Ordin de protecţie. Decizia nr. 3018/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3018/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 3018/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3018
Ședința publică din data de 27.10.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER – R. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror R. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât P. I. cu domiciliul în Ploiești, . M., nr. 3, ., . a împotriva sentinței civile nr. 2987/09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. M. C. cu domiciliul în B., Ocinei, nr. 36, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul – pârât personal și intimata reclamantă reprezentată prin av. B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul comunică apelantului – pârât un exemplar al întâmpinării formulată de intimata – reclamantă.
Apelantul pârât depune la dosar note scrise și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Intimata – reclamantă prin apărător arată că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri .
Tribunalul ia act de susținerile apelantului – reclamant, prin apărător în sensul de mai sus, în temeiul disp.art. 244 C.pr.civ. coroborat cu disp.art. 392 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Apelantul – pârât având cuvântul în dezbateri solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii cererii de emitere a ordinului de protecție, cu cheltuieli de judecată.
Intimata – reclamantă prin apărător având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată sens în care depune la dosar chitanța nr. 1382/26.10.2015 reprezentând onorariu avocat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului și în consecință menținerea hotărârii instanței de fond privind emiterea ordinului de protecție.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 31.08.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamanta D. M. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. I. emiterea unui ordin de protecție prin care pârâtul să fie obligat la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă, față de reședința de domiciliu, interzicerea oricărui contact telefonic prin corespondență sau în alt mod cu reclamanta precum și interdicția pentru pârât de a se deplasa în orașele B. și Câmpina.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părți exista un litigiu civil care vizează programul de vizita al minorului ce face obiectul dosarului nr._ aflat spre soluționare pe rolul Tribunalului Prahova cu termen la data de 01.10.2015, întrucât Sentința civila nr.498/06.02.2015 pronunțata de Judecătoria Câmpina a fost atacata cu apel de ambele părți, a respectat dispozițiile Sentinței pronunțata anterior nr.542/13.02.2012 a Judecătoriei Câmpina.
A mai arătat că in data de 22.08.2015, in jurul orelor 14.00 s-a întâlnit cu paratul P. I., fiind împreună cu minorul D. G. -I. pe care il adusese in vederea respectării programului de vizita, la solicitarea paratului.
A susținut că s-au întâlnit in parcarea Pieței „ Fibec „ din mun. Câmpina.
După ce reclamanta a coborât din mașina minorul a cerut o jucărie si ceva de mâncare, insa paratul nu a fost de acord începând sa-i reproșeze acesteia ca nu s-a prezentat cu copilul in marțea trecuta, zi stabilita pentru întâlnire.
A menționat faptul că i-a răspuns pârâtului ca l-a înștiințat despre faptul ca este plecata in concediu, la mare, cu minorul, rugându-l sa înțeleagă ca aceasta plecare a fost in interesul copilului, el fiind pentru prima oara la mare, moment în care paratul s-a enervat a început sa tragă de reclamantă, a urcat-o cu forța in mașina sa, împreuna cu minorul, după care a plecat spre Muscel, adresându-i cuvinte jignitoare si amenințări, in sensul ca o omoară și ca o sa o duca undeva unde nu o sa știe nimeni de ea.
A precizat ca i-a cerut sa ii dea voie sa coboare, insa a blocat ușile, timp in care reclamanta a tras de mânerul care s-a rupt.
A mai arătata că paratul a avut impresia ca a deschis portiera, moment in care a început sa o lovească cu pumnii in spate, sa o tragă de par, abia in acest moment portiera s-a deschis si a căzut din mașina, care nu se mai afla in mers, motiv pentru care paratul in ploaia de lovituri pe care i le aplica a căzut peste aceasta
Reclamanta a reușit sa se ridice, iar paratul a apucat-o de gat si a lovit-o cu capul de stâlpul portierei, sângele țâșnindu-i pe fata, iar când a văzut-o plina de sânge a împins-o si am căzut la pământ.
A învederat că paratul i-a aruncat cheile mașinii personale, portofelul, telefonul iar pe copil care asistase la întreaga scena l-a dat jos din mașina si l-a lăsat lângă reclamantă.
A susținut că a fost lăsata împreuna cu minorul in zona restaurantului ,,Oscar „ iar paratul s-a urcat in mașina personala si a plecat, afara ploua, vremea era rece, cu toate acestea paratul nu a fost interesat cel puțin de copil, pe care 1-a lăsat plângând lângă reclamantă.
