal o altă consemnare. Este credibilă susținerea paratei; medicul legist știe ce să caute, ce să consemneze; la UPU s-au dus pentru îngrijiri medicale, neimpunându-se acolo ca reclamanta să arate vânătăile de pe picioare.
Totodată, reprezentantul Parchetului apreciază că trebuie avută in vedere starea de surescitare in care se afla intimata, iar la UPU a mers pentru traumatism ocular, cefalee, amețeli fără alte leziuni sau traumatisme vizibile, fiind evident că nu a fost dezbrăcată la Spitalul de Urgență pentru a se constata vânătăile; această inadvertență trebuia valorificată de apelantul parat, fiind de înțeles susținerile formulate.
De asemenea, arată că împrejurarea ca minorul nu are rezultate bune la învățătură este de natură sa determine un bărbat responsabil sa aibă o manifestare mai expresiva care, uneori, poate degenera in violentă; aceasta este dovada preocupării pârâtului pentru respectivul copil, dar nu este dovada ca nu s-a manifestat violent.
Pe rol, este o acțiune de divorț, a fost formulata o plângere penală, sunt împrejurări care atestă că in cauză pârâtul a exercitat violente împotriva reclamantei.
Totodată, a fost valorificată si împrejurarea că la locuința pârâtului este sediul unui PFA, dar evacuarea având drept consecința anumite disfuncții, un anumit deranj privind activitatea firmei, este firească; există însă procedee tehnice de redirecționare a apelurilor, iar in prezent este mai uzitat de clienți un telefon mobil decât un telefon fix.
Consideră că s-a dovedit violența cu privire la reclamantă, starea de pericol, sens in care solicită respingerea apelului si menținerea hotărârii.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/330/2014 la data de 24.06.2015 reclamanta P. E. A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. C. I., instituirea unui ordin de protecție conform Legii 217/2003, prin care să se dispună evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei, obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime de cel puțin 100 m față de aceasta; să păstreze o distanță minimă de 100 m față de minorul P. S. I., născut la data de 02.07.2003, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic prin corespondență sau în orice alt mod.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul, care a avut un comportament violent atât fizic, cât și verbal față de ea, imediat după încheierea căsătoriei.
Reclamanta a mai susținut că deși actele de violență au fost tot mai dese în ultimele luni, a crezut că, poate comportamentul acestuia se va schimba situația a degenerat, în sensul că ori de câte ori este lovită, minorul, care intervine să îi ia apărarea este lovit și el de tatăl său.
A mai arătat reclamanta că, pârâtul în data de 06.06.2015, după ce a dus minorul la domiciliul bunicii materne, s-a întors acasă și a chemat-o în bucătărie, în jurul orei 14,00, unde a obligat-o să se așeze pe scaun, iar din acel moment, timp de 9 ore și jumătate, a obligat-o să rămână așezată pe scaun, perioadă în care a fost lovită cu un biblioraft, cu pumnii în cap și trasă de păr, sub motivația că ar avea o aventură cu un coleg.
S-a mai precizat de reclamantă că, în data de 08.06.2015, în urma unor discuții pe aceeași temă, i-a aruncat și înfipt un pix în ochiul drept, fiind nevoită să cheme salvarea și poliția, ulterior mergând la spital și prezentându-se la Serviciul de Medicină Legală, a obținut certificatul medico-legal nr. 803 din data de 09.06.2015, care atestă necesitatea unui număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor de pe corp și ochiul drept.
Reclamanta a mai arătat că la data de 19.06.2015 a formulat plângere penală împotriva pârâtului, iar la data de 10.06.2015, a introdus acțiunea de divorț ce formează obiectul dosarului nr._/281/2015.
