Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1077/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1077/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 1600/310/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 150
Ședința publică din data de 13.01.2015
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul C. N. M.-G., CNP_, cu domiciliul în S., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 1077/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. F., CNP_, cu domiciliul în G., ..13, ., județul G., cu reședința în G., ., ., ., județul G. (la familia F.) și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. Olguța T., în S., .. 8, ., ..
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei conform chitanței .-S nr._/17.11.2014, ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul–pârât, personal și intimata – reclamantă, reprezentată de avocat Olguța T..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar prin serviciul registratură: la data de 03.12.2014, prin fax și e-mail și, respectiv, la data de 18.12.2014 prin poștă, întâmpinare formulată de intimata-reclamantă, iar la data de 15.12.2014, prin e-mail, răspunsul apelantului – pârât la întâmpinarea susmenționată, după care,
La interpelarea instanței dacă, având în vedere că a solicitat probatorii prin cererea de apel, își menține această cerere de completare a probatoriilor, apelantul – pârât arată că da și precizează că vrea să mai adauge unele înscrisuri.
Tribunalul încuviințează pentru apelantul - pârât proba cu înscrisuri
Apelantul – pârât depune la dosar un set de înscrisuri.
Tribunalul ia act că, în cadrul probei cu înscrisuri, apelantul – pârât depune la dosar un set de înscrisuri, care se comunică și intimatei – reclamante, prin apărător (în sală).
Apelantul – pârât, având cuvântul, învederează că dorește să fie audiat martorul pe care l-a invocat încă de la formularea apelului și care este prezent deja, astăzi. Consideră că procedura a fost stabilită.
La solicitarea instanței de a arăta ce anume dorește să dovedească cu această probă testimonială, apelantul – pârât arată că vrea să dovedească că intimata nu dorește altceva decât să șicaneze, reaua-credință și că nu dorește de fapt reintegrarea la S., așa cum a solicitat și care deja i-a fost admisă în hotărâre. Precizează că solicită completarea probatoriului cu proba testimonială cu un martor, care este prezent în sală și care se numește Comsea C., teza probatorie fiind aceea a dovedirii relei-credințe a intimatei în formularea cererii de reintegrare în fostul domiciliu comun.
Tribunalul acordă cuvântul cu privire la proba testimonială solicitată de apelantul – pârât.
Apărătorul intimatei – reclamante, având cuvântul, în ceea ce privește proba testimonială solicitată de apelantul – pârât, arată că nu se opune pentru că și ei, la rândul lor, au solicitată o astfel de probă, cu precizarea ca audierea martorilor să se facă concomitent. Pe de altă parte, arată că nu se opune la proba cu înscrisuri. Solicită proba cu înscrisuri și completarea interogatoriului pentru că, între timp, de la pronunțarea acelei hotărâri și până în ziua de azi au apărut elemente noi, copilul a fost luat cu forța de la mamă de către tată. Precizează că au apărut aspecte noi, plângeri penale, sens în care, în cadrul probei cu înscrisuri, solicită să se dispună efectuarea unei adrese către Poliția S., pentru a comunica instanței copii de pe plângerile formulate și de pe declarațiilor părților, după data de 21.12.2014. Arată că, copilul a fost luat în 21 decembrie
La solicitarea instanței, apelantul – pârât arată că în prezent copilul este la el, în domiciliu. Arată că există o hotărâre a Judecătoriei S., prin care au cerut legături personale cu minorul, i s-a acordat pe perioada vacanței integralitatea vacanței de iarnă, vacanță de iarnă care a debutat pe 19 decembrie, s-a prezentat la domiciliul mamei, mamă care ceruse reintegrarea. Arată că a luat copilul, însă nu l-a luat pe 19, fiindcă nu a fost la domiciliu și s-a adresat autorităților de la G.. Precizează că pe 19 s-a dus la G. ca să recupereze copilul, însă nu a fost de găsit mama. Arată că, copilul este la el, fiind luat pe perioada vacanței. Mai mult, arată că mama nu are nicio intenție de a lua copilul. Precizează că a luat copilul doar pe durata perioadei vacanței de iarnă, conform unei hotărâri judecătorești.
La interpelarea instanței de a arăta care este motivul pentru care nu este de acord ca minorul să meargă înapoi la mamă, apelantul – pârât arată că nu este în dezacord. Arată că este de acord ca minorul să meargă înapoi în domiciliul mamei, având în vedere că s-a finalizat perioada vacanței de iarnă pentru care a beneficiat de o hotărâre judecătorească prin care i s-a admis cererea de a avea legături personale cu minorul în această perioadă.
Apelantul – pârât, având cuvântul, învederează că ar dori să se judece astăzi cauza. Arată că partea adversă a fost citată, a știut și crede că ar putea să susțină inclusiv proba testimonială cu martor. Consideră că aceasta dovedește că se vrea o tergiversare a situației, din punctul său de vedere și dat fiind faptul că martorul pe care l-a invocat, ar putea să fie audiat azi.
Apărătorul intimatei - reclamante depune la dosar un act medical și arată că mama-intimată este în imposibilitate de a se prezenta din motive medicale, din cauza acestor situații atât de stresante. Pe de altă parte, arată că foarte ușor se afirmă că „da, eu sunt de acord, să vină să ia copilul”, însă în momentul în care vine să ia copilul, or nu i permite accesul în casă, or nu i se dă copilul, or este luat copilul și dus în nu știu ce localitate. Arată că i s-au trimis mamei chei, care nu erau de la imobilul respectiv. Mai mult, arată că la momentul la care mama, de bună – credință a adus copilul (pentru a avea legături personale pe timpul vacanței), acest copil începuse un tratament medical, copilul fiind cu probleme severe. Or, arată că acel tratament a fost întrerupt de către tată. Precizează că, în momentul în care a fost luat de către apelant, minorul se afla în cursul unui tratament medical, care a fost astfel întrerupt, copilul având probleme de sănătate severe.
Apelantul – pârât, având cuvântul, cu privire la ultima afirmație a d-nei avocat, arată că în seara zilei de 21 decembrie, când mama s-a prezentat la S. cu minorul, dat fiindcă nu a vrut efectiv să-i dea minorul pentru a-l avea conform hotărârii judecătorești, a fi în custodia sa, s-a adresat autorităților și mai exact Poliției S.. Or, arată că, în fața organelor de poliție mama a declarat că i-a administrat minorului un tratament psihiatric, fără să-l consulte în prealabil cu toate consecințele ce pot deriva de aici. Precizează că a făcut această declarație în fața organelor de poliție, iar acestea i-au sugerat că, dacă există un asemenea tratament, copilul urmând să fie la el, să-i predea lui tratamentul, pentru a-i continua acest tratament, dar ea a refuzat acest lucru. Mai mult, arată că în seara zilei de 21 decembrie când mama s-a prezentat cu minorul la S. pentru a-i aduce copilul pe perioada vacanței, a solicitat prezența organelor de poliție deoarece mama refuza să lase minorul definitiv în locuința sa, ocazie cu care mama a adus la cunoștința celor prezenți că minorul se află în tratament psihiatric, pe care l-a administrat, despre care el nu a avut cunoștință, dar aceasta a refuzat să arate care este medicația pentru a fi continuată.
