Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2630/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2630/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 2630/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2630
Ședința publică din data de 19.08.2015
PREȘEDINTE – N. C.
JUDECĂTOR – A. G. H.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S. M.-C., CNP_, cu domiciliul în P., ., ., ., J. Prahova, împotriva 8767/03.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. M. G., cu domiciliul în ., ., J. Prahova și autoritatea tutelară din cadrul CONSILIULUI L. VÂLCĂNEȘTI, cu sediul în ..
Cerere de apel timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței . nr. 8268/23.07.2015, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns apelanta-reclamantă personal și asistată de avocat Ciocia A., intimatul-pârât personal și asistat de avocat Bolînu A., lipsă fiind autoritatea tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantei depune la dosar dovada neprezentării sale la prima strigare a dosarului, la acest termen. Solicită să se constate că formularea ulterioară a completării motivelor de apel este în termen, motiv pentru care solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatului și un martor. Depune înscrisuri, respectiv copie chitanță taxă judiciară de timbru, adresa 7588/P/2015 din 22.07.2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești către apelantă și numere înregistrare la Poliția Vâlcănești și parchet. Arată că va face xerocopii și va comunica înscrisurile și intimatului.
Tribunalul pune în discuție probele solicitate.
Apărătorul intimatului menționează că nu i-a fost comunicată completarea motivelor de apel. Solicită respingerea probelor solicitate de apelantă, față de caracterul urgent al prezentei cauze, care se soluționează cu precădere, dar și având în vedere că la instanța de fond reclamanta a solicitat mai multe probe la care ulterior, la ultimul termen de judecată, a renunțat. Probele solicitate nu sunt pertinente, utile, nu sunt admisibile în această fază procesuală și față de obiectul cererii.
Apărătorul apelantei arată că la instanța de fond a renunțat la probe tocmai din cauza caracterului urgent al pricinii, însă nu s-a așteptat să îi fie respinsă cererea formulată pe calea ordonanței președințiale. Urgența consta și în faptul că reclamanta a fost bătută și nu era lăsată să își vadă copilul.
Apărătorul intimatului arată că obiectul prezentei cauze este stabilire domiciliu minor, iar susținerile apelantei, în sensul că nu este lăsată să își vadă copilul, nu au legătură cu cauza.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul și asupra cererii de apel, în dezbateri.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul stabilirii locuinței minorului la reclamantă în P., conform dovezii depuse la dosar, respectiv copia cărții de identitate a apelantei.
În ce privește situația de fapt, arată că minorul a fost în grija mamei sale de la naștere și până la momentul la care a fost bătută și alungată. Susținerile intimatului, în sensul că reclamanta ar fi avut un concubin, la care s-ar fi mutat, în Coțofenești, sunt nedovedite și nereale. Din actele de la dosar rezultă că pe data de 25 reclamanta a fost bătută, i-a fost smuls copilul din brațe și a fost alungată din domiciliul comun.
Mai arată că de două luni de zile reclamanta nu și-a mai văzut copilul, și, întrucât a insistat, a fost bătută, amenințată că va fi împușcată de către intimatul, care, de altfel, este cercetat penal în mai multe dosare. Mai mult decât atât, intimatul lucrează la Dedeman cu program numai de zi, astfel că nu se poate ocupa de minor.
Față de cele expuse, arată că se impune stabilirea domiciliului minorului la mamă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 996 C.pr.civ., respectiv condiția urgenței.
Arată că situația de fapt este alta decât cea prezentată de apelantă. Nu există motive pentru schimbarea domiciliului minorului, care de la naștere a locuit în domiciliul bunicii paterne, de care este foarte atașat și unde are camera sa proprie, are colegii și grădinița în vecinătate. În ce privește programul de lucru, și reclamanta lucrează la C..