A menționat faptul că în momentul când și-a revenit a sunat la serviciul de urgenta 112, la fata locului venind mai întâi organele de Politie din mun. Câmpina, apoi ambulanta.
De asemenea a arătat că minorul a rămas in grija soțului reclamantei pe care l-a sunat sa vina la locul unde se afla, iar reclamanta a fost transportata la Spitalul Municipal Câmpina unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, astfel cum rezulta din fisa CPU emisa la data de 22.08.2015.
A mai arătat că în aceeași zi i-a fost luata o declarație referitoare la situația respectiva si ulterior s-a prezentat la S.M.L. Ploiești pentru emiterea certificatului medico-legal.
Întrucât la data de 22.08.2015 datorita stării in care se afla nu a putut da o declarație completa, organul de cercetare penala a stabilit sa se prezinte ulterior cu acte medicale si sa dea o declarație completa in raport de plângerea penala formulata.
A precizat că aspectele relatate s-au petrecut în fața minorului care este puternic afectat de cele întâmplate, astfel încât acesta refuză categoric orice întâlnire cu tatăl său.
A menționat ca, anterior paratul a mai exercitat agresiuni asupra reclamantei, motiv pentru care a sesizat organele de politie B. care au întocmit rapoarte cu privire la aspectele sesizate, paratul fiind sancționat si contravențional, potrivit actelor anexate.
Permanentele amenințări la adresa vieții si integrității sale corporale s-au adeverit, întrucât paratul nu s-a limitat numai la insulte si amenințări, de data aceasta si-a pus in practica amenințările.
Atât reclamanta cat si minorul sunt puternic afectați de atitudinea agresiva a paratului, care nu s-a limitat numai la persoana reclamantei, existând si in privința minorului gesturi de amenințare si chiar lovire.
La data de 04.09.2015 reclamanta și-a modificarea cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat emiterea unui ordin de protecție atât pentru reclamantă cât și pentru fiul acesteia minorul D. G. I. născut la data de 11.03.2011.
Prin sentința civilă nr.2987/09.09.2015 Judecătoria Câmpina a admis în parte cererea formulată de reclamanta D. M. C. în contradictoriu cu pârâtul P. I. și, în consecință,în temeiul disp. art. 23 alin.1 din Legea nr. 217/2003 a emis ordin de protecție prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin, a dispus obligarea pârâtului P. I., domiciliat in Ploiești, . M., nr.3, ., . să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de reclamanta D. M. C. și minorul D. G. I. și reședința acestora situată în B., ., jud.Prahova și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut că părțile au avut o relație de concubinaj din care a rezultat minorul D. G. I., născut la data de 11.03.2011, iar prin sentința civilă nr.542/13.02.2012 s-a stabilit locuința minorului la domiciliul mamei, precum și un program de vizitate în favoare tatălui în afara domiciliului mamei, în prima și a treia săptămână din lună, marțea între orele 14-16, și în a doua și a patra săptămână, sâmbăta, între orele 14-16.
Prin sentința civilă nr.495/2015 a Judecătoriei Câmpina, nedefinitivă, s-a admis în poarte acțiunea reclamantului P. I. și s-a dispus ca pârâta D. M. C. să-i permită acestuia a avea legături personale cu minorul D. G. I., în sensul luării minorului la domiciliul său în primă și a treia săptămână a lunii, sâmbăta de la ora 10.00 la ora 18.00.
Părțile au arătat că având în vedere faptul că această hotărâre a fost atacată de ambele părți au continuat programul de vizitare conform sentinței inițiale. În cadrul exercitării acestui program de vizitare, în data de 22.08.2015 reclamanta împreună cu minorul s-a întâlnit cu pârâtul în parcarea Fibec și au plecat împreună spre zona Muscel. Pe fonul neînțelegerilor anterioare intre părți, pârâtul a agresat-o pe reclamantă, lovind-o pe aceasta cu capul de portiera mașinii, după care a dat-o jos din mașină și a lăsat-o împreună cu minorul în zona restaurantului Oscar din Câmpina.
Instanța de fond a reținut că această situație de fapt rezultă din coroborarea probelor aflate la dosarul cauzei, respectiv declarația martorei B. D. E. care a arătat că în ziua respectivă reclamanta a plecat împreună cu minorul în Câmpina pentru a se întâlni cu pârâtul și ulterior i-a spus că se află internată la Spitalul Câmpina deoarece a fost agresată de pârât, fișa CPU din data de 22.08.2015, certificatul medico-legal nr.1334/25.08.2015 în care s-a precizat că reclamanta prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, comprimare și lovire de corpuri dure și care pot data din 22.08.2015. În acest context instanța va înlătura ca nesincere declarațiile martorului Z. F. A., susținerile acestuia fiind contradictoriii și necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă.
