Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 258/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 258/2015
ROMÂNIA
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 258 | |
Ședința publică din data de 22.01.2015 | |
Președinte: | M. C. |
Judecător: | M. N. |
Grefier: | I. E. I. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - pârât L. A., cu domiciliul în com. Mănești, .. 349, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9432/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă L. Z., cu domiciliul în ., ., județul Dâmbovița și AUTORITĂȚILE TUTELARE C. L. IL C. cu sediul în . Dâmbovița și C. L. MĂNEȘTI cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul - pârât, reprezentat de avocat P. M. S. și intimata - reclamantă personal și asistată de avocat S. E., lipsa fiind autoritățile tutelare C. L. I.L.C. și C. L. Mănești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelatului-pârât depune la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv proces-verbal din data de 03.12.2014 și 2 chitanțe de onorariu avocat în sumă de 300 lei și de 200 lei.
Apărătorul intimatei-reclamante depune la dosar înscrisuri, menționând că acestea au fost întocmite în cadrul dosarului de divorț aflat în curs de soluționare, copii fiind comunicate și părții adverse.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită instanței să pună în vedere apărătorului apelantului-pârât să depună la dosarul cauzei o delegație de asistență judiciară în original și nu copie, cum este cea existentă la dosar.
Având cuvântul în replică, apărătorul apelantului-pârât arată că a încheiat cu acesta un singur contract de asistență juridică, pentru reprezentare atât în fața primei instanțe, cât și pentru calea de atac, contract în baza căruia s-a emis o singură împuternicire avocațială în original, care a fost depusă la instanța de fond, motiv pentru care, la dosarul cauzei se găsește delegația avocațială în copie xerox.
Menționează totodată că, în cazul în care instanța contestă delegația depusă la dosar, va încheia de îndată un alt contract de asistență juridică, în baza căruia va emite o altă delegație pe care o va depune la acest termen.
Având cuvântul în replică, apărătorul apelantului-pârât arată că nici la instanța de fond nu a fost depus originalul împuternicirii avocațiale, fiind o copie xerox, în cadrul căreia s-au făcut mențiuni cu pixul.
Apărătorul intimatei-reclamante, solicită lăsarea cauzei la a II-a strigare pentru a face dovada reprezentării în fața instanței și a depune la dosar originalul delegației.
Tribunalul lasă cauza la a II-a strigare pentru a da posibilitatea apărătorului intimatului-reclamant să depună la dosarul cauzei, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, a reprezentării părții pe care o asistă.
La a doua strigare a cauzei au răspuns au răspuns apelantul - pârât, reprezentat de avocat P. M. S. și intimata - reclamantă personal și asistată de avocat S. E., lipsa fiind autoritățile tutelare C. L. I.L.C. și C. L. Mănești.
Apărătorul apelantului pârât arată că se impune suplimentarea probatoriului cu următoarele probe: refacerea anchetelor sociale care au fost efectuate la domiciliile părților, emiterea unei adrese la angajatorul reclamantei pentru a afla care este programul de lucru al reclamantei, proba testimonială cu un martor pentru a proba aspectele ulterioare situațiilor care au dus copilul la o „perioadă de traumă”, precum și transcrierea înregistrării audio.
Apărătorul intimatului, având cuvântul în replică, solicită respingerea probelor solicitate întrucât se pierde natura ordonanței președințiale a cererii, apreciind că anchetele sociale sunt corect întocmite, considerând că solicitările apărătorului apelantului sunt o modalitate de tergiversare a cauzei.
Instanța învederează că urmează a se pronunța asupra cererii de completare după . urma susținerilor tuturor motivelor de apel și ținându-se seama de împrejurările și apărările invocate de toate părțile din prezenta cauză.
Părțile pe rând arată că alte cereri nu mai formulează, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și stabilirea unui program de vizită în conformitate cu probele administrate, ținând seama de interesul superior al minorului și obligarea la cheltuieli de judecată fond și apel.
