Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3375/2015. Tribunalul PRAHOVA
Comentarii |
|
Decizia nr. 3375/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 3375/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3375
Ședința publică din data de 16.12.2015
PREȘEDINTE - M. R.
JUDECĂTOR - ALICE GABRIELA HARHOI
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții – reclamanți G. M. CNP_ și G. I., CNP_, ambii domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. M. A. din Ploiești, .. 7, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/16.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații - pârâți AGENȚIA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 37 - 39, jud. Prahova și D. M. G. - prin procurator N. F., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Ploiești, ., jud. Prahova.
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, conform chitanței . nr._/05.11.2015 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții – reclamanți, reprezentați de av. M. A. și intimatul – pârât - prin procurator N. F..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul Dumiru M. I. - procurator N. F. depune la dosar înscrisuri care este comunicată apelanților – reclamanți prin apărător.
Apelanții – reclamanți, prin apărător, și intimatul – pârât D. M. G. - prin procurator arată că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelanții – reclamanți, prin apărător, având cuvântul în dezbateri arată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, considerându-se că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii formulate pe cale de ordonanță președințială, însă, potrivit contractului de închiriere, nedesființat, este necesară alimentarea imobilului cu energie electrică, făcând obiectul raporturilor conflictuale dintre părți, mai ales că se încearcă evacuarea din imobil, precum si dovada îndeplinirii condiției aparenței dreptului.
Mai arată apelanții – reclamanți că nu au solicitat să se constate dreptul de proprietate, întrucât, potrivit actelor depuse la dosar au calitatea de chiriași, contract valabil încheiat și înregistrat, iar pentru admisibilitatea cererii formulată pe cale de ordonanță președințială au administrat probatorii, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței Judecătoriei Ploiești, iar pe fond admiterea cererii; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Totodată, solicită cenzurarea cuvântului procuratorului intimatului - pârât D. M. G. în situația în care nu face dovada existenței studiilor juridice.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești – Secția Civilă sub nr._, la data de 06.08.2015, reclamanții G. M. și G. I., în contradictoriu cu pârâții D. M. G. și Societatea Electrică F. S.A. - prin Agenția de F. a Energiei Electrice Ploiești, au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună substituirea consimțământului pârâtului D. M. G., în calitate de proprietar al imobilului situat în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, necesar pentru reluarea furnizării energiei electrice, la acest loc de consum de pârâta Societatea Electrică F. S.A. - prin Agenția de F. a Energiei Electrice Ploiești și obligarea pârâtei Societatea Electrică F. S.A. - prin Agenția de F. a Energiei Electrice Ploiești să încheie contract de furnizare energie electrică și să reia, efectiv, furnizarea de energie electrică la locul de consum situat la adresa menționată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că, la data de 15.10. 2008, au încheiat cu pârâtul D. M. G., contractul de închiriere înregistrat la A.F..P Ploiești sub nr.7358C/15.10.2008, având ca obiect o parte din locuința proprietatea acestuia situată în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, respectiv, 3 camere și dependințe.
Durata contractului de închiriere stabilită, prin acord, a fost de 10 ani, respectiv până la data de 15.10.2018 și, după încheierea contractului, reclamanții s-au mutat, efectiv, împreună cu copiii minori G. A. - A., născut la data de 06.11.1997 și G. M. - C., născută la data de 03.01.2003, în această locuință, pârâtul continuând să folosească cea de-a patra cameră, tot ca locuință permanentă.
Mai arată reclamanții că au convenit cu pârâtul ca, în loc să îi plătească suma de 50,00 lei lunar cu titlu de chirie, întrucât, locuiau în aceeași casă, să primească ajutor în gospodăria proprie, ajutor care a constat în prepararea hranei, spălatul și călcatul hainelor, curățenie.
Precizează reclamanții că locuința se afla în stare gravă de degradare și, trebuind să facă, în timp, lucrări majore de reparații la aceasta, au avut acordul ferm al pârâtului cu care s-au aflat, timp îndelungat, în relații foarte bune, dovada că și-au îndeplinit întocmai toate obligațiile, atât cele cert rezultate din contractul de închiriere, cât și cele pe care și le-au asumat în baza înțelegerii verbale cu pârâtul, constând în faptul că, prin testamentul aut. sub nr.807/16.04.2010 de B.N..P I. Pușcasu, acesta a lăsat moștenire copiilor lor minori toată averea ce s-ar afla în patrimoniul său la data decesului.
Pe parcursul timpului petrecut de la încheierea contractului de închiriere, având acordul pârâtului, reclamanții au executat multiple lucrări de reparații, modernizare și amenajare la camerele și dependințele casei și anume: la cele 3 camere: tencuit, gletuit, șlefuit și zugrăvit; montat parchet triplu stratificat; la bucătărie: tencuit, gletuit, șlefuit și zugrăvit; montat tavan fals; montat gresie la pardoseala; înlocuit instalație de apă; înlocuit chiuveta; racordat la instalația de canalizare; la baie: construit doi pereți (care erau complet dărâmați); turnat placă de beton la nivelul tavanului, în scopul realizării ulterioare a unei etajări; tencuit, șlefuit, zugrăvit; montat gresie pe pardoseală și faianță pe pereți; introdus instalație de apă și racord la canalizare; montat cabină de duș, chiuvetă și vas de toaletă; înlocuit tâmplăria veche cu tâmplărie din PVC cu geamuri termopan (5 ferestre și 5 uși); montat, la exteriorul casei, polistiren de 5 cm. și tencuit; introdus instalație de canalizare pentru întreaga construcție; construit un gard din lemn, pe una din laturile curții, spre un vecin, cu bază din beton, stâlpi din fier și șipci din lemn; construit, în curte, o aplecătoare, cu utilitate de garaj, realizată prin turnarea unei placi din beton, pe care s-au montat stâlpi metalici și s-a acoperit cu folie din policarbonat.
Pârâtul D. M. G. nu doar că a avut cunoștință despre executarea tuturor acestor lucrări, locuind împreună în casă, dar părțile chiar au mers, împreună, atunci când au cumpărat cea mai mare parte a materialelor ce au fost incorporate în lucrările anterior enumerate.
Pentru a realiza lucrările de reparații și modernizare majoră la imobil, a fost necesar ca reclamanții să apeleze la credite pe care le rambursează și în prezent, în total, luând, cu titlu de credit, suma de 20.000 lei pe care trebuie să o restituie, desigur, și cu dobândă.
În luna august 2014, reclamanții au convenit cu pârâtul ca acesta să le vândă imobilul în litigiu, scop în care au mers împreună la BNP M., au prezentat actele de proprietate, au achitat taxe pentru deschidere carte funciară, însă, la scurt timp, pârâtul le-a comunicat că nu mai dorește să perfecteze contractul de vânzare – cumpărare, aflând astfel că pârâtul a fost influențat, cu rea credință, de o persoană care, constatând că deținea o locuință civilizată și renovată, a făcut acestuia false promisiuni în sensul că l-ar îngriji mai bine.
De atunci, relațiile dintre părți au devenit extrem de tensionate, deoarece cel din urmă a început să exprime nereale nemulțumiri și să amenințe că îi va evacua din locuință.
Menționează reclamanții că pârâtul a inițiat o procedură de mediere în vederea rezilierii contractului de închiriere, în acest scop fiindu-le trimisă o invitație la sediul Biroului de Mediatori Asociați T., pentru data de 15.10. 2014.
De asemenea, în luna octombrie 2014, pârâtul a pretins să primească chirie în numerar, spunând că refuză să mai accepte ca aceasta să îi fie achitată în natură, ca până atunci, adică, prin gătitul hranei, curățenie, spălat și călcat haine, suma cerută de acesta, cu titlu de chirie, a fost de 200,00 lei/lună pe care au fost de acord să o plătească, încheind cu pârâtul o convenție olografă denumită „contract de înțelegere” prin care părțile au stabilit că plata chiriei de 200 lei/lună se va face în numerar și, de asemenea, că pârâtul a recunoscut că a fost de acord să facă lucrările de reparații și îmbunătățiri.