La dosarul cauzei reclamanta a depus înscrisuri, respectiv certificatul medico-legal nr. 803/09.06.2015, copia plângerii penale formulată împotriva pârâtului, copia cărții sale de identitate, certificatul de căsătorie, certificatul de naștere al minorului și fișa de consultații.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 23 alin. 1 lit. a, d, f, din legea 217/2003
În conformitate cu art. 27 alin. 4 din Legea 217/2003 a fost desemnat un apărător din oficiu pentru pârât.
La data de 03.07.2015 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că nu sunt reale susținerile reclamantei cu privire la comportamentul violent atât fizic cât și verbal față de aceasta, că între el și fiul său este o relație specială de afecțiune și că niciodată nu ar fi capabil să-i facă vreun rău.
A mai arătat pârâtul că în data de 06.06.2015 a acționat tot în interesul minorului, ducându-l la bunicii materni, în ., pentru ca acesta să petreacă sfârșitul de săptămână cu bunici.
De asemenea, pârâtul a mai susținut că nici în data de 6 și nici în data de 8 iunie nu a lovit-o pe reclamantă, în ambele date, a încercat doar să discute amiabil despre situației relației, având în vedere că aceasta are încă de anul trecut are o relație extraconjugală cu șeful ei.
A mai precizat pârâtul că, la data de 08.06.2015 el a fost cel care a sunat la 112, la domiciliul lor prezentându-se ulterior organele de poliție care au încheiat un proces-verbal cu situația constată și că din data de 18.06.2015 reclamanta nu mai locuiește la adresa indicată în acțiune, întrucât a plecat în lipsa acestuia împreună cu minorul și nu are cunoștință în ce locație se află
În combaterea cererii formulată de reclamantă, pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisuri conform notei aflată la fila 23 dosar.
La termenul de judecată din data de 03.07.2015 instanța a încuviințat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, interogatoriu și audierea a câte unui martor, fiind solicitate relații de la Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, Serviciul de Ambulanță Județean Prahova.
La termenul de judecată din data de 04.08.2015 au fost audiați martorii S. A. (la propunerea reclamantei) și N. I. (la propunerea pârâtului) și au fost luate interogatorii părților.
La termenul de judecată din data de 02.09.2015, în raport de obiectul cauzei și de dispozițiile art. 264 alin. 1 C.civ. care dispune că „în procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie” instanța a procedat la ascultarea minorului P. S. I., născut la data de 02.07.2003
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești pronunțat sentința civilă nr. 9678/3.09.2015 prin care a admis în parte cererea a emis ordinul de protecție prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin, a dispus evacuarea temporară a pârâtului P. C. I. și obligarea acestuia să păstreze o distanta minima de 100 m fașă de reclamantă și minor.
Prin aceeași sentință, prima instanță în baza art. 23 alin. 1 lit. f din Legea 217/2003 republicată, a interzis pârâtului P. C. I., luarea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta P. E. A. și cu minorul P. S. I., născut la data de 02.07.2003 și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 lei, reprezentând contravaloarea onorariului de apărător ales
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Ploiești a reținut că potrivit art. 23 din legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihica ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru de familie poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu una sau mai multe măsuri, obligații sau interdicții(…) ”. În consecință, pentru a emite un astfel de ordin, instanța trebuie să constate ca fiind îndeplinite cumulativ următoarele trei condiții:
- Să existe un act de violență în familie.
- Actul de violență să provină din partea unui membru de familie.
- Viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei să fie pusă în pericol de actul de violență.
În ceea ce privește prima condiție, potrivit legii 217/2003, la art. 3 alin. 1 legiuitorul înțelege prin „violență în familie” „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrara de libertate.”
Referitor la cea de-a doua condiție, potrivit legii 217/2003, la art. 5 lit.b, prin „membru de familie” care exercită acte de violență în familie se înțeleg:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Analizând cea de-a treia condiție, instanța a constatat că este necesar a se dovedi că prin manifestările de violență fizică sau psihică, integritatea reclamantei este pusă în pericol de acte de violență săvârșite de către pârât asupra acesteia.