Tribunalul, cu privire la probele solicitate, admite proba cu înscrisuri pentru ambele părți, respectiv proba cu înscrisurile depuse la dosar și respinge cererea formulată de către intimată, de a se formula adresă la Poliția Orașului S., pentru a se comunica copiile plângerilor penale formulate de către intimată după data de 21.12.2014, având în vedere că intimata avea posibilitatea să depună copii ale acestor plângeri, fiind formulate personal de către aceasta.
În ceea ce privește proba testimonială solicitată de către ambele părți, tribunalul o respinge având în vedere faptul că probatoriile administrate sunt suficiente și concludente, iar situația intervenită ulterior datei de 21.12.2014 este recunoscută de către ambele părți astfel încât nu este necesară completarea probatoriilor sub acest aspect. De asemenea și pentru aceleași motive, respinge și proba cu suplimentarea interogatoriului, probă solicitată de către intimată, având în vedere că apelantul a recunoscut că după data de 21 decembrie minorul de află în locuința sa, că a chemat organele de poliție deoarece mama a refuzat să-l lase definitiv la tatăl apelant și că în prezent arată că nu se opune ca minorul să meargă înapoi la mamă.
Părțile, personal și, respectiv, prin apărător, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul – pârât, având cuvântul, arată că, așa cum deja s-a probat, această cerere a reclamantei de reintegrare în domiciliul de la S. a fost de la bun început o cerere contradictorie și de rea-credință. Arată că, aceasta, când a plecat din Franța fără să-l anunțe, încălcând o hotărâre a unei instanțe franceze, s-a stabilit direct la G., a locuit la G. mai bine de 3 luni, neștiind că există un domiciliu la S.. Precizează că au locuit împreună din 2005 în acest domiciliu până în 2014 și nicio clipă nu a dorit să-și facă buletin la acest domiciliu, când ar fi putut și au fost și situațiile când căsnicia lor totuși a mers cât se poate de bine. Revine la cele mai recentele situații care există și arată că este foarte concludent un fapt care arată reaua-credință și contradicția în cereri ale intimatei în sensul că ea cere să fie reintegrată la S., dar deja a depus astăzi, ca și probă la dosar, o cerere reconvențională din dosarul de divorț, depusă pe data de 8 decembrie, deci după 13 noiembrie când a fost emisă hotărârea executorie de la S. care atesta reintegrarea intimatei, prin care cerere să se stabilească domiciliul copilului la G. și, totodată, ea arată prin acțiunile sale că dorește ruperea definitivă a legăturilor copilului cu tatăl, deși este demonstrat, prin toate probele care există la dosar, atașamentul puternic, reciproc, între cei doi, cerând autoritate parentală exclusivă, neavând absolut niciun temei în acest demers. Pe de altă parte, arată că a fost reintegrată începând cu 13 noiembrie, a trimis cheile de bună-credință și ceea ce se afirmă este cât se poate de fals. Arată că, cheile au fost cât se poate de bune, dovadă că, după ce s-a reintegrat și a venit după o lună și jumătate de la data reintegrării la S., în scop doar de șicană, știind că în aceea perioadă copilul este cu el și existând starea conflictuală și, încercând să evite aceste tendințe, care iată se tot repetă, prin care ea îl acuză de acte de violență, a vrut să evite starea de conflict la care să asiste copilul și să fie acuzat pe nedrept de lucruri ce țin de acte de violență, pe care le-a mai făcut, fără să probeze în niciun fel acest lucru și a preferat să nu locuiască cu ea în acel apartament, dar nu a obstrucționat nicio clipă să se reintegreze cum s-a afirmat aici. Arată că a locuit pe perioada vacanței de iarnă în acea locuință și când trebuia să preia copilul pe 4 a plecat numai cu o zi înainte. Solicită respingerea cererii de reintegrare. Cu privire la stabilirea locuinței minorului, solicită să fie stabilită la domiciliul de la S. pentru că în toată perioada când l-a luat cu forța, de pe 27 octombrie de la școală și până pe 19 decembrie când s-a terminat perioada școlară până la vacanța de iarnă copilul nu a fost școlarizat cu forme legale, neputându-se realiza conform regulamentelor care există și legii învățământului transferul, mai ales în situația copilului în acest moment. Arată că nu s-a putut realiza pentru că este un copil care are probleme și conform unui articol din Regulamentul de Organizare și Funcționare a unităților de învățământ preuniversitar. Or, arată că acel articol spune că acei copii care sunt înscriși în învățământul de masă recunoscuți cu probleme medicale, transferul se poate face doar la sfârșitul anului școlar. De asemenea, arată că mai sunt și alte precizări care spun că, în timpul anului școlar transferurile se pot face doar cu acordul inspectorului școlar județean și în anumite condiții în care există un acord al părților.
La interpelarea instanței dacă nu și-a dat acordul în acest sens, apelantul – pârât arată că nu are nici dezacord, nici acord în acest sens.
La interpelarea instanței de a arăta dacă, în situația în care se impunea transferul în timpul anului școlar, i s-a solicitat acordul, apelantul – pârât arată că nu i s-a solicitat niciun fel de acord în acest sens, iar dacă într-o situație ipotetică i s-ar solicita, precizează că nu ar fi de acord să-și dea consimțământul pentru ca minorul să fie transferat în timpul anului școlar la o altă unitate de învățământ, potrivit legii învățământului și regulamentelor școlare. Cu privire la stabilirea locuinței minorului solicită ca această locuință să fie stabilită la domiciliul său din S.. Solicită cheltuieli de judecată. De asemenea, a apreciat că suma de 1500 lei este exagerată și precizează că menține și acest motiv de apel.
Apărătorul intimatei – reclamante, având cuvântul, solicită să se respingă în totalitate ca neîntemeiat apelul formulat de către apelantul – pârât și să se mențină ca temeinică și legală Sentința civilă nr. 1077 pronunțată de Judecătoria S. în prezenta cauză, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că toate aceste motive invocate de către apelant nu au făcut decât să conducă sau se încearcă să conducă la tergiversarea soluționării acestei cauze, în principal, la împiedicarea reintegrării intimatei în locuința de la S.. Arată că, scopul este altul. Arată că, de fapt, scopul este atribuirea beneficiului acestui contract de închiriere al apartamentului către apelant și de aceea d-lui intenționează și face tot ce poate ca să ia copilul cu forța, neținând cont de faptul că are probleme mari de sănătate. Pe de altă parte, arată că la momentul la care intimata-reclamantă s-a întors din Franța, apelantul nu i-a mai permis accesul în imobil, nu a avut chei, nu a avut cum să intre în imobil, astfel că a fost nevoită să se refugieze la părinții săi în G.. Mai mult, arată că apelantul – reclamant, după pronunțarea sentinței de către Judecătoria S. i-a trimis niște chei care s-au dovedit a fi niște chei care nu se potriveau la apartamentul cu pricina, astfel încât în 21 decembrie intimata – reclamantă a fost nevoită noaptea la ora 1,00 să scoale mai multe familii din . pătrunde în imobil, în condominiu, a fost nevoită să sune la Poliție pentru a se deschide ușa apartamentului. Arată că, interesul superior al minorului este ca acesta să aibă domiciliul la mamă, mama fiind și medic. Arată că, copilul este cu dizabilități, cu probleme speciale, are mare nevoie de stabilitate și de afecțiune și solicită a se observa din referatul efectuat de către psiholog la momentul audierii minorului că rezultă acest aspect. Pe de altă parte, solicită a se reține că nu s-a vrut și nu se vrea a se permite mamei să intre în domiciliul deținut cu chirie ANL în S.. Solicită să se respingă acest apel ca neîntemeiat și să se mențină ca temeinică și legală sentința pronunțată de către Judecătoria S.. Precizează că solicită cheltuieli de judecată.
