Succesiune. Decizia nr. 543/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 543/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 543/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 543
Ședința publică din data de 16.12.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant P. M. A. domiciliat în Urlați, .. 35A, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 7988/07.09.2015 în contradictoriu cu intimatul – pârât LĂPUSNEANU A. cu domiciliul în București, ., ., ..
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100,00 lei conform chitanței . nr._/21.10.2015 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – reclamant reprezentat de av. C. L., lipsă fiind intimatul – pârât.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul – reclamant prin apărător arată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile recurentului – reclamant prin apărător în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul – reclamant prin apărător având cuvântul în dezbateri arată că a criticat hotărârea instanței de fond întrucât în mod nelegal, s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată, în condițiile în care cauza a fost suspendată deși s-a opus cererii de suspendare.
Mai arată recurentul că potrivit art. 416 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 416 alin. 3 C.pr.civ. pentru a opera perimarea cererii de chemare în judecată sunt prevăzute anumite situații în care această excepție nu va opera, astfel că rămânerea cauzei în nelucrare nu este imputabilă recurentului – reclamant atunci când vina părții lipsește, deoarece nu s-a putut fixa un termen de judecată pentru că, cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, aflată în faza de regularizare, a fost anulată din vina intimatului – pârât, astfel încât nu a avut cunoștință de conținutul acestuia, motiv pentru care solicită admiterea recursului, anularea hotărârii atacate si să se dispună trimiterea cauzei la Judecătoria Ploiești pentru continuarea judecății luând în considerare că reclamantul a fost de bună credință a timbrat cererea, însă instanța a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 13.05.2013 sub nr._, reclamantul P. M. A. în contradictoriu cu pârâtul L. A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra casei de locuit din Or. Urlați, ., Județul Prahova și grănițuirea proprietăților părților.
La data de 23.06.2014 s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind grănițuirea, formându-se prezenta cauză cu nr._/281/2014.
Prin sentința civilă nr. 9788/7.09.2015 Judecătoria Ploiești a admis excepția perimării cererii invocată din oficiu și a constatat perimată acțiunea formulată, reținând că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 17.11.2004 când prezenta cauză a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1C.pr.civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/299/2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.
În conformitate cu dispozițiile art. 416 alin 1 C.p.civ orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni iar potrivit dispozițiilor art. 420 C.p.civ perimarea se poate constata și din oficiu.
În ceea ce privește susținerile reclamantului, instanța învederează următoarele:
Termenul de perimare, în speță este de 6 luni, iar nu de un an și astfel, curgând de la data invocată chiar de reclamant, în prezent este împlinit.
Reclamantul, prin apărător, a fost prezent la termenul la care s-a pus în discuție suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._/299/2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, i s-a comunicat încheierea prin care s-a dispus suspendarea și avea obligația de a manifesta diligență și de a solicita repunerea pe rol a cauzei până la împlinirea termenului de perimare.
Instanța nu poate primi susținerile reclamantului în sensul că ar trebui menținută suspendarea până la soluționarea dosarului nr._/299/2014, pe considerentul că acesta are un obiect identic cu cel al dosarului nr._/299/2014, întrucât prezentul dosar a fost suspendat până la data soluționării acestei cauze din urmă, iar nu până la soluționarea vreunei alte cauze, neavând relevanță identitatea de obiect ( dacă aceasta există). Practic, se cere menținerea unei suspendări care nu a fost dispusă, prin raportare la dosarul nr._/299/2014.
În concluzie, constatând că de la data soluționării dosarului nr._/299/2014, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părților,timp în care nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, instanța, în baza art. 416 și urm C.p.civ, a admis excepția de perimare a cererii de chemare în judecată invocată din oficiu și a constatat perimată cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 9788/7.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat recurs, în termen legal, reclamantul criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că a formulat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat ieșirea din indiviziune asupra locuinței și terenului aferent acesteia cu grănițuirea față de paratul - coproprietar L. A..
A motivat că asupra locuinței avea cote stabilite prin certificate de moștenitor de 1/2, iar din înscrisuri rezultă că această locuință a fost construită pe terenul proprietatea exclusivă a defunctei de la care are transmisă proprietatea, dar limita de hotar dintre terenul aferent locuinței, teren proprietatea sa și terenul proprietatea pârâtului, este discutabilă, motiv pentru care a solicitat și grănițuirea.