Instanța fondului a reținut că un ordin de protecție se poate emite doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: 1. se constată comiterea unui act de violență, care conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi: verbal, psihologic, fizic, sexual, economic, social sau spiritual; 2. actul de violență este de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei; 3. actul este unul de violență în familie.
Analizând aceste dispoziții legale prin raportare la situația de fapt reținută mai sus prima instanța a reținut că aceste condiții sunt îndeplinite în cauză. Astfel, în mod cert a existat un act de violență la adresa reclamantei în data de 22.08.2015, act de violență care s-a produs în prezența minorului. Totodată prin gravitatea sa acest act de violență a fost de natură a apune în pericol integritatea fizică a reclamantei. În ceea ce privește încadrarea relațiilor dintre părți în categoria relațiilor de familie ipoteză contestată de pârât, instanța apreciază că atâta timp cât părțile au fost concubini, din relația acestora a rezultat un copil și în vederea creșterii și educării acestuia, aceștia se întâlnesc pentru exercitarea legăturilor personale ale pârâtului cu minorul, relațiile dintre aceștia sunt similare celor de familie și reclamanta împreună cu minorul trebuie să se bucure de protecția reglementată de acest act normativ.
Pentru aceste considerente instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată în parte cererea reclamantei în ceea ce privește necesitatea păstrării unei distanțe minime de 200 metri pe o perioadă de 6 luni a pârâtului față de aceasta și minor, considerând totodată că nu se impune interzicerea oricărui contact telefonic sau prin alt mijloc electronic al pârâtului mai ales cu minorul, aceasta urmând a rămâne singura modalitate de păstrare a unor legături cu acesta.
Totodată în cauză nu a rezultat din probele administrate necesitatea interzicerii ca pârâtul să se afle în localitățile B. sau Câmpina.
În temeiul art.453 C. instanța de fond a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate pârâtul P. I., a declarat apel împotriva Sentinței civile nr. 2987/9.09.2015, pronunțate de Judecătoria Câmpina, având in vedere următoarele considerente:
Apelantul-pârât a invocat în primul rând excepția inadmisibilității cererii de emitere ordin de protecție motivat de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003, rep., prin care se prevede ca „persoana a cărei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei...." si raportând acest text de lege la dispozițiile art, 5 lit. c) din aceeași lege prin care se prevede ca „în sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege: persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți...în cazul in care conviețuiesc", aceste dispoziții legale impun soluția de inadmisibilitate a cererii reclamantei-intimate.
De asemenea, apelantul-pârâta a arătat că cele două părți din proces, respectiv apelantul-parat si intimata-reclamanta nu conviețuiesc in prezent, fapt confirmat de către reclamanta la interogatoriul luat de către parat in dosarul de fond, răspunsul acesteia, la întrebarea nr. 3.
Cum legiuitorul a stipulat condiție expres prevăzuta in textul de lege aceea a conviețuirii, confirmarea reclamantei intimate ca nu mai conviețuiesc încă din 2012 face dovada ca în aceste condiții apelantul parat nu poate fi considerat membru de familie al reclamantei intimate, astfel ca cererea de emitere a ordinului de protecție in ce privește reclamanta intimata este inadmisibila.
Totodată, apelantul a făcut precizarea că atât el cât și intimata-reclamanta sunt căsătoriți și că termenul de conviețuire astfel cum este definit în DEX înseamnă „a trăi împreună în același loc cu cineva”.
Pe fondul cauzei, apelantul a apreciat că cererea de emitere ordin de protecție astfel cum a fost formulata si completata de către reclamanta este neîntemeiată și că aceasta a fost promovată a puțin timp înainte de soluționarea apelului in cauza ce are ca obiect solicitarea de către apelantul-pârât din prezenta cauza de a avea legături personale cu minorul D. G. I..
De asemenea, apelantul a arătat că prin Sentința 498/6.02.2015 Judecătoria Câmpina a obligat intimata-reclamantă din prezenta cauza sa permită apelantului-pârât din prezenta cauza de a avea legături personale cu minorul in sensul luării minorului la domiciliul sau, a paratului apelant din prezenta cauza, in prima si a treia săptămâna a lunii sâmbăta de la ora 10 la ora 18. Or, coincidenta prea mare a inițierii cererii unui ordin de protecție ii apropierea soluționării definitive a cauzei privind obținerea relațiilor personali tata-fiu trebuie avuta in vedere si în acest context.