Referitor la susținerile reclamantei, în sensul că intimatul ar deține armă și ar fi cercetat penal, acestea sunt nereale. Arată că apelanta a plecat de bună voie, concubinul său are probleme penale, este cercetat în două dosare aflate pe rol, iar îngrijorarea majoră a intimatului este că intenția reclamantei este să locuiască cu minorul la concubin, unde, dat fiind comportamentul acestuia din urmă, minorul să fie în pericol. Mai arată că intimatul este sunat de 5 ori pe zi de apărătorul apelantei. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Apărătorul apelantei, în replică, arată că a sunat pe intimat de două ori și numai în încercarea de a soluționa pe cale amiabilă a litigiului. Arată că intimatul nu a adus dovezi în sensul că minorul ar fi dus la concubin la Coțofenești. Referitor la susținerile intimatului, în sensul că minorul este atașat de bunici, stabilirea domiciliului minorului se realizează la unul din părinți, care crește și îngrijește efectiv minorul, și nu bunicii.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 18.06.2015 sub nr._ /_, reclamanta S. M. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. M. G., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în procedura specială a ordonanței președințiale, să se stabilească provizoriu locuința minorului S. M. A., născut la data de 13.12.2008, la domiciliul său.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 12.06.2015 a fost alungată de către pârât din domiciliul conjugal, iar a doua zi s-a întors pentru a-și lua copilul și lucrurile personale, însă a fost lovită de pârât, interzicându-i să vadă copilul.
A mai menționat reclamanta că minorul este atașat de mamă, care i-a fost alături încă de la naștere și că pârâtul îi interzice în prezent să îl vadă pe copil sau să poarte o discuție telefonică cu acesta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 400 C.civ. și ale art. 996 C.p.c.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu și a probei testimoniale cu doi martori.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță la termenul de judecată din data de 02.07.2015, când a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar în cadrul concluziilor asupra fondului cauzei a solicitat respingerea cererii principale, ca neîntemeiată.
La solicitarea ambelor părți, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, reclamanta renunțând la administrarea probei cu interogatoriu și a probei testimoniale.
De asemenea, instanța a dispus efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliul ambelor părți.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 8767/3.07.2015 prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, din căsătoria părților a rezultat minorul S. M. A., născut la data de 13.12.2008 (conform certificatului de naștere de la fila 6) care locuiește în prezent alături de tatăl său și bunicii paterni, într-un imobil care a constituit fostul domiciliu conjugal al părților (după cum susțin ambele părți), unde îi sunt oferite condiții decente de creștere și educare (potrivit referatului de anchetă socială efectuată la domiciliul pârâtului).
Cu privire la caracterul special al acțiunii, instanța a reținut că dispozițiile care reglementează procedura ordonanței președințiale impun trei condiții pentru admiterea cererii: urgența, caracterul provizoriu al măsurilor solicitate și neprejudecarea fondului.
Potrivit art. 996 C.p.c, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
Având în vedere că părțile se află în proces de divorț, (care formează obiectul dosarului nr._/281/2015, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești) prezenta cauză trebuie să se raporteze însă, în principal, la prevederile art. 919 C.p.c., prin care este reglementată expres o formă specială a ordonanței președințiale, aceea prin care instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori (...).
Cu privire la urgență, în lumina art. 919 C.p.c., acest caracter este prevăzut prin însăși norma de reglementare. Nu este necesară justificarea urgenței, în cadrul acestei proceduri speciale a ordonanței președințiale promovate pe parcursul divorțului, aceasta fiind prezumată de legiuitor, tocmai pentru ca, până la finalizarea divorțului dintre părinți, minorii să nu fie supuși unei presiuni suplimentare cauzate de starea de incertitudine sau chiar de conflicte deschise între părinți.
Referitor la cea de-a doua condiție, respectiv caracterul provizoriu al măsurilor solicitate, a constatat de asemenea că este îndeplinită, rezultând din specificul cauzei și din natura măsurii solicitate, reținând în stabilirea provizorie a locuinței minorului la domiciliul reclamantei, până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect divorț.
Prin soluționarea acestei cereri, instanța nu prejudecă fondul, luând în considerare că hotărârea dată în această procedură specială nu are autoritate de lucru judecat, pe această cale analizându-se doar aparența dreptului dedus judecății.
Cât privește temeinicia cererii de chemare în judecată, aprecierile instanței se vor limita la interesul minorului din acest moment, față de dispozițiile art. 263 și urm. C.civ. și ale art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care impun respectarea acestei cerințe în orice demers judiciar.
Conform art. 6 lit. i din Legea nr. 272/2004, unul dintre principiile care guvernează materia analizată constă în asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului.
Aplicând textele de lege citate la datele speței, instanța a reținut că din ansamblul probator administrat nu s-a făcut dovada existenței unei situații de urgență care să justifice schimbarea locuinței minorului cu titlu provizoriu, deși sarcina probei revine reclamantei (conform art. 249 C.p.c.), iar instanța de judecată a încuviințat toate probele propuse de aceasta, în vederea dezbaterii lor contradictorii.