Apelantul – pârât, având cuvântul, arată că respinge categoric afirmațiile făcute de d-na avocat, ca fiind totalmente nefondate și neadevărate. Astfel, arată că, pornind numai de la premiza că intimata a fost obstrucționată de a fi reintegrată, de a avea legături cu copilul, ea nu a făcut absolut niciun demers legal în afară de a face acel „circ” cu plângeri, care nu sunt plângeri penale, sunt plângeri la Poliție. De asemenea, față de faptul că se tot invocă mereu calitatea de mamă-medic, arată că această calitate el nu o pune la îndoială, însă nu a adus nicio dovadă că lucrează în România. Precizează că el știe că a fost radiată din Consiliul Medicilor Prahova, în momentul de față știe că nu lucrează pe nicăieri, nu a produs nicio probă de dezbatere și tot timpul aduce acest argument al mamei – medic, mamă – medic care la rândul său are probleme existențiale, mai ales de natură confuză. Depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Prin cererea de Ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 06.10.2014, sub nr._, reclamanta C. F., în contradictoriu cu pârâtul C. M. –G., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună reintegrarea reclamantei în locuința situată în orașul S. . . ., stabilirea locuinței minorului C. Ș. O. născut la data de 23 mai 2004 la locuința mamei, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului având ca obiect divorț înregistrat sub nr._ al Judecătoriei S., și a dosarului civil pe dreptul comun privind reintegrarea reclamantei în locuința familiei solicitând și cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 996 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de Ordonanță președințială, reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 7 februarie 2004 la Primăria orașului S., conform Certificatului de Căsătorie . nr._, înregistrat sub nr. l din 07.02.2004. Din căsătoria părților a rezultat minorul C. Ș. - O., născut la 23 mai 2004.
Minorul C. Ș. - O. s-a născut prematur la Iași.
O perioadă de circa o lună reclamanta a avut probleme de sănătate și minorul la fel fiind internați în maternitate, iar copilul a fost internat în secția de Neonatologie și a beneficiat de îngrijiri speciale, date fiind dificultățile sale (encefalopatie hipoxic-ischemica).
Ulterior, după externarea din spital, părțile au locuit împreună cu copilul timp de trei luni, la G., la părinții reclamantei, aceasta fiind în concediu de maternitate și fiind sprijinită de aceștia atât moral cât si material pentru a face față în primul rând problemelor de sănătate și de adaptare pe care le-a avut atât copilul, cat și reclamanta imediat după naștere.
Apoi reclamanta a plecat cu pârâtul la Iași, pentru a finaliza ultimul an de rezidență la medicină.
Pârâtul a intrat în acest timp într-o perioada de concediu de paternitate, pentru a avea grijă de minor.
Reclamanta a făcut demersurile necesare pentru a putea găsi o posibilitate de a lucra la S. și a ocupat prin concurs un post de medic specialist radiologie-imagistică medicală la Spitalul Orășenesc S., pentru a putea să locuiască împreuna cu familia în acest oraș.
După promovarea examenului de rezidențiat, reclamanta și cu pârâtul timp de o lună au locuit la Comarnic (la părinții soțului). Datorită lipsei condițiilor adecvate creșterii unui copil mic și imixtiunilor soacrei în relația părților, aceștia s-au mutat în S. unde au fost găzduiți de către nașii noștri de cununie. După aceea reclamanta precizează că și-a început activitatea ca medic la Spitalul Orășenesc S..
Reclamanta învederează că împreună cu pârâtul au făcut demersurile necesare pentru a primi cu chirie ca familie un apartament A.N.L., în urma completării unui dosar și obținerii unui punctaj.
Contractul de închiriere a locuinței situată în orașul S. . ., îl are ca titular pe pârât și a fost semnat în anul 2005, fiind în vigoare și în prezent.
Din cate a aflat reclamanta din situația identică a altor vecini căsătoriți, atât ea cât și copilul minor trebuiau să fie înscriși în anexa contractului, ca membrii de familie, ca fiind persoane cu drept de ședere în apartament. Soțul pârât are acolo domiciliul legal (., ., . nu a putut avea acces pana acum la acest contract pentru a-și putea schimba domiciliul de pe cartea de identitate, deși și-a exprimat această doleanță.
Reclamanta arată că în acest apartament situat în orașul S. . . . au efectiv au locuit toți trei, ea, pârâtul și minorul din anul 2005 și până în anul 2008, constituind locuința familiei lor.
În anul 2008 aceasta a obținut un contract de muncă în Franța, ca medic radiolog, pe o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea de reînnoire, la Spitalul Auban-Moet din Epernay.
Ca urmare a deciziei comune, inițial reclamanta a plecat singură, în Franța, unde a îndeplinit toate formalitățile necesare pentru a-și lua alături copilul și soțul pârât, obținând condiții bune de locuit, asigurare de sănătate, înscrierea copilului la grădiniță și în structurile competente acordării asistenței medico-sociale pentru a-l trata de maladiile de care suferă.
Starea de sănătate a minorului a indicat că există întârzieri în dezvoltarea lui psiho-motorie, motiv pentru care reclamanta înainte de a pleca în Franța investigații de natură neurologică. La Spitalul de Neurologie București diagnosticul inițial a fost de paralizie cerebrală cu tetrapareză spastică.
Din modul în care se manifesta copilul (balansa capul, nu plângea, nu arăta cu degetul, relaționare socială dificilă, întârziere în dezvoltarea psiho-motorie, limbaj tardiv, stereotipii, interese restrânse etc. ), a realizat că suferă de autism.
În Franța, reclamanta era singura care vorbea limba franceza, așa că, ea a fost cea care a făcut în permanență toate demersurile integrării familiei acesteia. Ea a înscris copilul la grădiniță, în grupa mijlocie și a luat legătura cu toate structurile competente luării în evidență pentru diagnostic și urmărire. Ca urmare a demersurilor acesteia a fost consultat de medici pediatri, psihiatri infantili, neurologi, i s-au făcut toate investigațiile paraclinice, imagistice și psihologice pentru stabilirea unui diagnostic clar și eliminarea altor posibile cauze sau boli asociate.
Nu a existat o părere unanimă în ceea ce privește problema de sănătate care suferea minorul, stabilindu-i-se în final diagnostice diferite: autism sau întârziere în dezvoltare cu elemente de autism. Reclamanta și-a aprofundat cunoștințele medicale în sfera acestei afecțiuni și ajutată și de experiența celor cu pregătire specială în acest domeniu, a parcurs toate etapele necesare recuperării minorului în vederea aducerii lui în situația de a se comporta tot mai bine, încercând sa depășească barierele impuse de dificultățile pe care le are.
