Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 363/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 3115/105/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 363
Ședința publică din data de 25 Iunie 2015
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - N. M.
- C. M.
GREFIER - B. M. - D.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea C. G., domiciliată în Ploiești, .. 2, ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr. 251/30.04.2015 pronunțată de către Tribunalul Prahova în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul T. C., domiciliat în Ploiești, ., ..
Contestație în anulare timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, conform chitanței . nr._/25.05.2015 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, a răspuns intimatul personal și asistat de avocat I. N., lipsind contestatoarea.
Procedură de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a atașat dosarul de fond nr._ al Tribunalului Prahova, după care,
Tribunalul pentru a da posibilitatea și contestatoarei să se prezinte în instanță, constată necesar a lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au răspuns contestatoarea C. G. personal și asistată de avocat P. M. și intimatul personal și asistat de avocat I. N..
Procedură de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a atașat dosarul de fond nr._ al Tribunalului Prahova, după care,
Apărătorul contestatoarei depune la dosar înscrisuri reprezentând o contestație în anulare formulată de soțul contestatoarei din prezenta cauză, numitul C. A..
Tribunalul pune în discuția părților prezente excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimat prin întâmpinare.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită admiterea excepției potrivit art. 317 alin.2 C,.pr.civil și art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., arătând că textele legale prevăd posibilitatea formulării unei contestații în anulare numai uneia dintre părți, respectiv a intimatului din aceeași cauză, însă prezenta contestație în anulare a fost formulată de soțul contestatoarei.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, solicită unirea acestei excepții cu fondul contestației în anulare și, totodată, solicită respingerea acesteia, arătând că unul din motive privește omisiunea făcută de instanță în recurs, respectiv nu s-a pronunțat pe excepția prematurității, pronunțându-se pe partajarea bunurilor părților, în condițiile în care dosarul avea o vechime pe rol de 4 ani de zile. Cu privire la excepția inadmisibilității, arată că lasă la aprecierea instanței, dacă contestația se încadrează în dispozițiile art. 318 alin. 1 C.pr.civ.
Tribunalul învederează părților că se va pronunța asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare odată cu soluționarea fondului contestației în anulare.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea contestației în anulare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, arată că invocă disp. art. 318 alin. 1 C.pr.civ., în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția prematurității cererii, astfel cum s-a solicitat, a omis să se pronunțe pe valoarea bunurilor. Cu privire la contestația formulată de C. A., arată că niciuna din cele 2 hotărâri nu se referă la starea de sănătate a acestuia, deoarece acesta este imobilizat la pat de 18 ani de zile, iar hotărârea era atacabilă doar cu recurs. Arată că instanța de fond a pronunțat o sentință lăsând în neproprietate pe soțul nedebitoarei, întrucât imobilul este singura sa locuință, este imobilizat la pat de 18 ani și a rămas fără locuință. Precizează că s-a invocat lipsa capacității de exercițiu a lui C. A., deoarece nu a fost apărat, deși trebuia să i se numească un curator special, însă nu s-a întâmplat acest lucru și, astfel, acesta a rămas fără proprietate. Susține că cota de ½ era îndestulătoare față de creanța acestuia. Solicită admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată, precum și cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, arată că în cauză se judecă recursul declarat de C. G. și, astfel, solicită a se cenzura susținerile formulate de partea adversă pe contestația în anulare formulată de C. A.. Cu privire la fondul contestației în anulare formulată de C. G., solicită respingerea acestuia, conform art. 318 alin. 1 teza 1. Referitor la greșelile materiale, arată că acestea nu sunt greșeli materiale ale instanței. Arată că nu se poate invoca faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția prematurității. Cu privire la efectuarea unei noi reevaluări, arată că instanța de recurs a admis recursul raportat la expertiza întocmită la instanța de fond și ne aflăm în cadrul unui partaj în urma unei executări, iar evaluarea în sine a apartamentului se va face în momentul când va fi vândut la licitație. Precizează că raportul de expertiză s-a efectuat la instanța de fond și nu avea de ce să se dispună casarea cu rejudecare atât timp cât nu s-au formulat obiecțiuni la instanța de fond. Susține că suma care a rămas de recuperat este sub jumătate din creanța reală – 24.000 lei, sumă reactualizată, iar la fila 209 dosar există adresa executorului judecătoresc. Arată că în niciun caz susținerile din contestația în anulare nu sunt reale și, toate criticile țin de fond și nu sunt greșeli materiale ale instanței de recurs. Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, în replică, arată că invocă nelegalitatea de drept a hotărârii dată în recurs, întrucât acesta nu s-a timbrat, nu s-a pus în vedere părții să timbreze, deoarece la fond s-a timbrat cu suma de 303 lei și la recurs cu 19,5 lei, ceea ce a condus la o greșeală majoră. Susține că s-au acordat alte sulte.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, în replică, solicită respingerea ca tardiv formulată, iar instanța de fond a apreciat ca fiind legală taxa judiciară de timbru achitată.
