Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3054/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3054/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 3054/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.3054
Ședința publică din data de 03.11.2015
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant P. G., CNP_ domiciliat în Urlați, ..2, jud.Prahova, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C..Av. Ș. G. D., cu sediul in Vălenii de M., ..25 județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.9637/02.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. (fostă P.) R. E., CNP_, domiciliata in Urlați, ..10, ... si autoritatea tutelară - C. L. URLATI cu sediul în Urlați.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform chitanței . nr._/22.09.2015 (f.19) anulata si atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată,precum și că, în timpul ședinței de judecată s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului registratură, o cerere formulată de apărătorul apelantului reclamant, prin care solicită strigarea cauzei după ora 11,00, anexând si copia împuternicirii avocațiale, după care:
Tribunalul, având în vedere cererea formulată de apărătorul apelantului reclamant, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat Ș. G. D., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 cod proc. civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ.
Apărătorul apelantului-reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială în original și, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi, pe care le depune la dosar, din care rezulta că, de la data pronunțării hotărârii instanței de fond si până in prezent apelantul a încercat din nou să ia legătura, să discute cu intimata, aceasta însă nu s-a prezentat in niciun fel.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri noi solicitată de apelantul reclamant, prin apărător, luând act că acestea a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv adrese intre parți.
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului apelului.
Apărătorul apelantului-reclamant depune la dosar concluzii scrise și, având cuvântul în dezbateri, solicită a fi avute in vedere, cu trimitere la motivarea sentinței precum si la probele administrate in cauza, la acest conținutul al autorității părintești, la situația de fapt existentă între părțile din dosar.
Solicită admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței civile atacată, nr. 9637/2.09.2015 pronunțata de Judecătoria Ploiești, iar pe fond, admiterea cererii de ordonanța președințiala in sensul ca instanța să dispună exercitarea autorității părintești in mod exclusiv de către apelantul- tată asupra minorului P. R. I. născut la data de 3.09.2007, această măsură provizorie până la soluționarea definitiva a dosarului care formează obiectul acțiunii pe dreptul comun, respectiv dosar nr._/281/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești cu termen de judecată la 20.11.2015, dosar care se află în faza de solicitare de probe.
În opinia sa, instanța de fond a respins în mod eronat ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială având în vedere situația de fapt existentă în cauză, expusă prin cererile depuse și dovedită cu probele administrate, însă în mod eronat s-a dispus această soluție și față de importanța implicării concrete a fiecărui părinte în viața minorului și în luarea deciziilor privitoare la viața acestuia sub toate aspectele.
Arată că motivarea sentinței se referă în mare parte la trimiteri teoretice, analizarea dar sub aspect teoretic a celor trei condiții prevalate de Codul de procedura civilă referitoare la ordonanța președințială urmând ca, în final, să se refere la o parte din interogatoriul care a fost depus în cauză numai cu privire la plecările în străinătate, solicitarea reclamantului ca intimata pârâtă să-și dea acordul cu privire la plecările în străinătate la rudele pe care le are acolo pentru perioada de vacanță.
Apreciază că, în cauză, au fost administrate probe suficiente, fiind chiar un probatoriu complex cu toate că în însăși motivarea sentinței se face trimitere la împrejurarea că este necesar să se soluționeze aceasta pe dreptul comun pentru a se administra un probatoriu complex în cadrul cererii pe dreptul comun însă, din contră, apreciază că și în această cerere de ordonanță președințială soluționată la Judecătoria Ploiești probele au fost complexe, s-au depus seturi de înscrisuri din care rezultă susținerile apelantului reclamant, s-a efectuat ancheta socială la care s-a atașat de către reprezentanții autorității tutelare un set de înscrisuri doveditoare cu privire la situația, pentru ca aceștia cunosc situația dintre părți de mai mulți ani; s-a încuviințat ți interogatoriu care a fost depus la dosar, reclamantul solicitând aplicarea prevederilor art.358 din Cpr civilă, intimata reclamantă nefiind prezentă la niciunul dintre termene; s-a audiat și un martor, cu care apelantul-reclamant a dovedit ceea ce a solicitat.
