Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 2894/2015. Tribunalul PRAHOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 2894/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 2894/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 2894

Ședința publică din data de 13.10.2015

Președinte: N. C.

Judecător: C. A. M.

Grefier: A. Ș. P.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de reclamanta C. D., cu domiciliul ales în Ploiești, ., ., ., județul Prahova și, respectiv, de pârâtul C. M.-A., cu domiciliul în Ploiești, ..40, județul Prahova, împotriva Încheierii de admitere în principiu din data de 5.11.2011 și a Sentinței civile nr. 8064/29.04.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, cauză venită spre rejudecare în baza Deciziei nr.111/03.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 13.10.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta C. D. a chemat în judecată pe pârâtul C. M. A., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cota de 50% fiecare, precum și împărțirea bunurilor realizate în perioada concubinajului; cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca bunurile supuse partajării sunt următoarele:

- imobil situat în municipiul Ploiești, ., ., constând în apartament compus din 3 camere de locuit și dependințe în suprafață utila de 58,99 mp, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5827 din 29.07.2005 de BNP Equitas imobil situat în municipiul Ploiești, ..7 (cu acces direct din .. C4, parter, județul Prahova, constând în spațiu comercial compus dintr-o cameră și dependințe în suprafață de 18,86 mp și celelalte anexe conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2472 din 20.06.2006 de către BNP D. N.;

- teren situat în Boldești Scăieni, Județul Prahova constând în teren

situat în intravilanul orașului Boldești Scăieni, Tarlaua 33 .,

județul Prahova, în suprafață de 3489 mp și teren situat în extravilanul orașului Boldești Scăieni, Tarlaua 33, . Prahova, în suprafața de 4011 mp, cele 2 terenuri formând un trup comun. Aceste terenuri fac obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4991 din 21.12.2006 de BNP D. N.;

- autoturism Dacia Solenza cu număr de înmatriculare_ rulotă utilată cu baie, bucătărie, dormitor.

A mai susținut reclamanta că din masa bunurilor de partajat fac parte și sumele care au fost depuse cu titlu de aport asociat de către soțul său la firmele la care este asociat (S.C. SEBCAN GROUP S.R.L, și S.C. AMICAN IFN S.R.L.). De asemenea din masa bunurilor fac parte și îmbunătățirile efectuate în timpul căsătoriei la imobilele achiziționate de soț

înainte de perioada căsătoriei sau concubinajului și anume: la imobilul casă de locuit din .. 40 Ploiești (domiciliul soților):la acoperiș - schimbat grinzi din lemn putrede și înlocuit acoperitoare cu tablă galvanizată; schimbat 2 geamuri cu geam termopan și tâmplărie termopan de culoare maro; demontat și montat 2 sobe de teracotă, una în sufragerie și una în dormitor; separație apă - achiziționat și montat apometru; schimbat și mutat contoar gaze; aparatură electrocasnică și mobilier: 2 televizoare color (1 LCD și 1 cu tub); calculator complet; mobila dormitor; corpuri de colț-hol parter; 1 aragaz Metalica; combina frigorifică BEKO; Perdele; Lustre; Covor și traverse; 2cuiere; 1 canapea și 2 fotolii din piele - pentru sufragerie.

Reclamanta a mai arătat că soții au dobândit în perioada de concubinaj următoarele bunuri: imobil - teren și casă situat în Boldești Scăieni, ., județul Prahova, imobil constând din teren în suprafață de 1085 mp și locuința bătrânească de pe acest teren compusă din 2 camere, bucătărie, cămară, pridvor din lemn și garaj, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1803/ 22.10.1998. Acestui imobil achiziționat în perioada de concubinaj i s-au adus următoarele extinderi și îmbunătățiri (în timpul căsătoriei și în perioada de concubinaj):construcție casă din BCA compusă din parter (sufragerie, hol, baie, bucătărie); mansardă (2 dormitoare, 1 hol cu scară interioară, 1 baie) acoperită cu tablă; galvanizată; construit gard beton (bolțari) în spatele proprietății - în timpul căsătoriei; construit gard beton în fața proprietății - în timpul căsătoriei - construit magazie din bolțari în spatele casei, compusă din parter și mansardă – în timpul căsătoriei; având apă curentă, electricitate, acoperită cu tablă galvanizată; construit garduri (stânga și dreapta proprietății) alcătuită din stâlpi beton și metal și plasă metalică - în timpul căsătoriei; două garduri interioare; anexe gospodărești pentru animale; terasă acoperită cu tablă, împrejmuită cu zid din BCA, stâlpi din țevi și beton, acoperită cu tablă galvanizată - în timpul căsătoriei; renovat casă bătrânească, curățat pereți până la cărămidă, tencuit și dat cu lavabil, interior și exterior, curățat și vopsit pridvor de lemn și tâmplărie - interior și exterior, turnat 2 șape de beton în interior, refăcut sobă, montat 1 sobă nouă, mobilat și utilat casa, schimbat o parte din acoperiș și extins cu 1 terasă, acoperit casa cu tablă galvanizată.

Totodată, a mai arătat că relația dintre părți a constat în relația de concubinaj în perioada 1996-2001, perioadă în care împreună au achiziționat, recondiționat și realizat bunurile mai sus descrise, iar începând cu data de 7.09.2001, între părți a intervenit căsătoria potrivit Certificatului de căsătorie . nr._ înregistrat la Primăria Ploiești în timpul căsătoriei, împreună cu pârâtul a realizat bunurile mobile și imobile descrise mai sus.

A susținut că, începând cu anul 2010, relațiile dintre părți s-au deteriorat, intervenind o . discuții și certuri care au dus la despărțirea în fapt și ulterior la introducerea acțiunii de divorț prin care s-a desfăcut căsătoria.

După despărțire, toate bunurile au rămas în posesia pârâtului fiind folosite de către acesta în mod personal, reclamanta neprimind nimic din toate aceste bunuri, fapt ce a determinat-o să formulez prezenta acțiune de partaj.

La data de 13.04.2011, reclamanta a formulat cerere de completare a acțiunii prin care a solicitat introducerea în masa de partaj a următoarelor bunuri, reprezentând îmbunătățiri făcute imobilului situat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova: 1 soba teracotă - culoare închisă, 2 geamuri termopan - culoare maro, utilități baie și construcție cameră baie, 1 boiler, o cadă, un veceu, o chiuvetă, montare gresie plus faianță, o oglindă, refacere instalații gaze plus electricitate, mobilier bucătărie compus din o mască chiuvetă, două corpuri mobile suspendate, un dulap cu două uși, racordare la sistemul de canalizare, un șifonier cu 3 uși.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a arătat următoarele că înainte de căsătorie nu a avut o relație de concubinaj cu reclamanta, ci doar una de prietenie, părțile neavând o locuința și un menaj comun. A mai arătat ca la dobândirea spațiului comercial din Piața Victoriei nr. 7 Ploiești are o contribuție de 100%, autoturismul Dacia Solenza a fost înstrăinat în timpul căsătoriei, rulota nu a existat în proprietatea părților, aportul la capitalul social al . nu exista; susținerea privind pretinsele îmbunătățiri la imobilul din . neîntemeiată; bunurile mobile nu au fost dobândite de către părți, ci de societățile la care pârâtul este asociat.

De asemenea, pârâtul a mai arătat ca imobilul din Boldești-Scăieni . este proprietatea sa, fiind dobândit cu contribuția sa exclusivă, aceeași fiind și situația îmbunătățirilor realizate ca urmare a renovării și extinderii făcute la acest imobil. Pârâtul a susținut că și imobilul din Ploiești, . sunt realizate pe cheltuiala sa exclusiva înainte de căsătorie.

Pe cale de cerere reconvenționala, pârâtul a solicitat includerea în masa de partaj a următoarelor: suma de 40.000 de euro împrumut contractat în perioada iunie 2007 –mai 2008, restituit integral de pârât după despărțirea în fapt; suma de 50.000 de euro împrumut contractat la 13.02.2009, scadent la 13.08.2009, dar neachitat; mobilier și alte bunuri comune luate de reclamante din domiciliul comun la data despărțirii în fapt în 2009 și transportate la domiciliul mamei sale din . arătat că tot bun comun este și suma de 150.000 lei luata din casă de reclamanta dar pe care nu o solicita la partaj deoarece a formulat plângere penală în legătură cu aceasta. În ce privește aportul la dobândirea bunurilor solicita 80% și 20% pentru reclamanta, cota de contribuție la pasivul comunității fiind de 50% pentru fiecare.

La data de 06.07.2011 pârâtul a formulat cerere completatoare la cererea reconvențională prin care a solicitat aducerea la partaj a cantității de 400 gr. A., sub formă de bijuterii luate din domiciliul comun de reclamantă la despărțirea în fapt, precum și a sumelor de bani aflate în aprilie 2011 în conturile:_ RON 01 și_3RON 02, deschise la Bank Post Ploiești, precum și RO45RZBR_598RON deschis la Raiffeisen Bank Ploiești.

La data de 21.09.2011 pârâtul a formulat precizări și completări la cererea reconvențională prin care arată că obiectele de aur constând în 31 monede Franz- Jospef, ceasuri inele și cercei sunt în cantitate de 800 grame, luate de reclamantă la părăsirea domiciliului comun; a mai solicitat ca reclamanta să aducă la partaj și sumele de bani aflate în contul curent SPVRO700TPV_RO01 și cont depozit la OTP Bank Ploiești, în aprilie 2010.

În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 8064/29.04.2013, prin care a admis în parte acțiunea precizata formulată de reclamantă și a respins cererea reconvenționala precizata și completata.

Astfel, a dispus partajarea bunurilor comune conform variantei 2 din raportul de expertiza tehnica specialitatea construcții civile, întocmit de expert A. C. T..

În temeiul art. 18 din OG 51/2008, a obligat pârâtul la plata către stat a sumei de 7000 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru, pentru care s-a acordat reclamantei ajutor public judiciar prin încheierea din 07.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a compensat în parte cheltuielile de judecată reprezentând onorarii pentru experți specialitatea construcții, topografie și evaluări bunuri și a respins în rest cererea pârâtului, de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 07.09.2001, căsătorie ce a fost desfăcuta prin sent.civ. nr. 2638/15.03.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești.

Așa cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2472/ 20.06.2006 de BNP N. D. din Ploiești, pârâtul, în timpul căsătoriei cu reclamanta a dobândit de la . imobilul situat în Ploiești, Piața Victoriei nr. 7, constând din spațiu comercial compus din cameră de locuit și dependințe în suprafață construita de 18,86 m.p., precum și cota indiviză de 1, 62% din părțile și dependințele comune ale imobilului și terenul aferent în suprafață de 3,77 m.p., indiviz din suprafață totală de 232 mp.