Tribunalul ia act de susținerile părților prezente și, analizând actele și lucrările dosarului, constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, iar în baza disp. art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare și asupra fondului contestației în anulare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra prezentei contestații în anulare, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, ca urmare a disjungerii cererii de intervenție in interes propriu formulata in dosarul nr._/281/2010, reclamantul Tabăcioiu C. a chemat în judecată pe pârâții C. G. si C. A. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune ale pârâților, respectiv bunul imobil situat in mun. Ploiești, ., ..
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca este creditor al paratei C. G., având o creanța de 22.320 lei. Acesta a învederat ca parata nu a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executor, astfel ca a fost nevoit sa se adreseze B. P. A. in vederea executării silite.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 493 c.pr.civ.
In dovedire, reclamantul a atașat cererii de chemare in judecata următoarele înscrisuri, in fotocopie: fila 5 contract de împrumut autentificat sub nr. 2625 din 7 iulie 2009, fila 6 încheierea nr._ a OCPI Prahova privind notarea somației din dosar de executare 198/2010, fila 7 extras de carte funciara, fila 8 proces verbal de constatare încheiat in 01.06. 2010, fila 9 contract de vânzare cumpărare.
Pârâții, legali citați, nu au formulat întâmpinare, însă pe parcursul procesului au fost reprezentați de apărător din oficiu.
În urma administrării probatoriului în cauză, instanța de fond, prin sentința civilă nr. 6227/30.04.2014 Judecătoria Ploiești a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, reținându-se că prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat, pe calea acțiunii oblice, partajarea bunului imobil situat in mun. Ploiești, .. 2, ., ., jud. Prahova, ce aparține in devălmășie pârâților.
In fapt, instanța de fond a reținut ca in data de 07.07.2009 intre reclamantul T. C. si parata C. G. a intervenit contractul de împrumut autentificat sub nr. 2625 din 7 iulie 2009 ce a avut ca obiect acordarea către pârâtă a unui împrumut in valoare de 22.230 lei, cu termen de rambursare 01.08.2009.
Ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către parata C. G., creditorul T. C. s-a adresat B. P. A. in vederea începerii procedurilor de executare silita.
Ca urmare a încuviințării executării silite a titlului executor reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 2625 din 7 iulie 2009, B. P. A. a procedat la demararea executării silite.
In acest sens, au fost efectuate adrese către Consiliul Local Ploiești, Ministerul Administrației si Internelor.
In data de 05.05.2010 mun. Ploiești, Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești a transmis B. situația patrimoniala a debitorului-parat C. G. din care rezulta ca acesta figurează cu bunuri mobile proprii (autoturisme marca Ford, Lada, Renault Megane) precum si bunuri imobile in coproprietate cu paratul C. A..
Aceeași situație patrimoniala a paratei rezulta si din relațiile comunicate B. de Ministerul Administrației si Internelor.
Totodată, instanța de fond a constatat ca la filele 160-161 se regăsesc înscrisuri din care rezulta ca parata a efectuat, prin poprire, diferite plăți creditorului.
In drept, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 33 din Codul familiei conform căruia bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți.
Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul sau personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai in măsura necesara pentru acoperirea creanței sale.
Analizând textul de lege menționat, instanța de fond a constatat ca cererea privind partajarea bunurilor comune ale soților poate fi solicitată de creditor numai daca este îndeplinita condiția imperativa de a fi urmărite in prealabil bunurile proprii ale soțului debitor.
Instanța de fond a apreciat ca suntem in prezenta unei norme juridice imperative onerative care impune creditorului o anumita conduita si anume aceea de a urmări cu prioritate bunurile proprii ale debitorului.
Față de aceste dispoziții, instanța de fond a reținut ca legiuitorul a instituit in favoarea soțului proprietar, care nu are calitatea de debitor un beneficiu de discuțiune, efectul fiind acela ca eventualii creditori sunt obligați sa îndrepte executarea silita asupra bunurilor proprii ale debitorului si numai daca acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanțelor pot fi urmărite si celelalte bunuri comune ale soților.
Având in vedere ca din probatoriul administrat a rezultat faptul ca paratul-debitor C. G. deține bunuri proprii, respectiv autovehiculul marca Renault Megane Classic, . VF 1LAON_, astfel cum rezulta din adeverința nr. 198/2010 din 31.05.2010 eliberata de Ministerul Administrației si Internelor, fără ca in prealabil creditorul sa se fi îndreptat împotriva acestora, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul T. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiata, pe considerentul ca din probatoriu administrat a rezultat ca parata - debitoare Capasali G. deține bunuri proprii, respectiv autoturismul marca Renault Magane Classic, fără ca acest bun să fi fost urmărit de creditor, însă, potrivit disp. art.33 din Codul Familiei, împărțirea bunurilor comune poate fi ceruta după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, dar numai în măsura necesara pentru acoperirea creanțelor.
Recurentul-reclamant a arătat că soluția pronunțata de instanța de fond este nelegala, in condițiile in care acțiunea este respinsa pe fond si nu pe excepție, ținând cont ca nerespectarea disp. art. 33 din C.fam. este sancționată cu respingerea acțiunii ca prematură.
