Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 25-06-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 2548/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2548
Ședința publică din data 25 Iunie 2015
PREȘEDINTE - N. M.
JUDECĂTOR - N. A.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - reclamantă I. M. R., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2613/25.02.2015 și a încheierii din data de 13.05.2015, ambele pronunțate de către Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. L. S., CNP_, domiciliat în Ploiești, . A, jud. Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. A. E., cu sediul în Ploiești, ., nr. 29, jud. Prahova și Autoritate Tutelară - C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr._/02.03.2015, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă personal și asistată de avocat T. T. și intimatul-pârât reprezentat de avocat A. E., lipsind autoritatea-tutelară C. L. Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatului-pârât, depune la dosar dovada veniturilor realizate de intimat, precum și dovada plății pensiei de întreținere, conform sentinței, un exemplar al acestora fiind comunicat și apărătorului apelantei-reclamante.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul, arată că, între-adevăr, i s-au comunicat aceste înscrisuri, ce au fost depuse astăzi la dosar.
Tribunalul încuviințează pentru apelanta-reclamantă și intimatul-pârât proba cu înscrisuri noi în apel.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2613/25.02.2015 și a încheierii din data de 13.05.2015, ambele pronunțate de către Judecătoria Ploiești, astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul obligării intimatului la plata unei pensii de întreținere lunare stabilită în mod corect din venitul lunar net al acestuia, arătând că instanța de fond a înțeles să calculeze pensia de întreținere pe două perioade defalcate, fără a se specifica în concret cuantumul acestui venit. Susține că intimatul-pârât se află într-un raport contractual cu o societate, realizând venituri din muncă. Solicită a nu se avea în vedere înscrisurile depuse astăzi la dosar de intimatul-pârât, arătând că înscrisul transmis prin e-mail de societatea angajatoare a intimatului, deși este ștampilat, nu poartă o semnătură olografă, motiv pentru care, solicită aplicarea art. 295 C.pr.civ., astfel cum a solicitat și la instanța de fond. De asemenea, solicită a se calcula corect cuantumul pensiei de întreținere cuvenite celor doi minori. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, arătând că intimatul nu mai este salariatul societății din Singapore și, astfel nu se poate face dovada venitului net lunar al acestuia. Precizează că adeverința depusă azi face dovada expresă că acesta nu a primit salariu, precum și că nu se aplică aceleași reguli ca a unui contract din România. Arată că intimatul-pârât a lucrat pe platformă în Singapore, însă și-a dat demisia și nu mai realizează venituri. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul ia act de susținerile părții prezente și, analizând actele și lucrările dosarului, constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, iar în baza disp. art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 21.11.2014 sub nr._, reclamanta I. M. R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. L. S., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în procedura specială a ordonanței președințiale, să se stabilească provizoriu locuința minorului I. P., născut la data de 01.11.2099 și al minorului I. T. S., născut la data de 16.02.2004, la domiciliul reclamantei din Ploiești, ., ., județul Prahova, până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect „divorț”, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_/281/2014, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, în cuantum de 1/3 din veniturile realizate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a formulat cerere de divorț, iar la data de 18.09.2014 pârâtul a părăsit domiciliul conjugal și a refuzat să-și mai îndeplinească în vreun fel atribuțiile sale de părinte.
De asemenea, reclamanta a mai precizat că situația medicală a celor doi copii rezultați din mariajul cu pârâtul este una specială, ambii având nevoie de tratamente și supraveghere de specialitate.
Totodată, reclamanta a menționat că în cauză sunt îndeplinite cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de art. 996 C.civ.
În drept, au mai fost invocate dispozitiile art. 919 C.p.c.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de litispendență dintre prezenta cauză și cea care formează obiectul dosarului nr._, motivat că între cele două pricini există triplă identitate de părți, obiect și cauză.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a precizat că este de acord cu admiterea în parte a cererii introductive, în sensul stabilirii locuinței minorilor la domiciliul mamei, cu obligarea sa la plata unei pensii de întreținere în raport de venitul minim net pe economia națională.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că din 11.02.2015 i-a încetat contractul de muncă, fiind în prezent în perioada de preaviz, însă minorilor le este asigurat tot necesarul privind creșterea și îngrijirea lor, reclamanta însușindu-și toate economiile strânse din activitatea pe care a desfășurat-o pârâtul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 186, 205 și urm. C.p.c.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 25.02.2015 instanța a dispus atașarea dosarului nr._ la prezenta cauză, ca urmare a admiterii excepției de litispendență, invocată de pârât.
La solicitarea ambelor părți, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială propusă de reclamantă fiind respinsă ca neutilă cauzei, pentru motivele expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.