Apărătorul intimatului solicită menținerea sentinței instanței de fond care a procedat corect nepermițând tergiversarea cauzei a cărei esență este însăși urgentarea și judecarea cu precădere, apreciind ca legăturile personale cu minorul să se desfășoare într-un mediu care exclude tensiunile dintre părinți, iar apropierea dintre mamă și copil să se facă într-un mod firesc, relaxant, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.05.2014 sub nr._, reclamanta L. Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul L. A., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în procedura specială a ordonanței președințiale, să i se permită să aibă legături personale cu minorul L. A. - M., născut la data de 26.08.2006, până la soluționarea definitivă a cererii de divorț, conform următorului program de vizitare: primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri de la ora 19.00, până duminică la ora 18.00; o lună în perioada vacanței de vară și două săptămâni în vacanța de iarnă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că din căsătoria cu pârâtul a rezultat minorul L. A. - M., născut la data de 26.08.2006 însă relația cu soțul său s-a deteriorat progresiv, motiv pentru care s-au despărțit, în prezent fiind în cursul procesului de divorț.
A mai precizat reclamanta că, de la momentul despărțirii în fapt și până în prezent, a încercat să fie alături de copilul său, însă pârâtul i-a interzis permanent să vadă minorul sau să țină legătura prin telefon cu acesta.
În plus, reclamanta a mai alegat că este în interesul minorului să stea alături de mama sa, având în vedere, mai ales, vârsta fragedă a acestuia și faptul că întotdeauna s-a ocupat în exclusivitate de îngrijirea, educația și îndrumarea lui.
De asemenea, reclamanta a afirmat că interesul și urgența cererii deduse judecății se grefează pe interesul superior al minorului care, dacă s-ar aștepta până la soluționarea cererilor accesorii celei de divorț, ar fi grav vătămat, acesta fiind influențat negativ de tatăl său și de bunicii paterni, la care locuiește în realitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 și următoarele C.p.c., precum și ale art. 401 C.civ.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei anchete sociale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La termenul de judecată din data de 25.06.2014, reclamanta și-a modificat cererea, reindividualizând programul de vizitare solicitat inițial, în următoarea manieră: primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri de la ora 19.00, până duminică la ora 18.00 și două săptămâni în vacanța de vară.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul a solicitat stabilirea în favoarea reclamantei a următorului program de vizitare: 4 ore în fiecare duminică în intervalul orar 10.00 – 14.00 la domiciliul său sau cu posibilitatea de a duce minorul, însoțit de el în locuri special amenajate pentru copii, parc, spectacole pentru copii, locuri de joacă; 4 ore în data de 26.08 a fiecărui an, de ziua onomastică a minorului, în intervalul orar 10.00 – 14.00, la domiciliul meu sau cu posibilitatea de a duce minorul, însoțit de mine, în locuri special amenajate pentru copii, parc, spectacole pentru copii, locuri de joacă; în ziua de C. – 3 ore în intervalul orar 16.00 – 19.00 la domiciliul meu, în fiecare an; în ziua de Paști – 4 ore în intervalul orar 16.00 – 19.00 la domiciliul meu.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că nu sunt reale susținerile reclamantei cuprinse în cererea introductivă.
A mai precizat pârâtul că după despărțirea în fapt de reclamantă, care a fost provocată de aceasta, a insistat să vină la copil oricând dorește ori să iasă cu acesta în oraș, însă reclamanta a refuzat de fiecare dată, motivând că nu are timp sau mijloc de deplasare.
De asemenea, pârâtul a mai susținut că, de la momentul despărțirii de reclamantă, minorul a fost vizitat de aceasta doar de trei ori, iar din cauza traumei psihice provocate de mama sa, începând cu data de 10.03.2014 copilul a fost inclus într-un program de consiliere psihologică în cadrul Centrului de consiliere și sprijin pentru părinți și copii „Sfântul A.” din cadrul D.G.A.S.P.C. Ploiești.
În plus, pârâtul a mai alegat că locuința minorului a fost stabilită provizoriu, pe calea unei ordonanțe președințiale, la domiciliul său, unde copilul locuiește împreună cu tatăl, care este ajutat de către bunicii paterni, în vederea asigurării unei supravegheri permanente.
