Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 470/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 470/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 470/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 470
Ședința publică din data de 27.10.2015
PREȘEDINTE - M. R.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- N. C.
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul C. A., domiciliat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 251/30.04.2015 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu intimații C. G., domiciliată în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova și T. C., domiciliat în Ploiești, ., ..
Contestație în anulare timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, conform chitanței . nr._/16.09.2015 și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul C. A. și intimata C. G., reprezentați de av. P. M. și intimatul T. C., personal și asistat de av. I. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constată că av. P. M. nu poate reprezenta în prezenta cauză atât contestatorul, cât și intimata C. G., astfel încât, av. P. M. arată că înțelege să reprezinte numai pe contestator.
Contestatorul, prin apărător, depune la dosarul cauzei acte medicale care sunt comunicate.
La solicitarea instanței, părțile arată că executarea s-a început față de decizia pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 30.04.2015.
Contestatorul, prin apărător, arată că în prezent există poprire asupra pensiei.
Pe rând părțile, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatorul, prin apărător, având cuvântul în dezbateri solicită admiterea contestației formulată împotriva deciziei nr.251/2015 a Tribunalului Prahova având în vedere că, pe de o parte, recursul s-a soluționat prin eludarea taxei de timbru, în sensul că intimatul T. C., în recurs, a fost obligat la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei, iar nu potrivit dispozițiilor Legii nr.146/1997, în condițiile în care, la instanța de fond, a avut calitatea de creditor în acțiunea oblică formulată, aspect care constă într-o omisiune a instanței, astfel încât, recursul a fost soluționat, în temeiul art.318 pct.2 C.pr.civ., fără a fi timbrat corespunzător, iar soluția nu a fost favorabilă contestatorului.
Pe de altă parte, a fost încălcată capacitatea de exercițiu a contestatorului C. A. atât la fond, cât și în faza procesuală a recursului întrucât acesta este imobilizat la pat din anul 1989.
La acest moment, tribunalul verificând calitatea av. P. M. constată că nu are împuternicire avocațială dată de contestator pentru acest dosar, astfel încât, contestatorul este lipsă, rectificând prezența părților.
Intimatul – reclamant, prin apărător, solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată, având în vedere că motivele invocate nu se înscriu în disp. art.318 C.pr.civ. privind cuantumul taxei judiciare de timbru.
Mai arată intimatul că instanța de recurs a pus în vedere să se timbreze cererea de recurs care a fost apreciată ca fiind suficient timbrat și, mai mult, art. 318 C.pr.civ. este aplicabil în situația unor greșeli materiale a soluției pronunțate, ceea ce, în speță, nu este cazul.
Față de motivul invocat cu privire la capacitatea procesuală a contestatorului, intimatul arată că cererea de recurs este semnată de C. A., reprezentat de avocat.
Intimatul mai arată că actele medicale depuse la dosar, la acest termen de judecată, nu au legătură cu capacitatea de exercițiu, contestatorul fiind imobilizat la pat, dar având discernământ.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția I Civilă sub nr._, la data de 26.06.2015, contestatorul C. A. a formulat, în contradictoriu cu intimații C. G. și T. C., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.251/30.04.2015 a Tribunalului Prahova pronunțată în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ .
În motivarea acțiunii, contestatorul a invocat nelegala soluționare a recursului, prin pronunțarea deciziei a cărei retractare o solicită și privarea sa de proprietate, a cotei deținută, în calitate codevălmaș, astfel: eludarea taxei de timbru, în sensul ca recursul declarat de reclamantul T. C. a fost soluționat, prin omisiunea instanței de recurs de a-l supune timbrării corespunzătoare, astfel cum prevede Legea nr.146/1997 incidentă în cauză.
Contestatorul a solicitat a se avea în vedere că, la instanța de fond, taxa judiciară de timbru aferentă a fost în cuantum de 2.803 lei, ceea ce înseamnă că, în recurs, potrivit art.302 alin.2 C.pr.civ., taxa de timbru era de 1/ 2 din taxa de timbru de la instanța de fond, respectiv 3%.