De asemenea, arată că, în speță, autoritate părintească nu mai poate fi exercitată în comun de către ambii părinți, atât timp cât în realitate, din probe rezultă că tatăl este singurul care, în concret, exercită toate aceste drepturi, are toate aceste responsabilități și este nevoit să ia singur deciziile care îl privesc pe copil, mama nedând niciun fel de semn, nici măcar atunci când a fost chemată pentru a se discuta cu privire la probleme medicale, ori cu privire la înscrierea la școală sau alte aspecte din viața minorului. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Ploiești sub nr._, reclamantul P. G., a chemat în judecată pe pârâta C. (fostă P.) R. E., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, pe calea ordonanței președințiale, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către tată asupra minorului P. R. I., născut la data de 03.09.2007, până la soluționare definitivă a acțiunii de drept comun aflată pe rolul Judecătoriei Ploiești, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, iar din această căsătorie a rezultat minorul P. R. I., născut la data de 03.09.2007, iar prin sentința civilă nr. 1949/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a dispus stabilirea locuinței minorului la tată și exercitarea autorității părintești în comun.
Reclamantul a mai precizat că pârâta a manifestat dezinteres atunci când a fost nevoie de rezolvarea unor probleme medicale ale minorului, nu a venit să discute, nu se implică în viața minorului, nu o interesează aspectele legate de educarea copilului, școala pe care trebuie să o urmeze sau alte probleme cu privire la care trebuie să decidă împreună, ca părinți.
A mai arătat reclamantul că pârâta manifestă rea-credință și l-a atenționat că dacă vrea să ducă copilul în vizită la sora acestuia - care este stabilită în Spania, unde locuiesc permanent și alte rude ale sale – ea nu-și va da acordul să plece cu minorul din țară pentru vizită.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 996 C.pr.civ, raportat la art. 403, 398, 483, 486, 529 C.civ.
În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a solicitat audierea martorului C. V..
Deși a fost legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare, nu a invocat excepții și nu a solicitat probe în combaterea cererii formulată de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 9637 din data de 02.09.2015, Judecătoria Ploiești a respins cererea formulata de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta C. (fostă P.) R. E. și cu participarea Autorității Tutelare-C. L. Urlati,ca neîntemeiată și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 996 alin. 1 C.pr.civ. „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar potrivit alin. 2 „ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nici o mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.”
În consecință, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 996 alin. 1 C.p.c, care impun întrunirea cumulativă a trei condiții pentru admisibilitatea cererii, respectiv urgența, caracterul provizoriu al măsurilor solicitate și neprejudecarea fondului.
Caracterul provizoriu al ordonanței este consacrat de art. 996 alin. 2 C.p.c, care prevede: „Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nici o mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.”
De asemenea, art. 996 alin. 5 C.p.c dispune: „Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Caracterul provizoriu al măsurilor ce pot fi dispune pe calea ordonanței președințiale este așadar afirmat atât în alineatul (1), cât și în alineatul (5) teza finală ale art. 996 C.p.c.,
Specificul ordonanței președințiale presupune, pe de o parte, conținutul reversibil al măsurilor luate, în condițiile în care pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. Pe de altă parte, se referă la durata limitată a acestor măsuri.
Totodată, instanța de fond a apreciat că nici condiția neprejudecării fondului nu este îndeplinită de cererea supusă analizei, întrucât diferendul părților nu poate fi soluționat doar prin cercetarea aparenței de drept la care se referă art. 996 alin. 1 C.p.c., având în vedere poziția procesuală a părților.
Aceste aspecte nu pot fi decelate decât în cadrul litigiului urmat conform procedurii de drept comun (dosar nr._/281/2015), în care să fie administrat un probatoriu suficient de amplu pentru a regla situația juridică a părților.
Sub aparenta necesitate a exercitării autorității părintești în exclusivitate de către acesta, în ceea ce îl privește pe minorul P. R. I., născut la data de 03.09.2007, în raport de conduita pârâtei pretins avută față de minor, reclamantul este nemulțumit de faptul că pârâta nu a fost de acord ca acesta să meargă în vizită cu minorul, la rudele sale din Spania.