Raportat la programul de vizitare solicitat de către reclamantă, pârâtul a învederat că nu concordă cu interesul minorului, din următoarele motive: reclamanta locuiește împreună cu concubinul și mama acestuia; lucrează în 3 schimburi; concediul de odihnă de care dispune este de 2 săptămâni pe an; mama concubinului sau concubinul său nu sunt în măsură să se ocupe de minor atunci când reclamanta este la serviciu; minorul dorește să-și vadă mama, dar nu dorește să meargă într-un cămin străin, alături de persoane străine lui.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. C.p.c.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, anchete psihosociale și proba testimonială cu 2 martori.
În cadrul concluziilor asupra fondului cauzei, pârâtul a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea ambelor părți, precum și proba cu interogatoriul reclamantei, propus de către pârât. De asemenea, din dispoziția instanței, au fost efectuate anchete psihosociale la domiciliul ambelor părți de către serviciul de autoritate tutelară.
La termenul de judecată din data de 25.06.2014 instanța a respins cererea pârâtului de ascultare a minorului, respectiv de încuviințare a probei testimoniale și de emitere a unei adrese către angajatorul reclamantei pentru a comunica informații privind programul de lucru al acesteia, pentru motivele expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Prin sentința civilă nr. 9432/25.06.2014 Judecătoria Ploiești admis cererea modificată, formulata de reclamanta L. Z., a încuviințat reclamantei menținerea legăturilor personale cu minorul L. A. - M., născut la data de 26.08.2006, cu titlu provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/281/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, având ca obiect „divorț”, prin luarea acestuia la domiciliul său, conform următorului program de vizitare:
- primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri de la ora 19.00, până duminică la ora 18.00;
- două săptămâni consecutive în vacanța de vară - în luna iulie, în anii pari, respectiv în luna august, în anii impari și a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Din căsătoria părților a rezultat minorul L. A. - M., născut la data de 26.08.2006 (conform copiei certificatului de naștere al acestuia, aflat în copie la dosar - fila 10).
În prezent, părțile sunt despărțite în fapt, iar minorul L. A. - M. locuiește împreună cu tatăl său, după cum rezultă din coroborarea mențiunilor cuprinse în referatele de anchetă psihosocială întocmite în cauză (filele 27, 29) și în sentința civilă nr. 6819 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 13.05.2014 în dosarul nr._, rămasă definitivă prin neapelare (fila 37), prin care locuința minorului a fost stabilită provizoriu la tatăl pârât, până la soluționarea cauzei având ca obiect divorț.
În drept, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 996 C.p.c, care impun întrunirea cumulativă a trei condiții pentru admisibilitatea cererii, respectiv urgența, caracterul provizoriu al măsurilor solicitate și neprejudecarea fondului și o condiție privind temeinicia cererii, constând în existența aparenței de drept în favoarea reclamantului.
În cauza de față, caracterul urgent al măsurii solicitate este întrunit, fiind vorba despre păstrarea legăturilor firești dintre copil și părinte, orice întârziere în menținerea legăturilor personale putând afecta grav și definitiv relația mamă-minor, aspect ce ar fi în contradicție cu drepturile copilului și cu interesul superior acesteia.
De asemenea, condiția privind caracterul provizoriu al măsurii solicitate este îndeplinită în speță, având în vedere că se solicită stabilirea în favoarea reclamantei a unui program de vizitare, până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect divorț.
Prin soluționarea acestei cereri, instanța nu prejudecă fondul, luând în considerare că hotărârea dată în această procedură specială nu are autoritate de lucru judecat.
Temeinicia cererii de chemare în judecată se raportează, așa cum se menționa anterior, la existența aparenței de drept, aspect cu o dublă valență în cauză.
Pe de o parte, instanța constată, în acord cu art. 401 și 496 C.civ., că în favoarea reclamantei există aparența dreptului, respectiv acela de a avea legături personale cu fiul său minor, care locuiește în prezent cu pârâtul.
Pe de altă parte, analiza trebuie raportată, în special, la dreptul corespondent al minorului, de a avea legături personale cu părintele alături de care nu locuiește.