Din contractul de ipotecă nr. 8274/29.03.2006 autentificat sub nr. 1091/29.03.2006 de BNP N. A. din Ploiești aflat la fila 26 din dosar, rezultă că reclamanta și pârâtul, în timpul căsătoriei, au dobândit cu ipoteca de rangul I în favoarea CEC apartamentul situat în Ploiești, ., ., .> Apartamentul indicat mai sus a fost cumpărat de cei doi soți de la numita C. S. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5287/29.07.2005 de BN Equitas din Ploiești (filele 27 - 30).

Instanța de fond a reținut în stabilirea masei de partaj și faptul că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4991/ 21.12.2006 de BNP D. N. rezultă că reclamanta și pârâtul în timpul căsătoriei au dobândit următoarele terenuri: teren în intravilanul orașului Boldești Scăieni, tarlaua 33, . în suprafața de 3.489 mp. cu nr. cadastral provizoriu 1421 și teren situat în extravilan oraș Boldești Scăieni, în tarlaua 33 . în suprafața de 4.011 mp. cu nr. cadastral provizoriu 1422.

Instanța de fond a reținut toate aceste bunuri imobile ca fiind bunuri comune, dobândite în cote egale de către cei doi soți, având în vedere momentul achiziționării acestora, dar și împrejurarea ca pârâtul nu a produs probe certe care să conducă instanța la o alta concluzie privitoare la natura juridica a bunurilor sau la cota de proprietate ce revine fiecăruia.

În ceea ce privește celelalte bunuri imobile, solicitate de către părți la partaj, prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.09.1994 de N.S. Prahova, pârâtul C. M. A. a dobândit de la G. R. A. D., cota indiviză de 1/3 din terenul de 418 mp. din E. Doamna nr. 40 Ploiești și locuința situată pe teren compusă din 2 camere și hol, contract încheiat înainte de căsătoria cu reclamanta.

De asemenea, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/ 18.08.1995 de N.S. Prahova, rezultă că pârâtul C. M. A. a dobândit de la numitul P. D. imobilul din . Ploiești, compus din teren de 136,68 mp. și construcțiile aflate pe acesta constând din locuința și anexa gospodăreasca, data achiziționării fiind anterior căsătoriei.

Tot înainte de căsătorie a fost dobândit de către pârât, de la mama sa M. N., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1803/22.10.1998 de BNP B. I. din Ploiești, imobilul situat în Boldesti Scăieni ., constând din teren de 1.085 mp. și locuința aflata pe teren, construcție din cărămida și paianta învelită cu tablă, în suprafața construită de 65,06 mp. și compusă din 2 camere, bucătărie, cămara, hol, pridvor din lemn și garaj.

În ceea ce privește aceste bunuri, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta nu a făcut dovada vreunei contribuții la achiziționarea lor și nici probe certe, de natura să răstoarne mențiunile din contractele autentificate.

Referitor la îmbunătățirile la aceste imobile, judecătoria a avut în vedere declarațiile martorilor T. M. și M. E..

Instanța de fond a înlăturat depoziția martorului H. G. care a arătat ca a vizitat prima oara imobilul din Boldești Scăieni în 2009, cu mult după terminarea lucrărilor, depoziția sa nefiind așadar relevantă sub acest aspect.

Atât martora M., cât și martorul H. au arătat că la despărțire, cei doi aveau o mașina Dacia care a rămas în posesia pârâtului.

În ceea ce privește solicitarea pârâtului de a obliga reclamanta la restituirea unui număr de monede de aur și a unor bijuterii despre care susține că aceasta le-ar fi luat din domiciliul comun, instanța de fond a avut în vedere depoziția martorului propus chiar de către pârât și anume H. G., care a arătat că a fost prezent în domiciliul soților la momentul plecării reclamantei și a știut chiar de la pârât ca aceasta a luat doar haine și încălțăminte.

De asemenea, pârâtul nu a produs probe certe cu privire la existența acestor bunuri din aur și nici nu a făcut dovada dobândirii lor în condiții legale. Mai mult, martorii au arătat ca pârâtul se afla în domiciliu atunci când reclamanta a plecat (martora M. E. –fila 274), fiind deci în măsură să cunoască bunurile pe care le lua aceasta.

În ceea ce privește îmbunătățirile realizate de soți la imobilul din Boldești Scăieni, instanța de fond a avut în vedere și concluziile raportului de expertiză tehnică specialitatea construcții.

În ceea ce privește pretinsele sume de bani aflate în conturile indicate de către pârât, instanța de fond a reținut că nu s-au făcut dovezi că acestea există, cu excepția unui singur cont prin care se încasa indemnizația de creștere a copilului, suma de bani care în mod evident nu poate face obiectul partajului.

Față de aceste motive, prin încheierea interlocutorie din data de 05.11.2012, prima instanța a admis în principiu în parte acțiunea precizată și a respins în totalitate cererea reconvenționala precizată și completată.

De asemenea, a constatat ca părțile au fost căsătorite începând cu data de 07.09.2001, căsătorie ce a fost desfăcută prin sent. civ. nr. 2638/ 15.03.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

În raport de probele administrate, instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de 50 % fiecare următoarele bunuri: imobil situat în municipiul Ploiești, ., ., ., constând în apartament compus din 3 camere de locuit și dependințe în suprafață utila de 58,99 mp, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5827 din 29.07.2005 de BNP Equitas; imobil situat în municipiul Ploiești, ..7 (cu acces direct din . Prahova, constând în spațiu comercial compus dintr-o cameră și dependințe în suprafață de 18,86 mp și celelalte anexe conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2472 din 20.06.2006 de către BNP D. N.; imobil situat în Boldești Scăieni, Județul Prahova constând în teren situat în intravilanul orașului Boldești Scăieni, Tarlaua 33 ., județul Prahova, în suprafață de 3489 mp și teren situat în extravilanul orașului Boldești Scăieni, Tarlaua 33, . Prahova, în suprafața de 4011 mp, cele 2 terenuri formând un trup comun, dobândite conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4991 din 21.12.2006 de BNP D. N.; construcții noi și îmbunătățiri efectuate la imobilul din Boldești Scăieni, ., județul Prahova, identificate conform expertizei tehnice judiciare preparatorii întocmite de expert M. I.; autoturism Dacia Solenza cu număr de înmatriculare_ ; îmbunătățiri la imobilul casă de locuit din .. 40 Ploiești și anume: schimbat grinzi din lemn la acoperiș și înlocuit acoperitoare cu tablă galvanizată, montat 2 ferestre cu geam și tâmplărie termopan de culoare maro, refăcut 2 sobe de teracotă, una în sufragerie și una în dormitor, achiziționat și montat apometru, înlocuit contoar gaze; îmbunătățiri făcute imobilului situat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova și anume:1 sobă teracotă, 2 geamuri termopan - culoare maro, construcție cameră baie, 1 boiler, o cadă, un veceu, o chiuvetă, montare gresie și faianță, o oglindă, refacere instalații gaze și electricitate, racordare la sistemul de canalizare, achiziționat și montat mobilier bucătărie compus din o mască chiuvetă, două corpuri mobile suspendate, un dulap cu două uși, un șifonier cu 3 uși.

Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 6731 C.proc.civ., instanța de fond a dispus ieșirea părților din indiviziune în privința bunurilor menționate, conform expertizelor efectuate.

La atribuirea bunurilor ce fac obiectul cauzei, instanța de fond a avut în vedere, în principal, împrejurarea ca numai reclamanta a exprimat o opțiune clara de atribuire a bunurilor, dar și împrejurarea ca numai în varianta a II-a se face o împărțire în natura a bunurilor cu plata unei sulte mai mici decât în celelalte două variante.

În raport de aceste considerente, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune a părților, conform încheierii din data de 05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești și variantei 2 de lotizare din raportul de expertizî tehnicî judiciară specialitatea construcții civile, întocmit de expert A. C. T..

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel, în termen legal, reclamanta C. D. și pârâtul C. M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel, reclamanta C. D. a arătat că instanța de fond a dispus partajarea bunurilor conform variantei 2 de lotizare și i-a atribuit în proprietate terenul extravilan situat în Boldești Scăieni. Insa acest teren este practic inutilizabil fără terenul intravilan cu ieșire la stradă și cu care este lipit, fiind în spatele acestuia și astfel nu va avea acces la terenul său, singura posibilitate de acces la acest teren fiind pe terenul ce a fost atribuit reclamantului.

De asemenea, a arătat reclamanta, instanța de fond, prin varianta a II-a, i-a atribuit și apartamentul situat în Ploiești, . a se avea în vedere ca acest apartament este ipotecat în favoarea unei persoane care este în relații de prietenie cu reclamantul și care la acest moment are restanțe la creditul contractat.

Față de cele expuse, reclamanta a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul de a se dispune împărțirea bunurilor potrivit unei variante de lotizare propusă de aceasta prin motivele de apel.

În privința cheltuielilor de judecată, a arătat reclamanta, instanța de fond a dispus compensarea acestora în mod eronat, întrucât toate onorariile de expertiză în cuantum total de 5.600 lei au fost suportate doar de către reclamantă și având în vedere faptul că sentința de partaj profită ambelor părți pârâtul ar fi trebuit să fie obligat la plata sumei de 2800 lei, reprezentând jumătate din onorariile de expertiză.

În motivarea cererii de apel, pârâtul C. M. A. își prezintă criticile sale cu privire la încheierea de admitere în principiu din data de 05.11.2011, precum și sentința civila nr.8064/29.04.2013 pronunțate de Judecătoria Ploiești, pe care le apreciază ca fiind nelegale și netemeinice.

Astfel, referitor la încheierea de admitere în principiu din data de 05.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pârâtul a arătat că instanța de fond a făcut o caracterizare greșită a drepturilor cuvenite părților privitor la cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, apreciindu-se eronat ca aceasta ar fi de 50% pentru fiecare dintre părți, respingându-se capătul de cerere reconvențională precizată formulată de C. M. A. care a solicitat reținerea unei contribuții diferențiate în favoarea sa, respectiv 80% și 20% pentru fosta sa soție, susținându-se ca față de momentul achiziționării bunurilor, pârâtul nu a produs probe certe care sa conducă la o alta concluzie privitoare la natura juridica a bunurilor sau la cota de proprietate ce revine fiecăruia.

A mai arătat pârâtul că instanța de fond a ignorat faptul ca pentru a justifica stabilirea unei contribuții majoritare a pârâtului la dobândirea bunurilor comune, acesta a dovedit că a valorificat în timpul căsătoriei un imobil bun propriu, suma obținută subrogându-se în achiziționarea bunurilor comune, a lucrat în sistem privat, deținând două societăți comerciale, a realizat venituri din închirierea unor bunuri proprii și, în plus, a avut venituri salariale superioare reclamantei-pârâte, astfel încât instanța de fond trebuia să aprecieze că probatoriul administrat în cauză înlătură prezumția contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune și la susținerea sarcinilor căsătoriei, în favoarea pârâtului-reclamant.

Temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci și participarea fiecăruia dintre soți prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea și conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți funcție de contribuția, la dobândirea și conservarea bunurilor comune, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la soluții inechitabile. Astfel, cotele - pârti ale soților pot fi inegale dacă aportul acestora la dobândire și conservare este diferit, prezumția unor cote egale aplicându-se doar în lipsa unor elemente care să permită determinarea contribuției fiecărui soț.