După administrarea probatoriului încuviințat, prin sentința civilă nr. 2613/25.02.2015 Judecătoria Ploiești a admis cererea, a stabilit cu titlu provizoriu locuința minorului I. P., născut la data de 01.11.2099 și al minorului I. T. S., născut la data de 16.02.2004, la domiciliul reclamantei din Ploiești, ., ., județul Prahova, până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect „divorț”, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_/281/2014 și a obligat pârâtul la plata în favoarea minorilor I. P., născut la data de 01.11.2099 și I. T. S., născut la data de 16.02.2004, a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 33% din venitul lunar net realizat, câte 16,5% pentru fiecare copil, începând cu data introducerii cererii, respectiv 21.11.2014 și până la data de 11.02.2015, respectiv în cuantum de 121 lei lunar, începând cu data de 12.02.2015 și până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect „divorț”, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_/281/2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din căsătoria părților au rezultat minorii I. P., născut la data de 01.11.2099 și I. T. S., născut la data de 16.02.2004 (conform copiei certificatelor aflate la filele 12-14 din dosar).
Conform susținerilor reclamantei (necombătute de pârât), minorii au rămas în grija mamei și după data despărțirii în fapt a părților, în fostul domiciliu conjugal.
Cu privire la caracterul special al acțiunii, instanța a reținut că dispozițiile care reglementează procedura ordonanței președințiale impun trei condiții pentru admiterea cererii: urgența, caracterul provizoriu al măsurilor solicitate și neprejudecarea fondului.
Potrivit art. 996 C.p.c, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
Având în vedere că părțile se află în proces de divorț, prezenta cauză trebuie să se raporteze însă, în principal, la prevederile art. 919 C.p.c., prin care este reglementată expres o formă specială a ordonanței președințiale, aceea prin care instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori (...).
Cu privire la urgență, în lumina art. 919 C.p.c., acest caracter este prevăzut prin însăși norma de reglementare. Nu este necesară justificarea urgenței, în cadrul acestei proceduri speciale a ordonanței președințiale promovate pe parcursul divorțului, aceasta fiind prezumată de legiuitor, tocmai pentru ca, până la finalizarea divorțului dintre părinți, minorii să nu fie supuși unei presiuni suplimentare cauzate de starea de incertitudine sau chiar de conflicte deschise între părinți.
Referitor la cea de-a doua condiție, respectiv caracterul provizoriu al măsurilor solicitate, se constată de asemenea că este îndeplinită, rezultând din specificul cauzei și din natura măsurilor solicitate, constând în stabilirea provizorie a locuinței minorilor la domiciliul reclamantei și a pensiei de întreținere în favoarea copiilor, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect divorț.
Prin soluționarea acestei cereri, instanța nu prejudecă fondul, luând în considerare că hotărârea dată în această procedură specială nu are autoritate de lucru judecat.
Aprecierile instanței s-au limitat la interesul minorilor din acest moment, față de dispozițiile art. 263 și urm. C.civ. și ale art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care impun respectarea acestei cerințe în orice demers judiciar.
Raportat la petitul privind stabilirea locuinței minorilor la mamă, instanța a reținut că, potrivit art. 6 lit. i din Legea nr. 272/2004, unul dintre principiile care guvernează materia analizată constă în asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, iar potrivit art. 60 alin. 3 lit. b din același act normativ (care se aplică prin analogie), la stabilirea locuinței minorilor trebuie să se urmărească, pe cât posibil, menținerea acestora împreună.
Față de cele anterior expuse și având în vedere că până în prezent minorii au locuit împreună cu mama lor, instanța a apreciat că este în beneficiul copiilor stabilirea unei locuințe comune, în care să crească împreună, alături de mama lor, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, apreciind astfel că acordul părților sub aspectul analizat este conform interesului minorilor.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a admis capătul de cerere analizat și a stabilit cu titlu provizoriu locuința minorului I. P., născut la data de 01.11.2099 și al minorului I. T. S., născut la data de 16.02.2004, la domiciliul reclamantei din Ploiești, ., ., județul Prahova, până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect „divorț”, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_/281/2014.
Referitor la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 525 C. civ., care prevede că „minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri”, iar conform art. 499 C. civ. „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”.
De asemenea, art. 261 C.civ. stipulează că părinții sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creștere și educare a copiilor lor minori.
Instanța a constatat că aceste texte de lege stabilesc o obligație de întreținere în favoarea copilului minor, indiferent de pricina nevoii și indiferent dacă părinții sunt căsătoriți.
Prin urmare, instanța de fond a stabilit contribuția pârâtului la cheltuielile de creștere, educare, învațătură și pregătire profesională ale copiilor săi în conformitate cu prevederile art. 499 C. civ, art. 529 C. civ. și art. 44 din Legea nr. 272/2004, ținând cont de nevoile minorilor și de mijloacele materiale de care dispune pârâtul.