Aprecierile instanței în privința acestui aspect se vor limita la interesul minorului din acest moment, față de specificul cauzei, de prevederile art. 263 și urm. C.civ. și ale art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care impun respectarea acestei cerințe în orice demers judiciar.
Conform art. 2 alin. 4 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, iar potrivit alineatului 6 lit. e al aceluiași articol, „în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele: (…..) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament”.
În dezvoltarea principiului anterior enunțat, art. 17 alin. 1 din același act normativ prevede următoarele: „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
De altfel, prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a recunoscut că interesul minorului impune păstrarea legăturii cu mama sa.
Conținutul și modalitatea de desfășurare a programului de vizitare trebuie conturate prin raportare la dispozițiile art. 17 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora „în caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte”.
Revenind la datele speței, instanța învederează că trebuie evitată, pe cât posibil, dizarmonia la care ar putea fi supus copilul care, de altfel, și-a manifestat dorința de a-și vedea mama mai des și de a avea activități împreună cu aceasta, potrivit fișei de evaluare psihologică nr. 1877/07.05.2014, întocmită de un psiholog din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Prahova (fila 40).
De asemenea, s-a recomandat mamei să conștientizeze că minorul are nevoie de dragostea și atenția ei.
În acest sens, fără a face analiza motivelor pentru care minorul L. A. – M. simte nevoia de mai multă atenție din partea mamei sale, întrucât ar excede cadrului procesual, instanța apreciază că salvgardarea relației celor doi impune stabilirea unui program de vizitare care să permită întâlniri frecvente și într-un cadru intim firesc, în lipsa tatălui, deoarece minorul nu trebuie să fie supus unei presiuni suplimentare, cauzată de starea de incertitudine și de conflicte deschise între părinți.
Cu ocazia evaluării psihologice amintite mai sus, s-a mai constatat că minorul este vesel și se simte în siguranță alături de tatăl său și de bunici. Însă, din această împrejurare nu se poate conchide, în mod automat, că minorul s-ar simți altfel în locuința mamei.
Dată fiind starea conflictuală dintre părinți cu privire la acest aspect, se impune stabilirea unui program provizoriu de vizitare a minorului de către mamă, tocmai pentru clarificarea acestor raporturi, evitându-se o posibilă traumatizare a copilului, care ar putea percepe în mod direct aceste tensiuni și s-ar putea îndepărta în mod iremediabil de mama sa.
Faptul că reclamanta locuiește temporar împreună cu familia partenerului său nu pare să constituie un factor tulburător pentru copil, atâta vreme cât i se pot oferi acestuia condiții locative decente pe parcursul vizitelor (potrivit referatului de anchetă psihosocială).
Pe de altă parte, instanța consideră că, pentru moment, interesul copilului de a-și petrece timpul alături de mama sa, ferit de neînțelegerile părinților, prevalează față de supoziția că acesta nu ar putea fi bine îngrijit de persoane din afara cadrului familial.
Concluzia instanței nu este contrazisă de pretinsul program de lucru solicitant al reclamantei, atâta vreme pârâtul se află într-o situație asemănătoare, având nevoie de ajutorul părinților săi pentru supravegherea minorului (după cum a recunoscut în cuprinsul întâmpinării).
În urma acestui raționament, la individualizarea programului de vizitare ce urmează a fi stabilit, instanța va da eficiență prevederilor art. 18 alin. 1 lit. c și g din Legea nr. 272/2004, apreciind că până la finalizarea divorțului dintre părți, minorul are nevoie să-și petreacă timpul în prezența mamei sale, fără participarea pârâtului.
Pentru considerentele de fapt și de drept enunțate în precedent, instanța apreciază că cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, este întemeiată, urmând să o admită și să încuviințeze reclamantei menținerea legăturilor personale cu minorul L. A. - M., născut la data de 26.08.2006, cu titlu provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/281/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, având ca obiect „divorț”, prin luarea acestuia la domiciliul său, conform următorului program de vizitare: primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri de la ora 19.00, până duminică la ora 18.00 și două săptămâni consecutive în vacanța de vară - în luna iulie, în anii pari, respectiv în luna august, în anii impari.