După încheierea acestei înțelegeri, reclamanții au plătit pârâtului suma de 200,00 lei, în fiecare lună, la început, în luna octombrie, în mod direct, acesta eliberându-le o chitanță de mână, la data de 7.10.2014, iar, apoi, prin mandat poștal, începând cu luna noiembrie 2014 și până în prezent, însă, pentru a îi determina să părăsească locuința pe care o renovaseră complet, contractul de închiriere fiind valabil până la data de 15.10.2018, pârâtul a formulat mai multe plângeri penale împotriva lor adresate Secției 4 Poliție, sesizând săvârșirea unor fapte care nu s-au petrecut în realitate.
De asemenea, la data de 14.11.2014, pârâtul a revocat testamentul pe care îl făcuse în beneficiul copiilor lor.
În urmă cu aproximativ o lună, pârâtul D. M. G. a părăsit locuința din .-a mutat în casa persoanei care l-a influențat și îl influențează să îi evacueze, situată în Mun. Ploiești, ..109, jud. Prahova și, imediat după aceea, a solicitat furnizorului de energie electrică să rezilieze contractul de furnizare, pretinzând că nu mai locuiește nimeni în casă, reclamanții aflând despre această situație, atunci când a fost sistată furnizarea de energie electrică și, știind că nu avut restanțe, întrucât, totdeauna, au achitat, la zi, consumurile pentru toate utilitățile curente, au fost informați, la sediul din Ploiești, al pârâtei Societatea Electrică F. S.A. despre cererea făcută de pârât.
Precizează reclamanții că au promovat acțiune prin care au solicitat: obligarea pârâtului D. M. G. la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare și modernizare pe care le-au efectuat, cu bună - credință, la imobilul proprietatea pârâtului situat în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, evaluate provizoriu la 20.000 lei; constituirea, în beneficiul lor, a unui drept de retenție asupra imobilului - proprietatea acestuia, până la momentul la care le va fi efectiv achitată despăgubirea pretinsă, acțiune care face obiectul dosarului nr._/281/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.
Reclamanții G. M. și G. I. au făcut, în nume propriu, în baza contractului de închiriere, aflat în termen de valabilitate, cerere pentru încheierea unui contract de furnizare energie electrică.
În baza cererii lor, pârâta Societatea Electrică F. S.A. a demarat procedurile interne, în sensul că le-a eliberat certificatul de racordare nr._/16.07.2015, a emis factura și chitanța fiscală pentru contravaloarea acestui certificat, pe numele lor, însă, la data de 23.07.2015, li s-a adus la cunoștință că nu li se va încheia contract pentru furnizare energie electrică, întrucât pârâtul D. M. G. ar fi depus o cerere/ notificare scrisă prin care atenționase dezacordul, în calitate de proprietar al imobilului, pentru racordarea, din nou, la furnizarea acestei utilități, recomandându-li-se să obțină o hotărâre judecătorească pentru a putea fi continuate procedurile necesare.
Consideră reclamanții că, în calitate de chiriași, s-au comportat respectând absolut toate obligațiile derivate din contractul încheiat cu pârâtul D. M. G. și, până în prezent, contractul de închiriere nu a fost reziliat, astfel încât dețin și folosesc imobilul, cu bună – credință, și sunt îndreptățiți să aibă posibilitatea de a utiliza energie electrică, utilitate absolut necesară unui trai decent și civilizat.
Pentru a beneficia de energie electrică, de când a fost sistată furnizarea, la cererea pârâtului D. M. G., reclamanții au fost nevoiți să împrumute un generator electric pentru alimentarea căruia este necesar combustibil lichid (benzină), însă, costurile sunt extrem de oneroase, cu mult mai mari decât cele ce ar fi fost presupuse de plata acestei utilități furnizare de pârâta Societatea Electrica F. S.A.
Totodată, reclamanții consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 și urm. C.pr.civ., și anume: caracterul urgent - a beneficia de furnizare de energie electrică reprezintă o necesitate, iar a continua să fie privați de furnizarea acestei utilități curente de Societatea Electrica F. S.A. este de natură să argumenteze prejudiciul pe care îl suferă reprezentat de costurile exagerat de mari pentru combustibilul necesar alimentării generatorului electric pe care îl folosesc, de nevoie, în prezent; aparenta dreptului - nu doar aparent, ci efectiv, apreciază că fac dovada că, în calitate de chiriași de bună - credință, care au folosit imobilul, aducând acestuia îmbunătățiri substanțiale, au dreptul de a cere instituirea măsurilor solicitate, până la data promovării acestei acțiuni, contractul de închiriere nefiind reziliat și nedispunându-se evacuarea lor din imobil; neprejudecarea fondului - măsurile pe care le solicită a fi dispuse urgent, în prezenta cauză, nu sunt de natură a soluționa definitiv situația litigioasă care face obiectul dosarului nr._/281/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.
În raport de susținerile reclamanților G. M. și G. I., la data de 01.09.2015, pârâtul D. M. G. a formulat, în temeiul art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând, în motivarea excepției, că procedura pentru a obține racordarea la rețeaua de energie electrică impune ca reclamanții să facă un circuit electric separat (cu ajutorul unei firme sau unei persoane fizice autorizate) pentru încăperile pentru care au contract de închiriere, circuit la care, Societatea Furnizoare (Electrica) va face branșamentul unor chiriași, legând la rețea circuitul acestora, de la stâlp, printr-un contor separat de al său.
Întrucât, reclamanții nu au făcut nimic în acest sens, este normal ca Societatea de F. a Energiei Electrice să nu fi branșat la rețea pe aceștia.
Cererea reclamanților, direct, la instanță și printr-o procedură de ordonanță președințială, este total eronată, inadmisibilitatea cererii reieșind și din următoarele: pe de o parte, nu se poate „relua furnizarea energia electrică”, întrucât reclamanții nu au avut, vreodată, contract cu vreo societate de furnizare a energiei electrice, iar, pe de altă parte, procedura de racordare a unui beneficiar la energie electrică se va face după ce beneficiarul va urma câțiva pași pentru a deveni client al unei societăți de profil.
Totodată, pârâtul a invocat și excepția prematurității acțiunii în motivarea căreia a arătat că reclamanții au consimțământul său, prin însuși contractul de închiriere, încă valabil, însă, consideră că aceștia trebuie să facă dovada relei sale credințe, că i-au cerut ceva și nu le-a acordat, iar apoi să îl cheme în judecată.
Mai mult, reclamanții nu au adus dovada îndeplinirii vreunei proceduri cu Societatea de F. a Energiei Electrice (Electrica), prin care societatea de furnizare să refuze, motivat, că nu ar avea consimțământul său, apoi tot reclamanții trebuie să facă dovada că i-au cerut consimțământul și nu le-a fost acordat (pentru racordarea spațiului închiriat la rețeaua de energie electrică, prin contor și circuit separat).
Pârâtul D. M. G. a invocat și excepția lipsei calității sale procesual pasive, învederând că acțiunea formulată de reclamanți, care apare ca ordonanță președințială, este formulată împotriva a două persoane, una juridică și alta fizică.
Astfel, primul capăt de cerere este substituirea consimțământului pârâtului, însă, nu este persoana care trebuie să acorde consimțământul, atâta vreme cât contractul de închiriere este în ființă și nereziliat de părți ori de instanța de judecată; nu s-a obligat, prin contract, să furnizeze energie electrică așa - zișilor chiriași; nu s-a obligat să închirieze 3 (trei) camere și bucătărie, deci 4 (patru) camere, așa cum pretind reclamanții.
Împrejurarea că există, pe rolul instanței de judecată, dosarul nr._/281 /2015, prin care solicită drepturi, nu înseamnă că reclamanții G. M. și G. I. se pot folosi de justiție pentru a obliga o societate de furnizare a energiei electrice să facă un regim preferențial unor cetățeni (indiferent care), încălcând, astfel, prevederile Constituției care prevede faptul că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări și că nimeni nu este mai presus de lege.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială, ca nefondată și neîntemeiată, arătând că, la data de 15.10.2008, a încheiat contractul de închiriere cu reclamanții, înregistrat la A.F.P. Ploiești sub nr.7358C/15.10.2008, crezând în buna lor credință, însă, pe parcursul timpului și al derulării contractului, aceștia nu i-au mai achitat chiria, au ocupat abuziv și alte spații ale imobilului pe care contractul nu le are prevăzute, respectiv anexe, podul casei.