Nevoile beneficiarului și posibilitățile de plată ale debitorului sunt criteriile legale (prevăzute de art. 529 alin. 1 C. civ.) care trebuie avute în vedere, în mod cumulativ, cu ocazia fixării cuantumului pensiei de întreținere, copiii având dreptul să se bucure de condiții materiale corespunzătoare nu numai nevoilor lor, ci și posibilităților materiale ale părinților.
Potrivit aceluiași text de lege, atunci când pensia de întreținere este datorată de părinte pentru doi copii, ea se stabilește până la o treime din venitul său lunar net – dispoziție pe deplin aplicabilă în cauză, față de faptul că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că pârâtul mai are în întreținere alte persoane față de care să fie obligat în mod legal.
Având în vedere vârsta și afecțiunile minorilor, instanța a reținut că aceștia se află în nevoie, (în înțelesul art. 525 C. civ.).
De asemenea, instanța are în vedere și prevederile art. 527 C. civ., potrivit cărora debitorul întreținerii este cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
În această privință, instanța a reținut că pârâtul a avut statutul de salariat până la data de 11.02.2015, când raportul de muncă i-a încetat prin depunerea demisiei.
Motivele care l-au determinat pe pârât să-și manifeste acest act de voință nu au relevanță sub aspectul stabilirii obligației sale de întreținere față de minori, din moment ce dreptul de a demisiona este consfințit de lege.
Astfel, instanța a reținut că de la data de 11.02.2015 pârâtul nu mai este salariat, iar la dosar nu există niciun fel de dovezi în sensul că acesta nu ar avea capacitatea de muncă sau că aceasta ar fi diminuată.
Or, în condițiile în care pârâtul este apt de muncă, se prezumă că el se poate angaja și poate realiza venituri, cel puțin la nivelul salariului minim pe economie, acest venit constituind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de întreținere ulterior datei de 11.02.2015.
Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 530 C.civ., instanța a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea minorilor I. P., și I. T. S., a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 33% din venitul lunar net realizat, câte 16,5% pentru fiecare copil, începând cu data introducerii cererii, respectiv 21.11.2014 și până la data de 11.02.2015, respectiv în cuantum de 121 lei lunar, începând cu data de 12.02.2015 și până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect „divorț”, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_/281/2014.
Împotriva acestei sentințe, la data de 03.05.2015 a declarat apel reclamanta I. M. R., solicitând schimbarea in parte a hotărârii atacate , in sensul obligării intimatului-parat la plata unei pensii de întreținere lunare in cuantum de 1/3 din venitul net realizat începând cu data de 21.11.2014 si până la 11.03.2015, si abia ulterior acestei perioade, cuantumul de 1/3 din venitul net realizat sa se raporteze la salariul minim pe economie.
În motivarea apelului s-a arătat că se critică soluția pronunțata in fond sub aspectul modalității in care instanța a inteles sa defalce cele doua perioade 21.11._15 . respectiv 12.02.2015 - pronunțarea unei hotărâri definitive in dos.nr._/281/2014 ce are ca obiect divorț, principalul criteriu la care s-a raportat instanța de fond fiind momentul demisiei intimatului-parat de la societatea angajatoare -11.02.2015.
Chiar dacă, demisia intimatului-parat a survenit la 11.02.2015, raporturile sale de munca cu societatea angajatoare nu au încetat efectiv, așa cum de altfel se susține si prin întâmpinare, acesta se afla in continuare in exercitarea activității, încă 28 de zile, satisfăcând practic termenul de preaviz.
Ori, de aici reiese cu claritate ca in perioada 11.02.2015 (data demisiei) - 11.03.2015 (finalizarea termenului de 28 de zile de preaviz), intimatul-parat se afla incă in raporturi contractuale cu societatea angajatoare, prestând activități pentru care evident este remunerat.
ca se impune ca procentul de 1/3 stabilit de către instanța de fond si prevăzut de art.529 NCPC, sa fie aplicat la venitul net realizat, cel puțin pentru perioada 21.11._15, când încă intimatul-parat se afla sub raporturi contractuale cu societatea angajatoare, beneficiind de remunerație.
La data de 27.05.2015 reclamanta a formulat apel și împotriva Încheierii pronunțată de Judecătoria Ploiești prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei în ceea ce privește lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 2613/25.02.2015.
Susține apelanta că, nefiind individualizat în concret venitul net la care trebuie aplicat procentul de 33%, este în imposibilitatea de a pune in executare aceasta hotărâre.
Arată apelanta că în mod cu totul eronat se susține de către instanță că "pe calea aleasa de petenta nu se poate determina o suma fixa", executorul judecătoresc fiind singurul care poate individualiza aceasta suma, aceasta încălcând una dintre obligațiile esențiale ale judecătorului si anume aceea de a stabili in termeni imperativi si lipsiți de orice echivoc masurile dispuse prin dispozitivul hotărârii, fiind responsabilitatea instanței de fond de a individualiza venitul net la care trebuie să se aplice procentul legal de 33%.