Față de soluția de admitere a cererii principale, instanța observă că pârâtul este cel care a căzut în pretenții, astfel că, în temeiul art. 453 C.p.c., va respinge cererea acestuia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâtul care a susținut că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică deoarece:
Anchetele psiho-sociale nu au fost întocmite conform legii și de către un psiholog și a respins cererea de ascultarea a minorului și proba cu martori.
A mai susținut pârâtul că instanța de fond a respins nelegal cererea de a se efectua o adresă la locul de muncă al reclamantei pentru a se dovedi că aceasta lucrează în trei schimburi, inclusiv sâmbăta și duminica și că nu are concediu de odihnă decât două săptămâni pe an.
Apelantul pârât a susținut și că instanța de fond a acordat mai multe decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut, întrucât a încuviințat reclamantei menținerea legăturilor personale cu minorul prin luarea acestuia la domiciliul său, în primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri de la ora 19.00, până duminică la ora 18.00 și două săptămâni consecutive în vacanța de vară - în luna iulie, în anii pari, respectiv în luna august, în anii impari deși reclamanta își precizase acțiunea la ultimul termen.
Apelantul a susținut că programul de vizitare astfel stabilit de către instanța de fond va pune în primejdie dezvoltarea fizică, psihică și morală a minorului care ar fi obligat conform acestui program să locuiască într-o casă străină, cu concubinul mamei reclamante și mama concubinului, că ar fi luat brusc din sânul familiei, de mamă care nu l-a vizitat decât de două ori.
A mai susținut apelantul că instanța de fond nu a ținut cont de înscrisurile depuse și de fișa de evaluare psihologică care concluzionează că minorul se simte în siguranță alături de tată și bunici care au față de el o atitudine afectuoasă, constată.
Pentru toate aceste considerente, apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond stabilirea unui program de vizitare ținând seama de interesul superior al minorului.
În drept a fost invocat art. 999 rap. la art. 470, 471, 476 C.p.c. și s-au solicitat probele cu înscrisuri, suplimentarea probatoriului cu ascultarea minorului, proba cu martori și refacerea anchetelor psihosociale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, caza a fost înregistrată sub nr._ .
Legal citată intimata nu a depus întâmpinare însă la ultimul termen de judecată a depus concluzii scrise prin care a solicitat în esență, respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul, examinând sentința atacata, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, tribunalul constată următoarele:
Cu privire la cererea de completarea probatoriilor formulată de către apelantul pârât tribunalul reține că acesta a solicitat suplimentarea probatoriului cu ascultarea minorului, proba cu martori și refacerea anchetelor psihosociale, în condițiile în care din poziția sa procesuală se reține că acesta nu opune oricăror legături ale reclamantei cu minorul, ci numai luării minorului de către aceasta din domiciliul tatălui.
Oral, apărătorul apelantului a solicitat refacerea anchetelor sociale care au fost efectuate la domiciliile părților, emiterea unei adrese la angajatorul reclamantei pentru a afla care este programul de lucru al reclamantei și proba testimonială cu un martor pentru a proba aspectele ulterioare situațiilor care au dus copilul la o „perioadă de traumă”, precum și transcrierea înregistrării audio.
Astfel, în raport de obiectivul urmărit de către apelant prin administrarea acestor probatorii dar având în vedere și caracterul de urgență a prezentei cauze care trebuie să fie soluționată, inclusiv în faza de apel cu precădere, așa cum prevăd disp. art. 999, alin. 3 C.p.c., tribunalul apreciază că aceste probatorii nu sunt utile cauzei și nu ar face decât să conducă la tegiversarea soluționării ei, ceea ce ar anula scopul pentru care legiuitorul a instituit o asemenea procedură specială.
Verificând în temeiul art. 479 C.p.c., stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în această modalitate acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de către reclamantă, făcând o corectă aplicare în speță a disp art. 996 C.pr.civ., disp. art. 263 și urm. C.civ., art. 2 și 17 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, modificată.
