Pensie întreţinere. Hotărâre din 05-05-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 2538/204/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2032
Ședința publică din data de 05.05.2015
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul N. T., CNP_, cu domiciliul în ., ., ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 3301/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata - pârâtă M. E.-F., CNP_, cu domiciliul în Boldești Scăieni, Calea Unirii nr. 253, județul Prahova și în Boldești Scăieni, ., județul Prahova și autoritatea tutelară de pe lângă P. C. FILIPEȘTII DE TÂRG, cu sediul în ., județul Prahova și autoritatea tutelară de pe lângă P. BOLDEȘTI SCĂIENI, cu sediul în Boldești Scăieni, județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 30,00 lei conform chitanței . nr._/09.02.2015, ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează apelantul - reclamant nu a depus la dosar originalul cererii de apel astfel cum s-a dispus de instanță, după care,
Tribunalul dispune din oficiu să se facă o copie de pe cererea de apel comunicată pe fax, având în vedere că există posibilitatea ca în timp să devină ilizibilă, urmând a se atașa la dosar, după care, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 19.05.2014 cu dosar nr._ reclamantul N. T. a solicitat obligarea pârâtei M. E. F. la plata pensiei de întreținere pentru minora N. I. B. născuta la 19.03.2008, în raport de venitul minim pe economie.
In motivarea acțiunii a arătat că din relația de concubinaj a părților a rezultat minora, care se află în îngrijirea și întreținerea sa exclusivă întrucât în urma cu circa 2 ani pârâta a fost condamnată la o pedeapsa privativă de libertate, iar după ce s-a eliberat la 06.02.2014 a plecat cu un alt bărbat cu care este și în prezent.
Cererea nu a fost motivată în drept, iar în susținerea acesteia a atașat acte de stare civilă.
La data de 08.08.2014, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța s se încuviințeze exercitarea exclusivă de către acesta a autorității părintești asupra minorei I. - B., stabilirea locuinței minorei la domiciliul său și obligarea pârâtei la plata pensiei lunare potrivit venitului minim pe economie; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că din relațiile de concubinaj cu pârâta a rezultat minora N. I. – B., născută la 19 martie 2008. Părțile au conviețuit în domiciliul său cca.10 ani, înainte ca pârâta sa fie arestată și condamnată, împreuna cu frații săi, dintre care unul minor, în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Vălenii de M. pentru tâlhărie. Reclamantul a precizat că în timpul conviețuirii pârâta a fost o mamă și o consoartă bună, exceptând perioadele când pleca la familia sa și era foarte secretoasă, nespunându-i cu ce se ocupă. După arestarea pârâtei s-a prezentat la penitenciar și i-a trimis bani.
A mai arătat că pârâta nu i-a spus când se liberează și a fost sunat după două zile de la liberare, când i-a comunicat că a plecat cu un alt bărbat și nu dorește să revină la el și la fiica lor. În această situație a dus copilul la domiciliul părinților pârâtei unde aceasta era cu noul concubin, dar a fost chemat să ia fetița de acolo. Din discuțiile pe care le-a avut cu fiica sa a constatat că aceasta a asistat chiar la relațiile intime ale pârâtei. Ulterior a aflat că pârâta a plecat în Anglia și nu a mai căutat-o pe minoră.
Reclamantul a precizat că are condiții optime de creștere și educare a minorei, care este născută și crescută la domiciliul său, locuiește într-o casă compusă din trei camere și bucătărie împreună cu minora, mama sa și un alt frate, iar când este la serviciu de copil se ocupă bunica paternă.
Reclamantul a învederat că solicita custodia exclusive fata de împrejurarea ca parata este plecata si ori de cate ori se vor ivi probleme legate de decizii importante nu are cum să o contacteze, neștiindu-i noua reședință, fiind posibil să apară incidente imprevizibile care de asemenea să facă imposibilă comunicare.