Ori în cauză există elemente care să determine stabilirea unei cote mai mari de contribuție în beneficiul pârâtului-reclamant, prin prisma faptului că a obținut venituri în mod constant mai mari decât cele ale soției sale și a adus în comunitate venituri proprii importante.

Față de cele expuse, pârâtul a solicitat să se constate că în realitate bunurile comune realizate de părți în timpul căsătoriei au fost dobândite cu contribuție diferențiata de 80% de către pârât și 20% de către reclamanta, urmând a se modifica încheierea de admitere în principiu în acest sens.

În continuare, pârâtul a arătat că greșit a procedat instanța de fond și atunci când a inclus în categoria bunurilor comune autoturismul marca Solenza, cu nr. de înmatriculare_, avându-se în vedere susținerile martorilor M. E. J. și H. G. C. care au arătat că la despărțire părțile aveau o mașină Dacia care ar fi rămas în posesia pârâtului.

A precizat apelantul că ceea ce nu a sesizat instanța de fond, a fost faptul că ambii martori au arătat în mod expres că era vorba de o Dacia L., ori așa cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei, dar pe care instanța de fond le-a ignorat cu desăvârșire, autoturismul marca Solenza a fost vândut de părți, în timpul căsătoriei, respectiv la data de 02.02.2010, iar suma obținută a fost folosită de ambii soți, în gospodărie, vânzarea mașinii având loc anterior despărțirii în fapt care a intervenit în luna aprilie 2010, data despărțirii în fapt fiind reținută de instanța de judecată care a soluționat divorțul părților și care a avut în vedere atât declarațiile părților, cât și ale martorei M. E. J., audiată și în dosarul nr._/281/2010, astfel că la data despărțirii în fapt mai exista un autoturism Dacia, dar nu marca Solenza, ci marca L. care însă nu aparținea părților, ci societății pârâtului, ., fiind numai folosit de acesta.

În aceste condiții, a solicita pârâtul modificarea încheierii de admitere în principiu cu consecința excluderii autoturismului marca Dacia Solenza, cu nr. de înmatriculare_ din activul patrimonial supus partajului.

O altă critică adusă de pârât a fost și în sensul că reținerea la masa de partaj a construcțiilor noi și a îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în Boldești-Scăieni ., județul Prahova este greșită.

Instanța de fond a susținut că avut în vedere declarațiile martorilor propuși de reclamanta-pârâta și a înlăturat depoziția martorului H. G. C. audiat la cererea pârâtului-reclamant deși acesta a arătat că edificarea camerelor noi s-a făcut în anii 1998-1999, erau finalizate în anul 2000 și că, în plus, la momentul căsătoriei cu reclamanta erau deja achiziționate o . materiale de construcții care au fost ulterior incorporate în îmbunătățirile efectuate. Aceste împrejurări au fost confirmate și de declarația martorului R. L. Cireșel.

Depozițiile martorilor reclamantei fac referire la împrejurări generice și nu la situații concrete cu indicarea perioadelor în care s-ar fi efectuat aceste lucrări.

De aceea, a arătat pârâtul, relevante erau concluziile raportului de expertiză preparatorie M. I. care, în baza materialelor folosite, a documentelor justificative și a declarațiile pârtilor, a arătat concret care lucrări au fost efectuate anterior anului 2001 de către pârâtul-reclamant și care au fost efectuate ulterior în timpul căsătoriei.

În aceste condiții, în baza expertizei preparatorii puteau fi avute în vedere numai lucrările efectuate după septembrie 2001, astfel încât este nelegala reținerea la masa de partaj a următoarelor: îmbunătățiri la construcția veche, efectuate în perioada 1999-2001; construcția nouă edificată în perioada 1999-2000 și finisajele la mansardă care s-au efectuat după despărțirea în fapt, sens în care trebuie avută în vedere autorizația de reamenajare pereți și construire acoperiș; terasa acoperită cu tabla în față, (1999-2000); gard lateral spre vecinul P. T. (2000-2001); gard lateral spre vecinul C. C. (2000); gard la stradă (2010, după despărțire); gard între curți (1999-2000); gard lateral din panouri plase sudate (2010, după despărțire).

De asemenea, a învederat pârâtul că greșită este și reținerea la masa de partaj a lucrărilor de îmbunătățiri efectuate la imobilul situat în Ploiești, ..40, județul Prahova, imobil ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr._/2000 până la sfârșitul anului 2010 către ., iar potrivit clauzelor contractului, chiriașul a fost obligat să suporte toate cheltuielile de întreținere și alte reparații, astfel încât toate lucrările solicitate de reclamanta la masa de partaj au fost efectuate în realitate de chiriaș, conform procesului-verbal de la dosar și mai mult decât atât, lucrările de refacere a învelitorii și a burlanelor la imobilul situat în Ploiești, ..40, județul Prahova au fost efectuate în anul 2000, așa cum rezulta din expertiza M. I. efectuata în dosarul nr._/281/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, împrejurare confirmată și de expertul constructor T. A. C. numit în prezenta cauză. Aceste aspect au fost relatate și de martorul R. L. Cireșel, în acest mod instanța de fond acordând mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care chiar reclamanta a arătat ca aceste lucrări s-au efectuat în perioada pretinsului concubinaj care, insa, nu a fost reținut.

În aceste condiții, pârâtul a solicitat modificarea încheierii de admitere în principiu cu consecința excluderii de la masa de partaj a construcțiilor noi și îmbunătățirilor efectuate în exclusivitate de pârâtul-reclamant fie anterior căsătoriei, fie după despărțirea în fapt.

Un motiv al cererii de apel a pârâtului este și faptul că instanța de fond a greșit și atunci când a respins capătul de cerere al cererii reconvenționale privind includerea la partaj a pasivului comunitar, din probe rezultând ca în timpul căsătoriei, părțile au contractat două împrumuturi: unul în valoare de 40.000 Euro în baza unei chitanțe sub semnătură privată din data de 17.08.2010 și restituit de pârât după despărțirea în fapt și altul în valoare de 50.000 Euro în baza unui contract de împrumut sub semnătură privată din data de 13.02.2009, nerestituit nici până în prezent. Acest capăt de cerere nici măcar nu a fost analizat de prima instanța, astfel încât sub acest aspect hotărârea apare ca nemotivată.

Dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod pr.civ consacră principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie motivate, judecătorul fiind dator să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea. Sancțiunea care intervine în cazul nerespectării disp. art. 261 pct. 5 Cod pr.civ. este nulitatea hotărârii astfel pronunțate în condițiile art.105 al.2 Cod pr.civ.

În aceste condiții, pârâtul a solicitat anularea încheierii de admitere în principiu sub acest aspect, rejudecarea fondului cererii cu consecința includerii acestor sume în pasivul patrimonial suspus partajului.

Pârâtul a mai criticat soluția instanței de fond în sensul că în mod greșit a fost respinsă solicitarea pârâtului-reclamant privind obligarea reclamantei-parate de a aduce la masa de partaj un număr de 31 monede de aur și bijuterii de aur în cantitate de 800 gr. Dovada existenței acestor bunuri în patrimoniul pârâtului-reclamant a fost dovedită cu declarația martorului H. G. C. care a relatat pe larg amănunte privind deținerea lor, faptul că erau depozitate într-o cutie de pantofi, împreună cu două pungi a câte 400 gr. fiecare care conțineau diverse bijuterii.

De asemenea, același martor a relatat ca a văzut monezile și bijuteriile în cursul zilei de 19.04.2010, la orele 13,00, le-a solicitat cu împrumut, iar când a mers seara să le ridice de la pârât acesta i-a comunicat că nu le mai are întrucât au fost luate de reclamanta care a părăsit domiciliul comun, iar martorul personal a constatat că toată casa era răvășita. Instanța de fond a respins solicitarea privind obligarea pârâtei de a aduce la masa de partaj cantitatea de aur mai sus arătată cu motivarea că martorul H. ar fi relatat ca atunci când reclamanta a plecat din domiciliu, soția lui i-a transportat niște lucruri. De aici, denaturând esența celor spuse de martor, instanța de fond a tras concluzia greșita că martorul ar fi declarat că reclamanta a luat doar haine și încălțăminte.

Pe de alta parte, declarația martorei M. E. J. dată în dosarul de divorț și invocată de instanța de fond nu poate avea nicio forță probantă nu doar pentru că este o declarație extrajudiciară, dar relatează situații care nu au fost percepute personal, ci i-ar fi fost comunicate de fratele său.

În plus, din verificările efectuate la parchet cu ocazia plângerii penale formulate împotriva acestei martore, a mai rezultat și împrejurarea că pârâtul nu a fost la domiciliu atunci când soția sa a părăsit imobilul, infirmându-se astfel susținerile instanței în sensul că reclamanta nu putea sa ia bijuteriile întrucât era prezent și soțul său în imobil.

La dosar mai exista și o declarație extrajudiciara a numitei H. M. C. care a fost avută în vedere trunchiat de prima instanță, deși martora, prezentă la plecarea reclamantei din domiciliu, a relatat, pe de o parte, ca soțul pârât nu era acasă si, pe de alta parte, ca au fost încărcate 25-30 cutii de pantofi ceea ce, a arătat pârâtul, confirmă și însușirea cutiei în care se aflau obiectele din aur.

Și sub acest aspect ultim aspect, pârâtul a solicitat modificarea încheierii de admitere în principiu, cu includerea la partaj a cantității de 800 gr. aur constând în 31 monede și bijuterii.

Un alt aspect criticat de pârât este că greșit a procedat instanța de fond și atunci când a refuzat să includă în categoria bunurilor comune suma de 16.527 lei reprezentând depozit bancar constituit în timpul căsătoriei pe numele pârâtei la Bancpost SA și pentru care exista dovezi la dosar. Instanța de fond nu a reținut sumele existente în contul OTP pentru că reprezentau viramente cu titlu de alocație pentru copil, dar a refuzat nejustificat să rețină sumele existente la data despărțirii în fapt în contul Bancpost, deși existau dovezi certe în acest sens.

În aceste condiții, pârâtul a solicitat modificarea încheierii de admitere în principiu cu consecința includerii acestei sume din activul patrimonial suspus partajului.

Referitor la sentința civilă nr. 8064/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pârâtul a arătat că în mod greșit a respins instanța obiecțiunile întemeiate formulate de pârât la expertiza constructor M. I..

