Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-08-2015 în dosarul nr. 6/2015/CC
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6/CC | |
Ședința din camera de consiliu din data de 24 august 2015 | |
Președinte: | M. N. |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria M. și Judecătoria Ploiești, în soluționarea acțiunii formulate de reclamanta D. C. domiciliata în Ploiești, ., județul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul T. M. Ș., domiciliat în M., .. 61 județul Prahova și CONSILIILE L. PLOIEȘTI și M.-SERVICIILE DE AUTORITATE TUTELARA.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauză în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria M. și Judecătoria Ploiești, în soluționarea acțiunii promovate.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 04.12.2014, sub nr._, reclamanta D. C. în contradictoriu cu pârâtul T. M. Ș., a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să se stabilească domiciliului minorului T. A. Nikolas născut le data de 6 februarie 20l4 în domiciliul acesteia, din Ploiești, ., jud.Prahova; exercitarea autorității părintești exclusiv de către aceasta; obligarea pârâtului la plata pensiei ie întreținere în favoarea minorului în procent de 25% din venitul net lunar realizat de acesta în cadrul Societății ..
In motivarea cererii legal timbrate, reclamanta a susținut că din concubinajul părților a rezultat minorul T. A. Nikolas născut la data de 6.02. 20l4, iar pe tot parcursul concubinajului cât și după nașterea minorului pârâtul în mod a avut relații cu alte femei.
A mai arătat reclamanta că în toată această perioada pârâtul a manifestat un dezinteres total față de copil afirmând chiar că pentru el nu mai există copilul, dezinteres ce a fost soldat chiar cu lipsa acestuia de la botezul propriului copil.
In drept au fost invocate disp.art. 400 al.1, art.398 al.1, art.529 al.2 toate din C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a înțeles să solicite proba cu înscrisuri interogatoriul pârâtului, proba testimoniala cu 2 martori.
În susținerea cererii, atasat acesteia, reclamanta a depus la dosar înscrisuri aflate la filele 4-10.
Prin rezoluția din data de 29.12.2014, s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate acesteia pârâtului, care a primit aceste înscrisuri la data de 05.01.2015 însă nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 17.03.2015 la interpelarea instanței, reclamanta declară că locuiește în Mun. Ploiești împreună cu minorul motiv pentru care instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M..
Prin sentința civilă nr. 187/17.03.2015, Judecătoria M., a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei M., invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a prezentei cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Ploiești.
În motivarea acestei soluții, Judecătoria M. a reținut următoarele:
In fapt: minorul T. A. Nikolas născut le data de 6 februarie 20l4 locuiește împreună cu mama sa în Ploiești, ., județul Prahova așa cum a susținut reclamanta la termenul de judecată din data de 17.03.2015.
În drept: potrivit art.114 al.1 C.pr.civ. „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”
Textul legal instituie o competență teritorială exclusivă la domiciliul sau reședința persoana ocrotite, respectiv la domiciliul sau reședința minorului care în prezent este în mun. Ploiești, jud. Prahova, ținând cont însă de obiectul pricinii respectiv stabilire domiciliu minor și raportat și la dispozițiile art.129 al.3 din C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești, la data de 21.04.2015, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 6109/13.05.2015, Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetență teritorială invocată de instanță, din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea JUDECĂTORIEI M. și a constatat ivit conflictul negativ de competență, dispunând înaintarea cauzei TRIBUNALULUI PRAHOVA – SECȚIA I CIVILĂ pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a aprecia că în prezenta cauză, competența de soluționare revine Judecătoriei M., Judecătoria Ploiești a reținut următoarele:
Potrivit art. 126 alin. 1 C.p.c., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
Intepretând per a contrario textul legal precitat rezultă că, de principiu, în cererile privitoare la persoane normele de competență sunt de ordine publică, cu excepția celor pentru care legiuitorul prevede expres competența.
Potrivit dispozițiilor art. 114 C.pr.civ. cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul ori reședința persoana ocrotită, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.
Articolul 114 C.pr.civ. nu se aplică în cazul oricărei cereri date de Codul civil în competența instanței de tutelă și familie, ci numai celor privitoare la ocrotirea persoanei fizice, respectiv celor prevăzute de Titlul III, intitulat OCROTIREA PERSOANEI FIZICE.
Cererile date de lege în competența instanței de tutelă și de familie altele decât cele la care face referire art. 114 alin. 1 C.pr.civ. – urmează, în ceea ce privește competența teritorială, să fie soluționate fie conform regulilor de drept comun în acțiunile privind tăgăduirea paternității, acțiunile în nulitatea absolută sau relativă a recunoașterii de paternitate, acțiunea în contestarea filiației, acțiunile pentru încuviințare nume, fie conform regulilor speciale în acțiunile privitoare la stabilirea filiației (conform art. 113 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.), cererile referitoare la obligația de întreținere formulată de creditorul acesteia (conform art. 113 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.), cererile de divorț (conform art. 914 C.pr.civ.)
Față de obiectul principal al cauzei deduse judecății – stabilire locuință minor – se constată că nu sunt incidente prevederile art. 113 C.p.c., care reglementează competența teritorială alternativă și nici dispozițiile art. 114 C.p.c., care reglementează competența specială în cazul unor cereri în materie de minori și familie, astfel că singurul criteriu pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței este cel arătat la art. 107 C.p.c.– instanța de la domiciliul pârâtului.