Recurentul-reclamant a arătat că aceasta sancțiune intervine pentru ca nu s-a născut încă dreptul de a solicita o împărțire a bunurilor comune, atâta timp cat in patrimoniul debitorului exista bunuri proprii.
Or, recurentul-reclamant a învederat că instanța a respins ca neîntemeiata o cerere de împărțire a unui bun comun, deși cererea e doar prematura, efectele fiind diferite.
Astfel, recurentul-reclamant a arătat că daca o acțiune este respinsa ca neîntemeiata o noua cerere nu mai poate fi formulata, deoarece ne aflam in prezenta autorității de lucru judecat, in schimb in cazul unei cereri respinse ca prematură se poate formula o alta acțiune după îndeplinirea condițiilor si, ca atare, nu ne aflam in prezenta unei autorității de lucru judecat.
Ca atare, recurentul – reclamant a apreciat ca era necesar ca mai întâi sa fi fost invocata si pusa in discuție o asemenea excepție a prematurității acțiunii chiar si de către instanță, din oficiu, aceasta fiind o excepție peremptorie.
Or, recurentul-reclamant a susținut că, deși o asemenea excepție nu a fost invocata, acțiunea este respinsa pe fond, deși motivarea hotărârii privește chiar aceasta excepție a prematurității.
Față de acestea, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 6277/2014 a Judecătoriei Ploiești si trimiterea cauzei spre rejudecare urmând sa fie discutata excepția prematurității acțiunii.
Recurentul-reclamant a arătat că din probele aflate la dosar rezulta ca pensia paratei - debitoare este urmărita - aproximativ 200 lei/ lunar, dar raportat la cuantumul debitul de recuperat - 22.320 lei este insuficientă, motiv pentru care s-a procedat si la urmărirea silita imobiliară, in speța urmărirea apartamentului bun comun pentru care este necesar efectuarea partajului.
In ceea ce privește autoturismul cu care figurează in evidentele fiscale - marca Renault Megane Clasic, recurentul-reclamant a arătat că acesta este bun comun, fiind achiziționat in timpul căsătoriei, ceea ce face ca in cauza sa fie respectate disp. art. 33 C.fam., deoarece anterior promovării cererii de partaj au fost urmărite si bunurile proprii - pensia debitoarei.
Mai mult, recurentul-reclamant a menționat că acest autoturism figura in evidentele fiscale pe numele paratei - debitoare la nivelul anului 2010, așa cum se arata si in considerentele hotărârii - la data de 05.05.2010 mun. Ploiești, serviciul Public Finanțe Locale Ploiești a transmis B. situația patrimoniala a debitoarei - însă, deși doar instanța apreciază ca acesta este un bun propriu, parata - debitoare neinvocând in respingerea acțiunii o asemenea apărare, nu solicita acesteia să facă dovada că mai are cel puțin in patrimoniu bunul la data promovării cererii.
Recurentul-reclamant a învederat că, având in vedere ca executarea s-a pornit mai întâi asupra bunurilor proprii - in acest caz, pensia - dar numai poprirea asupra pensiei nu acoperă creanța si, ținând cont ca, potrivit disp. art.371 indice 2 C.pr.civ., executarea silita are loc in oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare, atunci, in mod corect, s-a procedat de către executor si la urmărirea imobiliara pentru care este necesar sa fie efectuat partajul apartamentului.
Recurentul – reclamant a arătat faptul ca acesta este de fapt singurul bun al paratei - debitoare care mai poate fi urmărit rezulta si din extrasul de către funciara nr._/2012 care face dovada ca parata - debitoare este executata pentru recuperarea unor creanțe in cadrul dosarelor de executare doar cu privire la apartamentul situat in mun. Ploiești, ., ., ..
Raportat la toate acestea, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 6277/2014 a Judecătoriei Ploiești pronunțata in dosar nr._, in sensul admiterii acțiunii si omologarea variantei 1 din raportul de expertiza O. C., apreciind că prin omologarea acestei variantei exista șanse reale ca sa mai fie recuperata o parte din creanța, deoarece in situația in care apartamentul este atribuit paratului C. A., iar parata - debitoare primește numai sulta, executarea acestei sulte devenind practic imposibila, precum și cheltuieli de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 24.09.2014.
Intimații-pârâți C. G. și C. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat, ca nefondat, neîntemeiat și nelegal, precum și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
Prin decizia nr. 251/30.04.2015 Tribunalul Prahova admis recursul declarat de recurentul-reclamant T. C., și, în consecință: modifică în tot sentința recurată, în sensul că admite acțiunea, dispune partajul bunurilor comune ale intimaților-pârâți, conform variantei nr. 1 din Raportul de expertiză tehnică construcții întocmit de expert tehnic O. C., după cum urmează:
Lotul 1- lui C. G. i se atribuie apartamentul compus din 2 camere și utilități, situat în Ploiești, ., ., ..
Valoare atribuită…………………………_,16 lei
C. la care are dreptul…………………._,08 lei
Plătește sultă lui C. A. suma de_,08 lei.
Lotul 2 C. A. are dreptul la suma de_,08 lei pe care o primește sultă de la C. G..