Instanța de judecată a dispus măsura disjungerii astfel încât a ajuns să-și susțină cauza în două dosare, respectiv: nr._ și nr._/281/2014.
Mai arată apelantul – reclamant că pârâtul a solicitat suspendarea judecării cererilor întrucât a formulat cerere de anulare a testamentului care a stat la baza transmiterii succesorale a bunurilor, cerere ce se pretindea că face obiectul dosarului nr. 56_ și, deși la termenul de judecată din 17.11.2014 s-a opus cererii de suspendare întrucât nu primise cererea de chemare în judecată și nu avea nici o calitate în pretinsul proces, instanța a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.
În dosarul nr. 56_ aștepta să primească cererea de chemare în judecată, să formuleze apărările și să se judece. Deși a trecut ceva timp știind ca instanțele au o încărcătură mare iar termenele sunt date la interval mare de la promovarea cererii având și posesia bunurilor a așteptat să fie citați în cauză.
La momentul la care a primit citația instanței, Judecătoriei Ploiești a avut certitudinea că va continua judecarea cererii și nu a avut cunoștință că instanța va invoca din oficiu perimarea sancțiune care nu poate fi luată legal împotriva sa pentru următoarele considerente:
•S-a reținut în literatura de specialitate că perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
•Observându-se natura juridică mixtă și obiectivul perimării, aceasta a fost definită ca reprezentând o sancțiune procedurală ce intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură și care consta în stingerea procesului în faza în care se găsește (judecata în primă instanță, în calea de atac ori în cursul executării silite).
•altă definiție reținută este aceea potrivit căreia perimarea constă în stingerea/încetarea procesului în faza procesuală în care se găsește, din cauza rămânerii Iui în nelucrare, din culpa părții, în tot timpul prevăzut de lege.
Potrivit art. 416, alin. (1) NCPC, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
Din coroborarea textelor art. 416, alin. (1) și art. 416, alin. (3) NCPC sunt desprinse condițiile ce trebuiesc cumulativ îndeplinite pentru perimarea cererii, respectiv:
1.investirea instanței cu o cerere ce a condus la o judecata în primă instanță ori într-o cale de atac ori existența unei executări silite încuviințate și pornite;
2.rămânerea pricinii în nelucrare timp de 6 luni;
3.termenul de perimare să nu fi fost întrerupt ori suspendat, pentru vreuna din cauzele indicate la art. 417 și 418 NCPC;
4.abandonarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții.
„Ori de câte ori vina părții lipsește, perimarea nu va opera".
Au fost identificate și împrejurări procesuale în care perimarea nu operează, cum sunt:
-ulterior pronunțării unei hotărâri parțiale, potrivit art. 436 NCPC, când judecata privind restul pretențiilor (cele nerecunoscute) este lăsată în nelucrare. În aceasta situație, perimarea nu va desființa hotărârea parțială ci numai actele de procedură efectuate în privința pretențiilor nerecunoscute. Nu prezintă relevanță momentul la care au fost îndeplinite respectivele acte (înainte ori ulterior recunoașterii);
-în mod similar este soluționată și situația în care, după disjungerea unei judecați, una dintre cereri este soluționată, pe când cea de-a doua rămâne în nelucrare;
- sancțiunea perimării nu va putea funcționa nici după pronunțarea hotărârii ce se impune a fi comunicată în scopul uzitării căii de atac,
- în fine, sancțiunea perimării nu operează când partea nu a fost legal citată și nu-i sunt opozabile lucrările din dosarul care a dus la suspendarea potrivit disp.art.413 alin.l.
Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea nu a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată (art. 416, alin. 3 NCPC).
Soluția dată în dosarul 56_ aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București a fost de anulare a cererii de chemare în judecată deci este vorba de situația prevăzută de legiuitor de ..."sau nu se poate fixa termen de judecată ".
Aceasta situație nu-i este imputabilă.
Invocă recurentul prevederile de la articolul 407 aliniatul 3, conform căreia judecătorii pot reveni motivat asupra unei cereri de suspendare a unui proces dacă se constată că partea care a cerut suspendarea încearcă să tergiverseze cauza.