Astfel, față de faptul că recursul a timbrat doar cu suma de 9,5 lei, considerată suficientă de instanța de recurs, însă, necorespunzătoare față de prevederile legale – Legea nr.146/1997, contestatorul a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei civile nr.251/2015 de care a luat cunoștință la data de 12.06.2015 și rejudecarea recursului.
Totodată, contestatorul arată că înțelege să invoce nelegala soluționare a recursului și a fondului, având în vedere lipsa capacității sale de exercițiu, prin încălcarea art.44 C.pr.civ., potrivit căruia, în virtutea rolului activ, dar și a actelor medicale depuse la dosar, se impunea numirea unui curator special, dat fiind gradul său de handicap și pentru apărarea intereselor probabil contrare – față de soluția pronunțată în faza procesuală a recursului – cu soția sa – debitoarea reclamantului oblic.
Apreciază contestatorul că trebuia să i se asigure reprezentarea legală, prin prezența unui curator special, interesele sale vizând apărarea cotei care îi revine din imobilul supus judecății, această excepție devenind admisibilă față de actele medicale atașate și despre care nu s-a făcut vorbire de niciuna dintre cele două instanțe.
Decizia instanței de recurs a condus la o gravă eroare de judecată prin faptul că, în speță, contestatorul C. A. a fost lăsat fără unica sa locuință, în condițiile în care, este un om foarte bolnav, este nedeplasabil și nu și-a putut exercita drepturile și apăra dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul - bun comun, cu precizarea că soluția dată în recurs este eronată și disproporționată față de o datorie făcută de unul dintre soți, datorie care este personală, iar nu contractată pentru familie.
Astfel, contestatorul apreciază că pierderea cotei sale, în natură, din locuința personală, având în vedere și situația sa medicală, reprezintă o gravă atingere adusă dreptului la respectarea domiciliului, orice persoană supusă riscului de a fi victima unei astfel de ingerințe trebuind, în principiu, să fie în măsură să solicite examinarea proporționalității acestei măsuri, prin evaluarea imobilului la data rămânerii irevocabile a hotărârii și/sau acordarea în natură a cotei de 1/2.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.318 alin.2 C.pr.civ.
În raport de susținerile contestatorului C. A., intimata C. G. a formulat, în baza art.320 alin.2 C.pr.civ., întâmpinare (f.15) prin care a arătat că achiesează, în totalitate, la solicitările acestuia, fiind de acord cu admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr.251/2015 și rejudecarea recursului din perspectiva motivelor de contestație în anulare.
Intimata a apreciat ca fiind greșită soluționarea recursului prin înlăturarea/ privarea de dreptul de proprietate, în natură, care trebuia atribuit contestatorului C. A., decizia pronunțată fiind nelegală, întrucât, s-a atribuit, în natură, în totalitate, doar unuia din soți, un bun - proprietate comună, doar pentru a-și putea fructifica creanța intimatul T. C., creanță ce era în sarcina doar a unuia din soți și nu una . fiind, astfel, deposedat „legal” de unica proprietate.
Totodată, intimata a arătat că soluționarea irevocabilă a cauzei, prin eludarea taxei judiciare de timbru în faza procesuală a recursului, instanța punând în vedere recurentului să achite o taxă de timbru insuficientă, respectiv 9,50 lei față de 2.803 lei cât se impunea, potrivit Legii nr.146/1997, pentru a se timbra legal.
În continuare, intimata a arătat că soluționarea cauzei s-a făcut în mod nelegal, întrucât, contestatorul C. A. este lipsit de capacitate de exercițiu, din actele medicale depuse la dosar rezultând că se impunea numirea unui curator pentru a-i apăra interesele.