Nici chiria nu a mai fost achitată, încă de la începutul contractului, respectiv 15.10.2008, iar, de anul trecut, din octombrie, au început să îi plătească.
Reclamanții au început să îl lovească, să îl alunge din casa sa, aplicându-i și alte tratamente degradante doar pentru că i-a primit în casa sa și le-a dat un adăpost, închiriind doar două camere, însă, au ocupat întreaga casă, inclusiv podul casei și curtea, deși nu au stabilit că le furnizeze energie electrică, apă, canal sau telefonie mobilă, așa cum pretind așa - zișii chiriași.
Pârâtul a formulat plângere penală în anul 2014, după bătaia primită de la chiriașii săi, apoi a semnat un înscris prin care aceștia au promis că îi vor plăti chirie, i-a iertat de bătaia primită în anul 2014 și a retras plângerea penală în primăvara anului 2015 și, apoi, au reluat tratamentul cu bătaie care i-l administrează de câte ori îl prindeau.
La data de 17.06.2015, reclamanții au distrus, parțial, imobilul și unele bunuri pe care le deținea pârâtul, respectiv electrocasnice, televizor, haine, ferestre, ușă, au spart geamurile de la ușă și fereastră, aceasta din urmă fiind deteriorată total, la acesta dată fiind pusă o fereastră din lemn veche.
Pentru racordarea la rețeaua de distribuție a energiei electrice este necesară obținerea avizului tehnic de racordare (ATR), emiterea ATR se realizându-se, contra cost, pe baza de tarife reglementate de A.N.R.E., iar după încheierea contractului de închiriere, doar cu o persoană, respectiv cu reclamantul G. I., s-a văzut invadat de toate rudele acestuia, respectiv și de numiții G. A. - A., G. M. - C., G. M., toți dornici de a domicilia în casa sa situată în Ploiești, ., jud. Prahova, inclusiv de rude apropiate ale acestora.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile Legii nr.123/16.07.2012 - Legea energiei electrice și gazelor naturale, Ordinului A.N.R.E. nr.59/2013 - Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, modificat și completat prin Ordinul A.N.R.E. nr.63/2014 (Regulamentul de racordare), art.997 și urm. C.pr.civ și art.453 C.pr.civ.
În baza art.201 alin.2 Teza a - II - a C.pr.civ., la data de 08.09.2015, reclamanții G. M. și G. I. au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat, referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, respingerea acesteia, ca nefondată, arătând că partea adversă susține că, prealabil introducerii acțiunii la instanță, nu au întreprins niciun demers în vederea racordării la rețeaua de furnizare energie electrică, nu au solicitat și/sau obținut niciun certificat, aviz ori alte documente necesare în acest scop, afirmație complet neadevărată, întrucât au făcut, în nume propriu, în baza contractului de închiriere, aflat în termen de valabilitate, cerere pentru încheierea unui contract de furnizare energie electrică.
În baza cererii lor, pârâta Societatea Electrica F. S.A. a demarat procedurile interne, în sensul că le-a eliberat certificatul de racordare nr._/16.07.2015, a emis factura și chitanța fiscală pentru contravaloarea acestui certificat pe numele lor, însă, la data de 23.07.2015, li s-a adus la cunoștință că nu li se va încheia contract pentru furnizare energie electrică, întrucât pârâtul D. M. G. ar fi depus o cerere/ notificare scrisă, prin care atenționase dezacordul, în calitate de proprietar al imobilului, pentru racordarea, din nou, la furnizarea acestei utilități.
Cu adresa nr.6566/30.07.2015, Electrica F. S.A. a confirmat că pârâtul D. M. a reziliat contractul pentru energie electrică, precum și împrejurarea că, pentru a încheia, în calitate de chiriași, în nume propriu, un alt contract de furnizare, este necesar ca, în conformitate cu art.25 alin.2 din Ordinul A.N.R.E. nr.64/2014, să prezinte acordul scris al proprietarului imobilului.
Referitor la excepția prematurității acțiunii, reclamanții G. M. și G. I. au solicitat respingerea acesteia, ca nefondată, menționând că pârâtul face afirmații similare cu cele la care au făcut, în precedent, comentarii, în legătura cu neîndeplinirea unor proceduri obligatorii, în vederea încheierii unui contract pentru furnizare energie electrică.
Suplimentar, pârâtul arată că nu i-au fi solicitat acordul, astfel încât, se presupune că acesta există, întrucât au calitatea de chiriași și contractul de închiriere este încă valabil.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive, reclamanții au solicitat respingerea acesteia, ca nefondată, precizând că niciunul dintre argumentele invocate de pârât, în susținerea acestei excepții, nu este pertinent.
Astfel, pretinde pârâtul că nu este necesar a îi fi substituit acordul, în calitate de proprietar al imobilului, în vederea încheierii unui contract pentru furnizare energie electrică, deși această condiție este obligatorie, față de răspunsul transmis de Societatea Electrica F. S.A. prin cu adresa nr.6566/30.07.2015.
Mai arată pârâtul că nu s-a obligat, prin contractul de închiriere, să le furnizeze energie electrica, însă, omite să recunoască starea imobilului la momentul închirierii, care, chiar dacă era extrem de degradat, includea utilitățile curente, inclusiv, energie electrică.
Deși, legal citată pârâta Societatea Electrica F. S.A. - prin Agenția de F. a Energiei Electrice Ploiești nu a formulat întâmpinare în cauză și nici nu a delegat un reprezentant pentru a exprima un punct de vedere cu privire la cererea formulată de reclamanții G. M. și G. I..
La termenul de judecată din data de 15.10.2015, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. M. G. și a prematurității, invocată de acesta, prin întâmpinare, pentru motivele reținute în încheierea pronunțată la acest termen.
Totodată, a calificată excepția inadmisibilității acțiunii, ca fiind o apărare de fond.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză la solicitarea părților, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/16.10.2015 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții G. M. și G. I., obligându-i astfel, în solidar, să plătească pârâtului D. M. G. suma de 49,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin prezenta acțiune, reclamanții G. M. și G. I. au chemat în judecată pe pârâtul D. M. G., solicitând ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună substituirea consimțământului acestuia, în calitate de proprietar al imobilului situat în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, necesar pentru reluarea furnizării de energie electrică, la acest loc de consum de pârâta Societatea Electrica F. S.A. și obligarea acesteia de a le încheia contract de furnizare energie electrică și de a relua, efectiv, furnizarea de energie electrică la locul de consum situat la adresa menționată.
Din actele aflate la dosar, instanța de fond a reținut că, prin contractul de închiriere nr.7358C/15.10.2008, pârâtul D. M. G. a închiriat reclamantului G. I. o parte din imobilul - construcție situat în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, respectiv 2 camere și o bucătărie.
În temeiul dispozițiilor art.997 C.pr.civ. (după renumerotare), instanța de fond, stabilind că, în favoarea reclamantului, există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Conform alin.2 al aceluiași articol, ordonanța este provizorie și executorie.
Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului, iar, în baza alin.4, ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
Așadar, procedura specială a ordonanței președințiale presupune, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv existența urgenței în luarea măsurii cerute (păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere sau paguba iminentă ce nu s-ar putea repara), aspect ce trebuie să rezulte din fapte concrete, caracterul vremelnic al măsurii solicitate, precum și neprejudecarea fondului.
Analizând condițiile de admisibilitate anterior enunțate, prin prisma materialului probator administrat în cauză și în funcție de temeiurile de drept invocate în cuprinsul cererii, instanța de fond a constatat că acestea nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, în cauza de față.
Astfel, în ceea ce privește existența urgenței în luarea măsurii cerute, aceasta derivă din necesitatea reclamanților de a locui în imobilul închiriat în condiții normale de trai, respectiv ca acesta să fie racordat la sistemul de energie electrică, dovedită de materialul probatoriu aflat la dosar.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege precitat, și anume vremelnicia măsurii, s-a reținut că, potrivit înscrisurilor de la dosar, pe rolul instanței a fost înregistrat dosarul nr._/281/2015 având ca obiect „pretenții”privind aceleași părți.