Din probele administrate în cauză, tribunalul reține în fapt că in căsătoria părților a rezultat minorul L. A. - M., născut la data de 26.08.2006, în prezent părțile fiind despărțite în fapt, minorul L. A. - M. locuiește împreună cu tatăl său, conform sentinței civile nr. 6819/13.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, prin care locuința minorului a fost stabilită provizoriu la tatăl pârât, până la soluționarea cauzei având ca obiect divorț.
Potrivit fișei de evaluare psihologică nr. 1877/07.05.2014, întocmită de un psiholog din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Prahova (fila 40 dosar fond ) tribunalul reține că minorul este vesel și se simte în siguranță alături de tatăl său și de bunici, ceea ce nu exclude ca minorul s-ar simți altfel și în locuința mamei, alături de aceasta.
Dând eficientă prevederilor art. 18 alin. 1 lit. c și g din Legea nr. 272/2004, instanța de fond a apreciat în mod legal că până la finalizarea divorțului dintre părinți, minorul are nevoie să-și petreacă timpul deopotrivă, alături de mama sa, fără participarea pârâtului, pentru consolidarea relației celor doi, cea ce nu ar fi posibil fără stabilirea unui program de vizitare care să permită întâlniri frecvente și într-un cadru intim firesc, în lipsa tatălui, între mamă și minor, deoarece minorul nu trebuie să fie supus unei presiuni suplimentare, cauzată de starea de incertitudine și de conflicte deschise între părinți.
Luarea minorului de către mamă, în domiciliul acesteia din urmă, atâta timp cât i se pot oferi acestuia condiții locative corespunzătoare pe parcursul vizitelor, așa cum a rezultat din referatul de anchetă psihosocială nu poate afecta în nici un mod minorul ci din contră va contribui la consolidarea relațiilor acestuia cu părintele cu care nu locuiește în mod constat.
Susținerea apelantului potrivit căreia programul de vizitare astfel stabilit de către instanța de fond va pune în primejdie dezvoltarea fizică, psihică și morală a minorului care ar fi obligat conform acestui program să locuiască într-o casă străină, cu concubinul mamei reclamante și mama concubinului, că ar fi luat brusc din sânul familiei, de mamă care nu l-a vizitat prea des, nu poate prevala față de interesul copilului potrivit căruia acesta are dreptul de a avea legături personale ambii părinți, deci și cu mama sa, ferit de neînțelegerile părinților, cu atât mai mult cu cât chiar minorul și-a manifestat dorința de a-și vedea mama mai des și de a avea activități împreună cu aceasta, potrivit fișei de evaluare psihologică nr. 1877/07.05.2014, întocmită de un psiholog din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Prahova (fila 40 dosar fond).
Susținerile apelantului în sensul că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece anchetele psiho-sociale nu au fost întocmite la instanța de fond conform legii și de către un psiholog, că instanța de fond a respins cererea de ascultarea a minorului și proba cu martori precum și că instanța de fond a respins nelegal cererea de a se efectua o adresă la locul de muncă al reclamantei pentru a se dovedi că aceasta lucrează în trei schimburi, inclusiv sâmbăta și duminica și că nu are concediu de odihnă decât două săptămâni pe an, nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Împrejurările de fapt invocate prin motivele de apel de către apelant în sensul că intimata reclamantă lucrând în trei schimburi nu ar putea să se ocupe corespunzător de creșterea si educarea minorului nu sunt suficiente sau preponderente pentru stabilirea unui program de vizitare restrâns, limitat așa cum a solicitat apelantul, tribunalul reținând că este în interesul superior al minorului care are o vârstă fragedă de a se fixa un program flexibil în care și mama să poată menține relațiile firești cu fiul său, până la stabilirea definitivă, prin hotărâre judecătorească a situației minorului față de fiecare dintre părinți, în caz contrar existând posibilitatea de a ajunge la un rezultat contrar, acela ca minorul să fie se rupt total de mamă.