Reclamanta a înscris minorul la activități care să îi permită dezvoltarea cognitiv-comportamentală (de ex. cursuri de călărie, gimnastica, frecventarea unor centre de petrecere a timpului liber ). A programat copilul la ședințe la logoped pentru îmbunătățirea pronunției și a vorbirii, a apelat la serviciile unui centru specializat în tratarea unei asemenea afecțiuni (CMPE) - unde a făcut ședințe de psiho-motricitate, minorul fiind implicat și într-un grup de socializare sub forma unui atelier de pictură, după care acesta a făcut cursuri de escalada și natație.
Având probleme neurologice și tulburări de spectru autist, în Franța minorul a fost luat în evidența Casei Județene a persoanelor cu handicap din Marne.
La început reclamanta era singura care cunoștea limba franceză și toate problemele legate de viața cotidiană erau rezolvate de aceasta, fiind și singura care avea loc de muncă în Franța și realiza venituri.
Pârâtul C. M. –G. în acea perioadă își luase concediu fără plată, rămânând în continuare profesor la Liceul M. C. din S..
C. M. –G. necunoscând limba franceză, stătea acasă și îl ducea fiul minor la activitățile mai sus descrise, își umplea timpul navigând pe internet, urmărind actualitățile românești și căutând posibilități de a petrece eventual timpul liber în vacanțe.
Reclamanta arată că a încercat să îl determine pe pârât să se integreze și el în Franța, ajutându-1 să învețe limba franceză și chiar plătindu-i doi ani de masterat la Facultatea de Geografie Reims, în speranța că își va găsi un loc de muncă .
Treptat, însă, pârâtul C. M. –G. a început să se complacă în situația de a nu lucra nicăieri în Franța 6 ani, din 2008 până în 2013, considerând suficiente veniturile realizate de către reclamantă.
În acest context relațiile dintre părți s-au degradat, ceea ce a condus la agresarea verbală și fizică a reclamantei de către pârât, separarea părților și inițierea de către reclamanta a unei proceduri judiciare la autoritățile franceze în scopul obținerii unor măsuri provizorii privind copilul și locuința, în acest sens s-a pronunțat Ordonanța de neconciliere din 26.04.2013 de către Tribunalul de M. Instanță din Chalons - en –Champagne.
După aprilie 2013, părțile au locuit separat în Franța, reclamanta întreținând toata familia. Până în octombrie 2013, ea a avut custodia principală a minorului, iar pârâtul avea permisiunea să îl ia pentru un weekend din două (conform ordonanței legal traduse și depuse la dosarul cauzei ). Ulterior, în urma unei anchete sociale, de la sfârșitul lui octombrie 2014, minorul a locuit alternativ o săptămână la fiecare părinte, și jumătate din vacanțe la câte un părinte.
Reclamanta a decis că este mai bine să revină definitiv în România, și s-a întors pe 2 iulie 2014 deoarece minorul în Franța începuse să aibă dificultăți de integrare, lipsa de socializare, data fiind societatea diferită, oamenii mai reci și lipsa de cunoaștere în profunzime a limbii franceze; programul lui la școală era redus cu o oră pe zi față de al celorlalți copii (având în acest fel limitat accesul la cunoaștere), rămânând totuși la școală până la ora 15,30 în fiecare zi, perioadă de timp destul de obositoare pentru un copil ca el, chiar dacă beneficia de o pauză de masă de prânz de 2 ore în care mânca acasă; iar în România programul școlar al unui copil de vârsta lui era de doar 4 ore pe zi, mult mai compact și mai concentrat, el putând rămâne cu atenția concentrată pe o perioadă mai scurtă și putând face față în acest fel într-un mod mai bun ritmului susținut de învățare; că pentru aprofundarea învățăturii a considerat că Ș. are nevoie de limba maternă, întrucât îi era dificil să îi traducă anumite lucruri în franceză, să îi explice sensul unor cuvinte, expresii, fraze, nevoia de îmbogățire a vocabularului; și i s-a părut firesc ca copilul să cunoască istoria și geografia propriei națiuni, el având foarte clar apartenența lui națională, fiind legat de România și dornic să se reîntoarcă în țară.
Reclamanta s-a întors în România pe 2 iulie 2014, pe timpul concediului ei de odihnă, și-a vizitat mătușa la Iași și nașii de cununie dar când a vrut să revină la locuința situată în orașul S., . . . nu a fost primită de către pârât care i-a interzis accesul în imobilul în care au locuit împreună ca o familie normală din 2005 până în 2008 când părțile s-au mutat temporar în Franța.
În aceste condiții reclamanta a fost găzduită de părinții acesteia din G. a apelat chiar și la sprijinul Poliției pentru reintegrare și a fost îndrumată să se adreseze instanței de judecată.
Învederează că la data de 12 iulie 2014 printr-un înscris semnat de părți și de 2 martori a încredințat pe minorul C. Ș. O. născut la data de 23 mai 2004 tatălui pârât conform dispozițiilor din Ordonanța Judecătorului pe Probleme Familiale din 17.10.2013 de la Tribunalul din Chalons - en –Champagne unde prima jumătate a vacanței mari școlare minorul trebuie să o petreacă la locuința tatălui.
Pârâtul, fără a o consulta a înscris minorul la Școala Principesa M. din S. și i-a interzis accesul în imobil, ținând copilul la acesta, îndepărtându-l de mamă, putând doar să-l contacteze telefonic sau pe internet și foarte puțin să-l vadă în S., unde a fost ținută chiar și în fața ușii apartamentului, situație anormală.
Aduce la cunoștința instanței că datorită faptului că minorul a devenit violent, a prezentat tulburări de comportament dând semne de regresie mentală. în 27 octombrie 2014 a mers la școală în timpul programului de SCHOOL AFTER SCHOOL și l-a luat pe minor la G., la locuința bunicilor pentru a beneficia de sprijinul mamei reclamante care este medic de profesie și îl poate îngriji corespunzător.
Pârâtul C. M. –G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată și la rândul său a formulat cerere reconvențională solicitând la rândul său stabilirea locuinței minorului C. Ș.-O. (născut la 23.05.2004) la locuința tatălui din orașul S. până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț care formează obiectul Dosarului nr._ și obligarea pârâtei reconvenționale C. F. la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorului C. Ș.-O. (născut la 23.05.2004), până la soluționarea definitiva a acțiunii de divorț.
Ulterior pârâtul C. M. –G. a formulat o cerere de ordonanță președințială la data de 28.10.2014 înregistrată sub numărul_ prin care a cerut înapoierea minorului la tată, respectiv stabilirea locuinței minorului C. Ș.-O. (născut la 23.05.2004) la locuința tatălui din orașul S. până la soluționarea definitiva a acțiunii de divorț care formează obiectul Dosarului nr._ - practic același capăt de cerere din cererea reconvențională din această pricină, cerere care a fost conexată la prezentul dosar.
