Pensie întreţinere. Decizia nr. 1771/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1771/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 1771/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1771
Ședința publică din data de 16.04.2015
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – M. N.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât B. A. CNP_ domiciliat în Ploiești, .. 12A, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 7357/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – reclamantă B. E. prin reprezentant legal P. E. CNP_ cu domiciliul în ., județul Prahova si autoritatea tutelară C. L. DUMBRĂVESTI cu sediul în ..
Cererea scutită de taxă judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul respinge cererea de suspendare a judecării apelului ca neîntemeiată întrucât prezenta cauză se judecă de urgentă si cu precădere, iar existenta în curs de soluționare a unei acțiuni de tăgadă paternitate nu face parte din această categorie, împrejurare care să determine luarea măsurii suspendării judecății cererii de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 11.07.2013 sub nr._, reclamanta B. E. – prin reprezentant legal P. E., a chemat în judecată pe pârâtul B. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata în favoarea sa a unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile realizate, cu începere de la data de 03.06.2010, data recunoașterii sale de către pârât.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că s-a născut la data de 29.11.2001 din relația mamei sale P. E. cu pârâtul, cei doi conviețuind în perioada 1998-2001, fiind recunoscută de pârât abia la data de 03.06.2013, conform certificatului de naștere . nr._/03.06.2013. În plus, reclamanta a învederat că, după nașterea sa, pârâtul nu a contribuit în niciun fel la creșterea și educarea sa, nu a vizitat-o niciodată și a recunoscut-o abia în anul 2013, în toată această perioadă fiind în îngrijirea exclusivă a mamei.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata pensei de întreținere începând cu data de 03.06.2010, data recunoașterii sale de către pârât, motivat de atitudinea culpabilă a pârâtului în recunoașterea sa cu întârziere și astfel a imposibilității de a solicita pensie de întreținere, în condițiile în care, deși știa de existența ei încă de la naștere în anul 2001, pârâtul nu și-a îndeplinit de bunăvoie obligația de întreținere, mai ales că nu i-a tăgăduit niciodată paternitatea.
Reclamanta a precizat că este elevă în clasa a V-a la Școala Generală din P. . necesitățile legate de activitatea școlară precum și cele de creștere și educare sunt tot mai mari, iar mama în îngrijirea căreia se află nu dispune de posibilități financiare pentru a le acoperi, în timp ce tatăl pârât realizează venituri atât din pensie cât și ca salariat, fiind încadrat cu contract de muncă la o firmă de taximetrie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 499, art.532 alin.2, art.2500, art.2517 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului și a depus la dosarul cauzei copii certificate conform cu originalul de pe următoarele înscrisuri: certificatul de naștere minoră . nr._, eliberat de C. L. al Municipiului Ploiești la data de 03.06.2013; certificatul de naștere reprezentant legal . nr._, eliberat de Primăria Municipiului Ploiești la data de 27.11.1997; carte de identitate reprezentant legal; împuternicire avocațială în original (fl. 6-9 dosar).
S-a citat autoritatea tutelară – C. L. Dumbrăvești – județul Prahova.
Pârâtul, legal înștiințat, nu a depus întâmpinare.
La solicitarea instanței, la data de 10.12.2013, cu adresa nr._/03.12.2013 AFP Ploiești a comunicat la dosarul cauzei că pârâtul figurează cu venituri obținute din salarii la S.C Riel – Trans SRL pe anul 2011, iar la data de 07.01.2014, cu adresa nr. 4471/20.12.2013 ITM Prahova a comunicat că în baza de date centrală a Inspecției Muncii pârâtul figurează cu contract individual de muncă în execuție la S.C CHEDRA TAX SRL.
La data de 20.12.2013 pârâtul a depus la dosarul cauzei certificat de grefă din care rezultă că pe rolul instanței se află în curs de soluționare dosarul nr._/281/2013, cu termen la data de 20.12.2013, având ca obiect „tăgadă paternitate” și părți: reclamant B. A.; pârâtă P. E. (fl.43 dosar).
La data de 04.04.2014, cu adresa nr._/28.03.2013 AFP Ploiești a comunicat la dosarul cauzei că pârâtul figurează cu venituri obținute de la S.C CHEDRA TAX SRL, astfel cum rezultă din Declarația 112 depusă de angajator.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 7357/21.05.2014 prin care a admis în parte cererea formulată de reclamanta B. E. – prin reprezentant legal P. E., în contradictoriu cu pârâtul B. A. și a obligat pârâtul la plata lunară în favoarea minorei B. E., născută la data de 29.11.2001, a unei pensii de întreținere în procent de 25% din venitul lunar net realizat cu începere de la data introducerii acțiunii (11.07.2013) și până la majoratul copilului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 29.11.2001, s-a născut din afara căsătoriei minora reclamantă B. E. în localitatea Ploiești, act de naștere nr. 5107/18.12.2001, având ca părinți: tată – B. A. și mamă – P. E., conform certificatului de naștere . nr._, eliberat de C. L. al Municipiului Ploiești la data de 03.06.2013 (fl.6) și se află în îngrijirea exclusivă a mamei.