Astfel, în ceea ce privește îmbunătățirile la construcția veche situată în orașul Boldești-Scaeni, ., județul Prahova, expertul a folosit Catalogul de prețuri fixe și deviz la lucrările în construcții pentru populație RPp/1980,dar: din prețul fix de deviz total nu a dedus cheltuielile indirecte (12,2%) și beneficiul (6%); la refacerea asterelii și a învelitorii din tabla a majorat valoarea cu 20%o, fără nicio justificare; la construirea sobelor de teracota cu cahle recuperabile, nu a dedus din prețul fix de deviz total, valoarea materialelor și nu a redus valoarea rezultata cu 10%; la garnituri metalice pentru sobe, nu a dedus valoarea materialelor; expertul nu a ținut cont de faptul că pentru lucrări de construcție realizate în regie proprie, cu aprovizionări ieftine pe plan local, costurile sunt reduse cu chiar 35-50%; la actualizarea valorii instalațiilor electrice s-a folosit o valoarea neadecvata; pentru lucrările evaluate la punctele 2-14 expertul a folosit un preț conform Decretului nr. 256/1984, fără a explica de a ce a procedat în aceasta modalitate.

Atât pentru construcția noua, cat și pentru cea veche, expertul nu a luat în calcul fisurile existente în pereții imobilului, înălțimea pe nivel, degradarea acoperișului care s-a lăsat din cauza stratului de zăpadă, denivelările existente în pardoselile de la nivelul parterului, pereții exteriori care nu sunt drepți, glafurile, ferestrele și ușile deteriorate, faianța la baie și bucătărie căzută de pe pereți, precum și gresia care s-a lăsat odată cu șapa de beton, degradări care conduc la reducerea valorii tehnice de calcul.

În plus, deși i s-au prezentat facturile de materiale (BCA, baloți, lemn, beton) anterioare anului 2000, acestea nu au fost luate în calcul la stabilirea vechimii lucrărilor.

În consecința, a solicitat pârâtul refacerea expertizei prin numirea unui alt expert care sa procedeze la evaluarea construcțiilor noi și îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în orașul Boldești-Scăieni, ., județul Prahova.

A mai arătat pârâtul că în mod greșit a procedat instanța de fond atunci când a omologat varianta a II a de lotizare din raportul de expertiză T. A. C.. Instanța de fond a motivat ca a acordat această variantă întrucât numai reclamanta a formulat o opțiune clară de lotizare și sulta este mai mică.

Trebuie avut în vedere mai întâi faptul că deși pârâtul s-a declarat nemulțumit de încheierea interlocutorie, a formulat, la rândul sau, o opțiune, respectiv varianta III, modificată prin includerea în lotul acestuia și a spațiului comercial din Ploiești, Piața Victoriei pe care în aceasta variantă expertul l-a omis a-l introduce în lotul vreuneia din părți. pârâtul a arătat că a solicitat varianta III, modificată pentru că în aceasta varianta îi este atribuit spațiul comercial care este sediul social al firmei sale, . SRL A, precum și terenul extravilan din Boldesti-Scaeni care reprezintă punctul de lucru al celeilalte firme ., al cărui asociat majoritar este tot pârâtul-reclamant.

Or, date fiind aceste împrejurări de necontestat, criteriul sultei nu poate fi unul preferențial pentru atribuirea unor bunuri copartajantului care nu le folosește.

În adevăr, potrivit art. 741 Cod civil, instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cat se poate aceiași cantitate de mobile și imobile, de drepturi sau de creanțe de aceiași natura și valoare.

Pe de alta parte, potrivit art. 673 indice 9 Cod proc. civ. la formarea și atribuirea loturilor, instanța ține seama după caz și de acordul părților, de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea. Această din urma reglementare enumera cu caracter exemplificativ criteriile de care instanța va tine seama la atribuire în partajul judiciar.

Enumerarea nu are caracter limitativ, ci dimpotrivă la finalul textului este folosita expresia "altele asemenea", ceea ce permite concluzia că instanța poate, în afara criteriilor expres menționate, să țină cont și de alte criterii de ordin familial, social și moral, în funcție de specificul fiecărei cauze.

Ori, în cauza dedusa judecații, a arătat pârâtul că a dovedit că aceste bunuri sunt folosite în interesul desfășurării activității sale comerciale, au rămas în posesia sa după despărțirea în fapt, pe când pârâta, pe parcursul soluționării cauzei, nu s-a arătat interesată de atribuirea lor.

Pe cale de consecință, pârâtul a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii, urmând să se dispună omologarea variantei III din raportul de expertiza lotizare T. A. C., modificată.

O ultimă critică prezentată instanței de apel de către pârât, a fost în sensul că greșit a fost soluționat și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.

Astfel, deși ne aflam întru-un partaj judiciar, pârâtul a fost obligat să plătească cu titlu de cheltuieli de judecată suma care cădea în sarcina reclamantei cu titlu de taxa de timbru și pentru care i s-a acordat acesteia ajutor public judiciar.

. partaj bunuri comune și reclamantul și pârâtul sunt obligați la plata taxei de timbru aferentă bunurilor supuse partajării pentru că fiecare primește bunuri în urma partajării.

Taxa de timbru aferentă este plătită la introducerea acțiunii în totalitate de reclamant și, în cazul admiterii cererii, i se restituie de către celalalt codevălmaș jumătate din taxa.

În aceste condiții, pârâtul nu poate fi obligat să restituie decât 3.500 lei, restul rămânând în sarcina statului ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar.

În raport de motivele de apel formulate de reclamantă, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Pârâtul a arătat în întâmpinare că referitor la critica reclamantei în sensul că în mod greșit a dispus instanța de fond omologarea variantei II de lotizare, la instanța de fond reclamanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză lotizare și a solicitat omologarea chiar a variantei II.

Pe de altă parte, pârâtul a arătat că nu corespunde realității susținerea reclamantei în sensul că i-a fost atribuit un teren fără ieșire la calea publică, din schița de plan anexă la expertiza putându-se observa că contrariul, terenul nefiind înfundat.

În ceea ce privește apartamentul din Ploiești . arătat că este real că acesta este ipotecat, dar ipoteca a fost instituită de ambii soți în favoarea numitei I. A..

În raport de motivele de apel formulate de pârât, reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, arătând, în privința cotei diferențiate solicitate de către pârât în favoarea sa, că acesta nu a depus dovada veniturilor conform fișelor fiscale aferente anilor în care au fost căsătoriți. Și conform codului familiei, părțile își datorează susținere reciprocă atât morală cât și financiară. Astfel, pârâtul refuză să ia în considerare munca depusă de reclamantă în gospodărie ca soție și care în momentul partajării bunurilor obținute în cadrul căsătoriei se consideră a fi o contribuție din partea soției la obținerea acestor bunuri.

Față de cele expuse, reclamanta a solicitat menținerea dispoziției instanței de fond care a considerat că părțile au avut o contribuție egală în obținerea bunurilor spuse partajării.

În privința autoturismului vândut, acesta a fost vândut de către pârât fără a avea cunoștință reclamanta.

A mai arătat reclamanta că în mod corect instanța de fond a reținut și partajat bunurile construcții noi și îmbunătățirile efectuate la imobilul situat în Boldești Scăieni, bunurile realizate în timpul perioadei de concubinaj. De asemenea, în mod corect nu a reținut cele două împrumuturi contractate de către pârât, întrucât acesta nu a făcut dovada încheierii acestor tranzacții, ori că reclamanta a avut cunoștință de ele.

De asemenea, corect nu a reținut instanța de fond cantitatea de aur deținută înainte de căsătorie, martorul care a declarat că știa despre aceasta menționând și faptul că aurul nu este înregistrat nicăieri și nu există vreo dovadă scriptică că acest aur ar exista.

Totodată, reclamanta a arătat că în mod corect instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de ambele părți și a dat întâietate concluziilor rapoartelor de expertiză având în vedere faptul că acestea au fost bine documentate și nu existau motive pentru înlăturarea concluziilor experților.

În privința sentinței civile atacate, reclamanta a arătat că în mod corect s-a reținut prin aceasta că pârâtul nu și-a exprimat opțiunea cu privire la varianta de lotizare întrucât acesta a solicitat respingerea acțiunii de partajare a bunurilor.

Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 653 din 17.12.2013, a respins apelurile ca nefondate.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut față de apelul reclamantei C. D., că aceasta a formulat critici sub aspectul modalității de atribuire a bunurilor ce au făcut parte din masa de partaj, fiind nemulțumită de varianta de lotizare omologată de instanța de judecată.

Potrivit art.6739 cod pr. civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătății cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.

Textul mai sus menționat enumără cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar.

Enumerarea nu are caracter limitativ, dimpotrivă, la finalul textului este folosită expresia „altele asemenea”, ceea ce permite concluzia că instanța poate, în afara criteriilor expres menționate, să țină cont și de alte criterii, de ordin familial, social sau moral, în funcție de specificul fiecărei cauze.

Or, față de situația de fapt reținută de instanța de fond, pe baza probatoriului administrat, aceasta a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor legale privitoare la încetarea stării de indiviziune.

Mai mult decât atât, deși a fost prezentă și asistată de apărător, în fața prime instanțe, apelanta-reclamantă nu a formulat obiecțiuni față de modalitatea de întocmire a variantelor de lotizare, așa cum rezultă și din încheierea de ședință din data de 15.04.2013, solicitând a fi omologată tocmai varianta de lotizare, de care, în prezent este nemulțumită.

În aceste condiții, tribunalul a reținut că dacă era nemulțumită de modalitatea de realizare a loturilor, apelanta trebuie să formuleze obiecțiuni, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen după depunerea raportului, și mai înainte de a se fi pus concluzii în fond.

Așa fiind, criticile apelantei subsumate primului motiv de apel s-au apreciat nefondate.

Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, vizând greșita compensare a cheltuielilor de judecată, tribunalul a constatat că, în cadrul unei acțiuni de partaj, ambele părți au o dublă calitate atât de reclamant, cât și de pârât, iar soluția pronunțată cu privire la partajul de bunuri comune este deopotrivă în interesul ambelor părți.

Prin urmare, dacă ambele părți efectuează cheltuieli în legătură cu judecarea litigiului, se impune compensarea acestora.

Din înscrisurile aflate la dosar, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată, ambele părți efectuând cheltuieli.

Pentru toate aceste considerente a respins apelul formulat de reclamantă.

În ceea ce privește apelul pârâtului, tribunalul a reținut că acesta a formulat critici atât împotriva încheierii de admite în principiu din data de 5.11.2012, cât și împotriva sentinței civile nr.8064/29.04.2013.

A criticat apelantul încheierea menționată sub aspectul contribuției reținută de judecătoria, cu privire la dobândirea bunurilor comune.

Potrivit art.30 Codul familiei ,,bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților”.

Textul instituie și o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă.

C. propriu zisă ce se cuvine din devălmășie fiecăruia dintre soți se stabilește pe baza contribuției efective a fiecăruia, fie prin venituri, fie prin activitate casnică ori în gospodărie.

Această contribuție nu poate fi privită individual, cu privire la dobândirea fiecărui bun în parte, ci global, drept contribuție pe întreaga durată a căsătoriei.

Tribunalul a reținut că veniturile și sumele de bani aduse în căsătoria părților nu trebuie raportate exclusiv la perioada în care soții au dobândit bunurile comune supuse partajului, atâta timp cât căsătoria presupune nu doar dobândirea de bunuri, ci în conținutul său complex sunt incluse toate cheltuielile necesare satisfacerii nevoilor materiale și spirituale ale soților.