Astfel, reclamanta P. E. A. și pârâtul P. C. I. s-au căsătorit la data de 09.03.2002, căsătoria fiind înregistrată sub nr. 193/09.03.2002 în Registrul stării civile Ploiești, jud. Prahova.
Din căsătoria părților a rezultat minorul P. S. I., născut la data de 02.07.2003.
La data de 08.06.2015 în timpul discuțiilor între reclamantă și pârât, acesta a aruncat un pix care a lovit-o pe reclamantă în zona ochiului drept, fiindu-i cauzate leziunile constate prin certificatul medico-legal nr. 803/09.06.2015.
Martorul S. A., audiat la propunerea reclamantei a declarat a fost de față când pârâtul a îmbrâncit-o și i-a adresat cuvinte urâte acesteia, ultimul incident la care martorul a asistat a fost în luna iunie 2015, după incident, fiica sa scoțându-și certificat medico-legal.
Martorul a mai declarat că a observat că pârâtul avea un comportament violent uneori și la adresa minorului, fiind de față când, cu ocazia întocmirii temelor școlare, acesta a greșit și pârâtul l-a luat pe minor de gât și l-a dat cu capul de faianță.
Martorul N. I., audiat la propunerea pârâtul a declarat că nu a fost de față la nici o situație petrecută între părți, dar cât cunoaște părțile și minorul, a constatat că există o relație bună între ei, pe copil văzându-l în prezența pârâtului la mașină, iar în prezența sa, minorul nu a făcut nici o referire la vreun comportament necorespunzător
În raport de situația de fapt reținută, instanța a constatat că a fost dovedit comportamentul necorespunzător al pârâtului, concretizat prin manifestări violente fizice și verbale (ieșiri confirmate chiar de acesta prin răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriul luat la propunerea reclamantei, respectiv „am aruncat un pix în perete care a ricoșat și a lovit-o în ochi” fiind dovedită împrejurarea că integritatea psihică a reclamantei este pusă în pericol de manifestările pârâtului.
Potrivit susținerilor minorului P. S. I., născut la data de 02.07.2003, pârâtul este nervos în permanență, îl amenință și îl înjură, chiar îl bate, l-a strâns de gât și l-a dat cu capul de pereți și chiar a amenințat că îl omoară.
În consecință, constatând că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții pentru emiterea unui ordin de protecție, instanța a admis cererea reclamantei și ca atare, a dispus în baza art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 217/2003 republicată, evacuarea temporară a pârâtului P. C. I., domiciliat în Ploiești, ., ., ., CNP_ din imobilul situat în Ploiești, ., ., în temeiul art. 23 alin. 1 lit. d din Legea nr. 217/2003 republicată, va obliga pârâtul P. C. I. să păstreze o distanta minima de 100 m fata de reclamanta P. E. A. și cu minorul P. S. I., născut la data de 02.07.2003, CNP_, iar în temeiul art. 23 alin. 1 lit. f din Legea 217/2003 republicată, va interzice pârâtului P. C. I., luarea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta P. E. A. și cu minorul P. S. I., născut la data de 02.07.2003.
În baza art. 453 C.p.c., cum partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecata numai la cererea părții adverse, sens în care instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 lei, reprezentând contravaloarea onorariului de apărător ales.
Împotriva sentinței civile nr. 9678/03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat apel pârâtul P. C. I. pe care o consideră ca nelegală și netemeinică arătând că pentru admiterea unui ordin de protecție, legea prevede îndeplinirea cumulativa a sase condiții, ori din probatoriile administrate in cauza nu a rezultat îndeplinirea acestora:
a )-existența cererii persoanei a cărei viață, integritate fizică ori psihică sau a cărei libertate este pusa în pericol,
b)- să existe o stare de pericol,
c)-starea de pericol să fie reprezentată de existența unui act de violență,
d)- starea de pericol să fie provocata de un membru de familie, e)- ordinul de protecție să aibă caracter provizoriu f)- ordinul să fie emis în vederea înlăturării stării de pericol, în cauză reclamanta nu a probat existența unei stări de pericol, a unui act de violență exercitat asupra ei sau a minorului, astfel de ordin de protecție nu putea fi emis în vederea înlăturării unei stări care nu există.