În ceea ce privește incidența și întinderea art. 114 C.p.c., se constată că acesta stabilește o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, însă această competență exclusivă este aplicabilă numai cererilor privind ocrotirea persoanei fizice - .
Din structura Codului civil se observă că legiuitorul a dat denumirea „Ocrotirea persoanei fizice” unui titlu din Cartea I „Despre persoane”, ceea ce semnifică intenția de a cuprinde doar cererile din acest titlu (tutelă, curatelă) în sintagma art. 114 C.p.c. „cereri privind ocrotirea persoanei fizice”, iar nu și cererile privind stabilirea locuinței minorilor (art. 486 C.civ.), care se află în Cartea a II a, Titlul IV al Codului civil.
Potrivit art. 130 alin. 1 C.pr.civ. dacă în fața instanței se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, în situația în care instanța se declară necompetentă, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.
Conchizând, în temeiul art. 132 alin. 2 C.p.c., instanța va admite excepția analizată și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei M., în a cărei circumscripție se află domiciliul pârâtului (conform H.G. nr. 337/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188/06.08.1993).
Constatând ivit conflictul de negativ de competență, instanța în temeiul art. 135 alin. 1 C.pr.civ. va dispune înaintarea cauzei instanței imediat superioară și comună Judecătoriei Ploiești și Judecătoriei M., respectiv TRIBUNALULUI PRAHOVA – SECȚIA I CIVILĂ pentru soluționarea conflictului negativ de competență, cu aplicarea dispozițiilor art. 134 C.proc.civ., ce reglementează suspendarea din oficiu a judecății cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, la data de 11.08.2015, a fost înregistrat sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 187/17.03.2015, Judecătoria M., a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei M., invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a prezentei cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Prin sentința civilă nr. 6109/13.05.2015, Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetență teritorială invocată de instanță, din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea JUDECĂTORIEI M. și a constatat ivit conflictul negativ de competență, dispunând înaintarea cauzei TRIBUNALULUI PRAHOVA – SECȚIA I CIVILĂ pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Tribunalul, având în vedere că cele două instanțe se declară deopotrivă necompetente teritorial să soluționeze prezenta cerere, declinându-și reciproc competența de a soluționa aceeași cauză, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133, alin. 2 N.C.p.c. astfel că va constata conflictul de competență între Judecătoriile M. și Ploiești cu privire la soluționarea acțiunii având ca obiect „stabilire domiciliu minor” formulată de reclamanta D. C. domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul T. M. Ș., domiciliat în M., .. 61 județul Prahova și CONSILIILE L. PLOIEȘTI și M.-SERVICIILE DE AUTORITATE TUTELARA.
Motivarea Judecătoriei M. în sensul că este aplicabil art.114 al.1 C.pr.civ. ( „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”) care instituie o competență teritorială exclusivă la domiciliul sau reședința persoana ocrotite, respectiv la domiciliul sau reședința minorului care în prezent este în mun. Ploiești, jud. Prahova, este nefondată.
Față de obiectul principal al cauzei deduse judecății – stabilire locuință minor – tribunalul constată că nu sunt incidente prevederile 114 C.p.c., care reglementează competența specială în cazul unor cereri în materie de minori și familie, respectiv competența teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, însă această competență exclusivă este aplicabilă numai cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, care sunt expres arătate la art. 106 C.civil și care nu cuprinde și prezenta acțiune .
Așa cum corect a reținut Judecătoria Ploiești, în speță nu sunt incidente nici prevederile art. 113 C.p.c., care reglementează competența teritorială alternativă, astfel că singurul criteriu pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței este cel arătat la art. 107 C.p.c.– instanța de la domiciliul pârâtului.
Așadar, având în vedere că debitorul are domiciliul în M., .. 61 județul Prahova, localitate aflată potrivit HG nr. 337/1993 in circumscripția Judecătoriei M., tribunalul constată competenta de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei M..
În concluzie, tribunalul constatând conflictul de competență ivit între cele două judecătorii, cu privire la soluționarea acțiunii având ca obiect „stabilire domiciliu minor” formulată de reclamanta D. C. domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul T. M. Ș., domiciliat în M., .. 61 județul Prahova și CONSILIILE L. PLOIEȘTI și M.-SERVICIILE DE AUTORITATE TUTELARA, va stabili competența teritorială de soluționare a prezentei cereri în favoarea M., căreia i se va înainta dosarul în vederea soluționării cauzei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată conflictul de competență între Judecătoriile M. și Ploiești cu privire la soluționarea acțiunii având ca obiect „stabilire domiciliu minor” formulată de reclamanta D. C. domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul T. M. Ș., domiciliat în M., .. 61 județul Prahova și CONSILIILE L. PLOIEȘTI și M.-SERVICIILE DE AUTORITATE TUTELARA.
Stabilește competența teritorială de soluționare a prezentei cereri în favoarea Judecătoriei M..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.08.2015.
Președinte, | Grefier, |
M. N. | E. M. |
Operator date cu caracter personal 5595
Red. M.N./Tehnored E.M.
2 ex/24.08.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2630/2015. Tribunalul... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 1771/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