Apelantul-pârâta a precizat că instanța a permis apelantului-pârât din prezent cauza sa ia minorul in domiciliul sau in perioadele mai sus arătate și că d desfășurarea întâlnirilor tata - fiu „numai in prezenta mamei" minorului „ a creat de asemenea tensiuni între foștii concubini de natura a se răsfrânge asupra relațiilor tatălui cu minorul".
Prin urmare apelantul a menționat că soluția instanței a fost de a permite tatălui minorului sa-și ia copilul la domiciliul sau și că pe aceasta evoluție a relațiilor tata-fiu se regăsește introducerea de către reclamanta intimata a cererii privind ordinul de protecție cu interdicțiile acolo solicitate, interdicții ce se refera nu numai, la legăturile dintre foștii concubini dar se refera si la legăturile tata-fiu.
Pe acest aspect, apelantul P. I. a precizat că a promovat prezentul apel, tocmai pentru a nu fi zădărnicite relațiile tata-fiu.
Totodată, apelantul a subliniat că vârsta minorului este de 4 ani, vârsta la care minorul nu are puterea de a înțelege o situație in care timp de 6 luni nu se va mai întâlni cu propriul tată.
Apelantul-pârâta mai menționează că acea situație din data de 22.08.2015 descrisa de către intimata-reclamanta nu a fost dovedita, nu au existat probe directe care sa justifice emiterea ordinului de protecție si care sa permită întreruperea relațiilor tata-fiu. Precizează că a existat un martor al reclamantei care a arătat ca ar ști unele lucruri dar toate nu din percepția directa ci din ceea ce i-a povestit reclamanta și că aceasta din urmă a depus o poza in care s-a fotografiat . pentru a fi coroborata cu înscrisul medico-legal.
Față de pozele depuse la dosarul cauzei după un telefon mobil cu niște mesaje, apelantul a arătat că acest material, reținut de către instanța de fond ca material probator doveditor al situației descrisa de reclamanta, se refera insa la reclamanta și nu la minor. De aceea si motivul de apel este acela ca instanța de fond in mod greșit a extrapolat atât situația descrisa de către reclamanta cat si materialul existent in dosarul cauzei si asupra minorului, extrapolare făcuta în mod vădit nejustificat.
Apelantul P. I. a mai menționat că întreruperea relațiilor personale tata-fiu fără o dovada clara, evidenta, directa, pertinenta, doar prin extrapolarea unei pretinse relații conflictuale dintre foștii concubini, nu reprezintă o soluție nici temeinica nici legala și nu dorește decât a avea o relație neîntrerupta si directa cu fiul sau, nu cu fosta concubina.
La data de 19.10.2015 prin intermediul Compartimentului Registratură, intimata-reclamanta D. M.-C., a depus întâmpinare la apelul declarat de apelantul-pârât P. I. împotriva Sentinței civile nr.2987/09.09.2015 pronunțate de Judecătoria Câmpina, in dosarul nr._, solicitând instanței de apel ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună respingerea apelului, ca nefondat, menținerea ca legala si temeinica a hotărârii instanței de fond, respectiv Sentința civila nr.2987/09.09.2015, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, intimata a precizat că analizând motivele invocate in cuprinsul motivării se poate constata ca acesta conține numeroase aspecte care nu corespund adevărului, fiind exprimarea nesincerității paratului, constatata de altfel si de instanța fondului.
Totodată, a precizat că s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordinului de protecție, insa motivarea data nu conduce către formularea unei veritabile excepții ci reprezintă mai mult o apărare de fond pe care instanța urmează sa o analizeze in acest context.
Intimata-reclamantă a menționat că ordinul de protecție nu putea fi dispus pe considerentul ca cele doua părți nu mai conviețuiesc la acest moment, consideră ca pentru a lamuri aceasta situație trebuie avute in vedere disp. art.5 litc din Legea nr.217/2003 rep. care se coroborează cu disp. art.23 alin.l din aceeași lege. Astfel, intimata a menționat ca o astfel de măsura poate fi dispusa de instanța in cazul in care persoana a cărei viata, integritate fizica sau psihica ori liberate e pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei, in scopul înlăturării stării de pericol.
De asemenea a precizat că prin membru de familie se înțeleg si persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau intre părinți si copii, situație care se regăsește si in speța dedusa judecații.