Deși inițial prin acțiunea formulată, reclamanta a arătat că în data de 06.06.2015 ar fi obligat-o să stea pe un scaun timp de 9 ore și jumătate, perioada de timp în care ar fi lovit-o cu un biblioraft și cu pumnii în cap, iar ulterior în data de 08.06.2015 i-ar fi înfipt un pix în ochiul drept, afirmații care nu au fost probate de aceasta, iar înscrisurile administrate în cauză au arătat o cu totul alta situație, este mai mult decât evident ca în situația în care aceste afirmații ar fi fost reale, lovituri aplicate în mod perpetuu, pe perioada unui timp de 9 ore, cât și gestul de a înfige un pix în ochi, ar fi dus cu siguranță la necesitatea internării acesteia și cu siguranță la necesitatea unei intervenții la nivelul globului ocular drept sau poate chiar la pierderea vederii.
Tot din acțiunea reclamantei, rezultă că aceasta a fost cea care a sunat la poliție și salvare, însă așa cum rezultă din adresele celor două instituții, a fost cel care a apelat nr. de urgenta 112 și nu reclamanta.
Nu poate fi reținută în cauză existența unei stări de pericol reprezentată de un act de violență. întrucât potrivit disp.art 3 din lege, în înțelesul juridic al conceptului de violență în familie, reprezintă «orice acțiune sau inacțiune intenționată, săvârșită de un membru de familie asupra altui membru de familie, ori din probele administrate nu rezultă intenția sa de a arunca cu pixul în direcția ochilor reclamantei (globului drept ocular), ci în fapt, așa cum a și răspuns la interogatoriul luat, a aruncat cu un pix în perete și acesta a ricoșat, neexistând astfel intenția sa de a o lovi sau răni pe aceasta.
Așa cum rezultă din actele dosarului, în urma apelului făcut, reclamanta a fost luată cu Salvarea, iar din fișa UPU a rezultat că în urma investigațiilor ce au avut loc, aceasta a prezentat un traumatism ocular drept, cefalee, amețeli, fără alte leziuni sau traumatisme vizibile, acesteia fiindu-i recomandat ca tratament o capsulă de Captopril și o capsulă de Prozalex- f. 39 dosar,
Prin urmare la data de 08.06 2015 când aceasta a fost investigată nu prezenta alte leziuni sau traumatisme vizibile cu excepția celor prezente la nivelul globului ocular.
Ulterior investigațiilor făcute, aceasta nu se mai întoarce în domiciliu în aceeași zi, ci în data de 09.06, fapt dovedit cu răspunsul dat la întrebarea nr. 6 din interogatoriul luat, întrucât aceasta răspunde în mod ambiguu și vădit cu intenția de a acoperi absența din domiciliu și anume « în aceeași zi m-am întors acasă, am stat o zi internată », fără însă să poată prezenta un bilet de internare/externare care să justifice răspunsul dat.
În data de 09.06 aceasta s-a prezentat la Serviciul Județean de Medicină Legală, unde medicul legist a constatat că aceasta pe lângă echimoza violacee periorbital drept, prezintă multiple echimoze ( 9 ) violacee neomogene pe ambele coapse fețele anterioare.
Astfel, este mai mult decât evident, că atâta vreme cât în data de 08.06. aceasta nu a prezentat alte leziuni sau traumatisme vizibile, iar în data de 09.06, sunt identificate echimoze poziționate pe ambele coapse fețele anterioare, acestea nu puteau fi produse prin acțiunea sa de lovire a acesteia, pe de o parte față de poziția acestora, față de susținerile reclamantei că ar fi lovit-o în cap în data de 06.06 și nicidecum în zona coapselor, iar pe de altă parte, medicul legist a constatat că acestea pot data din data de 08. 06 și nicidecum din 06.06.