Astfel, deși reclamanta a pretins că a fost alungată din domiciliul conjugal de către pârât, care a agresat-o și care l-a reținut pe minor în domiciliul său, în dovedirea susținerilor sale nu a depus decât certificatul medico-legal nr. 859/16.06.2015 care, în lipsa unor probe directe cu care să poată fi coroborat, nu poate dovedi comportamentul reprobabil al pârâtului, atestând doar existența unor leziuni traumatice suferite de reclamantă ce pot data din 12.06.2015.
În prezent, interesul copilului, evoluția sau siguranța acestuia nu sunt puse într-o stare de primejdie care să reclame luarea unei măsuri provizorii care ar schimba dramatic viața minorului (astfel cum reiese din raportul de anchetă socială efectuată la domiciliul pârâtului).
Autonomia scăzută a minorului față de mediul exterior (cauzată de vârstă) face ca acesta să fie puternic atașat atât de locuința în care își petrece timpul, cât și de toate persoanele de care este înconjurat zilnic și care se ocupă de creșterea sa (nu numai de mamă).
Fără a minimaliza câtuși de puțin importanța rolului mamei în viața unui copil de 6 ani, instanța a apreciat că, pentru a evita fragilizarea emoțională a copilului și bulversarea nejustificată a acestuia, este indicat ca până la tranșarea conflictului dintre părinți, minorul să rămână în locuința în care este obișnuit și să nu fie despărțit de sora sa.
Conchizând, față de considerentele de fapt și de drept expuse în precedent, instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată dedusă judecății este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamanta S. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a formulat cerere de ordonanța președințiala motivat de faptul că la data de 12.06.2015, pârâtul a agresat-o fizic, i-a luat copilul din brațe și a alungat-o, forțând-o sa părăsească domiciliul comun, iar copilul dacă va rămâne în domiciliul acestuia rămâne nesupravegheat, deoarece are un loc de muncă la Dedeman unde pleacă dimineața la orele 5 până seara târziu.
A mai arătat reclamanta că starea de urgență pentru care a formulat ordonanța președințială a fost reprezentat de faptul că pârâtul este recalcitrant, nu era lăsată nici măcar sa vorbească la telefon cu copilul, a terorizat copilul, acesta plângând atunci când a fost smuls din brațele sale.
Precizează reclamanta că este foarte atașata de copil, iar când a primit vestea că i s-a respins ordonanța președințiala, unde îi era toată nădejdea sa poate să-și vadă copilul după trei săptămâni, plângând continuu fiind nevoită să meargă Ia medic întrucât datorită lipsei copilului i-a fost afectată starea de sănătate, pierzând din calciu și magneziu, pe motiv că a plâns până a leșinat.
Solicită a se avea în vedere că apărarea a fost destul de concreta deoarece a depus la dosar certificatul de grefă prin care a arătat că pe rolul Judecătoriei Ploiești se afla dosarul de divorț, starea de urgență consta în faptul că minorul are nevoie de îngrijire ce trebuie făcută de către mamă și nu de bunica copilului.
Pe de altă parte, întrucât dorea încredințarea copilului cât mai repede și pentru că prin administrarea probei cu martori și interogatoriul pârâtului, cauza se va mai amâna două săptămâni în plus până la judecată, a renunțat la aceste probe apreciind că este suficient a se administra numai proba cu înscrisuri, respectiv certificatul medico legal prin care a fost agresată și plângerea penală formulată împotriva pârâtului care sunt destul de concludente apreciind că ordonanța este admisibilă.
A arătat că susținerile părții adverse nu sunt adevărate nefăcându-se nici o dovadă în acest sens, referitor la faptul că ar avea o relație extraconjugală sau că a părăsit domiciliul comun, acestea fiind numai apărări fără sens pe care solicită a le înlătura, ca nefiind dovedite.
A precizat reclamanta că starea de urgență reiese și din faptul că nu este lăsată să-și vad copilul măcar prin gard, deoarece copilul este închis in casă, iar porțile sunt ferecate cu lanțuri.
Solicită a se avea în vedere vârsta frageda a copilului fiind numai de 6 ani, iar ordonanța se impune și dintr-un alt motiv întemeiat și anume pentru faptul că trebuia trebuie înscris în clasa 0 din P..