Așadar, condiția vremelniciei cerută de textul de lege precitat este îndeplinită, reclamanții urmărind, prin prezenta cerere, luarea unor măsuri provizorii, pe perioadă determinată, respectiv până la stingerea litigiului având ca obiect soluționarea în fond a cererii ce formează obiectul dosarului nr._/281 /2015 aflat pe rolul acestei instanțe.
Totodată, printre condițiile cu caracter general se numără condiția aparenței dreptului, precum și justificarea unui interes legitim, aspecte pe care, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanții au reușit să le dovedească în cauză.
Astfel, în baza contractului de închiriere nr.7358C/15.10.2008, pârâtul D. M. G. a închiriat reclamantului G. I. o parte din imobilul - construcție situat în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, respectiv 2 camere și o bucătărie.
Însă, instanța de fond a apreciat că, deși susținerile reclamanților sunt întemeiate, în sensul că acel contract de închiriere încheiat între părți este încă valabil, nu se poate trece peste împrejurarea că pârâtul este proprietarul bunului imobil închiriat.
Astfel,potrivit art.1 alin.1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
Totodată, conform art.555 alin.1 C.civ., „proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”.
Referitor la neprejudecarea fondului însă, prima instanță a reținut că substituirea consimțământului pârâtului și obligarea Societății Electrica F. S.A. - prin Agenția de F. a Energiei Electrice Ploiești să încheie contract de furnizare energie electrică și să reia, efectiv, furnizarea de energie electrică la locul de consum situat la adresa imobilului din Mun. Ploiești, ., jud. Prahova echivalează cu analiza pe fond a cauzei, practic cu reținerea unui drept de proprietate în favoarea reclamanților, aceste chestiuni importante neputând fi lămurite pe cale de ordonanță președințială, ci numai în cazul unei acțiuni de drept comun, fiind necesare verificări de fond.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.997 C.pr.civ., instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată, luând act că reclamanții nu au mai solicitat cheltuieli de judecată, în baza art.453 C.pr.civ., obligând reclamanții G. M. și G. I. să plătească, în solidar, pârâtului D. M. G., suma de 49,60 lei reprezentând contravaloarea onorariului notarului public pentru emiterea procurii judiciare aut. sub nr.4103/13.10.2015 de S.C.P.N. T. M. și T. G. - R..
Împotriva sentinței instanței de fond, au declarat apel, în termen legal, reclamanții G. M. și G. I., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că, la data de 15.10.2008, au încheiat cu pârâtul D. M. G. contractul de închiriere nr.7358C/15.10.2008, având ca obiect o parte din locuința - proprietatea acestuia situată în Ploiești, ., jud. Prahova, respectiv 3 camere și dependințe, durata contractului stabilită, prin acord, fiind de 10 ani, respectiv până la data de 15.10.2018.
După încheierea contractului, reclamanții s-au mutat, efectiv, împreună cu copiii lor minori - G. A. - A., născut la 06.11.1997 și G. M. - C., născută la 03.01.2003 în această locuință, pârâtul continuând să folosească cea de-a patra camera, tot ca locuința permanentă.
Reclamanții G. M. și G. I. au convenit cu pârâtul ca, în loc să îi plătească suma de 50 lei lunar, cu titlu de chirie, întrucât, locuiau în aceeași casă, să primească din partea lor ajutor în gospodăria proprie care a constat în prepararea hranei, spălatul și călcatul hainelor, curățenie.
Locuința se afla în stare gravă de degradare, iar reclamanții urmau să facă, în timp, lucrări majore de reparații la aceasta, având acordul ferm al pârâtului cu care s-au aflat, timp îndelungat, în relații foarte bune și, dovada că și-a îndeplinit, întocmai, toate obligațiile, atât cele cert rezultate din contractul de închiriere, cât și cele pe care și le-au asumat în baza înțelegerii verbale cu pârâtul consta în faptul că, prin testamentul aut. sub nr. 807/16.04.2010 de B.N.P. I. P., acesta a lăsat moștenire copiilor lor minori toată averea care s-ar fi aflat în patrimoniul său, la date decesului.
Pe parcursul timpului petrecut de la încheierea contractului de închiriere, având acordul pârâtului, reclamanții au executat multiple lucrări de reparații, modernizare și amenajare la camerele și dependințele casei, și anume: la cele 3 camere: tencuit, gletuit, șlefuit și zugrăvit; montat parchet triplu stratificat; la bucătărie: tencuit, gletuit, șlefuit și zugrăvit; montat tavan fals; montat gresie la pardoseală; înlocuit instalație de apă; înlocuit chiuveta; racordat la instalația de canalizare; la baie: construit doi pereți (care erau complet dărâmați); turnat placă de beton la nivelul tavanului în scopul realizării, ulterioare, a unei etajări; tencuit, șlefuit, zugrăvit; montat gresie pe pardoseala și faianță pe pereți; introdus instalație de apă și racord la canalizare; montat cabină de duș, chiuvetă și vas de toaletă; înlocuit tâmplăria veche cu tâmplărie din PVC cu geamuri termopan (5 ferestre și 5 uși); montat la exteriorul casei polistiren de 5 cm. și tencuit; introdus instalație de canalizare pentru întreaga construcție; construit un gard din lemn, pe una din laturile curții, spre un vecin, cu bază din beton, stâlpi din fier și șipci din lemn; construit, în curte, o aplecătoare, cu utilitate de garaj, realizată prin turnarea unei plăci din beton pe care s-au montat stâlpi metalici și s-a acoperit cu folie din policarbonat.
Pârâtul D. M. G. nu doar că a avut cunoștință despre executarea tuturor acestor lucrări, locuind împreună cu reclamanții în această casă, dar, chiar a mers împreună cu aceștia când au cumpărat cea mai mare parte a materialelor încorporate în lucrările anterior enumerate și, pentru a realiza lucrările de reparație și modernizare majoră a imobilului, a fost necesar să se apeleze la credite pe care le rambursează și în prezent, luând cu titlu de credit, în total, suma de 20.000 lei pe care trebuie să o restituie, desigur, și cu dobândă.
În luna august 2014, reclamanții au convenit cu pârâtul ca acesta să le vândă imobilul în litigiu, scop în care au mers împreună la B.N.P.A. M. din Ploiești, au prezentat actele de proprietate, au achitat taxele pentru deschiderea cărții funciare, însă, la scurt timp, pârâtul le-a comunicat că nu mai dorește perfectarea contractului de vânzare – cumpărare, reclamanții aflând că acesta a fost influențat, cu rea – credință, de o persoană care, constatând că deținea o locuință civilizată și renovată, a făcut acestuia false promisiuni în sensul că l-ar îngriji mai bine decât ei.
De atunci, relațiile dintre părți au devenit extrem de tensionate, deoarece, cel din urmă a început să exprime nereale nemulțumiri și să amenințe că îi va evacua pe reclamanți din locuință, pârâtul inițiind chiar o procedură de mediere în vederea rezilierii contractului de închiriere, în acest scop fiindu-le trimisă o invitație la sediul Biroului de Mediatori Asociați „T.” din Ploiești, pentru data de 15.10.2014.
De asemenea, în luna octombrie 2014, pârâtul a pretins să primească chirie, în numerar, spunând că refuză să mai accepte ca aceasta să-i fie achitată, în natură, ca până atunci, adică, prin gătitul hranei, curățenie, spălat și călcat haine, suma cerută de pârât, cu titlu de chirie, fiind de 200 lei/lună, pe care reclamanții au fost de acord să o plătească, sens în care au încheiat cu pârâtul o convenție olografă denumita „Contract de înțelegere” prin care s-a stabilit ca plata chiriei de 200 lei/lună să se facă, în numerar și, de asemenea, prin care pârâtul a recunoscut că a fost de acord ca reclamanții să facă lucrările de reparații și îmbunătățiri.
După încheierea acestei înțelegeri, reclamanții au plătit pârâtului suma de 200 lei, în fiecare lună, la început, în luna octombrie, în mod direct, acesta eliberându-le o chitanță de mână, la data de 7.10.2014, iar, apoi, prin mandat poștal, începând cu luna noiembrie 2014 și până în prezent.