În motivarea cererii reconvenționale și a cererii conexe a susținut faptul că, este în interesul minorului să locuiască pe perioada divorțului cu acesta la S., întrucât minorul a locuit la S. în locuința familiei până în anul 2008, când au plecat toți trei în Franța si este integrat foarte bine în mediul de aici. Susține că pârâta reconvenționala, reclamanta cunoaște foarte bine că minorul dorește să locuiască cu tatăl, dar nu vrea să accepte aceasta situație.
La G., unde intenționează pârâta reclamantă reconvențională să locuiască cu minorul, acesta nu a stat decât perioade scurte în vacanțe și împreuna cu părinții.
Pe de alta parte, în prezent, situația mamei reclamante este incertă pentru că și-a abandonat un loc de muncă în Franța, și-a abandonat copilul în luna iulie 2014, până în octombrie 2014 neinteresând-o de acesta iar reclamantul pârât nu știe dacă în prezent lucrează.
Așa se explica faptul că, după ce în data de 26 octombrie 2014 a venit la S. să vadă copilul, pârâtul i-a permis să stea mai multe ore cu acesta, nu a cerut să-i lase copilul, a doua zi la data 27 octombrie 2014 a mers la școală în timpul programului de SCHOOL AFTER SCHOOL și, într-o stare de surescitare nervoasă, în urma unor discuții cu doamna învățătoare, a luat efectiv cu forța minorul și a plecat cu el din S..
În această situație consideră că este in interesul minorului ca de urgență, pe cale de ordonanța președințiala instanța să ia masuri cu privire la locuința minorului și la obligația de întreținere.
Prin sentința civilă nr. 1077 din 13.11.2014, Judecătoria S. a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul, a dispus reintegrarea reclamantei în locuința situată în orașul S. . . - până la soluționarea definitivă a dosarului având ca obiect divorț înregistrat sub nr._ al Judecătoriei S. și a dispus stabilirea locuinței minorului C. Ș. O. născut la data de 23 mai 2004 la locuința mamei și obligă pe pârât să plătească în favoarea minorului o pensie lunară de întreținere în cuantum de 391 lei începând cu data introducerii prezentei cereri de ordonanță președințială 06.10.2014 - până la soluționarea definitivă a dosarului având ca obiect divorț înregistrat sub nr._ al Judecătoriei S..
A fost respinsă cererea reconvențională inclusiv cererea de ordonanță președințială conexată la prezenta pricină – cerere formulată de pârât.
În baza art. 453 Cod procedură civilă a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamanta C. F. s-a căsătorit cu pârâtul C. M. –G. la data de 7 februarie 2004 la Primăria orașului S., conform Certificatului de Căsătorie . nr._, înregistrat sub nr. l din 07.02.2004.
Din căsătoria părților a rezultat minorul C. Ș. - O., născut la 23 mai 2004 dar acesta are probleme neurologice și tulburări de spectru autist, cu toate că are vârsta de 10 ani, prezintă dificultăți de integrare inclusiv lipsa de socializare .
Din declarația martorilor audiați în cauză, F. L. și F. E., paginile 111-150, rezultă faptul că aceștia au observat animozitate între cele două părți, faptul că reclamanta nu putea reveni în apartamentul din S. întrucât pârâtul îi interzice încă din anul 2013 când reclamanta lucra în Franța să nu vină în România, în acel apartament.
Reclamanta a fost victima unor agresiuni verbal și fizice din partea pârâtului astfel încât a fost nevoită să solicite o formă de protecție în Franța în anul 2013, C. F. a revenit în țară și a încercat să își facă buletinul, iar socrii aceștia din Comarnic nu au ajutat-o, pârâtul a refuzat să își primească soția în imobil și să ii pună la dispoziție contractul de închiriere a locuinței ANL din S., astfel încât reclamanta a fost nevoită să își facă noua carte de identitate la adresa părinților săi, din G..
Martorii mai relatează că ambele părți au făcut o cerere la Primăria din S. pentru a li se repartiza un apartament cu chirie, întrucât ajunseseră să locuiască la nașii lor.
Martorii mai cunosc că pârâtul trebuia să restituie copilul în a doua lună de vacanță, mamei reclamante, cu respectarea Ordonanței Judecătorului de probleme familiale din 17.10.2013, lucru pe care, pârâtul nu l-a făcut, iar minorul trebuia să se afle la mamă, deoarece în prezența acestor martori la data de 12.07.2014, reclamanta a predat copilul tatălui, într-o zi de sâmbătă pentru a-și exercita legăturile personale cu acesta, la începutul vacanței mari școlare, la domiciliul tatălui pârât.
Acești martori mai cunosc că tatăl încearcă să acapareze copilul și au avut un sentiment că tatăl nu are un simț educativ responsabil, încercând să câștige minorul de partea sa în detrimentul celuilalt părinte.
Martorul F. E. arată că, pârâtul a împiedicat-o pe reclamantă să-l vadă pe minor cu toate că, aceasta a făcut diverse demersuri să stabilească o întâlnire cu copilul, iar acesta era timorat de către pârât.
Acest martor a asistat la refuzul pârâtului de a o primi în locuință pe reclamantă și de a avea contact cu copilul chiar în ziua de 23 septembrie 2014, ocazie cu care reclamanta venise să îi de- a haine groase copilului și indică clar faptul că reclamanta știe să aibă grijă de fiul sau.
Din declarațiile martorilor pârâtului, rezultă că, reclamanta a dispărut cu minorul, în ziua de 27 octombrie 2014, când a venit aceasta să îl ia pe minor de școală și să îl ducă la G..
Această martoră arată faptul că, minorul este bine integrat în S., a fost înscris la școală, și acesta, cu ocazia vizitelor la această martoră, dormea în pat cu martora, la domiciliul acesteia din Comarnic sau împreună cu mama acesteia, care îl iubește pe minor.
Cealaltă martoră Doinaru M. M. cunoaște faptul că, pârâtul supraveghea minorul, făcea lecțiile cu el, îl ducea și îl lua de la școală, și este colegă de serviciu cu pârâtul, dar, nu cunoaște elemente legate de vizitele minorului în S., Comarnic sau la alte persoane străine.
Din studierea actelor depuse la dosarul cauzei de către părți rezultă că minorul din punct de vedere psihologic, conform rapoartelor de evaluare psihologică a dezvoltării și a înscrisurilor medicale, depuse la dosar de către părți, se prezintă ca o persoană care are nevoie de sprijin în toate sarcinile efectuate în evaluarea psihologică, a avut nevoie de o întărire din partea tatălui său, de o explicație din partea acestuia, ceea ce sugerează mai puțină autonomie din partea copilului.
Cum minorul are nevoie de reguli simple, clare, pentru a învăța și a se putea descurca singur întrucât este mai puțin autonom și prezintă o întârziere de dezvoltare în legătură cu tulburările sale neurologice, nu acaparat sau dependent de tatăl sau care a stat tot timpul cu el, timp de 6 ani în Franța pentru că se afla la rândul său în reconversie profesională și nu avea de muncă, așa cum singur a răspuns la interogatoriu.