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. _ la data de 15.07.2015.
În raport de motivele de apel, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate având în vedere că, în cauză, nu este îndeplinită condiția urgenței raportat la disp. art. 996 C.pr.civ. și, mai mult reclamanta nu a probat în cauză existența unui pericol iminent pentru dezvoltarea copilului, care să nu poată fi înlăturat în alt mod prin schimbarea locuinței acestuia.
Mai arată intimatul pârât că măsura schimbării temporare a locuinței copilului trebuie să aibă un caracter excepțional și să fie temeinic justificată.
La data de 28.07.2015 reclamanta a depus la dosar completarea motivelor de apel prin care arată că a renunțat la proba testimoniala și proba cu interogatoriu dintr-un motiv bine determinat, deoarece starea de urgență e persistentă, pentru că nu și-a văzut copilul din momentul în care a fost agresată fizic și i s-a luat cu forța copilul din brațe, iar dacă ar fi fost încuviințate aceste probe, procesul ar fi durat cel puțin o luna de zile, lucru ce nu era în avantajul său sau al copilului.
A arătat că la data de 12.06.2015, a fost alungată din domiciliul conjugal, fiind lovită de către pârât, motiv pentru care deține certificat medico-legal și plângere împotriva paratului aflate la dosar, interzicându-i să-și vadă copilul, deși este foarte atașată de acesta, având în vedere că i-a fost alături tot timpul, iar pârâtul îi interzice să poate discuții chiar și telefonice
Se susține că nu este necesara justificarea urgenței în cazul procedurii de ordonanță președințială promovată pe parcursul divorțului, pentru ca minorul să nu fie supus unei presiuni suplimentare cauzată de starea de incertitudine sau chiar la conflicte deschise între părți.
Mai arată apelanta că starea conflictuala dintre părți există doar datorită faptului că locuiește la părinți la P. și este urmărită de pârât fiind nevoită să plece însoțită de părinții săi când ies în oraș la cumpărături sau la serviciu.
Apreciază reclamanta că a făcut dovada existenței unei situații de urgență care să justifice schimbarea domiciliului copilului cu titlu provizoriu, deoarece copilul trebuie să rămână în supravegherea mamei, iar schimbarea măsurii provizorii ar schimba dramatic viața minorului, așa cum reiese din raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtului.
Solicită reclamanta să se ia act că pârâtul are o influență foarte mare în localitatea Vâlcănești având prieteni de la poliție și până la primar și este normal ca cei de la ancheta socială să menționeze tot felul de argumente nejustificate, mai ales că pârâtul este vânător și probabil îi onorează pe aceștia cu tot felul de bunătăți.
De asemenea, pârâtul învederează instanței că nu se poate pronunța pe măsura privind stabilirea domiciliului minorului în baza unui certificat medico-legal care atestă că pârâtul a provocat aceste leziuni, însă nu este logică prezumția că aceste leziuni ar fi fost provocate de așa-zisul concubin și că locuiește în Cărbunești, deoarece nu are cunoștință unde se afla aceasta localitate.
Starea de urgență există și prin faptul că pârâtul este foarte violent și de câte ori a mers la poarta acestuia însoțit de avocat și de mama sa, acesta a amenințat-o cu moartea și o să se judece cu "până la Haga".
Se susține de instanța de fond că nu există urgență, însă nu a putut vizita minorul timp de două luni și nici pârâtul nu este alături de el având în vedere că lucrează la DEDEMAN, plecând dimineața la 5 și se întoarce la 8 seara.
Daca pârâtul ar fi fost un om de nădejde, i-ar fi permis măcar să-și ia copilul măcar o dată pe săptămână și atunci ar fi așteptat până când instanța ar fi înțeles cât de esențială este prezența mamei pentru copil de șase ani, care este în plină creștere și că îi trebuie o educație aleasa. S-a interpretat de către apărătorul acestuia ca avocatul nu are calitate de martor însă nu are nimeni curajul să vină la poarta lui, știind că acesta are armă și are influență foarte mare în comună.
În aceasta faza procesuală, solicită suplimentarea probei cu martori și interogatoriu, pentru dovedi starea de fapt și comportamentul pârâtului.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Reclamanta a solicitat pe cale de ordonanță președințială stabilirea locuinței minorului S. M. A., născut la data de 13.12.2008, la domiciliul acesteia din P., ., .. B, ., invocând starea de urgență a cererii, faptul că a fost lovită de pârât, copilul este nesupravegheat deoarece pârâtul lucrează la Dedeman, pleacă la 5 dimineața și vine seara târziu.