Or, prin probele administrate în cauză, în mod corect prima instanță a reținut contribuție egală a celor doi soți.

Astfel, pe perioada căsătoriei, ambele părți au realizat venituri, sumele de bani obținute de apelantul-pârât nefiind net superioare celor obținute de apelanta-reclamantă.

De altfel, chiar apelantul recunoaște caracterul de bun comun al dividendelor pe care acesta le-a obținut, valoarea acestora, așa cum s-a arătat anterior nefiind una exagerată.

Nu s-a susținut nici că, ulterior înstrăinării imobilului situat în Ploiești, . G., . bani obținută a fost folosită pentru dobândirea celorlalte bunuri imobile.

Astfel, bunul imobil mai sus arătat a fost înstrăinat în anul 2001, iar bunurile ce au fost reținute la masa de partaj au fost dobândit la o distanță mare de timp, respectiv în anii 2005 – 2006.

Tribunalul nu a reținut nici susținerea apelantului potrivit cu care veniturile realizate din închirierea unor bunuri imobile proprii ar fi determinat o contribuție majorată a acestuia la dobândirea bunurilor, suma obținută din închirierea acestui imobil nefiind de natură a modifica contribuția, per ansamblu a soților.

Deși s-a susținut de apelantul-pârât că ar fi realizat venituri din salarii mai mari decât apelanta-reclamantă, din cuprinsul carnetelor de muncă ale ambelor părți a rezultat că veniturile au fost aproximativ egale.

Așa fiind, sub acest aspect, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a reținut contribuție egală a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, criticile subsumate acestui motiv de apel fiind nefondate.

Cu privire la susținerea apelantului-pârât, vizând greșita reținere la masa de partaj a unui autoturism marca Solenza, tribunalul a reținut că, fapt necontestat de către părți, acestea au dobândit în timpul căsătoriei vehiculul.

Numai că, acest autovehicul a fost înstrăinat în luna februarie 2010, perioadă în care soții erau despărțiți în fapt, astfel cum rezultă și din sentința civilă prin care s-a desfăcut căsătoria părților.

În aceste condiții, în mod corect a fost reținută această mașină, întrucât, în mod contrar dispozițiilor legale, apelantul-pârât a dispus de bun, fără acordul reclamantei.

Sub aspectul îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în Boldești Scăieni, ., județ Prahova, tribunalul a reținut că toate acestea au fost dovedite atât prin înscrisuri, cât și prin expertiza tehnică construcții efectuată în cauză.

Înscrisurile invocate de apelanta nu dovedesc că îmbunătățirile au fost efectuate în perioada anterioară căsătoriei, iar parte din facturi sunt pe numele altor persoane.

Tribunalul nu a avut în vedere nici declarațiile extrajudiciare depuse de apelant, acesta fiind date pro causa, în mod corect fiind înlăturate de prima instanță.

De altfel, expertul constructor a detaliat pe larg perioada de realizare a tuturor îmbunătățirilor la acest imobil.

S-a criticat încheierea de admitere în principiu și sub aspectul greșitei rețineri la masa de partaj a unor îmbunătățiri efectuate la imobilul, bun propriu al apelantului-pârât, situat în Ploiești, ..40, județ Prahova.

De netăgăduit că acest imobil a făcut obiectul unui contract de închiriere, însă din cuprinsul acestuia nu rezultă, așa cum în mod greșit a susținut apelantul, faptul că chiriașul avea obligația să efectueze îmbunătățiri, sarcina realizării acestora fiind a proprietarului, chiriașul având obligația doar a efectua lucrări de întreținere, respectiv de conservare a bunuri.

Cum acestea au fost dovedite, în mod corect au fost reținute de prima instanță.

S-a reținut totodată, că apelantul-pârât nu este proprietarul exclusiv al acestui imobil, iar raportul de expertiză invocat pentru susținerea acestui motiv de apel nu reține efectuarea acestor lucrări anterior căsătoriei părților.

În ceea ce privește critica apelantului vizând greșita soluționare a capătului de cerere având ca obiect reținerea la masa de partaj a unei pretinse datorii comune, tribunalul a arătat că potrivit celor două înscrisuri sub semnătură privată intitulate „chitanță de mână”, respectiv „contract de împrumut”, apelantul-pârât ar fi împrumutate mai multe sume de bani. Numai că, existența acestor contracte nu a rezultat din nicio altă probă administrată în cauză.

Nici susținerea apelantului cu privire la nemotivarea acestui capăt de cerere nu a fost reținută.

Așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență instanța nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin cererile părților, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect considerat esențial.

Or, în speța dedusă judecății, instanța de fond a analizat toate cererile apelantului prin prisma tuturor actelor și lucrărilor dosarului, astfel că și sub acest aspect criticile apelantului-pârât sunt nefondate.

De altfel, nici existența celor 31 de monede și a cantității de 800 gr. aur, sub forma bijuteriilor nu a fost dovedită de apelant.

S-a apreciat cel puțin ciudată susținerea apelantului cu privire la modalitatea de depozitare a acestor bijuterii, respectiv în cutii de pantofi, precum și susținerea martorului H. G. C. care a susținute că cele 32 de monede le-a luat cu titlu de împrumut de la apelant. Nu s-a înțeles nici modalitatea de restituire a acestora, câtă vreme, martorul, la rândul său a arătat că le-a împrumutat altei persoane.

Pe de altă parte, apelantul-pârât nu a dovedit cu alte înscrisuri modalitatea de dobândire a acestor bunuri întrucât, deși a susținut că le-ar avea de la bunicul său, este pe deplin cunoscut faptul că anterior anului 1990 aceste bunuri erau interzise la deținere.

Privitor la pretinsa sumă de bani ce s-ar fi aflat în conturile apelantei-reclamante și nereținute la masa de partaj, tribunalul a constată că această sumă s-a aflat în cont după despărțirea în fapt a soților, iar apelantul nu a făcut dovada că aceasta rezidă din economiile comune ale soților.

Referitor la criticile vizând greșita respingere a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză construcții, tribunalul a reținut că în mod corect a apreciat judecătoria că nu se impune admiterea acestora față de împrejurarea că expertul a identificat toate îmbunătățirile efectuate și le-a evaluat potrivit normativelor în vigoare.

Împrejurarea că apelantul-pârât nu este de acord cu concluziile expertului nu a condus la concluzia că lucrarea este greșită.

Cu privire la criticile vizând greșita omologare a variantei II din raportul de expertiză, argumentele avute în vedere în precedent, atunci când s-a analizat această critică invocată și de apelanta-reclamantă, tribunalul a reținut că și acestea sunt nefondate. Singura diferență, între cele două variante de lotizare este atribuirea către apelanta-reclamantă a imobilului situat în Piața Victoriei, nr.7.

Or, instanța de judecată a avut în vedere să atribuie bunuri ambelor părți, astfel încât valoarea loturilor pe cât posibil să fie egală.

În varianta solicitată de apelantul-pârât, sulta este mult mai mare, iar apelanta nu ar mai primi decât un singur bun important.

A mai criticat apelantul sentința primei instanțe și sub aspectul greșitei soluționări a cererii privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Din actele aflate la dosar, a rezultat că cea care a inițiat prezentul demers judiciar a fost apelanta-reclamantă iar nu apelantul-pârât, astfel că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.18 din OUG nr.51/2008.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins și apelul formulat de pârât.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri atât reclamanta, cât și pârâtul.

În recursul său, reclamanta a solicitat modificarea deciziei în sensul modificării dispozițiilor sentinței instanței de fond în sensul partajării bunurilor dobândite în timpul căsătoriei astfel:

1. L. reclamanta C. D.:

- imobil spațiu comercial situat în Ploiești, . suma de 14.004 lei;

- imobil teren intravilan situat în Boldești Scăieni evaluat la suma de 19.538 lei;

- imobil teren extravilan situat în Boldești Scăieni evaluat la suma de 4.492 lei și primirea unei sulte de la pârât în suma de 164.763 lei.

2. L. pârât C. M. A.:

- apartament în Ploiești, . de 148.250 lei;

- construcții noi și îmbunătățiri la imobilul din Boldești Scăieni în valoare de 202.995 lei;

- autoturism Dacia în valoare de 4.372 lei;

- îmbunătățiri casă situată în Ploiești . valoare de 7.402 lei:

- îmbunătățiri imobil situat în Ploiești, . de 4.542 lei și plata unei sulte de 164.763 lei

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorarii expert ce au fost achitate integral de reclamantă, în total suma de 5.600 lei.

În motivarea recursului, a arătat că tribunalul i-a respins în mod eronat apelul motivând că prin sentința pronunțată a fost dispusă partajarea bunurilor conform variantei solicitate, având în vedere că apelul este o cale devolutivă, judecata pornind de la început.

Mai susține că instanța de apel putea să dispună o nouă variantă de lotizare având în vedere că și pârâtul își dorește o altă variantă de lotizare prin care bunul imobil apartament să-i fie atribuit, putându-se interpreta că este dorința ambelor părți ca acest apartament să revină pârâtului.

Instanța de fond a dispus și instanța de apel a menținut partajarea bunurilor conform variantei 2 de lotizare și i-a atribuit în proprietate terenul extravilan situat în Boldești Scăieni, însă acest teren este practic inutilizabil fără terenul intravilan cu ieșire la stradă și cu care este lipit, fiind în spatele acestuia și astfel nu va avea acces la terenul său, singura posibilitate de acces la acest teren fiind pe terenul ce a fost atribuit reclamantului.

De asemenea, instanța prin varianta a II-a a atribuit și apartamentul situat în Ploiești, . a se avea în vedere că acest apartament este ipotecat în favoarea unei persoane care este în relații de prietenie cu reclamantul și care la acest moment are restanțe la creditul contractat.

În prezent, imobilul a fost scos la licitație de B. L. I., dosar de executare nr.325/2013, iar pârâtul C. M. A. a fost numit administrator sechestru de către executorul judecătoresc.

Reclamanta precizează că momentan nu are o locuință, motiv pentru care a solicitat să-i fie atribuit terenul intravilan din Boldești Scăieni în vederea amenajării unei locuințe. Apartamentul ce i-a fost atribuit este urmărit silit și scos la licitație, astfel că nu îl va putea folosi drept locuință decât pentru un timp foarte scurt.

Consideră recurenta că la partajarea bunurilor instanța trebuie să țină cont și de cine folosește și administrează bunurile respective. În cazul de față, bunul imobil apartament este folosit de către pârât și din purtarea acestuia reiese că își dorește în continuare folosirea și administrarea acestuia, solicitând instanței ca acest bun să fie atribuit în totalitate pârâtului.

Totodată, susține că prin poziția procesuală exprimată pârâtul își dorește atribuirea acestui bun, astfel că în această privință părțile sunt practic înțelese să-i fie atribuit pârâtului.