În drept, a invocat art. 486, 496, 499, 505 alin. 2, 513 Cod civil; art. 16/2 și 31 alin.2 din Legea nr. 272/2004 și art.451 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinarea – cerere reconvențională formulată la data de 21.10.2014, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, exercitarea în comun a autorității părintești, stabilirea locuinței minorei la domiciliul său din Boldești - Scăieni, ., jud. Prahova și obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 25% din veniturile sale, cu cheltuieli.
In motivarea acesteia a arătat ca relațiile de conviețuire dintre părți au fost bune la început, însă s-au înrăutățit cu timpul pe fondul lipsurilor materiale. Astfel au început certurile deoarece nu aducea suficienți bani în casă și a fost nevoită să procure banii necesari traiului prin orice modalitate. Urmare a acestui fapt, a fost condamnată și a executat doi ani de închisoare, perioadă în care minora a stat la reclamant.
La începutul anului 2014, în luna februarie, s-a liberat și nu a mai vrut să locuiască cu reclamantul, luând-o cu acordul acestuia pe minora la domiciliul său pe o perioadă de două săptămâni în care reclamantul era plecat din localitate. A stabilit cu această ocazie că minora să locuiască împreună cu ea, cu condiția să nu aibă niciun fel de pretenții financiare de la reclamant. A fost de acord, însă la întoarcerea în localitate, reclamantul a venit și a luat-o pe minoră, iar ulterior a promovat prezenta acțiune.
S-a mai arătat ca în primăvara acestui an a plecat pentru o perioadă de două luni din țară pentru a strânge banii necesari renovării locuinței în vederea realizării unor condiții mai bune de trai pentru fiica sa.
Pe perioada în care minora a locuit cu ea nu au existat incidente, chiar au avut o relație foarte bună, întărindu-se legătura mamă-fiică ce fusese întreruptă pe perioada cât a executat pedeapsa privativă de libertate. Din discuțiile pe care le-a avut cu minora până să plece la tatăl său a înțeles că tânjește după o figură maternă, deoarece tactul și blândețea mamei nu pot fi înlocuite de tată oricât ar încerca. Minora are nevoie de un exemplu feminin care să o îndrume și să o educe, lucruri pe care tatăl său nu i le poate oferi.
Pârâta a mai învederat că reclamantul nu i-a mai permis să aibă niciun fel de legătură cu fiica sa, interzicându-i să se întoarcă. Mai mult, încearcă să o influențeze în sens negativ spunându-i numai lucruri rele la adresa sa, folosind injurii și jigniri, limbaj ce a fost însușit și de copil dat fiindcă aceasta este singura educație care i se oferă.
Consideră că îi pot oferi fiicei sale condiții decente de trai având în vedere că locuința actuală are 2 camere, și de asemenea are un loc de muncă stabil ce îi permite să o întrețină, dar mai presus de toate, îi pot acorda toată dragostea și îndrumarea sa pentru a putea compensa timpul pierdut.
Prin încheierea din 23.10.2014, în temeiul disp. art. 208 și 209 alin. 6 cod proc. civ., s-a dispus decăderea pârâtei din dreptul de a formula cerere reconvențională.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei (f.52), testimonială cu martorii D. G., M. Nuța, E. F. și S. V. A. (f.55-58), au fost efectuate anchetele psihosociale la domiciliile părților (f.27, 42-43), iar minora, la solicitarea pârâtei, a fost ascultată în camera de consiliu (f.60)
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința civilă nr. 3301/30.10.2014 prin care a admis în parte acțiunea precizată, a stabilit locuința minorei I. B. la domiciliul tatălui reclamant, respingând cererea de exercitare a autorității părintești exclusiv de către reclamant, stabilind ca autoritatea părintească să se exercite în comun de ambii părinți, obligând pârâta să plătească reclamantului, în favoarea minorei I. B. pensie de întreținere în sumă de 167 lei/lună.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 650 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Câmpina a reținut că din relația de concubinaj a părților a rezultat minora I. B., ns. la 19.03.2008, care a locuit împreuna cu ambii părinți in domiciliul din ., pana la arestarea paratei, în februarie 2012, dată de la care a rămas în grija exclusivă a reclamantului.