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Critica potrivit căreia s-a arătat că soluția pronunțata de instanța de fond este nelegala, in condițiile in care acțiunea este respinsa pe fond si nu pe excepție, ținând cont ca nerespectarea disp. art. 33 din C.fam. este sancționată cu respingerea acțiunii ca prematură, este nefondată, în condițiile în care nu a fost invocată o astfel de excepție, iar argumentul invocat de instanța fondului a vizat existența unui bun propriu în patrimoniul debitoarei.
Soluția adoptată cu privire la fondul cauzei prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată tocmai în considerarea unui astfel de argument este greșită, critica recurentului potrivit căreia în mod greșit a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată fiind fondată.
Astfel, tribunalul reține că intre reclamantul T. C. si parata C. G. a intervenit contractul de împrumut autentificat sub nr. 2625 din 7 iulie 2009 care a avut ca obiect acordarea către pârâtă a unui împrumut in valoare de 22.230 lei, cu termen de rambursare 01.08.2009.
Astfel cum s-a reținut și de către instanța fondului, urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către parată, creditorul T. C. s-a adresat B. P. A. in vederea începerii procedurilor de executare silita, iar ca urmare a încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut sus menționat, B. P. A. a procedat la demararea executării silite.
Din probele aflate la dosar rezulta ca pensia paratei - debitoare este urmărita - aproximativ 200 lei/ lunar, dar raportat la cuantumul debitul de recuperat - 22.320 lei este insuficientă, motiv pentru care s-a solicitat si urmărirea silita imobiliară, respectiv urmărirea apartamentului bun comun, situat în Ploiești, ., ., ., pentru care este necesar efectuarea partajului pentru a putea fi urmărit.
In ceea ce privește autoturismul cu care pârâta figurează in evidentele fiscale - marca Renault Megane Clasic, tribunalul reține că acesta a fost dobândit la data de 22.12.2003, deci în timpul căsătoriei cu numitul C. A., astfel că operează prezumția de comunitate de bunuri, iar argumentul instanței fondului, că acesta era un bun propriu și trebuia urmărit anterior promovării cererii de partaj, este eronat.
Se impune a fi reținut și faptul că din înscrisul denumit ” situație patrimonială” aflat la fila 117 dosar fond, rezultă că la data de 26.04.2010 pârâta înregistra creanțe bugetare restante la plată, în sumă de 792 lei pentru care a fost începută executarea silită, fiind emisă somația nr._/26.04.2010.
În plus, din adresa emisă la data de 18.05.2010 către SPFL Ploiești de către executorul judecătoresc, rezultă că s-a pornit executarea silită și cu privire la acest bun( fila 126 dosar fond), însă față de cuantumul creanței aceasta nu ar putea fi acoperită numai prin valorificarea acestui bun, pentru care nu există certitudinea că la data pronunțării sentinței recurate se mai afla în patrimoniul pârâtei.
Astfel, având in vedere faptul că executarea silită s-a pornit mai întâi asupra bunurilor proprii - in acest caz, pensia pârâtei - iar poprirea asupra pensiei nu acoperă creanța si, ținând cont că, potrivit disp. art.371 indice 2 C.pr.civ., executarea silita poate fi efectuată in oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare, tribunalul reține că, in mod corect, s-a procedat de către executor si la urmărirea imobiliara pentru care se impune a se dispune partajul apartamentului bun comun, care reprezintă singurul bun al paratei - debitoare care mai poate fi urmărit. Acest aspect rezulta si din extrasul de către funciara nr._/2012 potrivit căruia tribunalul reține că parata - debitoare este executata și pentru recuperarea unor alte creanțe cu privire tot la apartamentul situat in mun. Ploiești, ., ., ..
Concluzionând, tribunalul pentru considerentele expuse și văzând și prevederile art.493 c.pr.civ., constată că recursul este fondat, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.2 c.pr.civ., îl va admite și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite acțiunea și, în consecință va dispune partajul bunurilor comune ale intimaților-pârâți C. G. și C. A., conform variantei nr. 1 din Raportul de expertiză tehnică construcții întocmit de expert tehnic O. C., variantă de natură a respecta atât drepturile proprietarilor imobilului partajat cât și de a garanta reclamantului posibilitatea continuării executării silite a creanței pe care o are împotriva intimatei C. G..
Împotriva deciziei nr. 251/30.04.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, intimata C. G. a formulat contestație în anulare considerând că aceasta a fost pronunțară cu încălcarea disp. art. 317, al. 2 și art. 318, al. 1 C.p.c.
În motivarea contestație în anulare, contestatoarea a învederat că la data de 7.07.2009 a intervenit un contract de împrumut între ea, contestatoarea și intimatul T. C., prin care cel din urma i-a împrumutat celei dintâi suma de 22.230 1ei, cu dată scadentă la 01.09.2009, fără dobândă.
Or, contestatoarea a susținut că, întrucât situația familială și personală a contestatoarei a fost și este una defavorabilă, pe fondul crizei intervenite-aceasta nu a mai putut returna suma de bani la termenul scadent.
În acest context, contestatoarea a susținut că la începutul anului 2010 s-a solicitat încuviințarea executării silite și s-a dispus măsura poprii veniturilor contestatoarei, obținute din pensie.
