Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1958/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1958/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 43837/281/2014
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1958 | |
Ședința publică din data de 30 aprilie 2015 | |
Președinte - | M. N. |
Judecător - | N. A. |
Grefier - | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta–reclamantă U. (fosta B.) E., cu domiciliul ales în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul–pârât B. L., domiciliat in comuna Manesti, . Prahova și cu autoritățile tutelare - P. COMUNEI MĂNEȘTI, cu sediul în . și P. MUNICIPIULUI PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, conform chitanței . nr._/30.04.2015, care a fost anulată și atașată la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost depusă la dosar, prin serviciul registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru și concluzii scrise formulate de apelantă, după care,
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta U. (fosta B.) E., a chemat în judecată pe pârâtul B. L., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, pe calea ordonanței președințiale, suplinirea acordului părintelui la deplasarea din țară (în afara țării) a minorului B. F. T., născut la data de 06.04.2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, locuința minorului a fost stabilită la domiciliul acesteia, iar autoritatea părintească se va exercita de către ambii părinți.
A mai arătat reclamanta că pârâtul, deși manifestă dezinteres față de minor, nu contribuie în nici un fel la întreținerea minorului, are un comportament agresiv față de acesta, îl amenință, pârâtul a refuzat în mod repetat să-și dea acordul pentru deplasarea minorului în afara țării, interesul minorului fiind acela de a se deplasa în vederea înscrierii acestuia la o unitate de învățământ situată în Spania.
Reclamanta a mai precizat că solicită suplinirea acordului pârâtului pe calea ordonanței președințiale întrucât este singura posibilitate de a duce minorul în timp util – înainte de începerea noului semestru al anului școlar în Spania.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 996 rap. la art. 919 C.cpr.civ. cu aplicarea Legii 272/2004 modificată.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, inclusiv înscrisuri traduse din limba spaniolă.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare, nu a invocat excepții și nu a solicitat probe în combaterea cererii.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/10.12.2014, prin care a respins cererea formulata de reclamanta U. (fosta B.) E., ca neîntemeiată. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că părțile au avut calitatea de soți, căsătoria încheiată la data de 08.10.2004, a fost desfăcută prin sentința civilă nr._/15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin sentința menționată, minorului B. F. T., născut la data de 06.04.2000, rezultat din căsătoria părților, i-a fost stabilită locuința la domiciliul bunicii materne, pârâtul fiind obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 25% lunar din venitul minim net pe economie începând cu data de 03.08.2012 și până la majoratul acestuia, autoritatea părintească în ceea ce-l privește pe minor va fi exercitată în comun de către ambii părinți.
În conformitate cu dispozițiile art. 919 C.pr.civ. (invocat de reclamantă în cererea formulată), „instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”.
Ca atare, solicitarea reclamantei de suplinire a acordului pârâtului la deplasarea minorului în afara țării, nu se încadrează în limitele impuse de dispoziția legală menționată anterior.
Pe de altă parte, art. 996 N.c.civ. (invocat de reclamantă în cererea formulată), stabilește prin alin. 1 că „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar potrivit alin. 2 „ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.”
În consecință, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 996 alin. 1 C.p.c, care impun întrunirea cumulativă a trei condiții pentru admisibilitatea cererii, respectiv urgența, caracterul provizoriu al măsurilor solicitate și neprejudecarea fondului.
Caracterul provizoriu al ordonanței este consacrat de art. 996 alin. 2 C.p.c, care prevede: „Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.”
În continuare, art. 996 alin. 5 C.p.c dispune: „Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Caracterul provizoriu al măsurilor ce pot fi dispune pe calea ordonanței președințiale este așadar afirmat atât în alineatul (1), cât și în alineatul (5) teza finală ale art. 996 C.p.c., însă sarcina trasării limitelor acestei noțiuni a revenit doctrinei și jurisprudenței.
Astfel, acest specific al ordonanței președințiale presupune, pe de o parte, conținutul reversibil al măsurilor luate, în condițiile în care pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. Pe de altă parte, se referă la durata limitată a acestor măsuri.
Aplicând prevederile legale menționate la datele speței, instanța constată că s-a solicitat de către reclamantă luarea unor măsuri care nu au caracter provizoriu, fiind deci incompatibile cu procedura de față.
În acest sens, instanța învederează că nu se poate dispune, cu titlu provizoriu, suplinirea acordului părintelui la deplasarea din țară (în afara țării) a minorului B. F. T., născut la data de 06.04.2000 în vederea înscrierii acestuia la o unitate de învățământ situată în Spania, atâta vreme cât această măsură nu poate fi dispusă pentru o perioadă delimitată de timp.