Mai susține că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale cu privire la împărțirea bunurilor ce prevăd că această partajare trebuie făcută ținându-se cont de voința părților dar și de cine folosește și administrează bunurile, precum și de necesitățile viitoare ale părților.

În privința cheltuielilor de judecată, precizează că acestea au fost efectuate în integralitate de ea, pârâtul refuzând chiar să achite onorariile experților, de aceea având în vedere faptul că sentința de partaj profită ambelor părți pârâtul ar fi trebuit obligat plata sumei de 2.800 lei reprezentând jumătate din onorariile de expertiză, însă în mod eronat instant de apel a considerat că ambele părți au efectuat cheltuieli de judecată și a dispus compensarea acestora, cât timp pârâtul nu a achitat niciun onorariu de expert.

În recursul său, pârâtul C. M. A. a arătat că, critică atât decizia pronunțată în apel cât și implicit încheierea de admitere în principiu din data de 5.11.2011, precum și sentința civilă nr.8064/29.04.2013 ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, pe care le apreciază ca fiind afectate de nulitățile prevăzute de disp.art. 304 pct. 5 și 9 Cod pr.civilă.

1. Astfel, în ceea ce privește nulitatea prevăzută de disp.art.304 pct.5 Cod pr.civilă susține că potrivit art.21 alin.3 din Constituție și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, părțile au dreptul la un proces echitabil. Unul din aspectele derulării unui proces echitabil îl reprezintă soluționarea cauzei în ansamblu său, instanța având obligația de a se pronunța asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept puse în discuție de părți, atât în prima instanță cât și în căile de atac. Neanalizarea unei critici din căile de atac presupune încălcarea dreptului părților la parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicție prevăzute de lege.

În hotărârea din 28 aprilie 2005 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Albina împotriva României, în paragraful 33, instanța europeană a arătat că art. 6 impune instanțelor naționale să își motiveze deciziile sub toate aspectele; în paragraful 34 al hotărârii se arată că noțiunea de proces echitabil presupune ca instanța să examineze în mod real problemele esențiale care i-au fost aduse în discuție și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Așa fiind, nepronunțarea instanței asupra unor critici echivalează cu o cercetare parțială a fondului cauzei, ceea ce atrage admiterea recursului în temeiul art. 312 alin.5 Cod pr.civilă, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

În speță, după cum rezultă din motivele de apel, a formulat o . critici împotriva hotărârii pronunțată de către instanța de fond, acestea fiind grupate în nouă motive de apel, șase împotriva încheierii interlocutorii, două privind atribuirea bunurilor și unul privind soluționarea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, însă Tribunalul Prahova a motivat foarte sumar aceste motive, contradictoriu și a omis să se pronunțe asupra unor critici concrete.

Or, după cum a arătat, nepronunțarea tribunalului asupra acestor critici sau cereri echivalează cu o cercetare parțială a fondului cauzei, ceea ce atrage incidența motivului de casare reglementat de disp.art.304 pct.5 Cod pr.civilă cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului (a se vedea pentru situații similare Curtea de Apel C. - decizia nr.567/2008, Tribunalul Harghita - decizia nr.166/R/3.03.2009).

2. În ceea ce privește nulitatea prevăzută de disp.art.304 pct.9 Cod pr. civilă, pârâtul consideră că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt consecința interpretării și aplicării eronate a disp.art. 31 și art.36 alin. 2 Codul familiei în vigoare la data declanșării litigiului.

Astfel, în primul rând, după cum a susținut și în fața celor două instanțe, s-a făcut o caracterizare greșită a drepturilor cuvenite părților privitor la cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune.

S-a apreciat eronat că aceasta ar fi de 50% pentru fiecare dintre părți, respingându-se capătul de cerere reconvențională precizată formulată de pârât, care a solicitat reținerea unei contribuții diferențiate în favoarea sa, respectiv 80% și 20% pentru fosta sa soție.

S-a susținut că față de momentul achiziționării bunurilor, pârâtul nu a produs probe certe care să conducă la o altă concluzie privitoare la natura juridică a bunurilor sau la cota de proprietate ce revine fiecăruia.

Instanțele au ignorat faptul că pentru a justifica stabilirea unei contribuții majoritare a acestuia la dobândirea bunurilor comune, a dovedit că a valorificat în timpul căsătoriei un imobil bun propriu, suma obținută subrogându-se în achiziționarea bunurilor comune; a lucrat în sistem privat, deținând două societăți comerciale; a realizat venituri din închirierea unor bunuri proprii și, în plus, a avut venituri salariale superioare reclamantei.

În concret, se arată că părțile s-au căsătorit la data de 7.09.2001 și în timpul căsătoriei, acestea au dobândit următoarele bunuri imobile:

- apartament situat în Ploiești, ., ., ., compus din 3 camere și dependințe, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5827/29.07.2005;

- spațiu comercial situat în Ploiești, Piata Victoriei nr.7, compus dintr-o camera și dependință conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2472/20.06.2006;

- terenuri în suprafață de 3489 mp. și respectiv 4011 mp, ambele situate în extravilanul orașului Boldesti-Scăeni, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4991/21.12.2006.

Anterior încheierii căsătoriei, pârâtul-reclamant deținea în proprietate exclusivă următoarele bunuri imobile:

- cota de 1/3 din terenul în suprafața de 418 mp. situat în Ploiești, ..40, județ Prahova precum și din locuința situata pe teren, compusă din 2 camere și hol, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.09.1994;

- imobilul situat în Ploiești, ., județ Prahova, compus din teren în suprafață de 136,68 mp. și construcțiile aflate pe acesta constând din locuință și anexe gospodărești, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/18.08.1995;

- imobilul situat în Boldesti-Scăeni, ., județ Prahova constând din teren în suprafață de 1085 mp. și locuința aflată pe teren, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1803/22.10.1998;

- apartamentul situat în Ploiești, . G. nr.7B, ., parter, județ Prahova compus din 2 camere și dependințe, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.486/24.04.2001.

După încheierea căsătoriei, la data de 21.11.2001, pârâtul-reclamant a înstrăinat unul dintre imobilele proprietate personală, respectiv apartamentul situat în Ploiești, . G. nr.7B, ., parter, județ Prahova, suma obținută cu titlu de preț, respectiv_ lei fiind adusă în căsătorie.

De asemenea, pârâtul-reclamant a făcut dovada că la data de 6.12.2000, anterior căsătoriei, a înființat societatea comerciala AMICAN IFN SRL iar, ulterior, în timpul căsătoriei, la data de 1.09.2006 societatea comercială SEBEAN GROUP SRL.

Așa cum rezultă din registrul de casă al ., în anul 2006 pârâtul-reclamant a ridicat dividende în cuantum de 25.200 lei și, ulterior a fost achiziționat spațiul comercial din Ploiești, Piața Victoriei nr.7, județ Prahova.

În plus, s-au făcut dovezi cu privire la veniturile din dividende obținute de acesta pe întreaga perioadă a căsătoriei, depunându-se în acest sens adeverința de venituri nr.17/2011 privind dividendele încasate din perioada 2002 - aprilie 2010 în cuantum total de 204.500 lei de la ., precum și adeverința nr. 8/2010 privind veniturile din dividende în perioada 2.06.2009 - 2.06.2010 de la ..

Chiar dacă dividendele constituie bun comun, valoarea lor demonstrează veniturile net superioare realizate de pârât comparativ cu cele ale soției sale.

Nu s-a avut în vedere nici faptul că acesta a obținut pe parcursul căsătoriei venituri din închirierea imobilului bun propriu situat în Ploiești, ..40, județ Prahova, fiind depus în acest sens la dosar contractul de închiriere nr._/8.02.2000 și actele adiționale acestuia.

Așadar, dacă se analizau cu rigurozitate toate aceste acte se putea observa cu ușurință că ele dovedesc încasarea de către pârâtul-reclamant a unor sume importante și care se regăsesc în bunurile comune.

În ceea ce privește veniturile salariale realizate de părți, și aici a rezultat din carnetul de muncă faptul că pârâtul a realizat venituri salariale superioare soției sale (contract de muncă la . începând cu data de 1.08.2008.

Apreciază recurentul că motivarea instanței de apel este absolut contradictorie și excede probelor administrate în cauză.

Astfel, deși s-a susținut că veniturile și sumele de bani aduse în căsătoria părților nu trebuie raportate exclusiv la perioada în care soții au dobândit bunurile supuse partajului, ulterior s-a contrazis flagrant și a arătat că imobilul din Ploiești, . G. nr.7B, ., parter, județ Prahova a fost înstrăinat în anul 2001, iar bunurile reținute la partaj au fost dobândite la o distanță mare de timp, respectiv în anii 2005 - 2006.

Și se persistă în această motivare contradictorie, arătându-se că pârâtul-reclamant nu ar fi susținut niciodată că suma obținută din această înstrăinare ar fi fost folosită pentru dobândirea celorlalte bunuri imobile.

Or, tocmai această împrejurare a susținut-o și dovedit-o pârâtul, respectiv că pe întreaga perioada a căsătoriei veniturile pârâtului-reclamant au fost vădit superioare fie prin vânzarea unor bunuri proprii, cum este cazul imobilului mai sus menționat, fie din închirierea unor bunuri.

Rezultă așadar că este real că la data despărțirii în fapt, mai exista un autoturism Dacia, dar nu marca Solenza, ci marca L. care însă nu aparținea părților, ci societății pârâtului-reclamant - ., fiind numai folosit de acesta.

La dosar s-au depus actele de proveniența ale vehiculului marca Dacia L., înmatriculat sub nr._ și a faptului că acesta aparținea persoanei juridice și nu părților.

Solicită, de aceea, să se constate că se impune excluderea autoturismului marca Dacia Solenza, cu nr. de înmatriculare_ din activul patrimonial suspus partajului.

În al treilea rând, greșită este și reținerea la masa de partaj a construcțiilor noi și a îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în Boldești-Scăeni ., județ Prahova.

Instanțele au susținut că au avut în vedere declarațiile martorilor propuși de reclamantă și au înlăturat depoziția martorului H. G. C. audiat la cererea pârâtului, deși acesta a arătat că edificarea camerelor noi s-a făcut în anii 1998 - 1999, erau finalizate în anul 2000 și că în, plus, la momentul căsătoriei cu reclamanta erau deja achiziționate o . materiale de construcții care au fost ulterior încorporate în îmbunătățirile efectuate. Aceste împrejurări au fost confirmate și de declarația martorului R. L. Cireșel.

Depozițiile martorilor reclamantei fac referire la împrejurări generice și nu la situații concrete cu indicarea perioadelor în care s-ar fi efectuat aceste lucrări.

De aceea, relevante erau concluziile raportului de expertiza preparatorie M. I. care, în baza materialelor folosite, a documentelor justificative (facturi achiziționare materiale; autorizații) și a declarațiile părților, a arătat concret care lucrări au fost efectuate anterior anului 2001 de către pârâtul-reclamant și care au fost efectuate ulterior în timpul căsătoriei.