Din caracterizarea psihopedagogică depusă la dosarul cauzei chiar de tatăl acestuia, rezultă că vocabularul acestuia este sărac, se exprimă greoi, are dificultăți în ceea ce privește înțelegerea mesajului recepționat, are nevoie de lămuriri suplimentare, este timid, închis în sine și are o rezistență scăzuta la efort.
Se integrează cu greutate în colectivul clasei este retras, iar uneori devine agresiv fizic și verbal.
Cu ocazia audierii minorului în Camera de Consiliu, acesta a arătat că tati îl îngrijește, îl duce la școală, se joacă cu tati, îi place să locuiască cu tati, se joacă cu mami cu trusa de doctor, ar vrea să stea și cu mami și cu tati și își dorește o familie cu ambii părinți.
Profesorul psihopedagog prezent la audiere a indicat faptul că minorul are nevoie de un mediu securizat, constant, cu un învățământ special pentru a-și putea dezvolta autonomia și pentru a putea să aibă grijă de el singur.
Din răspunsurile pârâtului la interogatoriu rezultă că, reclamanta a fost cea care a întreținut familia în Franța, fiind singura care lucra din 2008 până în 2013, aceasta câștigând și până la 6000 de euro pe lună, reclamanta plătind câte 250 euro, anual pentru studiile de masterat ale pârâtului care nu a avut loc de muncă și a înscris copilul în Franța la foarte multe cursuri și terapii pentru dezvoltarea cognitiv comportamentală a minorului.
Precizează că nu a îndepărtat-o pe reclamantă din viața minorului și că este conștient că minorul are nevoie atât de tată cât și de mamă, pentru a se dezvolta normal.
Mai arată că nu a interzis . comun. La răspunsurile la întrebare cu nr.26 și 32 a arătat că nu s-a opus nici o clipă să intre în domiciliu și că nu refuză . comun al soților, având o reținere însă în contextul în care reclamanta a solicitat în Franța separația în fapt.
Potrivit art. 996 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone masuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Desigur, pe calea Ordonanței președințiale se pot lua anumite măsuri urgente dar trebuie sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența apreciată în funcție de situația de fapt invocată, caracterul vremelnic, în sensul că nu se pot lua masuri cu caracter definitiv ci doar limitate în timp, neprejudecarea fondului, adică se va cerceta aparenta dreptului și nicidecum fondul dreptului invocat.
În principiu, o obligație de a face nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate. În caz contrar, s-ar ajunge la rezolvarea fondului procesului,trecând peste caracterul provizoriu și de protecție a dreptului pe care îl are această procedură.
Problema aceasta nu a scăpat atenției fostului Tribunal Suprem, care a decis că, în anumite împrejurări, în special în caz de abuz, asemenea acte să poată fi ordonate pe cale de ordonanță președințială. Ele își păstrează caracterul vremelnic, nu sunt definitive și nu duc la rezolvarea fondului. Altfel, ar însemna să se restrângă aproape până la inutilitate câmpul de aplicare al acestei proceduri și să se încurajeze abuzurile.
Neprejudecarea fondului rezultă din faptul că instanța nu statuează asupra existenței sau inexistenței dreptului disputat între părți, ci numai procedează la o examinare sumară a aparenței acestuia.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța de fond a reținut că, prin continuarea interzicerii accesului în locuință i se creează prejudicii reclamantei nu numai familial, psihologic și emoțional dar și material constând în faptul că i se limitează accesul la locuința familiei ei, în care a locuit anterior în anii 2005 -2008, fiind nevoită să suporte costuri suplimentare cu închirierea unei locuințe în S., ceea ce a determinat-o să se retragă la locuința părintească din G., fiind practic împiedicată să-și exercite legături personale cu fiul acesteia.
Dacă ar fi avut accesul la locuința din S., ar fi putut avea grijă de minor și totodată să își găsească un loc de muncă în S. sau într-o localitate apropiată, ceea ce implică limitarea pagubelor care îi pot fi pricinuite și în viitor, nu numai degradarea relațiilor parentale cu minorul.
Vremelnicia rezultă atât din natura măsurii care se solicită a fi luată, cât și din faptul că această măsură urmează a-și produce efectele numai un anumit timp, neputând depăși momentul soluționării cererii ce face obiectul dosarului de divorț nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei S. și în urma căruia urmează a se stabili situația familială a părților și a minorului.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că, se impune reintegrarea reclamantei în locuința familiei din S., stabilirea locuinței minorului la mama reclamantă, în acest context, ambele părți putând avea grijă eficient de minorul rezultat din căsătorie și de starea de sănătate delicată a acestuia, mai ales că minorul a fost înregistrat cu un certificat de handicap în Franța, iar interesul superior al copilului este să devină autonom, sănătos, să locuiască într-un mediu securizat și să se bucure în mod egal de atenția, îngrijirea și educarea responsabilă a ambilor părinți, în scopul dezvoltării armonioase a acestuia, sens în care a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională a pârâtului care dorește în mod exclusiv stabilirea provizorie a locuinței minorului, la tată.
Având în vedere obiectul cererii formulate în cadrul procedurii speciale prevăzute de art. 996 C.proc.civ, instanța de fond a admis cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamantă și a dispus reintegrarea reclamantei în locuința situată în orașul S. . . ., stabilirea locuinței minorului C. Ș. O. născut la data de 23 mai 2004 la locuința mamei și obligarea pârâtului să plătească în favoarea minorului o pensie lunară de întreținere în cuantum de 391 lei începând cu data introducerii prezentei cereri de ordonanță președințială 06.10.2014-până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului având ca obiect obligație de a face înregistrat sub nr._ al Judecătoriei S..
În baza art. 453 Cod procedură civilă a obligat pârâtul să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe în termen lega a declarat apel pârâtul criticând-o ca nelegală și netemeinică sub aspectul admiterii cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantă, solicitând admiterea cererii reconvenționale prin care a solicitat stabilirea locuinței minorului C. Ș.-O. (născut la 23.05.2004) la domiciliul său din S. și obligarea pârâtei reconvenționale C. F. la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorului, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț, care formează obiectul Dosarului nr._ .
Totodată, solicită sa se admită cererea sa din dosarul nr._ conexat la dosarul de fond invocat, prin care pârâta C. F. să fie obligată să aducă de urgență la locuința din S. și la școala unde minorul este școlarizat și unde a urmat cursurile școlare din data de 15 septembrie până în 27 octombrie 2014, "Principesa M.", S..
În subsidiar, solicită, schimbarea în parte a hotărârii, admiterea în parte a acțiunii reclamantei de reintegrare în locuința din S., ., . și admiterea în totalitate a cererilor sale.
Solicită de asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată sau, diminuarea sumei acordate cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamanta, a inițiat în Franța, in aprilie 2013 o procedura de divorț, prin care a invocat separarea în fapt, realitate acceptată de ambele părți și consfințită prin ordonanțe ale justiției franceze, valabile și la acest moment.