La rândul său, și intimatul T. C. a formulat, în baza aceluiași text de lege, întâmpinare (f.18) prin care a solicitat respingerea contestației în anulare arătând că recursul a fost timbrat astfel cum i s-a pus în vedere de către instanță, drept pentru care s-a și apreciat că acesta este legal timbrat și, deși, contestatorul a formulat întâmpinare, nu a înțeles să invoce vreo excepție privind timbrajul, fapt care confirmă taxa judiciară de timbru.
Referitor la invocarea de către contestatorul C. A. a lipsei propriei capacități de exercițiu, fiind încadrat în grad de handicap, intimatul a învederat că, în cauză, nu sunt incidente disp. art.318 C.pr.civ., deoarece, în fața instanței de recurs, acesta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, pe fond, a recursului, semnând întâmpinarea, fapt care denotă contrariul celor afirmate în contestația în anulare formulată.
La dosarul cauzei, a fost atașat dosarul nr._ soluționat prin decizia civilă nr.251/30.04.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a cărei retractare se solicită pe calea prezentului demers judiciar.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr.8385/281/ 2011, reclamantul T. C. (intimatul din cauza de față) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. A. (contestator în prezenta cauză) și C. G. (intimata din cauza de față), partajarea bunurilor comune ale acestora, respectiv a imobilului situat în Mun. Ploiești, ., ., ..
Prin sentința civilă nr.6277/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată și, exercitându-se de către reclamant calea de atac a recursului, prin decizia nr.251/30.04.2015 a Tribunalului Prahova – Secția I Civilă, irevocabilă, a fost admis recursul, a fost modificată în tot sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și partajării bunurilor comune ale soților C., conform variantei nr.1 din raportul de expertiză tehnică construcții ing. O. C., pârâtei C. G. fiindu-i atribuit apartamentul situat în Mun. Ploiești, ., ., ., compus din două camere și utilități, aceasta urmând a plăti soțului său sultă în cuantum de 41.303,08 lei.
Aceasta este situația - premisă de la care trebuie pornit în analizarea temeiniciei prezentului demers judiciar inițiat de contestatorul C. A., contestația în anulare formulată de acesta fiind guvernată de dispozițiile art.318 din codul de procedură civilă de la 1865, în speță, nefiind însă menționată teza incidentă în cauză.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată ca, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată a pricinii.
Pentru contestația în anulare specială, art.318 C.pr.civ. prevede două motive („când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale” și „când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”) și o singură condiție de admisibilitate care vizează obiectul acesteia (hotărârile instanțelor de recurs).
Primul motiv prevăzut de art.318 C.pr.civ. - text de lege invocat de contestatorul C. A. - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Este vorba, așadar, despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Sunt greșeli materiale, în sensul art.318 C.pr.civ., respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înlăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosarul cauzei se găsea chitanța de plată a taxei de timbru ori nu s-a observat că pentru unul dintre motivele de casare sau de modificare nu era necesară timbrarea; anularea greșită a recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla procura dată reprezentantului părții; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată, etc.
Textul vizează, așadar, greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretarea a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
A da părților posibilitatea de a se plânge, aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul acestora de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât, contestația în anularea ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea chiar decât recursul la recurs, care, cel puțin s-ar adresa unei instanțe superioare.
Referitor la cel de-al doilea motiv prevăzut de art.318 C.pr.civ. – omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau de casare, în literatura de specialitate și practica judiciară se face, în mod constant, deosebirea între motivele de casare sau modificare și argumentele arătate în sprijinirea acestor motive.
Art.318 C.pr.civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare sau de modificare invocate în termen de către recurent (motivele arătate în art.304 C.pr.civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare sau de modificare pe care îl sprijină.
Astfel, instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare sau de modificare, pentru a răspunde printr-un considerent comun; este suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a găsit că motivul de casare sau de modificare este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.