Deși, exista o proba științifică ce nu a fost contestată de reclamantă sub aspectul vechimii lucrărilor, ambele instanțe au ignorat-o complet, au preluat în . expertul M. fără a mai face distincție din punct de vedere al perioadei de edificare.

În aceste condiții, în baza expertizei preparatorii puteau fi avute în vedere numai lucrările efectuate după septembrie 2001, astfel încât este nelegală reținerea la masa de partaj a următoarelor:

- îmbunătățiri la construcția veche, efectuate în perioada 1999 - 2001;

- construcția nouă edificată în perioada 1999-2000 si finisajele la mansarda care s-au efectuat după despărțirea în fapt, sens în care trebuie avută în vedere autorizația de reamenajare pereți și construire acoperiș;

- terasa acoperită cu tablă în față, (1999-2000);

- gard lateral spre vecinul P. T. (2000-2001);

- gard lateral spre vecinul C. C. (2000);

- gard la stradă (2010, după despărțire, conform chitanțelor (fila 218 dosar fond).

- gard între curți (1999-2000);

- gard lateral din panouri plase sudate (2010, după despărțire -fila 128 dosar fond).

În plus, lucrări de refacere a învelitorii si a burlanelor la imobilul situat în Ploiești, ..40, județul Prahova au fost efectuate in anul 2000, așa cum rezulta din expertiza M. I.).

4. În al patrulea rând, s-a susținut că greșită este și reținerea la masa de partaj a lucrărilor de îmbunătățiri efectuate la imobilul situat în Ploiești, ..40 județul Prahova.

Astfel, așa cum am menționat acest imobil a făcut obiectul contractului de închiriere nr._/2000 pânî la sfârșitul anului 2010 către ..

Potrivit clauzelor contractului, chiriașul a fost obligat să suporte toate cheltuielile de întreținere și alte reparații, astfel încât toate lucrările solicitate de reclamantă la masa de partaj au fost efectuate, în realitate de chiriaș A se vedea procesul-verbal aflat la fila 182 dosar fond).

5. În al cincilea rând, in mod greșit a fost respins capătul de cerere al cererii reconvenționale privind includerea la partaj a pasivului comunitar.

S-au făcut probe din care rezulta că, în timpul căsătoriei, părțile au contractat două împrumuturi: unul în valoare de 40.000 Euro in baza unei chitanțe sub semnătura privata din data de 17.08.2010 și restituit de pârâtul-reclamant după despărțirea în fapt (fila 193 dosar fond) și altul în valoare de 50.000 Euro în baza unui contract de împrumut sub semnătură privată din data de 13.02.2009 (fila 194 dosar fond), nerestituit nici până în prezent.

Acest capăt de cerere nici măcar nu a fost analizat de judecătorul fondului, astfel încât sub acest aspect hotărârea primei instanțe apare ca nemotivată, iar tribunalul s-a mulțumit numai să respingă susținerile sale fără o motivare pertinentă, astfel că solicită a se constata că se impune includerea acestor sume în pasivul patrimonial supus partajului.

6. În al șaselea rând, în mod greșit a fost respinsă solicitarea pârâtului-reclamant privind obligarea reclamantei-pârâte de_a aduce la masa de partaj un număr de 31 monede de aur și bijuterii de aur în cantitate de 800 gr.

Dovada existenței acestor bunuri în patrimoniul paratului-reclamant a fost dovedită cu declarația martorului H. G.-C. care a relatat pe larg amănunte privind deținerea lor, faptul că erau depozitate . pantofi, împreună cu două pungi a cate 400 gr. fiecare care conțineau diverse bijuterii.

7. În al șaptelea rând arată că greșit s-a procedat și atunci când au refuzat să includă în categoria bunurilor comune suma de 16.527 lei, reprezentând depozit bancar constituit în timpul căsătoriei pe numele pârâtei-reclamante la Bancpost SA și pentru care există dovezi la filele 245-253 dosar fond.

Instanța de fond nu a reținut sumele existente în contul OTP

pentru că reprezentau viramente cu titlu de alocație pentru copil, dar a

refuzat nejustificat să retină sumele existente la data despărțirii în fapt în contul Bancpost deși existau dovezi certe în acest sens.

Consideră că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt consecința interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor art. 673⁴ si 673⁹ Cod pr. civilă în vigoare la data declanșării litigiului.

Se arată că, atât pentru construcția nouă, cât și pentru cea veche, expertul nu a luat în calcul fisurile existente în pereții imobilului, înălțimea pe nivel, degradarea acoperișului care s-a lăsat din cauza stratului de zăpadă denivelărileexistente în pardoselile de la nivelul parterului, pereții exteriori care nu sunt drepți, glafurile, ferestrele și ușile deteriorate, faianța la baie și bucătărie căzută de pe pereți, precum ți gresia care s-a lăsat odată cu sapa de beton, degradări care conduc la reducerea valorii tehnice de calcul.

In plus, deși i s-au prezentat facturile de materiale (BCA, baloți, lemn, beton) anterioare anului 2000, acestea nu au fost luate în calcul la stabilirea vechimii lucrărilor.

În al doilea rând, arată că în mod greșit a fost omologată varianta a II-a de lotizare din raportul de expertiză T. A. C..

Pârâtul-reclamant a solicitat varianta a III-a modificată pentru că în aceasta varianta îi este atribuit spațiul comercial care este sediul social al firmei sale,. SRL A, precum și terenul extravilan din Boldești-Scăeni care reprezintă punctul de lucru al celeilalte firme ., al cărui asociat majoritar este tot pârâtul-­reclamant.

Consideră că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt consecința interpretării și aplicării eronate a disp. art. 274 Cod pr. civilă ți art.18 din OUG nr.51/2008.

Astfel deși este vorba de un partaj judiciar, pârâtul-reclamant a fost obligat să plătească cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă care cădea în sarcina reclamantei-pârâte cu titlul de taxă de timbru și pentru care i s-a acordat acesteia ajutor public judiciar.

Într-un litigiu de partaj bunuri comune și reclamantul și pârâtul sunt obligați la plata taxei de timbru aferentă bunurilor supuse partajării pentru că fiecare primește bunuri în urma partajării.

Taxa de timbru aferentă este plătită la introducerea acțiunii în totalitate de reclamant și, în cazul admiterii cererii, i se restituie de către celalalt codevălmaș jumătate din taxă.

Potrivit art.18 din OUG nr.51/2008 "cheltuielile pentru care parte a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume."

În aceste condiții, pârâtul-reclamant nu poate fi obligat să restituie decât 3.500 lei, cât reprezintă partea pentru care a căzut în pretenții, restul rămânând în sarcina statului ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar.

Solicită admiterea recursului sub toate aspectele invocate, precum și acordarea de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 111/03.02.2015 Curtea de Apel Ploiești a admis recursurile, a modificat în tot decizia și în parte sentința și încheierea de admitere în principiu din 5.11.2012 în sensul că a admis în principiu, în parte și cererea reconvențională precizată și completată, a inclus în masa de partaj și suma de 16.527 lei aflată în posesia reclamantei și a dispus scoaterea de la masa de partaj următoarele bunuri: imobilul situat în Ploiești, ., ., ., constând în . camere și dependințe; autoturism Dacia Solenza cu nr._ ; îmbunătățiri la imobilul din Ploiești, ..40 constând în schimbat grinzi din lemn la acoperiș și înlocuit cu tablă galvanizată, montat 2 ferestre cu geam și tâmplărie termopan de culoare maro, refăcut două sobe de teracotă; construcțiile și îmbunătățirile efectuate la imobilul din Boldești Scăieni, . anterior anului 2001 și identificate conform raportului de expertiză preparatoriu M. I. (filele 266-267 dosar fond), menținând restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut referitor la recursul pârâtului C. M. A. că

1. Prima critică întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă nu este întemeiată, instanța de apel motivând hotărârea în fapt și în drept, soluția fiind pronunțată prin prisma analizării complete a dovezilor, dezlegând în acest fel starea de fapt.

Din analiza considerentelor deciziei atacate, rezultă că instanța de apel a motivat soluția pronunțată, arătând care sunt motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea cu privire la soluția pronunțată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Aceste considerente nu conțin motive contradictorii sau străine de natura pricinii și nici nu se exclud reciproc, astfel cum susține recurentul.

2. Susținerile pârâtului-reclamant în sensul ca, la dobândirea bunurilor comune a avut o cota de contribuție majorata de 80% nu poate fi reținută, întrucât acesta nu a făcut dovada că a realizat venituri cu mult mai mari decât cele realizate de reclamanta-pârâtă și că acestea ar fi fost destinate în mare parte, gospodăriei.

Și dacă s-ar accepta ideea că pârâtul ar fi beneficiat la un moment dat, de venituri mai mari decât cele obținute de reclamantă, diferența dintre acestea este relativ modică, cu precizarea că, doctrina și practica judecătorească au stabilit că, în vederea determinării aportului fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune se va lua în considerare și munca femeii depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor.

Astfel, din înscrisul existent la fila 195 dosar fond rezultă că pârâtul a realizat în ultimele 12 luni un salariu de 182 lei pe lună, iar din carnetul de muncă al acestuia aflat la filele 111-123 dosar fond rezultă că veniturile acestuia erau mai mult decât modice, având funcția de agent vânzări, respectiv agent comercial după data încheierii căsătoriei.

Nici sumele obținute din închirierea imobilului situat în Ploiești, ..40 nu pot determina modificarea cotei de contribuție în favoarea pârâtului, suma de 1.000.000 ROL fiind, de asemenea, modică, astfel încât nu poate modifica contribuția soților la dobândirea bunurilor comune.

Totodată, așa cum însăși recurentul pârât a arătat în cererea de recurs, dividendele încasate de la cele două societăți comerciale nu pot fi avute în vedere la stabilirea unei cote majoritare în favoarea acestuia, acestea fiind bun comun al ambilor soți, iar valoarea acestora nu este una exagerată.

De asemenea, în ceea ce privește faptul că pârâtul a înstrăinat apartamentul situat în Ploiești, . nr. 7B, imediat după încheierea căsătoriei la data de 21.11.2001, acesta nu poate fi reținut la stabilirea cotei majoritare întrucât în acest sens se are în vedere întreaga masă a bunurilor comune și nu numai un anumit bun ori mai multe bunuri.

În acest context stabilirea de către instanțele anterioare a cotelor de 50% pentru fiecare dintre foștii soți este pe deplin justificată și susținută de probele administrate în cauză.

3. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la includerea în mod greșit în masa de partaj a autoturismului Dacia Solenza cu nr._, Curtea a constatat că acesta este fondat având în vedere faptul că la fila 174 dosar fond se află contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 02.02.2010 prin care autoturismul în cauză a fost înstrăinat. Cum înstrăinarea autoturismului a avut loc anterior despărțirii în fapt a părților, care conform sentinței civile de divorț nr. 2638/15.03.2011 a avut loc în aprilie 2010, acesta nu se mai găsea în patrimoniul soților, astfel încât se impune excluderea sa de la masa de partaj.