Instanța a avut în vedere că a fost investită cu cererea privind obligarea pârâtului la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile realizate, cu începere de la data de 03.06.2010, data recunoașterii sale de către pârât și până la majoratul minorei.
Instanța a constatat că între părți nu a intervenit o înțelegere referitor la cuantumul și exercitarea obligației de plată a pensiei de întreținere, motiv pentru care aceasta a fost stabilită de către instanță, în considerarea interesului superior al copilului.
Astfel, instanța a avut în vedere că obligația de întreținere reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, în cazul obligației de întreținere a părinților față de copiii lor minori, constând în asigurarea mijloacelor necesare creșterii, educării și pregătirii profesionale, în temeiul solidarității familiale, precum și a raporturilor de rudenie, ce implică sprijin moral și material din partea membrilor.
Existența, cuantumul, precum și modalitățile de executare ale acesteia se stabilesc în raport de situația concretă în care se găsesc părțile, respectiv, în funcție de starea de nevoie a celui de pretinde întreținerea și posibilitățile materiale ale celui obligat să asigure întreținerea.
În conformitate cu dispozițiile art. 525 alin. 1 Cod Civil, starea de nevoie a minorului care nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, este prezumată de legiuitor, iar potrivit art. 527 Cod Civil, cel care are datoria de a presta întreținere, potrivit ierarhiei imperativ stabilite de lege, poate fi obligat numai dacă dispune de mijloacele necesare pentru a o plăti sau posibilitatea de a dobândi astfel de mijloace, ținând seama de veniturile, bunurile sale, posibilitățile de realizare ale acestora, precum și celelalte obligații existente în sarcina sa.
Examinând situația de fapt din prezenta cauză, în raport de criteriile stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate, instanța a reținut că reclamanta minoră B. E., în vârstă de 12 ani și 6 luni nu are posibilitatea asigurării mijloacelor proprii de întreținere prin prestarea unei activități producătoare de venituri, în lipsa capacității de muncă.
Totodată, instanța a avut în vedere necesitățile specifice vârstei copilului și etapei de instruire în care se află, respectiv nivelul cheltuielilor obișnuite, curente pentru hrană, îmbrăcăminte, achiziționarea rechizitelor, etc. În acest sens, instanța a reținut că starea de nevoie a minorului este prezumată de legiuitor, chiar dacă acesta ar deține bunuri, în conformitate cu dispozițiile art. 525 alin. 1 Cod Civil.
În ceea ce privește mijloacele pârâtului (debitorul obligației de întreținere), instanța a constatat că, în prezent, acesta are calitate de pensionar dar și de angajat, obținând venituri periodice sigure din pensie și ca angajat al S.C CHEDRA TAX SRL (f16; fl.65-67). De asemenea, din probele existente la dosarul cauzei, instanța a reținut că pârâtul nu are în întreținere un alt copil minor.
Instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.532 alin.2 cod civil potrivit cărora pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, întrucât nu s-a făcut dovada că introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului. În ceea ce privește susținerea reclamantei, în sensul că ”datorită atitudinii culpabile a pârâtului care a recunoscut cu întârziere minora, am fost în imposibilitate de a mă adresa instanței de judecată”, instanța a apreciat că nu poate fi primită, întrucât recunoașterea minorei mai târziu de către pârât nu exprimă o atitudine culpabilă a acestuia. Recunoașterea de paternitate este un act juridic unilateral ce exprimă o voință liberă, neviciată și fără constrângere fizică sau morală și nu presupune a se realiza obligatoriu de îndată sau într-un anume interval de timp. Pentru rezolvarea situație copilului privind filiația față de tată și implicit a pensiei de întreținere, reprezentantul legal al minorei avea la îndemână calea judiciară.
Instanța, ținând seama de prevederile art. 529 alin 2 Cod civil potrivit cărora, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, precum și de prevederile art. 532 alin. 1 Cod civil, a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea minorei B. E., născută la data de 29.11.2001, a unei pensii de întreținere în procent de 25% din venitul lunar net realizat cu începere de la data introducerii acțiunii (11.07.2013) și până la majoratul copilului, luând act de poziția reclamantei care a înțeles să nu solicite cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâtul B. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că reclamanta B. E. nu este fiica sa, fiind născută în urma relațiilor de concubinaj întreținute de mama acesteia.
În plus, apelantul a menționat că a formulat cerere de stabilire paternitate pe rolul instanței, dar este obligat ca până la soluționarea acesteia să achite pensie de întreținere pentru un copil care nu este al său.
Apelantul a mai arătat că este pensionar, suferă de grave afecțiuni medicale și a solicitat suspendarea dosarului până la soluționarea cererii de stabilire paternitate
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 05.02.2015.