Pentru a-i determina pe reclamanți să părăsească locuința pe care o renovaseră complet, contractul de închiriere fiind valabil până la data de 15.10.2018, pârâtul a formulat mai multe plângeri penale împotriva acestora, adresate Secție 4 Politie, sesizând săvârșirea unor fapte imaginare, care nu s-au petrecut în realitate, iar la data de 14.11.2014, a revocat testamentul pe care îl făcuse în beneficiul copiilor reclamanților.
În urma cu câteva luni, pârâtul a părăsit locuința din .-a mutat în casa persoanei care l-a influențat și îl influențează să îi evacueze pe reclamanți, respectiv în Ploiești, ..109, jud. Prahova și, imediat după aceea, a solicitat furnizorului de energie electrică să rezilieze contractul de furnizare, pretinzând că nu mai locuiește nimeni în casă, reclamanții aflând despre această situație atunci când a fost sistată furnizarea de energie electrică și, știind că nu au restanțe, întrucât, totdeauna, au achitat la zi consumurile pentru toate utilitățile curente, au fost informați la sediul din Ploiești al pârâtei Societatea Electrică F. S.A. despre cererea făcută de pârât.
Menționează reclamanții că pârâtul a făcut demersuri similare și către alți furnizori de utilități curente pentru a face imposibil să mai continue să folosească locuința, în lipsa acestora, iar el să păstreze imobilul cu toate îmbunătățirile pe care le-au adus, cu buna credință, cu precizarea că au promovat acțiune prin care solicitată: obligarea pârâtului D. M. G. la plata de despăgubiri reprezentând c/val lucrărilor de amenajare și modernizare executate de reclamanți, cu bună - credință, la imobilul proprietatea celui din urmă, situat în Ploiești, ., jud. Prahova, evaluate provizoriu la 20.000 lei; constituirea, în beneficiul reclamanților, a unui drept de retenție asupra imobilului - proprietatea pârâtului până la momentul la care le va fi, efectiv, achitată despăgubirea pretinsă, acțiune care face obiectul dosarului nr._/ 281/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, arătând că am făcut, în nume propriu, în baza contractului de închiriere aflat în termen de valabilitate, cerere pentru încheierea unui contract de furnizare energie electrică.
În baza cererii reclamanților, pârâta Societatea Electrică F. S.A. a demarat procedurile interne, în sensul că a eliberat certificatul de racordare nr._/16.07.2015, a emis factura și chitanța fiscală pentru c/valoarea acestui certificat pe numele lor, însă, la data de 23.07.2015, li s-a adus la cunoștință că nu li se va încheia contract pentru furnizare energie electrică, întrucât, pârâtul D. M. G. ar fi depus o cerere/notificare scrisă prin care atenționase dezacordul, în calitate de proprietar al imobilului, pentru racordarea, din nou, la furnizarea acestei utilități, ocazie cu care li s-a recomandat reclamanților să obțină o hotărâre judecătorească pentru a putea fi continuate procedurile necesare pentru a le fi furnizată energie electrică.
În calitate de chiriași, reclamanții s-au comportat respectând absolut toate obligațiile derivate din contractul încheiat cu pârâtul D. M. G. și, de asemenea, până în prezent, contractul de închiriere nu a fost reziliat, astfel încât, dețin și folosesc imobilul cu bună – credință, fiind îndreptățiți să aibă posibilitatea de a utiliza energie electrică, utilitate absolut necesară unui trai decent și civilizat
Pentru a beneficia de energie electrică, de când a fost sistată furnizarea acesteia la cererea pârâtului D. M. G., reclamanții au fost nevoiți să împrumute un generator electric pentru alimentarea căruia este necesar combustibil lichid (benzină), însă, costurile sunt extrem de oneroase, cu mult mai mari decât cele ce ar fi fost presupuse de plata acestei utilități furnizare de pârâta Societatea Electrică F. S.A., din aceste considerente, fiind nevoiți să formuleze cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului litigiu.
În cauză, pârâtul D. M. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat mai multe excepții, dar și apărări pe fondul cauzei, respectiv: excepția lipsei calității sale procesual pasive, a prematurității acțiunii și a inadmisibilității acțiunii, arătând pe fond că se opune cererii reclamanților, întrucât, este proprietarul imobilului și că i-ar fi cauzat grave prejudicii materiale și morale prin comportamentul pe care l-au manifestat, fiind violenți, inclusiv în forma unor agresiuni fizice, motive pentru care ar fi fost nevoit să abandoneze locuința.
La termenul de judecata din 15.10.2015, instanța de fond a respins excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâtului D. M. G., precum și a prematurității acțiunii, unind cu fondul excepția inadmisibilității.
Motivele apelului sunt următoarele: în opinia reclamanților, soluția dispusă la fond este nelegală, chiar inexplicabilă, ca rezultat al raționamentului juridic dezvoltat în cuprinsul considerentelor.
Astfel, este de remarcat faptul că, fiind analizate condițiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanța președințială s-a constatat că acesta există și sunt probate în cauză, lămuritor și detaliat, raportat la cererile părților și probatoriile administrate, s-a apreciat corect că, în ceea ce privește urgența măsurilor cerute, aceasta derivă din necesitatea de a locui în imobilul închiriat, în condiții normale, respectiv ca imobilul să fie racordat la energie electrică; în ceea ce privește vremelnicia măsurii, s-a reținut că există pe rolul Judecătoriei Ploiești dosarul nr._/2981/2015 având ca obiect pretenții, astfel încât, și această condiție este îndeplinită, reclamanții cerând luarea unor măsuri provizorii până la soluționarea definitivă a acelui litigiu; în ceea ce privește condiția aparenței dreptului, s-a reținut că, prin înscrisurile depuse, s-a dovedit că reclamanții au calitatea de chiriași în imobilul în litigiu care este, încă, valabil, nefiind împlinit termenul și nefiind reziliat unilateral ori prin hotărâre judecătorească.
Cu toate acestea, în partea finală a considerentelor sentinței este dezvoltat un raționament complet contrar celor reținute în precedent, deoarece, în mod absolut greșit, s-a apreciat că nu ar putea fi îndeplinită condiția neprejudecării fondului, cu motivarea că „substituirea consimțământului pârâtului și obligarea Societății Electrică F. S.A. să încheie contract de furnizare energie electrică și să reia efectiv furnizarea de energie electrică la locul de consum situat la adresa imobilului din Mun. Ploiești, ., jud. Prahova echivalează cu analiza pe fond a cauzei, practic cu reținerea unui drept de proprietate în favoarea reclamanților”.
Reclamanții G. M. și G. I. nu au pretins că ar avea sau ar urmări să li se recunoască un drept de proprietate asupra imobilului, ci, așa cum a constatat și judecătorul fondului, că au dreptul legitim de a îl folosi cu destinația de locuință, în baza unui contract de închiriere valabil.
Măsurile solicitate pe calea ordonanței președințiale privesc dreptul de o folosi acest imobil în condiții normale, inclusiv având ca utilitate curentă energie electrică până la soluționarea definitivă a litigiului având ca obiect pretențiile față de pârât reprezentând despăgubiri pentru multiplele lucrări de reparare, modernizare și extindere la casa pârâtului D. M. G. și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la plata despăgubirilor.
În nicio modalitate, reclamanții nu au solicitat, pe calea ordonanței președințiale, constatarea dreptului lor de proprietate asupra imobilului, ci luarea unor măsuri urgente și vremelnice, invocat ca drept și interes acela de a utiliza imobilul conform destinației sale, cu respectarea contractului de închiriere.
Pentru aceste considerente, reclamanții G. M. și G. I. apreciază că sentința atacată este esențial nelegală, întrucât, în cauză, sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate pentru emiterea unei ordonanțe președințiale în legătura cu petitele acțiunii, față de disp. art.997 C.pr.civ., context în care s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul ca, pe fond, să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 02.11.2015, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a apelului, în condiții de legală citare a părților litigante.