De asemenea, despre măsura solicitată în cauză nu se poate considera că are caracter reversibil, în condițiile în care, odată suplinit acordul pârâtului, nu ar mai fi posibilă restabilirea situației anterioare.
Totodată, instanța apreciază că nici condiția neprejudecării fondului nu este îndeplinită de cererea supusă analizei, întrucât diferendul părților nu poate fi soluționat doar prin cercetarea aparenței de drept la care se referă art. 996 alin. 1 C.p.c., având în vedere poziția procesuală a părților.
Aceste aspecte nu pot fi decelate decât în cadrul unui litigiu urmat conform procedurii de drept comun, în care să fie administrat un probatoriu suficient de amplu pentru a regla situația părților și a minorului.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța constată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile privind caracterul provizoriu al măsurilor solicitate și neprejudecarea fondului prevăzută de 996 C.p.c., ceea ce face de prisos cercetarea îndeplinirea condiției privind urgența măsurilor solicitate, astfel că va respinge cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamanta U. (fosta B.) E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că sentința instanței de fond a fost dată cu interpretarea greșită a normelor de drept incidente în cauză, respectiv cu interpretarea greșită a art. 996 C.pr.civ. și a legii nr. 272/2004, modificată prin legea nr. 257/2013.
În motivarea cererii de apel, reclamanta a arătat că a solicitat instanței să dispună pronunțarea unei hotărâri cuprinzând suplinirea acordului părintelui la deplasarea din țară a minorului B. F. T.. Reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul B. L., căsătoria desfăcându-se prin sentința civilă nr._/15.11.2013 a Judecătoriei Ploiești. Locuința minorului B. F. T. a fost stabilită la domiciliul reclamantei, iar autoritatea părintească se exercita de ambii părinți, conform sentinței menționate.
Deși pârâtul manifestă dezinteres față de minor, nu contribuie în nici un fel la întreținerea minorului, are un comportament agresiv față de minor, pârâtul refuză în mod repetat să-și dea acordul pentru deplasarea minorului în afara țării, interesul minorului fiind acela de a se deplasa în vederea înscrierii acestuia la o unitate de învățământ situată în Spania, unde reclamanta a devenit rezident.
Reclamanta a arătat că a solicitat suplinirea acordului pârâtului pe calea ordonanței președințiale, întrucât este singura posibilitate de a duce minorul în timp util, respectiv înainte de începerea noului semestru al anului școlar în Spania.
Față de cele de mai sus, reclamanta apreciază că sunt întrunite condițiile legale privind promovarea ordonanței președințiale, urmând ca instanța să aibă în vedere interesul superior al minorului, acela de a crește alături de mama sa, căreia instanța i l-a încredințat prin hotărârea de divorț menționată, precum și dreptul de a beneficia de o educație temeinică prin înscrierea la o școală prestigioasă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Apelanta a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în temeiul disp. art. 996 N.C.P.C. pronunțarea unei hotărâri cuprinzând suplinirea acordului intimatului pârât la deplasarea din țară a minorului B. F. T., născut la data de 06.04.2000.
Potrivit art. 996 alin. 1 N.C.P.C, instanța poate să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea pierderilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, alin. 2 consacrând caracterul provizoriu al ordonanței.
Condițiile ordonanței președințiale sunt: urgența, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudicierea fondului.
Așadar, pe cale ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
În speță se constată că prin sentința civilă nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, locuința minorului a fost stabilită la domiciliul bunicii materne, în prezent apelanta, mama minorului, are calitatea de rezident în Spania, iar ceea ce solicită apelanta reprezintă o măsură netemporizată, fără caracter reversibil.
Cu privire la aparența de drept in favoarea apelantei, din actele dosarului, nu este dovedit refuzul intimatului pârât, tatăl minorului, de a-și exprima consimțământul cu privire la plecarea minorului din țară în vederea înscrierii acestuia la o unitate de învățământ din Spania.
Așadar, lipsa de diligență a apelantei în efectuarea demersurilor potrivit procedurii de drept comun, nu conferă îndeplinirea, cumulativă, a tuturor condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, motiv pentru care în temeiul disp. art. 480 alin. 1 N.C.P.C., Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta–reclamantă U. (fosta B.) E., cu domiciliul ales în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul–pârât B. L., domiciliat in comuna Manesti, . Prahova și cu autoritățile tutelare - P. COMUNEI MĂNEȘTI, cu sediul în . și P. MUNICIPIULUI PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
Președinte, Judecător,
M. N. N. A.
Grefier,
E. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. N.A./tehnored. A.L.E.
6ex./14.05.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. A. G.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 2747/2015. Tribunalul PRAHOVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