Ulterior eliberării din penitenciar, la 28.01.2014, pârâta nu a mai revenit în fostul domiciliu, având o altă relație și s-a mutat în locuința părinților săi din Boldești Scăieni, compusă din două camere, din care numai una este locuibilă, având strictul necesar asigurat.
După data liberării, minora a locuit o scurtă perioadă, circa 2 săptămâni, la domiciliul pârâtei, în cursul lunii mai 2014, când reclamantul a fost plecat din localitate.
Pe de alta parte, instanța a constatat că reclamantul locuiește împreună cu mama sa și un frate într-un imobil compus din 3 camere și dependințe.
Conform referatului de anchetă socială, care se coroborează cu poziția exprimată și de minoră, precum și depozițiile martorilor audiați, relația dintre minoră și reclamant este bună, minora beneficiind și de supravegherea bunicii paterne, cât timp tatăl este plecat la serviciu, iar mediul în care trăiește este favorabil pentru încredințarea acesteia reclamantului.
Referitor la relația dintre minoră și pârâta, instanța a reținut din poziția exprimată de însuși reclamantul prin cererea modificatoare, precum și depozițiile martorilor M. N., E. F., precum și ale martorei S. V. A., că până la arestarea acesteia, a fost una foarte bună, pârâta fiind o mamă responsabilă, care s-a ocupat atât de creșterea și educarea minorei, cât și de probleme de sănătate ale copilului.
Ulterior liberării, pârâta a locuit în permanență la domiciliul părinților săi, fiind plecată doar o scurtă perioadă în străinătate, iar între cei doi foști concubini exista comunicare, aceștia ținând legătura telefonic, astfel cum a declarat martora M. Nuța.
Împrejurarea că pârâta a fost condamnată pentru tâlhărie, infracțiune săvârșită împreună cu doi membri de familie, dintre care unul minor, prin ea însăși nu este de natură să justifice înlăturarea mamei de la exercitarea drepturilor și obligațiilor față de minoră, câtă vreme aceasta din probele administrate, precum și poziția procesuală adoptată, prezentându-se la fiecare termen la care a fost citată, a dat dovadă de devotament față de copil.
Prin urmare, apreciindu-se că minorei îi sunt oferite condiții locative mai bune la domiciliul tatălui, unde a locuit încă de la naștere și beneficiază și de suportul bunicii paterne, precum și faptul că pârâta are un loc de muncă care o împiedică să revină la domiciliu la sfârșitul fiecărei zile, instanța a stabilit locuința copilului la domiciliul tatălui reclamant.
Referitor la autoritatea părintească, cererea reclamantului de exercitare a acesteia în mod exclusiv nu este în interesul superior al copilului, nefiind astfel cum s-a reținut identificate deficiente ireconciliabile în relația dintre părinți sau dintre mamă și minoră, contactul viitor dintre cei părți urmărind exclusiv bunăstarea copilului.
Astfel, instanța a recomandat deopotrivă reclamantului și pârâtei să coopereze și să comunice în folosul minorei, înlăturând conflictele din trecut care au condus la despărțirea lor și să își dea interesul să corecteze problemele oftalmologice cu care se confruntă minora, insistând ca aceasta să poarte ochelarii de corecție recomandați de medicul specialist.
Pentru o dezvoltare echilibrată psihică și emoțională, copilul are nevoie să păstreze contactul deopotrivă atât cu mama, cât și cu tatăl, exercitarea autorității părintești în comun având ca scop respectarea drepturilor acestuia și în același timp consolidarea poziției legale a părinților, în raport de exercitarea autorității exclusiv de unul dintre ei care conduce în mare măsură la excluderea din viața copilului a celuilalt părinte.
În conformitate cu disp. art. 525 N.C.C. părinții sunt obligați să acorde întreținere copilului minor, obligație ce revine acestora în egală măsură, astfel încât și pârâta, chiar dacă nu are un loc de muncă stabil, are obligația de a contribui la cheltuielile de creștere și educare ale minorei în cotă de ¼ din venitul minim net garantat în plată prin HG nr. 871/2013.