Dată fiind această prezentare analitică a instituției contestației în anulare specială, prin prisma motivelor pentru care poate fi introdusă, dar și a condițiilor de admisibilitate, tribunalul reține că, în ceea ce privește prima critică formulată de contestator – pretinsa eludare a dispozițiilor Legii nr.146/1997 privind stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru datorată de recurentul T. C. (intimat în cauza de față) în faza procesuală a recursului, în opinia contestatorului, aceasta fiind de ½ raportat la suma achitată, cu acest titlu, la instanța de fond (2.803 lei), se constată că, potrivit mențiunilor înscrise pe fișa de repartizare aleatorie informatizată a cauzei, s-a dispus citarea recurentului, pentru termenul de judecată din data de 10.11.2014, cu mențiunea de a achita, provizoriu, taxă judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei și să depună timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, fiind indicată și sancțiunea care intervine în caz de neconformare, respectiv anularea cererii.
Prin întâmpinarea depusă la data de 07.11.2014 (f.11 - dos. recurs), intimații C. G. și C. A., acesta din urmă semnând, personal, acest act de procedură, s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, nefondat și nelegal și menținerea, ca temeinică și legală a sentinței civile nr.6227 /30.04.2014, fiind invocate numai apărări vizând fondul pricinii, fără a se face vreo referire, cât de sumară, la cuantumul taxei judiciare de timbru datorată în faza procesuală a recursului.
Pe de altă parte, în niciun caz această critică referitoare la cuantumul taxei judiciare de timbru datorată în faza procesuală a recursului nu se circumscrie sintagmei de „greșeală materială”, în sensul art.318 C.pr.civ., astfel cum a fost exemplificată în precedent.
Cea de-a doua critică formulată de contestatorul C. A. – pretinsa lipsă a capacității sale procesuale de exercițiu care poate fi definită ca fiind capacitatea persoanei de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligațiile, săvârșind acte juridice, în opinia sa, impunându-se numirea unui curator special – de asemenea, nu poate fi reținută, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat, a semnat, personal, întâmpinarea depusă împreună cu soția sa C. G. în faza procesuală a recursului, ceea ce înseamnă că a avut reprezentarea corectă a consecințelor juridice ale manifestării sale de voință, neînțelegând să invoce această excepție.
Pe cale de consecință, încadrarea contestatorului într-un grad de handicap, având nevoie de servicii medicale de îngrijiri medicale la domiciliu, astfel cum rezultă din decizia nr._/16.10.2014 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Prahova nu înseamnă și nu echivalează cu lipsa capacității sale de exercițiu, cele două situații fiind total diferite.
Așa fiind, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unei greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, greșeli care se apreciază în raport de situația existentă la data pronunțării deciziei a cărei retractare se solicită, nefiind nici cazul când, admițând numai în parte recursul (nb. prin decizia nr.251/30.04.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost admis recursul în totalitate), instanța a omis să cerceteze, din greșeală, vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, este evident că nici cel de-al doilea motiv nu se încadrează în prevederile art.318 C.pr.civ.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul constatând că prezenta contestație în anulare este neîntemeiată, urmează să o respingă ca atare, ceea ce se urmărește de contestatorul C. A. fiind, în realitate, judecarea unui „recurs la recurs”, fapt inadmisibil pe calea prezentului demers judiciar care vizează calea extraordinară de atac, de retractare a contestației în anulare.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., va fi obligat contestatorul C. A. la plata către intimatul T. C. a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.7/15.09.2015 (f.34).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. A., domiciliat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 251/30.04.2015 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu intimații C. G., domiciliată în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova și T. C., domiciliat în Ploiești, ., ., ., ca neîntemeiată
Obligă contestatorul la 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul T. C..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2015.
P., JUDECĂTORI
M. R. A. G. H. N. C.
Fiind în C.O. semnează
Președintele instanței
GREFIER,
R. C.
Fiind în C.O. semnează
P. grefierul instanței
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. A.G.H
2 ex. – 13.11..2015
d.r.nr._ - Tribunalul Prahova;
j.r. G. M.; C. – A. M.; N. A.
| ← Reintegrare în familie. Sentința nr. 3361/2015. Tribunalul... | Nulitate act. Sentința nr. 3385/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