Astfel, contestatoarea a susținut că de la momentul anului 2010 și chiar și în prezent subzistă această poprire, ceea ce însemna că din suma de 22.230 lei s-au remis intimatului peste 10.000 lei.
În aceste condiții, contestatoarea a solicitat să se observe că nu se află în prezenta unei creanțe certe, lichide și exigibile, așa cum în mod greșit s-a reținut de către instanța de recurs, prin chiar soluția pronunțata în recurs.
Față de cele învederate anterior, contestatoarea a solicitat să se rețină următoarele motive ale contestației:
În ceea ce privește primul motiv al contestației în anulare, contestatoarea a susținut că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre nelegală încălcând disp.art. 317(2) Cod procedură civilă, cu înlăturarea apărărilor modest formulate de cei doi intimați in cadrul întâmpinării depuse în recurs.
Astfel, contestatoarea a solicitat să se observe că în conținutul întâmpinării s-au formulat următoarele apărării: opoziția celor doi intimați la partajarea bunurilor comune, motivat de faptul că nu sunt divorțați, că este singura locuința a familiei, că nu există intenția divorțului, mai mult intimatul C. A. are o stare de sănătate situata la limita sucombării, sens în care există la dosar acte medicale ce atestă o boala nemiloasă, îndelungată (de peste 20 de ani), fiind imobilizat la pat; pe calea întâmpinării s-a invocat și o chestiune deosebit de importantă, aceea a inexistentei caracterului cert, lichid, exigibil al creanței de 22.230 lei;
Contestatoarea a solicitat a se observa că această chestiune, deși importantă, ea nu a fost verificată de instanța de fond, situație față de care în mod indubitabil se poate aprecia că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală în recurs modificând o sentința în tot, fără să fi judecat pe fond chestiunea existentei creanței, elementele de certitudine, lichiditate și exigibilitate, cât din creanța respectiva a fost remisă către inițiatorul acțiunii oblice, cât mai este de remis.
De asemenea, contestatoarea a considerat că instanța de recurs a omis a analiza legalitatea unei asemenea cereri de acțiune oblică a partajului de bunuri comune a soților, din perspectiva existentei caracterului cert, lichid și exigibil, în acest sens reținând in prezenta contestație că invocă și lipsa de rol activ a instanței de recurs privind aceasta problema deosebit de importanta în soluționarea acestei cereri complexe.
Mai mult, contestatoarea a susținut că instanța de recurs, raportat la soluția data, nelegal susține contestatoarea, trebuia să analizeze toate elementele menționate anterior, elemente ce demonstrau că intimatul T. nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor legale privind deținerea unei creanțe certe și exigibile și nici a insolvabilității debitoarei-contestatoare, pentru a se prevala de posibilitatea subrogării in drepturile și acțiunile reclamantei și a exercita astfel, acțiunea oblică, care din punctul lor de vedere era chiar inadmisibilă.
Ca atare, contestatoarea a apreciat ca fiind, pe de o parte, terț față de procedura judiciară a partajului de bunuri comune, iar pe de altă parte, neputându-se subroga drepturilor reclamantei, rezultă că intimatul T. nici nu și-a dovedit calitatea procesuală activă în exercitarea acțiunii oblice situație care putea fi analizată de instanța de recurs, ce a omis toate aceste situații.
În ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare, din perspectiva încălcării disp.art.318 (1) vechiul cod procedura civila, contestatoarea a solicitat să se observe că, în mod nelegal instanța a casat o hotărâre - susțin ei legală - omițând a se pronunța în dispozitivul hotărârii asupra motivului de recurs privitor la I motiv de recurs invocat de intimatul T., respectiv excepția prematurității cererii introductive de instanța, astfel cum susține intimatul în I sau motiv de recurs, greșita pronunțare a instanței de fond si greșita calificare a exceptai prematurității cererii vs. soluționarea pe fond ca neîntemeiată a acțiunii și în consecință respingerea acesteia.
În ceea ce privește al treilea motiv al contestației în anulare, contestatoarea a susținut că instanța de recurs, modificând în tot sentința recurată a omis ca în dispozitiv să arate punctual câtimea dreptului recurentului, situație ce constituie un alt motiv al prezentei contestații în anulare.
În ceea ce privește al patrulea motiv al contestației în anulare, contestatoarea a susținut că nu în cele din urma-din perspectiva valorii imobilului la data pronunțării partajului de bunuri comune în recurs, a soluționat cauza în mod greșit, modificând întreaga sentința a fondului prin omisiunea refacerii raportului de expertiza printr-o nouă evaluare a imobilului, la data pronunțării deciziei in recurs la valoarea de circulație de la momentul partajării - respectiv 23.04.2015 .
Or, contestatoarea a susținut aceasta întrucât valoarea totală a imobilului este dată de un expert construcții fără atestare de evaluator ANEVAR, iar valoarea de circulație a imobilului de la momentul pronunțării în recurs este nereală întrucât s-a raportat la o evaluare din urma cu patru ani.
Pentru toate aceste considerente, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare.