Astfel, întrebările din interogatoriul propus a fi luat pârâtei, relevă adevăratele nemulțumiri ale reclamantului, după cum urmează:
- întrebarea nr. 10 – „este adevărat că mi-ați transmis că nu vă veți da acordul să merg cu minorul în Spania sau Italia, în vacanță, în vizită la surorile mele?”
- întrebarea nr. 13 – „este adevărat că mi-ați transmis că nu vă veți da acordul să merg cu minorul în Spania sau Italia, în vacanță la surorile mele?”
- întrebarea nr. 17 – „recunoașteți că acum 3 ani minorul v-a cerut să fiți de acord și să semnați pentru a pleca la mătușile și verii lui din Spania și Italia”
- întrebarea nr. 18 – recunoașteți că i-ați spus că refuzați să faceți acest lucru?”.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța de fond a constatat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile privind neprejudecarea fondului, urgența și vremelnicia măsurilor solicitate, astfel că a respins cererea ca neîntemeiată, urmând ca litigiul dintre părți să fie soluționat de instanță în cadrul acțiunii exercitată potrivit dreptului comun, după administrarea unui probatoriu complex.
În temeiul art. 451 C.p.c., care dispune că partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecata numai la cererea părții adverse, instanța de fond a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. G., solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de ordonanță.
Apelantul-reclamant a susținut că hotărârea instanței este nelegală și neîntemeiată pentru următoarele motive:
Apelantul –reclamant a susținut că în mod nelegal instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată, față de situația de fapt existentă în cauza și de probele administrate.
A apreciat că soluția nu este în concordanță cu înscrisurile depuse, concluziile referatului de anchetă socială la care Autoritatea Tutelară a atașat și înscrisuri doveditoare, dar nici cu declarația martorei audiate.
Din contră, a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 Noul C.pr.civ. și în aceasta cauză instanța poate stabili că în favoarea reclamantului exista aparența de drept și în consecința va putea să ordone măsura provizorie solicitată prin cerere.
Apelantul-reclamant a precizat că a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantul-tată asupra minorului P. R. I. născut la 03.09.2007.
Cu probele administrate a dovedit că ulterior pronunțării sentinței nr. 1949 din data de 31.01.2013 ( prin care s-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești), pârâta, mama minorului nu s-a mai interesat de copil, nu s-a prezentat de câte ori i-a solicitat expres pentru a discuta cu privire la deciziile referitoare la minor (nici măcar atunci când a fost necesar la medic pentru tratament sau intervenție chirurgicală, dar nici la înscrierea la școală sau în cursul anului școlar ).
A arătat că a dovedit că în prezent nu mai este posibil ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți din cauza atitudinii și comportamentului pârâtei, iar în fapt, în realitate, este cel care exercită singur tot ceea ce presupune autoritatea părintească.
Interesul superior al minorului este afectat și în acest caz nu se mai atinge finalitatea exercitării în comun a autorității părintești.
Urgența este determinată chiar de caracterul autorității părintești, de specificul acesteia cu privire la ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc persoana și bunurile copilului, iar în concret de aspectele invocate în cuprinsul cererii dovedite cu probe.
A menționat apelantul-reclamant că va depune dezvoltarea motivelor de apel după redactarea hotărârii.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate si pe fond admiterea cererii de ordonanța.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 15.09.2015.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către reclamant, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041 Cod procedura civila, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Susținerea reclamantului în sensul că soluția nu este în concordanță cu înscrisurile depuse, concluziile referatului de anchetă socială la care Autoritatea Tutelară a atașat și înscrisuri doveditoare, dar nici cu declarația martorei audiate și că din contră, a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 Noul C.pr.civ. și în aceasta cauză instanța poate stabili că în favoarea reclamantului exista aparența de drept și în consecința va putea să ordone măsura provizorie solicitată prin cerere este nejustificată.
Reclamantul a solicitat exercitarea autorității părintești exclusiv de către acesta pe cale de ordonanță președințială. Potrivit art. 403 din noul cod civil in cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Solicitarea reclamantului de exercitare în mod exclusiv a autorității părintești a fost formulată în cadrul ordonanței președințiale, procedură care presupune luarea unor măsuri prin care să nu se rezolvă litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt – art. 996 alin. (5) din Codul de procedură civilă.