Concluzionând, solicită admiterea apelului și să se dispună individualizarea cuantumului pensiei de întreținere la care este obligat paratul pentru perioada 21.11._15, cu toate consecințele ce se impun.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat la Tribunalul Prahova sub același număr unic, la data de 08.04.2015.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2613/25.02.2015, arătând că încetarea unui contract de munca in străinătate este ținut de alți termeni decât in România, intimatul-parat făcând dovada încetării contractului de munca atât prin demisia prezentata, cat si prin acceptarea demisiei de către angajator.
În ceea ce privește apelul declarat împotriva Încheierii din data de 13.05.2015, s-a solicitat, de asemenea respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că nu există nici un impediment la executare în ceea ce privește sentința civilă pronunțată în cauză.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente,dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 479 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce privește apelul declarat împotriva Încheierii din data de 13.05.2015 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind lămurirea dispozitivului sentinței apelate, se constată că solicitarea apelantei a vizat stabilirea cuantumului exact al sumei la care trebuie să se raporteze procentul de 33 % din venitul lunar net al pârâtului pentru perioada 21.11._15.
În aplicarea dispozițiilor art. 443 alin. 1 C.pr. civ., Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a respins cererea privind lămurirea dispozitivului în condițiile în care o astfel de cerere se formulează atunci când dispozitivul hotărârii nu cuprinde date care să permită executarea ei, însă dispozitivul sentinței este clar, cuprinde date concrete, acesta putând fi pus în executare.
Mai mult, sentința a fost dată cu respectarea principiului disponibilității și a dispozițiilor legale incidente, reclamanta, beneficiind de asistență juridică calificată, fiind cea care a stabilit obiectul acțiunii, respectiv petitul privind obligația de întreținere, solicitând în acest sens 1/3 din veniturile realizate și, deși sarcina probei incumbă reclamantei, aceasta nu a depus un minim de diligențe privind cuantumul venitului pârâtului, astfel că, în mod just instanța de fond a apreciat asupra cererii deduse judecății, nefiind posibilă o completare a hotărârii respective cu ignorarea argumentelor de respingere a acestei cereri, argumente ce au fost expuse în cuprinsul său.
Referitor la criticile aduse sentinței apelate, tribunalul reține că acestea vizează, în esență, aplicarea procentului de 33 % din venitul lunar net și pentru perioada 11.02.2015- data demisiei și 11.03.2015-împlinirea termenului de preaviz.
Sub acest aspect, conform înscrisurilor depuse la dosar, Tribunalul reține că intimatul pârât s-a aflat în derularea raporturilor de muncă până la data de 11.02.2015 când și-a înaintat cererea de demisie, denunțarea unilaterală a contractului individual de muncă fiind acceptată de angajator, fără a se face referiri cu privire un eventual termen de preaviz.
Or, reținând din probele administrate că intimatul a realizat venituri până la data de 11.02.2015, instanța de fond a procedat corect în a obliga intimatul pârât la plata pensiei de întreținere calculată la venitul minim pe economie din România, ulterior acesteia date.
Susținerile apelantei în sensul că după data de 11.02.2015 trebuiau avute în vedere veniturile pârâtului obținute în perioada de preaviz sunt lipsite de suport probator, nefăcându-se dovada că intimatul pârât ar fi obținut venituri pentru încă 28 zile, cu atât mai mult cu cât, conform adresei aflate la fila 39 dosar apel, rezultă că intimatul a fost plătit până la data de 11.05.2015, în funcție de zilele lucrate, respectiv zile libere ( 4 săptămâni din luna noiembrie fiind în țară, din motive personale), obținând astfel un venit total de_ USD aferent perioadei 21.11._15.
În consecință, Tribunalul apreciază că motivele invocate de către apelantă, nu sunt de natură a determina schimbarea soluției instanței de fond, în condițiile în care nu au fost identificate nici motive de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu care să conducă la admiterea apelului.
Pentru considerentele arătate, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 NCPC, Tribunalul va respinge ambele apeluri ca fiind nefondate.
Având în vedere disp. art. 453 C. pr. civ., se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ambele apelurideclarate de apelanta - reclamantă I. M. R., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2613/25.02.2015 și a încheierii din data de 13.05.2015, ambele pronunțate de către Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. L. S., CNP_, domiciliat în Ploiești, . A, jud. Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. A. E., cu sediul în Ploiești, ., nr. 29, jud. Prahova și Autoritate Tutelară - C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. N. N. A.
GREFIER,
M. - D. B.
operator de date cu caracter personal 5595
red./tehnored. N.A
5 ex./29.06.2015
d.f. nr._
j.f. G. A. G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 258/2015. Tribunalul PRAHOVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2629/2015. Tribunalul... → |
|---|