Ancheta psiho-socială dispusă în cauză de instanța de fond nu este obligatorie a fi întocmită de către un psiholog, în acest sens neexistând nici o dispoziție legală expresă, această ancheta dispusă în cauză fiind diferită de expertiza de specialitate psihologică care se efectuează de către un expert psiholog specializat în materia „Minori și Familie” din cadrul Institutului de Psihologie Judiciară București și care nu a fost solicitată ca probă în prezenta cauză și nici nu s-a dispus din oficiu, fiind o probă incompatibilă cu cadrul procesual determinat prin acțiunea reclamantului, respectiv ordonanța președințială.
În ce privește ascultarea a minorului, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu este necesară aceasta, având pe de o parte vârsta minorului, sub 10 ani, situația în care nu este necesară audierea acestuia cât și evitarea posibilităților de orice natură ca minorul să fie supus unei presiuni suplimentare, cauzată de conflicte deschise existente între părinți.
Cu privire la proba cu martori și solicitarea de a se efectua de către instanță o adresă la locul de muncă al reclamantei, așa cum s-a arătat mai sus, acestea sunt incompatibile cu procedura ordonanței președințiale, care este o procedură sumară și urgentă, cauza trebuind a fi soluționată cu precădere, potrivit prevederilor art. 999, alin. 3 C.p.c..
Apelantul pârât a susținut într-un alt motiv al apelului că instanța de fond a acordat mai multe decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut.
Raportat la aceste susțineri, tribunalul constată că instanța de fond a admis acțiunea modificată formulată de către intimata reclamantă și până la soluționarea definitivă a procesului de divorț, a încuviințat reclamantei menținerea legăturilor personale cu minorul prin luarea acestuia la domiciliul său, în primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri de la ora 19.00, până duminică la ora 18.00 și două săptămâni consecutive în vacanța de vară - în luna iulie, în anii pari, respectiv în luna august, în anii impari.
Tribunalul are în vedere de asemenea că reclamanta a precizat oral acțiunea introductivă, la ultimul termen de judecată, arătând că renunță la cele două săptămâni de iarnă și la perioada de o lună din vară, solicitând în final două săptămâni în vacanța de vară și în week-end-uri.
Astfel, instanța, acordând două săptămâni consecutive în vacanța de vară - în luna iulie, în anii pari, respectiv în luna august, în anii impari, nu a acordat mai mult decât s-a cerut, în fond rămânând tot două săptămâni în vacanța de vară, așa cum a precizat reclamanta, însă le-a repartizat alternativ în lunile iulie și august, iar repartizarea celor două săptămâni alternativ în lunile iulie și august nu echivalează cu acordarea a ceea ce nu s-a cerut, deoarece, instanța nu s-a pronunțat pe altceva decât pe cererea cu care a fost investită, menținerea legăturilor personale cu minorul.
Detalierea programului de vizitare diferit de cererile părților, nu este o depășire a cererii cu care instanța a fost investită, având în vedere principul respectării interesului superior al minorului consacrat de art. 6 lit. a legea 272/2004 și art. 262 alin. 1 Cod. Civil.
Tribunalul apreciind astfel ca nefondate motivele de apel invocate de către apelantul pârât, potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N. C.p.c., urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât L. A., cu domiciliul în com. Mănești, .. 349, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9432/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, menținând ca temeinică și legală sentința pronunțată de instanța de fond.
Văzând și prevederile art. 451 și urm., potrivit cu care instanța poate obliga partea care a pierdut procesul la cheltuieli de judecată numai la cererea părții care a câștigat procesul, tribunalul va lua act că intimata reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge cererea privind completarea probatoriilor ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelantul - pârât L. A., cu domiciliul în com. Mănești, .. 349, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9432/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă L. Z., cu domiciliul în ., ., județul Dâmbovița și AUTORITĂȚILE TUTELARE C. L. IL C. cu sediul în ., județul Dâmbovița și C. L. MĂNEȘTI cu sediul în ., ca nefondat.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. N.
GREFIER,
I. E. I.
operator date cu caracter personal 5595
red. / tehnored.: MN/ IE.I.
6 ex./ 20.02.2015
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. M. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 25-06-2015,... → |
|---|