Intimata a mai arătat că din probele administrate a rezultat ca cele doua părți (reclamanta si paratul) au conviețuit ca soț si soție, deși nu au fost căsătoriți că din relația de concubinaj a rezultat minorul G.-I., care in mod evident a avut relații cu ambii părinți și că în acest context paratul nu își poate baza apărarea pe faptul ca nu ar mai locui in prezent cu cei doi, ca urmare nu ar putea exercita acte de violenta asupra lor, aspect care urmează sa fie înlăturat de instanța.
In ceea ce privește faptul ca apelantul-parat este căsătorit, intimata a precizat că relația de concubinaj a început in aprilie 2010, când acesta s-a căsătorit, fapt care nu 1-a împiedicat sa întrețină aceasta relație, mințind in mod constant ca nu este căsătorit.
In martie 2011 s-a născut minorul G.-I., aspect care 1-a determinat pe parat sa mențină relația, iar după momentul la care reclamanta a aflat de situația reala si nu a mai dorit continuarea relației, paratul s-a manifestat in continuare ca un adevărat soț, fără sa tina seama de realitate.
De altfel, intimata a menționat că in mod corect instanța de fond a încadrat relațiile dintre părți in categoria celor de familie, constatând ca in vederea creșterii si educării minorului cele doua părți se întâlnesc pentru exercitarea legăturilor personale dintre parat si minor, relațiile dintre aceștia fiind similare celor de familie.
Totodată, intimata a precizat că pe acest fond apărarea formulata de parat este total nesincera, acesta încercând sa facă dovada ca nu mai exista nici un fel de relație intre părți deci nici intre el si copil, aspect care contrazice susținerea acestuia referitoare la faptul ca reclamanta ii interzice orice relație cu minorul.
Ca urmare, intimata a solicitat să se aibă in vedere situația reala in care părțile se afla, scopul urmărit de lege pentru instituirea unei astfel de masuri, care s-a dovedit benefica întrucât minorul si mama au simțit protecția legii, aceștia nemaifiind supuși violentei verbale si fizice de la data pronunțării hotărârii pana in prezent.
Intimata D. M.-C. a menționat că instanța fondului in mod corect a analizat îndeplinirea cumulativa a condițiilor impuse de art.4 din Legea nr.217/2003, prin prisma situației de fapt, reținând ca in mod cert a existat un act de violenta la adresa reclamantei exercitat in data de 22.08.2015, act de violenta care s-a produs in prezenta minorului.
Dovada evidenta a faptului ca paratul este o persoana iresponsabila lipsita chiar de sentimentul patern o reprezintă fuga acestuia de la locul incidentului, părăsirea minorului traumatizat de cele întâmplate si susținerea ulterioara ca acesta nu s-a întâlnit in data de 22.08.2015 cu reclamanta si fiul sau.
De asemenea intimata a arătat că deși are numai 4 ani, minorul a povestit tuturor persoanelor întâlnite, inclusiv la grădinița ce i s-a întâmplat, cum a fost aruncat din mașina lângă mama lui, de parat, susținând ca nu mai dorește sa îl vadă niciodată pe „ tatăl sau și că minorul a povestit detaliat cum reclamanta a fost lovita de stâlpul portierei, cum îi curgea sângele pe față, iar el plângea de frica.
Referitor la înregistrările de pe CD-ul pe care l-a pus la dispoziție instanței de fond, intimata a făcut precizarea că face dovada faptului ca apelantul-parat dorește menținerea relațiilor cu reclamanta si nu manifesta nici un interes fata de minor, care sta retras . se joaca, paratul limitându-se sa-i aducă o jucărie, fără sa comunice cu acesta așa cum încearcă sa afirme pentru a induce in eroare instanța.
Intimata-reclamantă a precizat că emiterea ordinului de protecție a fost urmarea situațiilor conflictuale create de apelantul-parat care in ultimii ani s-a manifestat agresiv, fără sa tina seama ca in interesul minorului trebuie sa creeze un climat de afectivitate, de echilibru emoțional pentru o buna creștere si educare a acestuia. Solicită a se vedea in acest sens înscrisurile emise de Politia orașului B. depuse de reclamanta, cat si adresa oficiala înaintata de aceasta instituție, care evidențiază caracterul si comportamentul apelantului.
Mai mult intimata a arătat că le este teama de parat cat timp acesta lovește la sânge, după care fuge si neaga fapta săvârșita.