De la acea dată, dar și cu mult timp înainte, nici o clipa nu și-a manifestat intenția vădită de a se întoarce și de a se reintegra în domiciliul din S.. Dovadă stă faptul că, nu s-a preocupat nici o clipă de a-și face buletinul pe adresa de la S., complăcându-se să rămână cu buletinul pe adresa părinților săi la Comarnic, până la sfârșitul lui octombrie 2014. Totodată, când au demarat procedurile de divorț în Franța i-a înapoiat cheile de la apartament, spunând că nu mai dorește să se întoarcă vreodată la S., mai ales că nu păstra amintiri prea plăcute din acest oraș.
La început de iulie 2014, la revenirea ei în România, împreună cu copilul minor Ș.-O., prin care a încălcat o prevedere a ordonanței franceze ce interzicerea părăsirea teritoriului Franței cu acesta fără acordul celuilalt părinte, reclamanta C. F. a mers la rudele ei în M. și apoi s-a instalat la părinții ei la G.. Este totalmente inexact faptul prezentat prin hotărârea instanței, probele din dosar fiind concludente, că reclamanta de la venirea ei din Franța a dorit să se instaleze în locuința din S.. Când au convenit împreună cu ea să preia copilul în 12 iulie 2014 pentru a se îngriji de el, aceasta s-a făcut în orașul G. și este stipulat printr-un proces-verbal. De 4 luni, din iulie 2014 și până în 6 octombrie 2014 ( data introducerii cererii reclamantei) nu a făcut nici un demers legal, nici pentru reintegrare în locuința, nici pentru a se stabili locuința minorului la ea.
Consideră că nu este în interesul superior al minorului ca în perioada în care părinții sunt în proces de divorț să conviețuiască într-un mediu conflictual, mai ales având în vedere și problemele de sănătate ale acestuia.
În acest context, arată pârâtul, reclamanta este de rea credință, ce decurge din elementele probatorii ce se găsesc deja în dosarul invocat, cât și prin cele ce vor fi adăugate în prezentul apel, reclamanta solicita reintegrarea, când ea de fapt a susținut că are un loc de muncă la G., are deja un nou buletin la o adresă din G. și susține că a făcut demersuri medicale și pentru școlarizarea copilului în același oraș.
Chiar și după decizia favorabilă acesteia de a fi reintegrată, reclamanta nu și-a manifestat vreun interes în acest sens, nici până la acest moment neprezentându-se la locuința invocată și ceea ce este cel mai grav îi obstrucționează constant contactele cu minorul, neoferindu-i nici un indiciu cu privire la sănătatea, locația și școlaritatea acestuia.
In ceea ce privește locuința minorului, s-a dispus stabilirea locuinței la locuința mamei și consideră că hotărârea este netemeinică și interpretabilă.
Deși sentința o reintegrează pe reclamantă la locuința din S., ., ., stabilește locuința minorului la mamă, fără să stabilească precis, unde este aceasta locuința, lăsând cererea nesoluționată și horârea interpretabilă
Din data de 12 iulie 2014, minorul C. Ș.-O., a stat î permanență în grija sa, la domiciliul de la S. până în data de 27 octombrie 2014, când a fost luat de la școală de către mama sa fără acordul său și al personalului școlii.
Până în luna septembrie reclamanta nu s-a interesat prea mult de soarta copilului, în iulie încredințându-i responsabilitatea de a se preocupa de școlaritatea acestuia la S..
Până la data când l-a luat pe copil de la școală nu și-a manifestat nici un moment dezacordul cu școlarizarea și locul lui de la S., unde copilul începuse să se reintegreze foarte bine după revenirea din Franța. Daca s-ar fi opus la această stare de fapt, a avut tot timpul să o facă mai devreme, înainte ca minorul să fie deja de o lună și jumătate la școală.
După ce reclamanta a luat copilul de la S., aceasta nu a oferit nici o informație concretă, unde s-ar afla exact locuința minorului la G. și unde acesta își urmează (dacă le urmează) cursurile școlare. Din datele care există este foarte probabil ca minorul să fie privat de școală (deja au trecut circa 3 săptămâni de când acesta a fost luat cu forța de la școală). Nu exista nici un fel de probe cum că reclamanta ar fi făcut demersuri pentru ca minorul să aibă acces la școlarizare, fapt ce nu ar trebui sub nici o formă tolerat și ar trebui dispus ca acesta să revină pentru a-și relua cursurile la școala din S..
Deși, în motivarea hotărârii se invocă acel mediu securizant pentru copil și,prin care acesta ar trebui să se bucure în mod egal de atenția, îngrijirea și educarea responsabilă a ambilor părinți, în acest fel ambele parți putând avea grijă eficient de minor, reclamanta obstrucționează vădit, cu rea-credință relația copilului cu tatăl sau, de care a declarat în instanță, că ar prefera să stea cu tatăl de care se simte mai atașat. Mai mult, reclamanta a invocat și a obținut instalarea la locuința din S., dar aceasta nu are nici cea mai mică intenție de a face acest lucru. Prin aceasta, ea arată același spirit de nesocotire a unui act de justiție, de care a mai dat dovadă.
În interesul superior al copilului, care prezintă tulburări de sănătate importante, crescut și atașat de tatăl său și de mediul pe care îl cunoaște bine si unde si-a făcut prieteni, este imperios necesar ca acesta să revină la locuința de la S.. Acest spirit aventurier, imprevizibil și instabil al acțiunilor mamei sale îl bulversează puternic emoțional cu repercusiuni ce pot fi grave pentru sănătatea și evoluția lui ulterioară.
După ce reclamanta a luat copilul de la școală bulversându-l și privându-l de dreptul la școlarizare a făcut o cerere de ordonanță președințială, ce a făcut obiectul dosarului nr._, urmând a fi judecat în data de_, la completul C4 civil de pe lângă Judecătoria S..
Deși la termenul din 5 noiembrie 2014 din dosarul_ s-a ridicat problema conexării cu celalalt dosar, instanța a dat termen exact cu o zi înainte de judecarea dosarului respectiv;
La termenul de pe_ completul C3 civil, în dosarul_ a amânat pronunțarea hotărârii pentru 24 de ore, iar la termenul din_, zi în care trebuia să se pronunțe hotărârea din celalalt dosar, instanța de la completul C4 civil, a conexat din oficiu cele două dosare.
Instanța C4 civil ce ar fi trebuit să judece dosarul_ și s-a antepronunțat cu privire la dosarul_, nefiind nici un indiciu la dosarul în cauză care să fi oferit date despre celălalt dosar.
Deși cele două dosare s-au conexat din oficiu, la dosarul_, chiar dacă, reprezentantul său s-a opus, invocând spețele diferite dintre acestea, dosarul la care s-a făcut conexarea nu s-a repus pe rol, cum era firesc, astfel considerând hotărârea ilegală.
A așteptat să fie din nou chemați și audiați în dosar, lucru care nu s-a mai întâmplat, sens în care a depus la registratura Judecătoriei S., la ora 12, concluzii scrise care nu știe dacă au mai ajuns în analiza instanței și luate în considerare.
Din procesul-verbal de audiere a minorului se regăsesc o . întrebări și afirmații curioase, tendențioase, neregăsite nicicum în dezbaterile dosarului și care nu făceau scopul audierii respective. Totodată, minorul s-a pronunțat destul de clar cu preferința lui de a locui la tată.