Prin urmare, instanța a ignorat situația de fapt prezentată și evidența rezultată din înscrisuri și a conchis în mod injust că se impune emiterea ordinului de restricție în aceste condiții.
Mai mult decât atât, din probatoriile administrate în cauză nu a rezultat iminența unui pericol pentru reclamantă și minor, în condițiile în care aceasta a locuit în continuare până în data de 18.06.2015 în locuința comună, iar ulterior acestei date, a părăsit domiciliul conjugal în lipsa sa astfel că la data introducerii acțiunii, respectiv 24.06.2015 părțile nu mai locuiau împreună.
În ceea ce privește depoziția martorei S. A. - mama reclamantei, din modul de relatare al evenimentelor și așa ziselor constatări percepute direct sau indirect, aceasta nu putea fi avută în vedere ca o depoziție obiectivă și sinceră, în condițiile în care după ce afirma că ar fi luat copilul de gât și l-a lovit cu capul de faianță, aceasta afirma că « ambii părinți se comportau frumos cu copilul », prin urmare o astfel de depoziție nu poate fi reținută în susținerea acțiunii formulate, mai ales că reclamanta până la data formulării acestui ordin nu a efectuat niciun demers medical sau juridic care să susțină existența unui astfel de comportament din partea sa.
În ceea ce privește certificatul medico-legal din data de 06.07.2004, acesta nu poate fi reținut ca un înscris doveditor al comportamentului său violent asupra reclamantei, în condițiile în care aceasta nu a formulat o plângere penală și nici nu a putut proba că leziunile ce fac obiectul acestuia, sunt urmarea acțiunii sale de lovire.
În ceea ce privește minorul, arată că depoziția acestuia nu putea fi decât una pro cauza, în condițiile în care acesta locuiește cu mama și în condițiile în care în calitate sa de tată, a fost cel care a dorit ca fiul său să învețe, să se pregătească temeinic pentru școală și nu să ajungă corigent la două materii, așa cum rezultă din fișa psiho-pedagogică eliberată de Școala Gimnazială «La Bassarabescu », având o cu totul altă atitudine față de acesta comparativ cu mama.
Tot din conținutul acesteia, rezultă că relațiile de familie sunt afectate de neînțelegeri privind responsabilitatea educației copilului, tatăl fiind cel care a răspuns solicitărilor școlii, a venit la consultații, l-a controlat, sunându-i de mai multe ori pe zi și interesându-se de situația școlară și cu colegii, comparativ cu mama care nu a putut fi contactată la telefon și a venit o singură dată la ședința cu părinții.
Mai arată pârâtul că instanța în mod netemeinic a apreciat că se impune evacuarea sa din locuința bun comun, în condițiile în care din următoarele probe a rezultat că reclamanta are posibilitatea să locuiască la părinții acesteia în imobilul de 3 camere așa cum a răspuns la întrebarea nr. 10 din interogatoriu, faptul că nu deține o altă locuință întrebarea nr.9.
Reclamanta locuiește în prezent în imobilul ce face obiectul unui contract de comodat cu valabilitate de 2 ani, așa cum rezultă din conținutul acestuia, iar în intervalul de timp situat între data introducerii acțiunii 24.06 și data judecării cauzei - 02.09.2015, reclamanta nu a probat în niciun mod existența vreunei acțiuni din partea sa, acțiune prejudiciatoare în sensul art. 3 din lege.
Hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât în imobilul bun comun se afla sediu PFA, așa cum rezultă din Certificatul de înregistrare nr.F29/374/28.05.2008 astfel că prin hotărârea pronunțată instanța îi suspendă dreptul de a munci, de a obține venituri din singura activitate pe care o prestează și anume aceea de « transporturi cu taxiuri»,
Mai arată că în imobilul bun comun - așa cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare, imobil cumpărat în cotă egală cu reclamanta, își desfășoară activitatea în una din camerele imobilului, respectiv în sufrageria acestuia, astfel că măsura evacuării îi încalcă un drept legal de funcționare, drept obținut în urma îndeplinirii tuturor condițiilor înființării și funcționarii unui PFA.
Relativ la înființarea PFA, reclamanta și-a dat acordul ca în imobilul bun comun să funcționeze PFA - P. C. loan cu domeniu principal de activitate - alte transporturi terestre/activitate principală transporturi taxiuri, prin urmare acțiunea de evacuare a reclamantei vine în contradicție cu acordul dat chiar de aceasta, acord ce evident subzistă și în prezent
Așa cum rezulta din înscrisurile anexate, are un singur sediu, nu are un alt punct de lucru, primește comenzi pe telefonul fix aflat în sediul PFA cât și direct la sediu, încheie contracte, efectuează plăți, stabilește traseele conform comenzilor primite și preia clienți neanunțați care vin direct pentru prestarea serviciilor de transport.
La sediul PFA este expediată toată corespondența cu Administrația Fiscală, aceasta neputând fi primită de altcineva, ci numai personal, prin confirmarea primirii pe baza de semnătură și ștampilă.
Față de toate motivele invocate, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond, iar pe fond respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
În drept, art .466 și urm.c.proc.civ, art 453 c.civ.
În dovedirea cererii de apel a depus la dosar, în copie încheierea Tribunalului Prahova nr.2998/28.05.2003 pronunțată în dosarul_/2003 din care rezulta ca este singurul titular al acestui PFA, forma juridică, denumire, sediu valabil pe termen nelimitat, Certificat de înregistrare fiscală, autorizație de transport ./06.02.2015, dispoziția 534/06.02.2014 privind prelungirea valabilității autorizației de transport persoane în regim de taxi, releveu apartament, rezoluție 6476/02.06.2009, certificat de mențiuni.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 15.09.2015.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Față de pârât a fost emis ordinul de protecție prin care s-a dispus pe durata de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin, evacuarea temporară din imobilul situat în Ploiești, ., ., ., a fost obligat să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamantă și minorul P. S. I., născut la data de 02.07.2003.
Susținerea pârâtului că în cauză reclamanta nu a probat existența unei stări de pericol, a unui act de violență exercitat asupra ei sau a minorului, astfel de ordin de protecție nu putea fi emis în vederea înlăturării unei stări care nu există este nejustificată, întrucât prin depozițiile martorilor audiați la instanța de fond, reclamanta a făcut dovada exercitării actelor de violență asupra acesteia.
Din depoziția martorei S. A. ce a fost audiată la cererea reclamantei a rezultat că pârâtul a îmbrâncit-o și i-a adresat cuvinte urâte, .
Tot martorul a declarat că pârâtul avea un comportament violent uneori și la adresa minorului.
Pârâtul prin răspunsul la interogatoriu, întrebarea nr. 5 a arătat că a aruncat un pix în perete care a ricoșat și a lovit-o în ochi.
Minorul P. S. I. a arătat că, pârâtul este nervos în permanență, îl amenință și îl înjură, îl bate, l-a strâns de gât, l-a dat cu capul de pereți și l-a amenințat că îl omoară.
Din probele administrate la instanța de fond a rezulta indubitabil că pârâtul a exercitat acte de violență atât asupra reclamantei cât și asupra copilului, context în care se impunea instituirea ordinului de protecție.