În prezent părțile se află în divorț, cauza formând obiectul dosarului nr._/281/2015, pe rolul Judecătoriei Ploiești, aplicabile în speță fiind disp. art. 919 Cod procedură civilă.
Procedura ordonanței președințiale este o procedură specială prin care se pot lua măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, procedură reglementată de disp. art. 996-1001 Cod civil.
Potrivit art. 996 C. pr. civ., instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pe lângă condițiile generale legea stabilește și condițiile speciale pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială și anume, urgența, caracterul, provizoriu și nerejudecarea fondului.
Cu privire la condiția urgenței în cadrul ordonanței președințiale promovate pe parcursul divorțului, nu este necesară justificarea urgenței cererii.
Sunt îndeplinite în cauză și celelalte două condiții speciale, nerejudecarea fondului pricinii și caracterul provizoriu al măsurilor ce se iau pe această cale.
În speță nu a fost făcută dovada că au apărut elemente noi, situații care să impună schimbarea mediului în care este crescut copilul.
Nu a fost făcută dovada faptului că, în domiciliul pârâtului minorul nu este crescut corespunzător, că ar fi lipsit de afecțiune din partea tatălui sau că acesta nu s-ar ocupa de creșterea și îngrijirea copilului.
Susține reclamanta că pârâtul are un program de lucru care se desfășoară de la ora 5 dimineața când pleacă la serviciu și vine seara, dar acest fapt nu constituie un impediment în asigurarea condițiilor pentru creșterea și îngrijirea minorului la domiciliul acestuia, atât timp cât și reclamanta are un serviciu în care nu poate sta cu copilul permanent, locuiește cu părinții săi așa cum rezultă din ancheta socială efectuată la instanța de fond.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului, rezultă că, acesta locuiește în . săi, este ajutat de aceștia pentru creșterea și îngrijirea copilului.
Cât privește copilul rezultat din căsătoria părților, acesta a terminat grădinița și este înscris la clasa pregătitoare de la Școala Gimnazială din .> Atât timp cât copilul a fost înscris la școală în . împreună cu tatăl său, în luna septembrie începe școala, acesta dispune de condiții pentru creșterea, întreținerea copilului, este atașat de tatăl său și de bunicii acestuia, fapt ce reiese din ancheta socială efectuată la instanța de fond, nu se impune schimbarea mediului în care trăiește și locuiește. Faptul că reclamanta susține că a fost lovită de pârât, care este violent cu aceasta nu constituie un argument pentru admiterea cererii și stabilirea locuinței minorului la aceasta, cât timp pârâtul este un tată bun pentru copilul său.
Este neîntemeiată cererea reclamantei de completare a probatoriilor urmând să fie respinsă ca atare, întrucât aceasta la instanța de fond a avut posibilitatea să administreze probatorii, dar la termenul de judecată din data de 03.07.2015 a renunțat la administrarea probei cu interogatoriu și cu martori.
În cadrul cererii de ordonanță președințială nu este exclusă administrarea de probatorii, art. 998 alin. 3 din codul de procedură civilă prevede că nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat.
Tribunalul constată că nu se impune completarea de probatorii atât timp cât la fond reclamanta a renunțat la administrarea acestora, nu reiese necesitatea administrării unor probe noi față de cele administrate deja la fond, cererea făcută în apel fiind neîntemeiată, sens în care va fi respinsă nefiind incidente disp. art. 479 alin. 2 C. pr civ.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamantă ca nefondat, potrivit isop. Art. 480 alin. 2 C. pr. civ.
Instanța va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă S. M.-C., CNP_, cu domiciliul în P., ., ., ., J. Prahova, împotriva 8767/03.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. M. G., cu domiciliul în ., ., J. Prahova și autoritatea tutelară din cadrul CONSILIULUI L. VÂLCĂNEȘTI, cu sediul in ., ca nefondat.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19.08.2015.
Președinte, Judecător,
N. C. A. G. H.
Grefier,
L. E. A.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./tehnored.N.C.
5 ex./25.08. 2015
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. D. A. G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2629/2015. Tribunalul... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6/2015.... → |
|---|