Consideră pârâtul că i-a fost prejudiciat dreptul ta o judecată corectă și echidistantă, prin antepronunțare, pronunțarea din oficiu și încălcarea principiului juridic al oralității și astfel, consideră că hotărârea este netemeinică și nelegală, drept pentru care solicită admiterea apelului, rejudecarea dosarului și schimbarea totală a hotărârii atacate, admiterea cererii sale reconvenționale și a ordonanței președințiale înaintate în dosarul conexat la dosarul în cauză.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Părțile s-au căsătorit la data de 7 februarie 2004, din căsătoria acestora rezultând minorul C. Ș.-O., născut la 23 mai 2004, cu probleme neurologice și tulburări de spectru autist, prezentând dificultăți de integrare, inclusiv, lipsa de socializare.
Susținerea pârâtului, că nu este în interesul superior al minorului ca în perioada în care părinții sunt în proces de divorț să conviețuiască într-un mediu conflictual, mai ales având în vedere și problemele de sănătate ale acestuia, reclamanta fiind de rea credință, ce decurge din elementele probatorii ce se găsesc deja în dosarul invocat, când ea de fapt a susținut că are un loc de muncă la G., are deja un nou buletin la o adresă din G. și susține că a făcut demersuri medicale și pentru școlarizarea copilului în același oraș, este nejustificată, întrucât nu s-a făcut dovada existenței un mediu conflictual în care ar trăi copilul, de natură să agraveze problemele de sănătate al acestuia.
Mai arată pârâtul că, reclamanta nu îi permite contactul cu minorul și nu îi oferă nici un indiciu cu privire la sănătatea, locația și școlarizarea acestuia, critica sub acest aspect fiind nejustificată față de probele administrate la instanța de fond din care rezultă că, pârâtul a refuzat să înapoieze copilul mamei reclamante conform Ordonanței Judecătorului de probleme familiale din 17.10.2013, iar pe de altă parte, reclamanta a dat copilul tatălui pârât într-o zi de sâmbătă pentru a exercita legăturile personale cu acesta, la începutul vacanței de vară, la domiciliul pârâtului.
Importante în cauză de reținut, sunt, concluziile rapoartelor de evaluare psihologică a dezvoltării și înscrisurile medicale ce au fost depuse la dosar de părți, din care rezultă că, minorul, se prezintă ca o persoană care are nevoie de sprijin, de o întărire din partea tatălui său, de o explicație din partea acestuia, ceea ce sugerează mai puțină autonomie din partea copilului.
Totodată, din caracterizarea psihopedagogică depusă la dosarul cauzei reiese că, vocabularul copilului este greoi, are dificultăți în ceea ce privește înțelegerea mesajului recepționat, are nevoie de lămuriri suplimentare, este timid, închis în sine și are o rezistență scăzută la efort, se integrează cu greutate în colectivul clasei, este retras, uneori devine agresiv fizic și verbal.
Minorul audiat în Camera de Consiliu a arătat că, dorește să stea atât cu mama sa cât și tatăl acestuia.
Așadar, este în interesul minorului să locuiască împreună cu mama sa cu atât mai mult cu cât s-a dispus reintegrarea mamei în locuința din S., susținerea pârâtului că hotărârea este netemeinică și interpretabilă fiind nejustificată.
Locuința ANL, în care reclamanta a fost reintegrată prin sentința apelată este locuința comună a părților, închiriată, cu două camere, motivul introducerii cererii de ordonanță președințială fiind determinat de refuzul pârâtului de a-i permite accesul în locuință.
Dispozițiile art. 996 C. pr. civ. care reglementează ordonanța președințială, statuează că, instanța, stabilind că, în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
La admiterea cererii de ordonanță președințială au fost avute în vedere condițiile de admisibilitate prev. de art. 996 C. pr. civ., privind caracterul urgent al cererii, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Critica pârâtului în sensul că, instanța de fond la termenul din 5 noiembrie 2014 a ridicat problema conexării cu celălalt dosar, a dat termen cu o zi înainte de judecarea dosarului respectiv, la 12 noiembrie 2014 completul C 3, a amânat pronunțarea pentru 24 de ore, iar la termenul din 13 noiembrie 2014 când trebuia să se pronunțe pe celălalt dosar, instanța de la completul C 4 civil, a conexat din oficiu cele două dosare, chiar dacă reprezentantul său s-a opus, este nejustificată, având în vedere că, excepția conexării a fost admisă corect dat fiind că, între cauza ce a format obiectul dosarului nr._ având ca obiect ordonanță președințială ( solicitarea reclamantului din acel dosar de obligarea a pârâtei din dosarul citat să-l aducă înapoi pe minor de urgență )și solicitarea reclamantei din cauza de față de reintegrare a sa în domiciliul comun din S., ., ., ., apartament obținut de ambele părți de la ANL, stabilirea domiciliului minorului C. Ș. O. la reclamantă, obligarea pârâtului să-i permită să aibă legături permită să aibă legături personale cu minorul, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului, este o strânsă legătură.
Potrivit disp. art. 139 C. pr. civ., pentru asigurarea unei bune judecăți în primă instanță este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.
Dosarul va fi trimis instanței mai întâi investite, în afară de cazul în care reclamantul și pârâtul cer trimiterea lui la una din celelalte instanțe, conform alin. 3.
Astfel, instanța de fond, în mod corect a dispus conexarea dosarului nr._ cu dosarul nr._, instanța mai întâi investită fiind completul C 3 civil, complet investit cu soluționarea dosarului nr._ .
Nejustificată este și susținerea pârâtului referitoare la faptul că, în procesul verbal de audiere a minorului se regăsesc o . întrebări și afirmații curioase, tendențioase, neregăsite în dezbaterile dosarului care nu făceau scopul audierii respective, întrucât, din verificarea Procesului verbal din 12.11.2014, aflat la fila 244 dosar fond nu rezultă acest lucru, copilul a declarat că dorește să stea atât cu mama cât și cu tatăl său, iar pe de altă parte, potrivit disp. art. 22 alin.1 C. pr. civ., judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile o invocă, judecătorul este în drept să le ceară explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și orice alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În speță nu a avut loc o depășire a limitelor investirii instanței prin întrebările care au fost puse copilului părților de instanță în prezența psihopedagogului de la Centrul Școlar Special B..
Așa fiind, tribunalul va respinge apelul declarat de pârâtul C. M. G. împotriva sentinței civile nr. 1077 din 13.11.2014 a Judecătoriei S. ca nefondat, potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
În baza disp. art. 453 alin. 1 C. pr. civ. tribunalul va dispune obligarea apelantului la plata către intimată a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul C. N. M.-G., CNP_, cu domiciliul în S., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 1077/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. F., CNP_, cu domiciliul în G., ..13, ., județul G., cu reședința în G., ., ., ., județul G. (la familia F.) și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. Olguța T., în S., .. 8, ., ., ca nefondat.
Obligă apelantul la plata către intimată a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. G. N. C.
GREFIER
A. Ș. P.
Operator date cu caracter personal 5595
Redactat/tehnored.N.C.
4 ex./04.02.2015
Df._ Judecătoria S.
Jf. Ș. V. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2640/2015. Tribunalul... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 2747/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