Susținerea în sensul că nu poate fi reținută în cauză existența unei stări de pericol reprezentată de un act de violență. întrucât potrivit disp.art 3 din lege, în înțelesul juridic al conceptului de violență în familie, reprezintă «orice acțiune sau inacțiune intenționată, săvârșită de un membru de familie asupra altui membru de familie, ori din probele administrate nu rezultă intenția sa de a arunca cu pixul în direcția ochilor reclamantei (globului drept ocular), ci în fapt, așa cum a și răspuns la interogatoriul luat, a aruncat cu un pix în perete și acesta a ricoșat, neexistând astfel intenția sa de a o lovi sau răni pe aceasta, este nejustificată având în vedere că, chiar acesta a recunoscut că a aruncat cu un pix care a ricoșat și chiar dacă nu ar fi lovit-o pe reclamantă, din certificatul medico legal depus în copie la fila 69 dosar, rezultă că, reclamanta prezenta o leziune ce poate data din 18.11.2015 ce s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur, fără să necesite îngrijiri medicale.
La dosarul de fond a fost depusă adresa nr. 3280/10.07.2015 din care rezultă că în data de 08.06.2015 ora 10.08, Serviciul de Ambulanță Județean Prahova a primit prin intermediul centrului unic de apel de urgență 112 o solicitare pentru reclamantă, s-a întocmit fișa de solicitare nr._/08.06.2015, motivul sângerare controlată, traumatism ocular.
Susținerea că în cauză nu a rezultat iminența unui pericol pentru reclamantă și minor, în condițiile în care aceasta a locuit în continuare până în data de 18.06.2015 în locuința comună, iar ulterior acestei date, a părăsit domiciliul conjugal în lipsa sa astfel că la data introducerii acțiunii, respectiv 24.06.2015 părțile nu mai locuiau împreună, nu poate fi avută în vedere întrucât faptul că reclamanta a continuat să locuiască în domiciliul comun nu este de natură să determine respingerea cererii dat fiind că aceasta a locuit o perioadă foarte mică de timp în imobil după care a părăsit locuința în lipsa pârâtului.
Este nejustificată susținerea pârâtului în sensul că nu poate fi reținută afirmația martorei S. A. care a relatat inițial că acesta ăl dădea cu capul de faianță pe copil pentru ca, ulterior să declare că părinții se înțelegeau foarte bine în prezența copilului. Nu este necesar ca în mod permanent pârâtul să aibă o atitudine necorespunzătoare față de copil pentru emiterea unui ordin de protecție, în speță fiind dovedit faptul că acesta l-a lovit pe copil, îl amenința, l-a strâns de gât și l-a dat cu capul de pereți, chiar cu afirmația copilului dată în fața instanței.
Este nejustificată critica pârâtului în sensul că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât în imobilul bun comun se afla sediu PFA, așa cum rezultă din Certificatul de înregistrare nr.F29/374/28.05.2008 astfel că prin hotărârea pronunțată instanța îi suspendă dreptul de a munci, de a obține venituri din singura activitate pe care o prestează și anume aceea de « transporturi cu taxiuri», având în vedere că s-a dispus evacuarea acestuia din imobil urmare a comportamentului său necorespunzător față de reclamantă și față de minor.
Faptul că reclamanta locuiește în prezent în imobilul ce face obiectul unui contract de comodat cu valabilitate de 2 ani, nu este de natură să determine respingerea cererii privind evacuarea sa din imobil, întrucât aceasta locuiește într-un alt imobil determinată fiind de comportamentul pârâtului față de aceasta, de natură să o împiedice să locuiască în condiții optime în imobilul ce constituie locuința comună a părților.
Așa fiind, tribunalul va respinge apelul declarat de pârât ca nefondat potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat apelantul pârât P. C. I., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ..., împotriva sentinței civile nr.9678/03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. E. A., domiciliata in Ploiești, ., ..., ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimatei 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.09.2015
Președinte, Judecător
N. C. A. G. H.
Grefier,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./tehnored.N.C
4 ex./23.09. 2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1077/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1958/2015. Tribunalul... → |
|---|