De asemenea, contestatoarea a susținut că a luat cunoștința de soluția pronunțata în recurs la data de 14.05.2015, prin consultare la arhiva Tribunalului Prahova, situație față de care își rezervă dreptul ca in termen legal să-și completeze contestația în anulare, având în vedere că decizia contestată nu este încă redactată.
În raport de susținerile contestatoarei C. G., în temeiul disp. art. 320 C.pr.civ. intimatul T. C. a depus la dosar la data de 26.05.2015 întâmpinare.
În ceea ce privește un prim aspect, intimatul invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare prin raportare la disp. art. 317 alin.2 C.pr.civ. si art. 318 alin. 1 teze a -II-a C.pr.civ.
Astfel, intimatul a susținut că, contestatoarea a avut calitatea de intimată în cadrul recursului ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Prahova in care s-a pronunțat decizia civila nr. 251 / 30.04.2015, decizie împotriva căreia a înțeles să formuleze prezenta contestație în anulare.
Or, intimatul a susținut că, atât disp. art. 317 alin.2 C.pr.civ., cât și cele ale art. 318 alin.1 teza II C.pr.civ. reglementează situații doar pentru recurent, legiuitorul deschizând calea contestatei în anulare numai uneia din părți, intimatul din aceeași cauză.
Astfel, intimatul a susținut că, prin art. 317 alin. 2 C.pr.civ. este prevăzută situația în cazul în care instanța a respins motivele de recurs pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau când recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond - art. 317 alin. 2 C.pr.civ., însa, în cazul de față, pe de o parte, recursul a fost admis, ceea ce face ca să fie neaplicabile aceste norme, iar, pe de altă parte, calea contestației poate fi valorifica doar de recurent.
De asemenea, intimatul a susținut că, prin art. 318 teza II C.pr.civ se da posibilitatea recurentului de a-și valorifica susținerile formulate prin cererea de recurs și omise de instanță, atunci când recursul fie a fost respins, fie admis în parte, ceea ce, de asemenea, nu este cazul, având în vedere că recursul a fost admis în totalitate și, totodată, contestatoarea a avut calitatea de intimata.
Astfel că, intimatul a solicitat admiterea excepției si respingerea ca inadmisibila a contestației in anulare fata de temeiul de drept invocat: art. 317 alin. 2 C.pr.civ. și art. 318 alin. 1 teza II C.pr.civ.
În ceea ce privește al doilea aspect, intimatul a susținut că analizarea contestației în anulare având în vedere disp. art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ. - dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Or, intimatul a susținut că, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, iar motivele pentru care părțile pot uza de aceasta sunt strict și limitativ precizate de articolele 317-318 Cod procedura civilă.
De altfel, intimatul a susținut că motivele depuse la dosar vizează modul în care s-a analizat fondul cererii, aprecierea probelor aflate în dosar, ori, concluziile la care a ajuns instanța de recurs referitor la aceste aspecte reprezintă dezlegări de judecata, neputând fi calificate ca și greșeli materiale pentru a face aplicabile dispozițiile articolului 318 Cod procedura civilă.
Mai mult, intimatul a susținut că, contestatoarea susține ca imobilului a cărui partajare a fost solicitata este singura locuința și ca nu sunt divorțați, aspecte invocate prin întâmpinare si necercetate de instanța de recurs.
Totodată, intimatul a susținut că instanța de recurs fără să fi judecat pe fond aspectele privind creanța a pronunțat soluția de admitere a recursului, în condițiile în care de fapt din suma de 22.230 lei ce nu ar fi o creanța certă, lichidă și exigibilă, în opina contestatoarei, exprimată pentru prima dată prin contestația în anulare s-ar fi plătit peste jumătate, acesta fiind de fapt apărarea menționată prin întâmpinare.
Intimatul a apreciat în continuare că aceste motive arătate de contestatoare țin de fondul cauzei reprezentând dezlegări de judecată, ce nu pot fi încadrate ca și greșeli materiale pentru a fi aplicabile disp. art. 318 alin. 1 teza I Cod procedura civilă.
Astfel, pentru a lămuri pe deplin situația, intimatul a menționat că la fila 209 dosar fond este depusă o adresă din partea executorului, conform căreia până la 15.01.2013 s-a distribuit suma de 1.194,67 lei ramând de plătit suma de 25.093 ,98 lei, în condițiile în care la debit s-au adunat și cheltuielile de executare și reactualizarea și, ca atare, susținerea contestatoarei este contrazisă de actele de la dosar și, totodată, potrivit raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit în dosarul nr. 198/2010 de către expert N. C., suma recuperată la data de 30.11.2014 din debitul de 23.190 lei este de doar 2.442,67 lei, iar suma rămasă de recuperat actualizată este de 24.786 lei.
Or, intimatul a susținut că până la promovarea acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești suma rămasa de recuperat este mai mică decât jumătate din debit, în condițiile în care și cu sumele recuperate cât a durat acțiunea de partaj debitul rămas actualizat este de 24.786 lei și, chiar dacă situația prezentată de contestatoare ar fi fost reala, în sensul în care suma rămasă de plătit era de aproximativ jumătate din debit, acțiunea de partaj bunuri comune este admisibilă, având în vedere disp. art..493 al.1 Cod procedura civilă, conform căruia „creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietatea . să ceară mai întâi împărțeală acestora."