Regula impusă codul civil este aceea de a se pleca pe prezumția de autoritate părintească comună; doar dacă interesul superior al copilului o reclamă, judecătorul poate opta pentru autoritate părintească exercitată de către unul dintre părinți (adică custodie unică).
Principiul interesului superior al copilului prevăzut de art 263 Cod Civil implică faptul ca minorul să se bucure de prezența ambilor părinți care au îndatorirea de a se îngriji de sănătatea și dezvoltarea sa fizică, psihică, intelectuală, de educație, învățătură și pregătire profesională în vederea unei dezvoltări armonioase și numai în cazuri de excepție autoritatea părintească să revină numai unuia dintre părinți.
Din raportul de evaluare psihologică reiese faptul că minorului îi sunt satisfăcute nevoile primare, emoționale, educative, beneficiază de afecțiunea, grija, protecția tatălui și se recomandă să rămână exclusiv în grija tatălui.
Exercitarea autorității părintești de către unul din părinți în mod exclusiv are loc în situații excepționale când unul dintre aceștia nu poate să-și exprime voința.
În speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de disp. art. 996 C. pr. civ. care reglementează ordonanța președințială, respectiv urgența, caracterul provizoriu și neprejudecarea fondului.
Urgența: condiție care justifică utilizarea procedurii în chestiune, caracterizată printr-o procedură de judecata mai sumară. Există îndeplinită această condiție când măsura provizorie este necesară “pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara … ori… pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.S-a arătat ca urgența trebuie să persiste pe tot parcursul judecații (chiar și în calea de atac a apelului) iar instanța de judecata are obligația sș indice împrejurările ce au condus la concluzia că este îndeplinită această cerință. De asemenea, lipsa caracterului de urgență conduce la soluționarea oricărui aspect pe calea procedurii comune.[4] Urgența nu este sinonimă cu celeritatea, aceasta din urma reprezentând dezideratul oricărui proces civil, în sensul finalizării sale într-un termen rezonabil.
Măsura dispusă să aibă caracter provizoriu (vremelnic): măsurile încuviințate nu sunt de natură să conducă la rezolvarea fondului ci sunt de natură să mențină o situație de fapt până la soluționarea celui dintâi, așadar – sunt limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului.
Condiția de a nu prejudeca fondul: cu titlu de noutate, este expres reglementată în C. (art. 996 alin. 5 NCPC). Chiar dacă această condiție nu era expres reglementată, ea exista și în reglementarea C. 1865, necesitatea acesteia fiind consacrată în doctrina și dedusă din cea de-a doua condiție (caracterul provizoriu). instanța nu trebuie să prejudece fondul dreptului dar – pentru ca totuși soluția să nu fie arbitrară – este datoare să cerceteze aparența dreptului, să pipăie fondul.
Existența unei “aparențe de drept” în favoarea reclamantului, condiție nouă, legiferată de art. 996 alin. (1) C.. S-a reținut că această condiție trebuie analizată în mod prioritar de către instanță, aceasta din urmă fiind ținută să nu dispună nicio măsură provizorie până ce nu își creează convingerea că n favoarea reclamantului există “aparența de drept”.
Având în vedere că nu sunt întrunite cerințele impuse de disp. art. 996 C. pr. civ., tribunalul urmează respingă apelul declarat de reclamant ca nefondat potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul – reclamant P. G., CNP_ domiciliat în Urlați, ..2, jud.Prahova, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C..Av. Ș. G. D., cu sediul in Vălenii de M., ..25 județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.9637/02.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. (fostă P.) R. E., CNP_, domiciliata in Urlați, ..10, ... si autoritatea tutelară-C. L. URLAȚI cu sediul în Urlați, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. C. A.-G. H.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.N.C.
5 ex./16.11.2015
D.f._ – Judecătoria Ploiești
J. f. G. A.
| ← Reintegrare în familie. Sentința nr. 2903/2015. Tribunalul... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 3018/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