Pe cale de consecință, prin sentința civilă nr. 3301 din 30.10.2014, în temeiul art. 397, art. 400, art. 532 și art. 729 cod civil, instanța de fond, a admis în parte acțiunea precizată, a stabilit că autoritatea părintească să fie exercitată în comun, locuința minorei la domiciliul tatălui reclamant în ., ., ., jud. Prahova, dispunând că pârâta să plătească reclamantului, în favoarea minorei I. B., ns. la 19.03.2008, pensie de întreținere în sumă de 167 lei/lună, începând cu data promovării acțiunii, 16.05.2014, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamantul N. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond nu a încuviințat, în favoarea sa exercitarea exclusivă a autorității părintești față de minora rezultată din concubinajul cu intimata – pârâtă și la obligarea pârâtei la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că potrivit art. 36 alin. 7 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată 2014 "Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă că autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte condamnările pentru infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești", menționând că a făcut dovada clar că intimata-pârâtă a fost condamnată cu executare în dosarul de tâlhărie, infracțiune pe care a săvârșit-o împreună și cu frații acesteia, dintre care și minori.
Mai arată reclamantul că nu este în interesul superior al minorei stabilirea în comun a custodiei, cu atât mai mult cu cât intimata-pârâtă are întreaga familie violentă, intimata fiind deseori plecată din țară, astfel cum a răspuns și la interogatoriu și au confirmat și martorii audiați în cauză.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 16.01.2015.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din relația de concubinaj a părților a rezultat minora I. B., ns. la 19.03.2008, care a locuit împreuna cu ambii părinți în domiciliul din ., până la arestarea pârâtei, în februarie 2012, dată de la care a rămas în grija exclusivă a reclamantului
Reclamantul locuiește împreună cu mama sa și un frate într-un imobil compus din 3 camere și dependințe.
Pârâta nu a mai revenit în fostul domiciliu, având o altă relație și s-a mutat în locuința părinților săi din Boldești Scăieni, după eliberarea sa din penitenciar.
Până la arestarea sa, pârâta s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorei, de problemele de sănătate ale copilului.
Totodată, s-a prezentat la fiecare termen, de unde rezultă că a manifestat interes raportat la copilul pe care în are cu reclamantul.
Susținerea reclamantului că, potrivit art. 36 alin. 7 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată 2014 "Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă că autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte condamnările pentru infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești", menționând că a făcut dovada clar că intimata-pârâtă a fost condamnată cu executare în dosarul de tâlhărie, infracțiune pe care a săvârșit-o împreună și cu frații acesteia, dintre care și minori, nu este de natură să ducă la concluzia în sensul că autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de acesta, săvârșirea unei infracțiuni chiar cu violență de pârâtă nu poate duce la înlăturarea acesteia de la exercitarea autorității părintești, cât timp nu a fost decăzută din drepturile părintești.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să respingă apelul declarat de reclamant ca nefondat, potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul N. T., CNP_, cu domiciliul în ., ., ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 3301/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata - pârâtă M. E.-F., CNP_, cu domiciliul în Boldești Scăieni, Calea Unirii nr. 253, județul Prahova și în Boldești Scăieni, ., județul Prahova și autoritatea tutelară de pe lângă P. C. FILIPEȘTII DE TÂRG, cu sediul în ., județul Prahova și autoritatea tutelară de pe lângă P. BOLDEȘTI SCĂIENI, cu sediul în Boldești Scăieni, județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.05.2015
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. G. N. C.
GREFIER
A. Ș. P.
.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./Tehnored.N.C.
6 ex./27.05.2015
d.f._ Judecătoria Câmpina
j.f. D. L. I.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 267/2015. Tribunalul PRAHOVA | Reintegrare în familie. Sentința nr. 1730/2015. Tribunalul... → |
|---|