Mai mult, intimatul a susținut că acțiunea de partaj a fost promovată de către T. C. în temeiul acestor norme legale, având în vedere că este creditor în cadrul dosarului de executare silită nr. 198/ 2010 al B. P. A., motiv pentru care a avut și calitate procesuala activă în cauză.
Referitor la existenta unei creanțe certe, lichide și exigibile, intimatul a susținut că aceasta rezultă chiar din titlu executoriu - contract de împrumut autentificat sub nr. 2625/2009 - în temeiul căruia s-a pornit executarea silita, iar daca contestatoarea are o altă părere vis-a-vis de existenta creanței calea deschisă o reprezentă contestația la executare .
În continuare, intimatul a susținut că un alt aspect învederat de către contestatoare este și acela că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra primului motiv de recurs invocat de către intimatul T. C. - excepția prematurității cererii introductive de instanță, însă, în cadrul contestației în anulare promovate de către contestatoarea - intimată se pot analiza doar aspectele invocate de către aceasta prin întâmpinare depusă în faza recursului și nu motivele de recurs ale intimatului – recurentului, în condițiile în care contestația este promovată de intimata și nu de recurentul T. C..
Pe de altă parte, intimatul a susținut că omisiunea instanței de a menționa în dispozitiv câtimea creanței, de asemenea, reprezintă o critică nefondată, deoarece intimata prin întâmpinare a arătat doar că ar fi plătit peste jumătate din creanță, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța de fond a avut de soluționat o acțiune întemeiată pe disp. art. 493 alin. 1 Cod procedura civilă, intimatul fiind creditor în dosarul de executare, ceea ce face ca și creanța să fie recuperată în acel dosar pornit în temeiul unui titlu executoriu ca urmare a valorificării bunurilor contestatoarei.
Astfel, intimatul a susținut că prin hotărârea pronunțata de instanța de recurs, în mod legal, se dispune numai partajul bunului, fără a se preciza vreo câtime a creanței ce face deja obiectul unui dosar de executare și daca exista nereguli cu privire la suma recuperata se poate formula contestație la executare de către contestatoare.
Totodată, intimatul a susținut că ultimul punct vizează faptul că instanța de recurs a pronunțat hotărârea omițând refacerea raportului de expertiza printr-o noua evaluare a imobilului, la data pronunțării deciziei in recurs.
Or, intimatul a apreciat că în cadrul prezentei contestații, instanța poate analiza doar susținerile contestatoarei din întâmpinarea depusă în faza de recurs, iar aceasta critică a valorii imobilului a fost formulată doar în cadrul contestației în anulare, astfel că excede disp. art. 318 alin.1 teza I C.pr.civ., conform cărora contestația în anulare se poate face atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel că, intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ ./2015, la data de 15.05.2015.
Examinând actele si lucrările dosarului in raport de motivele contestației in anulare invocate si de dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constată următoarele:
În ce privește excepția inadmisibilității contestației in anulare invocată de intimat, tribunalul constată că motivarea intimatului în sensul că atât disp. art. 317 alin.2 C.pr.civ., cât și cele ale art. 318 alin.1 teza II C.pr.civ. reglementează situații doar pentru recurent, legiuitorul deschizând calea contestatei în anulare numai uneia din părți, intimatul din aceeași cauză, sunt aspecte de fond iar nu adevărate excepții astfel că ele vor fi analizate mai jos, excepția inadmisibilității contestației in anulare urmând a fi respinsă.
În ce privește contestația in anulare, tribunalul constată că aceasta este o cale extraordinara de atac, admisibila doar in cazurile si condițiile expres si limitativ prevăzute de art. 317 Cod pr.civ. de la 1865 (aplicabil in cauza fata de data începerii procesului) respectiv pentru motive ce vizează necompetenta instanței sau vicii ale procedurii de citare si art. 318 Cod pr.civ., in cazul existentei unei greșeli materiale sau a nepronunțării asupra unui motiv de recurs.
In prezenta cauza s-au invocat dispozițiile art. disp. art. 317, al. 2 și art. 318, al. 1 C.p.c., ca temei juridic al promovării contestației in anulare .
Verificând în lumina acestor dispoziții legale, primul motiv al contestației în anulare, tribunalul are în vedere faptul că s-a susținut că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre nelegală încălcând disp.art. 317(2) Cod procedură civilă, cu înlăturarea apărărilor formulate de cei doi intimați in cadrul întâmpinării depuse în recurs și care priveau două aspecte:
Un prim aspect și apărare viza opoziția celor doi intimați la partajarea bunurilor comune, motivat de faptul că nu sunt divorțați, că este singura locuința a familiei, că nu există intenția divorțului, că intimatul C. A. are o stare de sănătate situata la limita sucombării, sens în care există la dosar acte medicale ce atestă o boala nemiloasă, îndelungată (de peste 20 de ani), fiind imobilizat la pat; pe calea întâmpinării s-a invocat și al doilea aspect viza inexistentei caracterului cert, lichid, exigibil al creanței de 22.230 lei;
Contestatoarea a solicitat a se observa că această chestiune, deși importantă, ea nu a fost verificată de instanța de fond, situație față de care în mod indubitabil se poate aprecia că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală în recurs modificând o sentința în tot, fără să fi judecat pe fond chestiunea existentei creanței, elementele de certitudine, lichiditate și exigibilitate, cât din creanța respectiva a fost remisă către inițiatorul acțiunii oblice, cât mai este de remis.