Consideră că prevederea a fost adăugată la aliniatul 3 al articolului 407 din noul Cod de procedură civilă, după ce s-a constatat că existau cauze în care dacă o parte dorea să tergiverseze soluționarea dosarului deschidea un alt proces, apoi cerea suspendarea celui dintâi susținând că dezlegarea cauzei depinde în tot, sau în parte, de soluționarea celui de-al doilea. Articolul 407 aliniatul 3 din noul Cod de procedură civilă prevede: "Instanțele pot reveni motivat asupra suspendării judecații unui proces dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluționarea acesteia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la dată la care a intervenit suspendarea, fără a dispune o soluție în acea cauză".
Această prevedere nouă creează posibilitatea ca instanța să verifice dacă se află într-o situație de manifestare a abuzului de drept și în ipoteza în care un justițiabil de bună credință nu are posibilitatea să verifice situația creată de partea adversă, când în mod concret datorită distanței mari până la instanța la care a fost introdusă cererea, când nu are posibilitate financiară care să-i permită să meargă la arhiva acelei instanței și când, chiar dacă merge, i se răspunde, pe buna dreptate, că nu-i poate da lămuriri întrucât nu s-a declanșat procesul civil.
Declanșarea propriu-zisă a procesului civil este marcată prin fixarea primului termen de judecată și este condiționată de existența unei cereri de chemare în judecată care îndeplinește toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege.
A primit cererea de chemare în judecată, cu același obiect prin care L. A. solicita anularea testamentului, cerere ce face obiectul dosarului nr._/299/2014 cu prim termen de judecată la data de 16.10.2015, pe rolul Judecătoriei Ploiești, trimis spre competentă soluționare de la Judecătoria sectorului 1 București.
Solicită admiterea recursului, anularea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre continuarea judecații întrucât soluția de constatare perimării cererii este nelegală.
Primindu-se dosarul cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova la data de 12.10.2015 cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La data de 16.12.2015 pârâtul L. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit disp. art. 416 alin. 1 C. pr. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni, perimarea putând fi constatată și din oficiu.
În cauza de față, termenul de perimare este de 6 luni ori de la data la care a avut loc suspendarea până la repunerea pe rol au trecut mai mult de 6 luni fără ca reclamantul să mai întreprindă vreun demers în cadrul dosarului.
Instanța de fond a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr._/299/2014, dosar ce are ca obiect anulare act, anulare testament, prin încheierea de ședință din data de 17.11.2014.
Cererea de anulare testament a fost anulată conform disp. art. 200 alin. 3 C. pr. civ., prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 12 decembrie 2014.
Cum reclamantul nu a formulat cerere de repunere pe rol a dosarului de față având în vedere că acțiunea având ca obiect anulare testament ce a format obiectul dosarului nr._/299/2014, a fost anulată, deși au trecut mai mult de 6 luni, în mod corect instanța de fond a dispus perimarea cererii.
Invocarea dosarului nr._/299/2014 ca și temei al suspendării nu poate fi avută în vedere întrucât, instanța de fond a dispus suspendarea în raport de dosarul nr._/299/2014 și nu în raport de dosarul nr._/299/2014.
Cerințele prevăzute de lege pentru e interveni constatarea perimării, sunt prevăzute de disp. art. 416 alin. 1 C. pr. civ., respectiv instanța să fie investită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac, pricina să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile părții.
Termenul de perimare, fiind un termen procedural pe luni, se calculează potrivit regulilor de drept comun, respectiv art. 181 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ. și care începe să curgă de la data ultimului act de procedură în scopul judecării pricinii.
Având în vedere că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, 17.11.2014, până la 22.06.2015 când s-a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea verificării îndeplinirii condițiilor perimării și s-a acordat termen la data de 07.09.2015, fiind pronunțată hotărârea recurată, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a dispus perimarea cererii în temeiul disp. art. 416 ți urm. C. pr. civ.
Așa fiind, tribunalul va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat în baza disp. art. 496 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant P. M. A. domiciliat în Urlați, .. 35A, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 7988/07.09.2015 în contradictoriu cu intimatul – pârât LĂPUSNEANU A. cu domiciliul în București, ., ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2015.
P., JUDECĂTORI
M. R. A. G. H. N. C.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./Tehnored.N..C.
2 ex./14.01.2016
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. F. R. N.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3375/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 542/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