În raport de motivele de apel formulate de apelanții - reclamanți G. M. și G. I., intimatul - pârât D. M. a formulat, în baza art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat (f.35), arătând că, primul capăt de cerere este substituirea consimțământului său „ ... necesar pentru reluarea furnizării de energie electrică”
Este eronată o asemenea cerere, întrucât nu trebuie ca pârâtul să acorde consimțământul, atâta vreme cât contractul de închiriere este în ființă și nereziliat de părți ori de instanța de judecată, neobligându-se prin contract să furnizeze energie electrică așa - zișilor chiriași, după cum, nici nu s-a obligat să închirieze 3 (trei) camere și bucătărie, deci 4 (patru) camere, așa cum pretind reclamanții, în anexa la contractul de închiriere, aparând doar „cameră 4X4 mp.; cameră 2X3 mp.; bucătărie 2X2 mp.”, deci doar două camere și acces la bucătărie.
Faptul că există pe rolul instanței de judecată dosarul nr._/281/2015 prin care reclamanții solicit drepturi, nu înseamnă că se pot folosi de justiție pentru a obliga o societate de furnizare a energiei electrice să facă un regim preferențial unor cetățeni (indiferent care), încălcând astfel prevederile Constituției care menționează că „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege”.
În nicio frază formulată, nu au prezentat apelanții reclamanți că „reluarea furnizării de energie electrică” reprezintă un pericol pentru siguranța publică.
Astfel, „reluare furnizare” reprezintă pe „branșamentul și contorul pârâtului, cu precizarea că nimeni nu a făcut verificarea circuitului compus din cabluri, legături, prize, ștechere, fasunguri, contor și alte elemente componente, dacă toate acestea sunt sigure sau nu, circuitul pe care se solicită „reluarea furnizării de energie electrică” reprezentând un potențial pericol de incendiu care se poate extinde la imobilele vecine, fiind lipite imobilele prin amplasare, limitele grănițuirii se întrepătrund.
S.C. Electrica doar dacă există un circuit separat în imobil poate furniza energie electrică, prin racordare printr-un contor propriu al „apelanților pârâți”, nu pe circuitul pârâtului (proprietar), neputându-se da mai mult decât au convenit părțile, întrucât am acordat doar acces la bucătărie și două camere., pârâtul nedorind să aibă curent în pod, în curte sau în beci, alte încăperi, deci nimeni nu ar trebui să poată să le acorde drepturi extinse peste ceea ce părțile am convenit, putând face circuit, separat, cu o firmă specializată, doar pentru spațiul pentru care au contract.
Procedura pentru a obține racordare la rețeaua de energie electrică, impune ca reclamanții să facă un circuit separat (cu ajutorul unei firme sau unei persoane fizice autorizate), un circuit electric separat pentru încăperile pentru care au contract de închiriere, la acest circuit Societatea Furnizoare (Electrica) urmând a face branșamentul unor chiriași, legând la rețea, circuitul acestora, de la stâlp, printr-un contor separat de al pârâtului, așa cum prevăd normele legale în materie.
Întrucât, reclamanții nu au făcut nimic în acest sens, este normal ca Societatea de F. a Energiei Electrice să nu fi branșat la rețea pe aceștia, cererea reclamanților direct la instanță și printr-o procedură de ordonanță președințială fiind total eronată și, în opinia pârâtului, trebuie respinsă, deoarece: pe de o parte, nu se poate „relua furnizarea energia electrică”, întrucât reclamanții nu au avut vreodată contract cu vreo societate de furnizare a energiei electrice, iar pe de altă parte, procedura de racordare a unui beneficiar la energie electrică se va face după ce beneficiarul va urma câțiva pași pentru a deveni client ai unei societăți de profil, și anume: cerere pentru aviz de amplasament, cerere și chestionar pentru obținere ATR pentru persoane fizice și juridice cu o putere contractată mai mică de 1OO KW, cerere și chestionar pentru obținere ATR pentru persoane juridice cu o putere contractată mai mare de 100 KW, anexa clienți zone rezidențiale, cerere pentru încheierea contractului de racordare, cerere de încredințare directă a execuției lucrării, cerere de încredințare directă a execuției lucrării, cerere de încredințare directă contract realizare instalații electrice interes public, cerere de încredințare directă contract realizare instalații electrice interes public, cerere pentru încheierea contractului pentru eliberarea amplasamentului, încredințare directă pentru proiectare execuție contract pentru eliberarea amplasamentului, încredințare directă pentru proiectare execuție contract pentru eliberarea amplasamentului.
Toate acestea sunt date publice, se pot obține de la societatea furnizoare de energie electrică, sau (ori) se află inclusiv pe site-ul societății de furnizare a energiei electrice care poate fi accesat, fără restricții, de către orice persoană interesată.
Reclamanții, fără să solicite pârâtului vreun acord pentru care ar avea nevoie expresă de consimțământul său, l-au cheamă în judecată și, mai mult, aceștia au consimțământul pârâtului prin însuși contractul de închiriere, încă valabil, reclamanții trebuind să facă dovada relei sale credințe, în sensul că i-au cerut ceva și nu le-a acordat, iar apoi să îl cheme în judecată, după cum nu au adus dovada îndeplinirii vreunei proceduri cu Societatea de furnizare a energiei Electrice (Electrica) prin care societatea de furnizare să refuze, motivat, că nu ar avea consimțământul pârâtului, apoi tot reclamanții să facă dovada că i-au cerut consimțământul, iar acesta nu l-a acordat (pentru racordarea spațiului închiriat la rețeaua de energie electrică, prin contor și circuit separat de circuitul și contorul său).
În fapt, la data de 15.10.2008, pârâtul a încheiat contractul de închiriere înregistrat la A.F.P. Ploiești sub nr.7358c/15.10.2008, crezând în buna - credință a pârâților de astăzi și, pe parcursul timpului și al derulării contractului, pârâții nu i-au mai achitat chiria, au ocupat abuziv și alte spații ale imobilului pe care contractul nu le are prevăzute, respectiv anexe, podul casei, nici chiria nu au achitat-o, încă de la începutul contractului, respectiv 15.10.2008, iar de anul trecut din octombrie, au început să plătească.
Precizează pârâtul aspectul din cererea de apel cu care se laudă apelanții, respectiv faptul că nu i-au plătit 50 lei/lună și că i-ar fi acordat ajutor în gospodăria proprie, real fiind că nu nici nu i-au călcat haine, nici hrană nu i-au dat, călcându-l în picioare și bătându-l îngrozitor, din timp în timp, iar în apărare îi ziceau: „Ce mă, pe tata îl bat săptămânal și nu zice nimic, așa trebuie să te obișnuiești și tu”.
În data de 15.10.2008, apelanții - pârâți au reușit să îl facă pe pârât să semneze un înscris care se poate observa cu ușurință că nu îndeplinește condițiile legale, nu are nici mențiunile corespunzătoare, nu este făcut nici într-un număr corespunzător de exemplare, fiind atât de credul, crezând doar ceea ce s-a vorbit și a semnat, având consimțământul viciat prin eroare, dol, violență și leziune.
Incredibil, dar adevărat, nu lipsește niciunul din cazurile enumerate de lege ca fiind cazuri în care consimțământul este viciat.
Astfel, pârâtul a crezut că doar mărește cuantumul chiriei, că nu pierde (afectează) ceea ce nu a primit (chiria) din urmă, nefiind informat despre tot conținutul înscrisului, fiind stăpânit de frica unei noi bătăi care i-o puteau readministra (chiar și un gest pe care îl putea face, care nu le convenea, puteau deveni extrem de agresivi), știa ce înseamnă bătaia administrată de aceștia care doreau de la pârât casa sa, fiind solicitat să merg, în aceeași zi, să semnez acte la un notar.
Au făcut vorbire apelanții - reclamanți de faptul că pârâtul ar fi fost la notarul M., în realitate, nu a fost și nu știe nimic despre existența acestuia.
Rândurile scrise în cererea de apel despre cum ar fi făcut „renovarea” casei sunt afirmații neadevărate, lipsite de substanță și vor să inducă în eroare instanța de judecată, așa - zișii chiriași au început prin a-i administra tratamente inumane, respectiv l-au bătut, l-au alungat din casa sa și alte tratamente degradante, doar pentru că i-a primit în casă și le-a dat un adăpost, închiriind doar două camere, fără a stabili că le furnizează energie electrică, apă, canal sau telefonie mobilă, așa cum pretind.