Astfel, potrivit art. 317, al. 2 C.p.c. contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Cum aspectele arătate mai sus au fost invocate de către contestatoare prin întâmpinare și nu prin cererea de recurs, ele nefiind respinse pentru că era nevoie de verificări de fapt sau pentru că recursul a fost respins, aceste apărări fiind respinse ca nefondate iar recursul fiind admis pe fond, tribunalul constată că nu sunt aplicabile în speță prevederile art. 317, al. 2 C.p.c.
Un al doilea motiv al contestației în anulare susținut de contestatoare din perspectiva încălcării disp.art.318 (1) vechiul cod procedura civila, vizează împrejurarea că tribunalul a omis a se pronunța în dispozitivul hotărârii asupra motivului de recurs invocat de intimatul T. și care privea excepția prematurității cererii introductive de instanța.
Potrivit art. 318 C.p.civ. invocat de către hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație in anulare, când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Astfel, împrejurarea că tribunalul nu s-a pronunțat expres în dispozitivul hotărârii asupra motivului de recurs invocat de intimatul T. și care privea excepția prematurității cererii introductive de instanța, nu se circumscrie prevederilor art. 318 C.p.civ. nici teza I, când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale, pentru că art. 318 C.p.c., are în vedere erori materiale evidente, in legătura cu aspectele formale ale judecării recursului, respectiv, anularea greșită ca netimbrat a recursului declarat de către contestatori sau făcut de un mandatar (fără calitate si alte asemănătoare s.a.) și nici teza a II-a sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare, pentru că în speță recursul a fost admis.
Cât privește al treilea motiv al contestației în anulare, care se referă la împrejurarea că instanța de recurs, modificând în tot sentința recurată a omis ca în dispozitiv să arate punctual câtimea dreptului recurentului și al patrulea motiv al contestației în anulare, potrivit căruia contestatoarea a susținut că instanța de recurs a soluționat cauza în mod greșit, modificând întreaga sentința a fondului prin omisiunea refacerii raportului de expertiza printr-o nouă evaluare a imobilului, la data pronunțării deciziei in recurs la valoarea de circulație de la momentul partajării - respectiv 23.04.2015, tribunalul reține că nici acestea nu se circumscriu art. 318 C.p.c., care prevede că „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.” .
Din formularea acestor dispoziții reține că în accepțiunea dispozițiilor art. 318 c.p.c. greșeala materială este o eroare evidentă, săvârșită de instanța de recurs și pentru verificarea căreia nu este necesară reevaluarea probelor sau reexaminarea fondului.
Din motivația prezentei contestații în anulare, astfel cum a fost reținută mai sus, tribunalul constată că se invocă pretinse greșeli materiale săvârșite de către instanța care nu este in legătura cu aspecte formale ale judecații in recurs, ci reprezintă o critică a soluției pronunțate de către tribunl în recurs asupra fondului cauzei, în sensul că judecata nu a fost bine făcută și urmărește o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Tribunalul mai reține că această cale de atac extraordinară, contestația in anulare prevăzută de art. 317 și 318 c.p.c. se poate exercita numai in cazurile anume prevăzute în aceste texte, ea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele strict prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond soluționate de instanța de recurs.
Pentru toate aceste considerente precum și văzând împrejurarea că prin această cale de atac contestatoarea tinde la anularea unei hotărâri pentru ca judecata nu a fost bine făcuta, iar nu pentru motivele expres prevăzute de lege, așa cum au fost ele arătate mai sus, tribunalul va respinge prezenta contestație în anulare ca neîntemeiată.
Văzând și prevederile art. 274 și urm. C.p.c., tribunalul va obliga contestatoarea la 400 lei cheltuieli de judecată către intimat, sumă ce reprezintă onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea C. G., domiciliată în Ploiești, .. 2, ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr. 251/30.04.2015 pronunțată de către Tribunalul Prahova în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul T. C., domiciliat în Ploiești, ., ., ., ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea la 400 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica astăzi, 25 iunie 2015.
P., JUDECATORI,
R. C. N. M. C. M.
Fiind în concediu de odihna, Fiind în concediu de odihna,
Semnează Președintele Instanței Semnează Președintele Instanței
GREFIER,
B. M. – D.
Fiind în concediu de odihna,
Semnează P. grefier
Red.M.N. /tehnored. A.Ș.P.
2 ex./26.08.2015
D.f. nr._ – Tribunalul Prahova
J.r. G. M.; C. A. M.; N. A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1958/2015. Tribunalul... | Curatelă. Decizia nr. 1764/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