Intimata-reclamantă, legal citată, nu s-a prezentat și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte cererea formulată de reclamanta B. E. – prin reprezentant legal P. E., în contradictoriu cu pârâtul B. A. și a obligat pârâtul la plata lunară în favoarea minorei B. E., născută la data de 29.11.2001, a unei pensii de întreținere în procent de 25% din venitul lunar net realizat cu începere de la data introducerii acțiunii (11.07.2013) și până la majoratul copilului, făcând astfel o corectă aplicare în speță a disp art. 525, 527 C.civ.
Astfel, tribunalul reține din probele administrate că minora reclamantă B. E. s-a născut la data de 29.11.2001, în localitatea Ploiești, având ca părinți: tată – B. A. și mamă – P. E., conform certificatului de naștere . nr._, eliberat de C. L. al Municipiului Ploiești la data de 03.06.2013, afându-se în îngrijirea exclusivă a mamei. Aceasta a solicitat obligarea pârâtului la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile realizate, cu începere de la data de 03.06.2010, data recunoașterii sale de către pârât și până la majoratul minorei.
Tribunalul reține că instanța de fond a constatat în mod temeinic că reclamanta minoră B. E., în vârstă de 12 ani și 6 luni nu are posibilitatea asigurării mijloacelor proprii de întreținere prin prestarea unei activități producătoare de venituri, în lipsa capacității de muncă.
Totodată, instanța a avut în vedere necesitățile specifice vârstei copilului și etapei de instruire în care se află, respectiv nivelul cheltuielilor obișnuite, curente pentru hrană, îmbrăcăminte, achiziționarea rechizitelor, etc. În acest sens, instanța a reținut că starea de nevoie a minorului este prezumată de legiuitor, chiar dacă acesta ar deține bunuri, în conformitate cu dispozițiile art. 525 alin. 1 Cod Civil.
În ceea ce privește mijloacele pârâtului (debitorul obligației de întreținere), instanța a constatat că, în prezent, acesta are calitate de pensionar dar și de angajat, obținând venituri periodice sigure din pensie și ca angajat al S.C CHEDRA TAX SRL (f16; fl.65-67). De asemenea, din probele existente la dosarul cauzei, instanța a reținut că pârâtul nu are în întreținere un alt copil minor.
În raport de această situație de fapt, tribunalul constată că modalitatea de admitere în parte a cererii reclamantei, anume de obligarea pârâtului la plata în favoarea minorei B. E., născută la data de 29.11.2001, a unei pensii de întreținere în procent de 25% din venitul lunar net realizat cu începere de la data introducerii acțiunii (11.07.2013) și până la majoratul copilului, este temeinică și legală, potrivit disp. art. 525, 527, 529 C.civ.,art.532 alin. I și 2 Cod civil.
Susținerea apelantului că reclamanta B. E. nu este fiica sa, fiind născută în urma relațiilor de concubinaj întreținute de mama acesteia și că a formulat cerere de stabilire paternitate pe rolul instanței, nu este suficientă pentru a paraliza pretențiile reclamantei, atâta timp cât apelantul nu poate prezenta o hotărâre definitivă care să ateste aceste împrejurări.
Apelantul a mai arătat că este pensionar, suferă de grave afecțiuni medicale și a solicitat suspendarea dosarului până la soluționarea cererii de stabilire paternitate.
Referitor la cererea de suspendarea dosarului până la soluționarea cererii de stabilire paternitate, tribunalul reține că s-a pronunțat motivat cu privire la aceasta, în ședința publică de la data de16.04.2015 în sensul respingerii cererii de suspendare.
Apelantul, atât la fond cât și în apel a arătat că este pensionar, suferă de grave afecțiuni medicale și a depus la filele 16 și 17 dosar fond cupon pensie pe luna 10.2013 în valoare de 518 lei. Tribunalul reține că soluția instanței de fond care l-a obligat la plata în favoarea minorei B. E., a unei pensii de întreținere în procent de 25% din venitul lunar net realizat cu începere de la data introducerii acțiunii (11.07.2013) și până la majoratul copilului, este temeinică și legală, pentru că a avut în vedere și împrejurarea dovedită de reclamantă că apelantul pârât mai realizează și alte venituri decât acestea din pensie, fiind încadrat cu contract de muncă la o societate de taximetrie, conform adreselor de la filele 37 și 47 dosar fond.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, constatând ca neîntemeiate motivele de apel susținute de către apelantul – pârât, potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N. C.p.c., va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul – pârât B. A. împotriva sentinței civile nr. 7357/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul – pârât B. A. CNP_ domiciliat în Ploiești, .. 12A, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 7357/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – reclamantă B. E. prin reprezentant legal P. E. CNP_ cu domiciliul în com. Dumbrăvești, ., județul Prahova si autoritatea tutelară C. L. DUMBRĂVESTI cu sediul în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2015.
Președinte, Judecător,
M. C. M. N.
Grefier,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. M.N./tehnored. S.L.F.
5 ex./14.05.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. P. A. M.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6/2015.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 1721/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