Cu privire la dosarul nr._ care a fost soluționat in mod definitiv prin Decizia nr. 2876/08.10.2015 pronunțata de Tribunalul Prahova, intimata a precizat că instanța va reține ca, apelul promovat de reclamanta a fost admis, in timp ce apelul paratului a fost respins ca nefondat, instanța menținând soluția pronunțata anterior de Judecătoria Câmpina, constatând ca la acest moment tatăl nu a făcut dovada unor noi împrejurări de natura sa conducă la modificarea programului de vizita.
La rândul lor intimata a precizat că pe fondul situației create, a solicitat prin acțiune civila, exercitarea autorității părintești in mod exclusiv, precum si decăderea paratului din drepturile părintești, având in vedere ca acesta nu este un părinte responsabil fata de copilul sau.
Tribunalul, examinând cauza, raportat la motivele invocate în cererea de apel, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 480 cod procedură civilă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003, persoana a cărei viață, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței, ca in scopul inlaturarii stării de pericol, sa emita un ordin de protecție, prin care sa se dispună cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri sau obligații: a) evacuarea temporara a agresorului din locuința familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei si, după caz a copiilor in locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosința al agresorului numai asupra unei parti a locuinței comune atunci când aceasta poate fi partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distante minime determinata fata de victima, de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia, ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate; e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic; f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu victima; g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
Din analiza dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003, rezulta ca pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecție este necesar sa se dovedească existenta unei stări de pericol pentru viața, integritatea fizica sau psihica ori libertatea unei persoane, stare de pericol care sa fie creata printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei.
Pe de altă parte, art.5, lit.c din actul normativ mai sus amintit, prevede că prin membru de familiei se înțelege persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc.
Ori, așa cum în mod corect a susținut apelantul, între părțile din prezenta cauză nu există nicio relație în sensul celor prevăzute de lege.
Astfel, raporturile dintre părți au încetat de mult, așa cum chiar aceștia au recunoscut, fiecare fiind în prezent căsătorit, nemaiexistând nicio relație de concubinaj între aceștia.
Așa fiind, în mod greșit prima instanță a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, în ceea ce o privește pe apelantă, pentru a se emite ordin de protecție, câtă vreme textul de lege invocat stabilește fără putință de tăgadă noțiunea de membru de familie.
Așadar, sub acest aspect criticile apelantului sunt fondate.
Sub aspectul criticilor vizând nedovedirea susținerilor intimatei reclamante, tribunalul constată că și acestea sunt fondate.
Intimata reclamantă a depus la dosar mai multe înscrisuri ce au vizat incidente petrecute în anul 2011, pentru a induce în eroare instanța de judecată cu privire la starea tensionată ce există între părți.
Legat de pretinsul eveniment ce ar fi avut loc la data de 22.08.2015, intimata reclamantă nu a probat direct modalitatea de producere a acestuia.
Raportat la declarațiile martorilor, coroborat cu înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că nu este dovedit în speță că apelantul pârât este o persoană violentă, care ar fi exercitat vreo acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal împotriva copilului, care să îi provoace acestuia un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, emoționale ori psihologice.
Tribunalul reține că Ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi, nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură, însă, raportat la probatoriul administrat în cauză se constată că pârâtul este o persoană ce nu a provocat niciodată scandal și nu a exercitat violențe asupra copilului.
Neînțelegerile dintre apelant și mama intimată nu au nicio legătură cu dezvoltarea copilului, neexistând dovezi din care să rezulte traume fizice sau psihice ale minorului.
În consecință, tribunalul apreciază că intimata reclamantă nu poate fi beneficiarul unui ordin de protecție prin care se încearcă limitarea dreptului apelantului de a avea legături personale cu minorul rezultat din relația părților, între acestea trebuind a fi un just echilibru, iar restricționarea unui drept fundamental trebuie sa fie absolut necesară și judicios argumentată.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.480 cod ptr. Civ., tribunalul va admite apelul, iar pe cale de consecință va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
În temeiul art.453 rap. La art.452 cod pr. Civ., tribunalul va respinge cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită, întrucât acesta nu a făcut nicio dovadă cu privire la pretinsele cheltuieli efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul – pârât P. I. cu domiciliul în Ploiești, . M., nr. 3, ., . a împotriva sentinței civile nr. 2987/09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. M. C. cu domiciliul în B., Ocinei, nr. 36, județul Prahova.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Respinge cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2015.
P., JUDECĂTOR,
M. R. A. G. H.
GREFIER,
R. C.
operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. RM/4 ex./30.10.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. A. C. A. T.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3054/2015. Tribunalul... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... → |
|---|