4. Totodată urmează a fi scoase de la masa de partaj și construcțiile și îmbunătățirile efectuate la imobilul din Boldești Scăieni, . anterior anului 2001 și identificate conform raportului de expertiză preparatoriu M. I. (filele 266-267 dosar fond), în cauză nefiind dovedit concubinajul părților.

Aceste construcții și îmbunătățiri au fost efectuate înainte de căsătoria părților, care a avut loc la data de 07.09.2001, astfel cum rezultă din declarația martorului H. C. (fila 151 dosar fond) și din facturile de achiziționare a materialelor aflate la filele 212-217, 184, 185 și autorizațiile aflate la filele 199-203, precum și din raportul de expertiză preparatorie întocmit de expertul M. I., care a precizat că aceste lucrări s-au edificat în perioada 1999-2001.

5. În ceea ce privește îmbunătățirile efectuate la imobilul din Ploiești, ..40 constând în schimbat grinzi din lemn la acoperiș și înlocuit cu tablă galvanizată, montat 2 ferestre cu geam și tâmplărie termopan de culoare maro, refăcut două sobe de teracotă și acestea urmează a fi scoase de la masa de partaj, având în vedere procesul-verbal de predare-primire (f.182) încheiat între C. M.-A. și . din care rezultă că aceste îmbunătățiri au fost efectuate de această societate în virtutea contractului de închiriere încheiat între părți.

6. Motivul de recurs prin care se critică neincluderea la masa de partaj a pasivului comunitar, respectiv a celor două împrumuturi de 40.000 euro și 50.000 euro încheiate în baza unor chitanțe sub semnătură privată, este nefondat având în vedere că aceste înscrisuri existente la filele 193-194 dosar fond nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, iar din cuprinsul lor rezultă că acestea au fost întocmite pro causa.

Astfel, chitanța prin care pârâtul ar fi împrumutat de la numitul D. B. suma de 40.000 euro este întocmită la data de 17.08.2010, după despărțirea în fapt a soților, pentru un împrumut din perioada iunie 2007 – mai 2008, care ar fi fost restituit integral până în luna aprilie 2011, aspecte care pun la îndoială existența împrumutului.

7. Cât privește cantitatea de aur de 800 g. și 31 monede solicitată de recurentul-pârât a fi adusă la masa de partaj, Curtea a reținut poziția oscilantă a acestuia în ceea ce privește cantitatea de aur solicitată, întrucât inițial, prin cererea completatoare la cererea reconvențională, a solicitat numai cantitatea de 400 g. aur sub formă de bijuterii, iar existența acestora, dată fiind valoarea lor, nu poate fi dovedită numai în baza declarației unui martor, care este de altfel contradictorie.

Astfel, martorul H. C. audiat la propunerea pârâtului a relatat că atunci când reclamanta a plecat din domiciliu, soția sa i-a transportat niște lucruri, însă nu știe dacă pe data de 19.04.2010 soții mai erau împreună sau nu, fapt greu de crezut din moment ce a relatat că soția sa a ajutat-o pe reclamantă să-și transporte lucruri.

Contradictorie este și declarația acestuia în sensul că pe data de 19.04.2010 s-a dus la pârât, în jurul orelor 13, 00 să-i ceară aurul, însă „a refuzat” să-l ia, revenind seara când nu l-a mai găsit.

În concluzie, Curtea a constatat că acest motiv de recurs este nefondat, fiind corectă soluția pronunțată de instanțe cu privire la acest capăt de cerere reconvențională.

8. Referitor la critica includerii sumei de 16.527 lei depozit bancar existent la Bancpost SA la data despărțirii în fapt a părților, Curtea a constatat că această sumă a fost retrasă de recurenta-reclamantă C. D. după despărțirea în fapt a părților, respectiv la data de 28.04.2010, acesta neproducând vreo dovadă a împărțirii acestei sume, ori a cheltuirii sale în comun, astfel încât urmează să fie inclusă la masa de partaj.

În ceea ce privește recursul formulat de recurenta reclamantă C. D., Curtea a constatat că aceasta a invocat prin motivele de recurs faptul că apartamentul situat în Ploiești, ., ., ., reținut de instanța de fond la masa de partaj, a fost scos la licitație de Biroul Executorului Judecătoresc L. I., iar în fața instanței de recurs s-au depus înscrisuri din care rezultă că apartamentul a fost vândut la licitație, sumele obținute din vânzarea acestuia fiind împărțite între părțile din prezenta cauză, așa cum rezultă din încheierea nr. 11/11.11.2014 (fila 44 dosar recurs) în care se menționează că suma de 8869,84 lei reprezentând diferența de preț, va fi eliberată garanților ipotecari C. M.-A. și B. (fostă C.) D., în cote egale.

Prin urmare, cum acest apartament nu mai există în patrimoniul soților, urmează să fie scos de la masa de partaj.

D. fiind faptul că în speță a fost modificată încheierea de admitere în principiu se impune efectuarea unei noi expertize de lotizare, care nu este compatibilă cu probatoriile ce pot fi administrate, potrivit art. 305 Cod pr. civilă, în fața instanței de recurs, astfel încât Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 312 alin.3 Cod pr. civilă, a casat hotărârea atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova.

De asemenea a avut în vedere și criticile referitoare la stabilirea variantei de lotizare și plata cheltuielilor de judecată care, raportat la soluția ce se impune, nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs, urmând ca tribunalul să aibă în vedere dispozițiile art. 673⁹ Cod pr. civilă privind modalitatea de atribuire a bunurilor, ale OUG nr. 51/2008 privind ajutorul judiciar în materie civilă și art. 274 Cod pr. civilă.

Primindu-se dosarul, în rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului cu dosar nr._ la data de 17.03.2015.

Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea și sentința atacate, motivele de apel și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 111 din 3 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a reținut că stabilirea cotei de 50 % pentru fiecare din soți este pe deplin justificată și susținută de probele administrate în cauză.

Totodată se impune excluderea de la masa de partaj a autoturismului Dacia Solenza cu nr._ . Care a fost înstrăinat anterior despărțirii în fapt a părților, precum și a construcțiilor și îmbunătățirilor efectuate la imobilul din Boldești Scăeni, ., anterior anului 2001 identificate prin raportul de expertiză M. I., construcții și îmbunătățiri efectuate înainte de căsătoria părților.

Îmbunătățirile efectuate la imobilul din Ploiești, .. 40, constând în schimbat grinzi din lemn la acoperiș și înlocuit cu tablă galvanizată, montat 2 ferestre cu geam și tâmplărie termopan de culoare maro, refăcut 2 sobe teracotă se impune a fi scoase de la masa de partaj, urmând a fi inclus la masa de partaj suma de_ lei depozit bancar existent la B. Post SA la data despărțirii în fapt a soților.

În cauză față de decizia de casare a fost efectuată o nouă expertiză tehnică construcții de lotizare efectuată de expert D. M. B..

Potrivit disp. art. 673 ⁹ C. pr. civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unul dintre coproprietari a făcut unele îmbunătățiri la imobil înainte de a se cere împărțeala.

Astfel varianta a II a respectă drepturile părților, în această variantă reclamantei C. D. îi este atribuit teren în proprietate, primește suma reprezentând cont bancar în cuantum de_ lei iar pârâtul primește la rândul său, imobil spațiu comercial din Ploiești, ., jud. Prahova, imobil teren în Boldești Scăieni, terasa acoperită cu tablă în spate, magazie, anexe gospodărești pentru animale, gard din bolțari în spatele terenului, gard din curtea din față, gard din curtea di spate, gard între curți, îmbunătățiri casă Ploiești, ., gard lateral din panouri plasă sudată și gard la stradă.

În varianta a I a solicitată de reclamantă prin concluziile scrise imobilul spațiu comercial din Ploiești . acesteia, ori, pârâtul are calitatea de asociat unic conform actului adițional nr. 2143/06.07.2006, folosește bunul de peste 14 ani, afirmația acesteia că ar desfășura activități de secretariat și traduceri-xerox nu poate fi avută în vedere.

Așa fiind, tribunalul va admite apelurile potrivit disp. art. 296 C. pr. civ., va schimba în parte sentința și dispune partajul bunurilor comune conform încheierii de admitere în principiu din 5.11.2012, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 111 din 3 februarie 2015 a Curții de Apel Ploiești și conform variantei a II a din raportul de expertiză D. M. B. efectuat în apel, după casarea cu trimitere, filele 35-38 dosar apel,

În baza disp. art. 274 rap. la art. 276 C. pr. civ. va obliga apelanta reclamantă să plătească pârâtului 19.020 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, onorariu expert, taxa judiciară de timbru, timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de reclamanta C. D., cu domiciliul ales în Ploiești, ., ., ., județul Prahova și, respectiv, de pârâtul C. M.-A., cu domiciliul în Ploiești, ..40, județul Prahova, împotriva Încheierii de admitere în principiu din data de 5.11.2011 și a Sentinței civile nr. 8064/29.04.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, cauză venită spre rejudecare în baza Deciziei nr.111/03.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și în consecință:

Schimbă în parte sentința și dispune partajul bunurilor comune conform încheierii de admitere în principiu din 5.11.2012, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 111 din 3 februarie 2015 a Curții de Apel Ploiești și conform variantei a II a din raportul de expertiză D. M. B. efectuat în apel, după casarea cu trimitere, filele 35-38 dosar apel, astfel:

Lotul nr. 1, C. D. va primi:

1. Imobil extravilan Boldești Scăieni -4.492 lei
2. C. bancar -16.527 lei

Are dreptul la suma de -63.556 lei

Va primi drept sultă de la Lotul nr. 2 suma de -42.547 lei.

Lotul nr. 2, C. M. –A. va primi:

1.Terasa acoperită cu tablă în spate -11.595 lei,

1. Magazie -46.339 lei
2. Anexe gospodărești animale -329 lei
3. G. bolțari în spatele garajului -3.329 lei
4. G. curtea din față -309 lei
5. G. curtea din spate -320 lei
6. G. între curți -200 lei
7. G. lateral din panouri pl. Sudată -1.135 lei
8. G. la stradă -4.408 lei

10.Îmbunătățiri imobil . lei

11. Imobil intravilan Boldești Scăeni -19.583 lei

12. Imobil sp. Comercial Victoriei Ploiești -14.004 lei

Total -106.112 lei

Are dreptul la suma de -63.565 lei

Va plăti drept sultă Lotului nr. 1 suma de -42.547 lei.

Obligă apelanta reclamantă să plătească pârâtului 19.020 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

N. C. C. A. M.

GREFIER

A. - Ș. P.

Operator de date cu caracter personal 5595

Redactat/tehnord. N.C.

4 ex./23.10.2015

d.f._ - Judecătoria Ploiești

j.f. G. D.

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr....		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 441/2015. Tribunalul PRAHOVA Reintegrare în familie. Sentința nr. 2744/2015. Tribunalul PRAHOVA Reintegrare în familie. Sentința nr. 2831/2015. Tribunalul PRAHOVA Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2834/2015. Tribunalul PRAHOVA