Pârâtul a făcut plângere penală în anul 2014, după bătaia pe care a primit-o de la chiriașii săi, apoi a semnat (ce-i drept) un înscris prin care aceștia au promis că vor plăti chirie, i-a iertat de bătaia primită în anul 2014 și a retras plângerea penală în anul 2015, în primăvară, fiind apoi reluat tratamentul cu bătaie.
Pe data de 17.06.2015, reclamanții G. M. și G. I. au culminat și cu distrugerea parțială a imobilului și a unor bunuri pe care pârâtul le deținea, respectiv electrocasnice, T.V., haine, ferestre, ușă, au spart geamurile de la ușă și fereastră, aceasta din urmă fiind deteriorată total, la acesta dată fiind pusă o fereastră din lemn veche și, fiind nevoit de frică, a plecat din locuința sa, apelând la instanța de judecată, deschizând acțiune.
Solicitarea de a substitui instanța consimțământul pârâtului pentru ca reclamanții să facă branșament separat și să se racordeze la rețeaua de curent electric este cel puțin eronată, aceștia inducând în eroare instanța de judecată, deoarece, pentru racordarea la rețeaua de distribuție a energiei electrice este necesară obținerea avizului tehnic de racordare (ATR), emiterea ATR se realizează contra cost pe baza de tarife reglementate de A.N.R.E., iar pentru obținerea ATR, solicitantul trebuie să depună, direct, la orice Centru de Relații cu Clienții anumite documente: cerere de racordare - consumatori casnici; avizul de amplasament, în copie, dacă acesta este necesar conform reglementărilor, pentru obiectivul sau instalația ce se realizează pe locui de consum respectiv, certificatul de urbanism în termen de valabilitate, în cazul construcțiilor existente, actul de proprietate, respectiv contractul de închiriere, în copie, cu mențiunea „conform cu originalul”; planul de situație la scară, cu amplasarea în zonă a locului de consum, vizat de emitentul certificatului de urbanism, ca anexă la acesta, pentru construcțiile noi sau pentru construcțiile existente care se modifică, în copie. Pentru construcțiile existente care nu se modifică este suficientă schița de amplasament, eu coordonate din care să rezulte precis poziția locului de consum; actul de proprietate sau orice alt înscris care atestă dreptul de folosință asupra terenului, incintei ori clădirii în care se constituie locul de consum pentru care se solicită racordarea, în copie, actul de identitate al celui care solicită ATR - ul, în copie; dovada plății tarifului reglementat pentru emiterea avizului tehnic de racordare, în copie, factura pentru tariful reglementat pentru emiterea avizului tehnic de racordare se emite cu ocazia depunerii documentației complete.
Valoarea tarifului pentru emiterea avizului tehnic de racordare este în funcție de puterea electrică solicitată a fi absorbită de receptoarele utilizate, conform listei de tarife pentru emiterea avizelor tehnice de racordare, aprobate de A.N.R.E. prin Ordinul nr.141/2014.
După depunerea documentației complete operatorul de distribuție va întocmi fișa de soluție și va emite, în maxim 30 zile, avizul tehnic de racordare în care se va preciza soluția tehnică de alimentare și contravaloarea realizării instalației de alimentare.
După încheierea contractului de închiriere, cu doar o persoană, respectiv cu reclamantul G. I., pârâtul s-a văzut invadat de toate rudele acestuia - G. A. – A., G. M. – C. și G. M., toți fiind dornici de a domicilia în casa sa situată în Ploiești, ., jud. Prahova, inclusiv de rude apropiate ale acestora.
A arătat pârâtul faptul că se opune să acorde sau să suplinească instanța de judecată consimțământul său, cererea reclamanților cuprinzând „Substituirea consimțământului pârâtului D. M. G., ... necesar pentru reluarea furnizării de energie electrică”, cum însă reclamanții nu au avut niciodată circuit, contor și branșament separat acțiunea acestora nu poate fi admisibilă.
De asemenea, pârâtul se opune și ca furnizarea de energie electrică să se facă pe circuitul său, așa cum legea prevede, furnizarea energiei electrice de la furnizor la consumatorul „chiriaș” făcându-se pe circuitul acestuia, separat de al proprietarului, după efectuarea circuitului fizic și obținerea avizelor necesare.
Reclamanții l-au amenințat că vor consuma enorm pe circuitul meu, iar dacă nu, îi vor lua casa, o va lua societatea de furnizare a energiei electrice prin licitație când nu va mai putea plăti ce au consumat reclamanții, întrucât vor consuma energie electrică de multe milioane.
Mai mult, reclamanții în data de 28.10.2015, aveau trase cabluri (fără drept) de la stâlpul de curent, pârâtul văzându-se nevoit (după ce a fost anunțat de un vecin) să apeleze la SFEE Muntenia Nord Ploiești, prin cererea cu nr:_/28.10.2015, să debranșeze imobilul său care era legat, ilegal, la curent.
SFEE Muntenia Nord Ploiești a răspuns, prin adresa nr.6959/29.10.2015, instantaneu s-au deplasat la locul imobilului pârâtului, au constatat existența unor cabluri legate ilegal pe care le-au înlăturat de pe stâlp, în toată această perioadă, cei de la societatea Electrica reușind și ridicarea din imobil a contorului care, până atunci, era în imobil, la discreția apelanților - reclamanți.
În drept: Legea nr.123/16.07.2012 - Legea energiei electrice și gazelor naturale; Ordinul A.N.R.E. nr.59/2013 - Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, modificat și completat prin Ordinul A.N.R.E. nr.63/2014 (Regulamentul de racordare), 997 și urm. C.pr.civ. și art.453 c.pr.civ.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art.996 alin.1 C.pr.civ. „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenta de drept, va putea să ordone măsuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări”.
În mod tradițional se considera că, pentru a fi admisibilă o cerere de ordonanță președințială, trebuie îndeplinite trei condiții, și anume: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Spre deosebire de vechea reglementare, prevederile actualului Cod de procedură civilă în materie sunt mai detaliate, deoarece au fost legiferate aspecte care, în trecut, erau acceptate ca aport al doctrinei și jurisprudenței.
În literatura de specialitate s-a apreciat că cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele cerințe: a) aparența dreptului, b) caracterul provizoriu al măsurilor, c) existența unor cazuri grabnice și d) neprejudecarea fondului.
Afirmarea de către reclamant a unei aparențe de drept este o condiție specială care face admisibilă cererea de ordonanță președințială, desigur, dacă sunt îndeplinite și condițiile de exercițiu a acțiunii civile referitoare la capacitate, calitate și interes (art.32 alin.1 lit. a), b) și d) C.pr.civ.).
Astfel, s-a statuat că aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Întrucât, aparența de drept este o condiție minimală de admisibilitate, nu trebuie să se înțeleagă că o persoană al cărei drept se afirmă cu puterea evidenței (dincolo de orice dubiu), nu ar putea apela la procedura ordonanței atunci când sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de art.996 C.pr.civ.
Caracterul provizoriu al măsurilor dispuse este afirmat atât în alin.1, cât și în alin.5 Teza ultimă ale art.996 C.pr.civ.
Termenul provizoriu, cu antonimul definitiv, caracterizează exact specificul procedurii ordonanței președințiale, întrucât, are o dublă semnificație.
Pe de o parte, se referă la conținutul reversibil al măsurilor luate, în condițiile în care, pe calea ordonanței președințiale, nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Pe de altă parte, se referă la durata limitată temporar a acestor măsuri.
Termenul vremelnic, folosit în vechiul cod, acoperea doar ultima dintre semnificațiile menționate.
Sub acest aspect, doctrina a arătat că nu întotdeauna măsurile luate au o durata limitată în timp, fiind posibilă confirmarea acestora în procesul de fond ori necontestarea lor de către partea împotriva căreia au fost dispuse.
În alin.2 al art.996 C.pr.civ. se arată că ordonanța este provizorie, iar dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Deși articolul nu precizează, soluționarea litigiului asupra fondului presupune pronunțarea unei hotărâri definitive sau pronunțarea unei hotărâri executorii, în ambele cazuri încetând efectele ordonanței președințiale.
Caracterul urgent al măsurilor trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acestora, și anume: a) păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; b) prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara; c) înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Urgența luării masurilor se apreciază în concret, atât prin raportare la conținutul subiectiv și obiectiv al situației juridice generatoare, cât și prin raportare la data judecării cererii.
Cerința neprejudecării fondului a fost legiferată în alin.5 Teza I al art. 996 C.pr.civ., text de lege potrivit căruia „pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond”.
Prevederea legală exclude din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului.
Condiția neprejudecării fondului a determinat legiuitorul să limiteze judecata în cererea de ordonanță președințială doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamantă.
Dată fiind această prezentare analitică a instituției ordonanței președințiale prin prisma elementelor care o compun și, în același timp, îi condiționează incidența, instanța reține din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar că, la data de 15.10.2008, a fost înregistrat la A.F.P. Ploiești, contractul de închiriere nr.7358C încheiat între pârâtul D. M. I., în calitate de proprietar al imobilului situat în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, compus din două camere și dependințe și reclamantul G. I. (.18 – dos. fond), obiectul contractului vizând două camere în folosință exclusivă și bucătăria în folosință comună (f.20 – dos. fond).
Analizând fișa suprafeței închiriate se constată că, la rubrica „Titularul contractului de închiriere – Membrii de familie care locuiesc cu acesta”, sunt menționați toți membrii familiei G., și anume: reclamanții G. M. și G. I., G. A. - A. - fiu și G. M. – C. – fiică, calitatea acestora în raport cu titularul contractului de închiriere fiind aceea de „chiriași”.
Potrivit art.8 din sus – menționatul contract, termenul de închiriere este de 10 ani, cu începere la data de 15.10.2008 și până la data de 15.10.2018, putând fi reînnoit, conform art.5, numai cu acordul ambelor părți, la expirarea termenului devenind nul de drept.
Înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract de înțelegere” intervenit între reclamanții G. M. și G. I. și pârâtul D. M. I. atestă recunoașterea de către proprietar a faptului că a fost de acord să primească în casa sa pe chiriași, inclusiv pe copiii acestora, că nu are pretenții la plata chiriei, aceasta constând în întreținerea sa, că a fost de acord să se facă reparații și să se aducă îmbunătățiri la imobil de către chiriași, constând în: tencuit, zugrăvit, schimbat tâmplăria cu termopan, dușumeaua cu parchet, montat gresie pe hol, montat faianță și gresie în baie, tencuit și zugrăvit în bucătărie și montat gresie, trasă canalizare de la poartă la baie, turnat ciment în curte (f.24 – dos. fond).
În continuare, se arată faptul că părțile au fost de acord ca, începând cu luna octombrie 2014, pârâtul să primească, cu titlu de chirie, suma de 200 lei lunar până la expirarea contractului de închiriere, sens în care, la data de 27.10.2014, proprietarul a și eliberat, în acest sens, chitanță chiriașilor - reclamanți G. M. și G. I. (f.25 – dos. fond), ulterior plata chiriei făcându-se prin mandate poștale (f.26 – 33, dos. fond).
În ceea ce privește prima condiție de admisibilitate a unei ordonanțe președințiale – afirmarea de către reclamanți a unei aparențe de drept - este evident că, în temeiul contractului de închiriere încheiat sub nr.7358C/15.10. 2008 în baza căruia pârâtul D. M. I. a închiriat reclamantului G. I. și membrilor familiei acestuia - G. M. - soție, G. A. - A. - fiu și G. M. - C. – fiică două camere și o bucătărie din imobilul situat în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, calitatea acestora în raport cu titularul contractului de închiriere fiind aceea de „chiriași”, reclamanții justifică aparența de drept, câtă vreme, contractul este în ființă, nu a fost reziliat prin voința părților contractante și nici nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Cea de-a doua condiție impusă de art.996 alin.1 C.pr.civ. - caracterul provizoriu al măsurilor dispuse – este, de asemenea, îndeplinită, măsura solicitată a se lua pe calea acestei proceduri speciale urmând a-și produce efectele și a dura până la soluționarea definitivă a cauzei care formează obiectul dosarului nr._/281/2015 în care figurează părțile din prezentul litigiu, în aceleași calități, având ca obiect „pretenții”, astfel cum rezultă din extrasul de pe portalul Judecătoriei Ploiești (f.10 – dos. fond).
Urgența măsurilor ce urmează a fi luate pe calea prezentului demers judiciar este dovedită prin necesitatea stringentă ca reclamanții G. M. și G. I. împreună cu copiii lor să locuiască în condiții decente de trai, respectiv ca imobilul situat în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova să fie racordat la sistemul de energie electrică.
Și ultima condiție, respectiv aceea a neprejudecării fondului este îndeplinită în cauză, în condițiile în care, măsurile solicitate de reclamanți, în niciun caz, nu echivalează cu reținerea unui pretins drept de proprietate al acestora asupra imobilului sus – menționat, astfel cum eronat a apreciat instanța de fond, urmărindu-se numai eficientizarea dreptului lor legitim, chiar în calitate de chiriași, în baza unui contract de închiriere perfect valabil și în plină derulare, de a folosi locuința care a făcut obiectul contractului, conform destinației sale și în condiții normale și decente, respectiv prin racordarea la sistemul de energie electrică.
Pentru considerentele expuse în precedent și, reținându-se îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe de admisibilitate a unei ordonanțe președințiale, astfel cum impune art.996 alin.1 C.pr.civ., tribunalul urmează să admită apelul și, în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ., va schimba în tot sentința atacată, în sensul admiterii cererii formulată de reclamanții G. M. și G. I., în sensul suplinirii consimțământului intimatului - pârât D. M. G., în calitate de proprietar al imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova, necesar pentru reluarea furnizării energiei electrice, la acest loc de consum către intimata - pârâtă Societatea Electrica F. S.A., SFEE Muntenia Nord Ploiești - Agenția de F. a Energiei Electrice Ploiești.
Pe cale de consecință, va fi obligată intimata - pârâtă Societatea Electrica F. S.A., SFEE Muntenia Nord Ploiești - Agenția de F. a Energiei Electrice Ploiești să încheie cu apelanții - reclamanți G. M. și G. I. contract de furnizare a energiei electrice și de a relua, efectiv, furnizarea de energie electrică, la locul de consum situat în Ploiești, ., jud. Prahova, până la soluționarea dosarului nr._/281/2015 al Judecătoriei Ploiești.
Tribunalul va lua act că apelanții - reclamanți își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții – reclamanți G. M. CNP_ și G. I., CNP_ ambii domiciliați în Ploiești, ., județul Prahova și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. M. A. din Ploiești, .. 7, județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/ 16.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – pârâți AGENȚIA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 37-39, județul Prahova și D. M. G. cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Ploiești, ., județul Prahova.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite cererea.
Suplinește consimțământul intimatului pârât D. M. G. în calitate de proprietar al imobilului situat în Ploiești, ., județul Prahova necesar pentru reluarea furnizării energiei electrice, la acest loc de consum către intimata – pârâtă Societatea Electrica F. SA SFEE Muntenia Nord Ploiești – Agenția de F. a Energiei Electrice Ploiești.
Obligă intimata pârâtă Societatea Electrica F. SA SFEE Muntenia Nord Ploiești – Agenția de F. a Energiei Electrice Ploiești să încheie cu apelanții reclamanți contract de furnizare a energiei electrice și de a relua efectiv furnizarea de energie electrică, la locul de consum situat în Ploiești, ., județul Prahova, până la soluționarea dosarului nr._/281/2015 al Judecătoriei Ploiești.
Ia act că apelanții – reclamanți își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2015.
P., JUDECĂTOR
M. R. A. G. H.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H..
6 ex. – 21.12.2015
d.f.nr._ /2014 - Judecătoria Ploiești
j. f. D. M. A.
← Reintegrare în familie. Sentința nr. 2136/2015. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 543/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
---|