Sechestru asigurător. Decizia nr. 2827/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2827/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 28374/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2827
Ședința publică din data de 01.10.2015
PREȘEDINTE – M. N.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA A FINANTELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în municipiul Ploiești, .. 22, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/25.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator A. P., CNP_, domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., județul Prahova.
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constă următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 28.11.2013, sub nr._, contestatorul A. P. a chemat în judecată pe intimata AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desființarea sechestrului asigurător dispus la data de 22.10.2013, în dosarul de executare nr._ asupra a 560.300 acțiuni deținute la SIF OLTENIA SA, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a contestației, contestatorul a arătat că la data de 14.11.2013 i-au fost comunicat prin posta de către Depozitarul Central S.A București mai multe înscrisuri prin care a fost informat ca s-a dispus indisponibilizarea de către intimată, prin sechestru asigurător, a unui număr de 560.300 acțiuni deținute acesta la societatea emitenta S.I.F. OLTENIA S.A.
In ceea ce privește titlul executoriu în baza căruia a fost emis sechestrul asigurător, contestatorul a învederat ca a formulat contestație la executare, contestație ce formează obiectul dosarului nr._/281/2012 al Judecătoriei Ploiești.
Cu privire la debitul menționat în titlu executoriu, contestatorul a arătat că nu datorează suma înregistrata in titlul executoriu, aceasta fiind greșit stabilita si pe de alta parte din pretinsul debit pe care l-ar avea de plata au fost achitate plați ce nu sunt evidențiate de către intimata.
Cu privire sechestrul instituit asupra acțiunilor deținute la S.I.F. OLTENIA S.A, contestatorul a susținut că intimata nu i-a comunicat niciodată vreo decizie de instituire a sechestrului asigurător care sa motiveze in vreun fel instituirea masurilor asigurătorii. De asemenea, contestatorul a arătat că, contrar Ordinului Președintelui ANAF nr. 2605/2010, intimata a instituit sechestru asigurător asupra unui număr de 575.300 acțiuni deținute la SIF OLTENIA SA, săvârșind un abuz grosolan, având in vedere ca valoarea de piața a acestora este mult mai mare; daca s-ar fi dorit a se lua o măsura asiguratorie corecta s-ar fi impus indisponibilizarea unui număr de acțiuni suficient pentru a se acoperi debitul si nicidecum indisponibilizarea numărului total de acțiuni deținute de contestator, cu o valoare de piața de 1.000.000 lei
În drept, contestatorul și-a întemeiat susținerile pe prevederile art. 172-173 din OG nr. 92/2003.
În probațiune, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri anexate contestației la executare și aflate la filele 6-49.
Intimata din prezenta cauză nu a formulat întâmpinare, însă a comunicat instanței dosarul de executare nr._ privindu-l contestatorul A. P..
În prezenta cauză instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/25.09.2014 prin care a admis contestația la executare formulată de contestator, a dispus anularea Procesului Verbal de sechestru pentru bunuri mobile încheiat la data de 22.10.2013 în dosarul de executare nr._/2013 și a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând taxă de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, că la data de 22.10.2013, în dosarul de executare nr._ a fost emis Procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/22.10.2013 privind sechestrarea bunurilor mobile aparținând contestatorului.
Conform dispozițiilor cuprinse în cadrul acestuia măsura emiterii procesului verbal de instituire a sechestrului asupra bunurilor mobile a fost luată urmarea faptului că, deși acestuia i-a fost comunicată somația nr._/29.10.2012, nu a procedat la achitarea sumei de 94.695 lei provenind din regularizări (fila 30).
Cu privire la luarea măsurilor de executare silită cu privire la contribuabilii care nu onorează obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, prevederile art. 141 alin.1 și 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală stabilesc că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent iar titlul executoriu emis de organul de executare competent va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute în art. 43 alin.2 din același act normativ și alte elemente, cum ar fi: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia precum și alte date de identificare, cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii al titlului.
Totodată, în cuprinsul art. 43 alin. 2 din OG nr. 90/2003 se prevede că actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă și că acesta cuprinde următoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis și data la care își produce efectele, datele de identificare ale contribuabilului, obiectul actului administrativ fiscal, motive de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, ștampila organului fiscal emitent, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația și mențiuni privind audierea contribuabilului.
Dispozițiile legale de mai sus urmează a fi coroborate cu cele ale art. 152 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală ce stabilesc conținutul procesului verbal de sechestru, sens în care se prevede că acest act administrativ fiscal va cuprinde a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei și a orei la care s-a făcut ; numele si prenumele executorului fiscal care aplica sechestrul, numărul legitimației si al delegației; c) numărul dosarului de executare, data si numărul de înregistrare a somației, precum si titlul executoriu in baza căruia se face executarea silita; d) temeiul legal in baza căruia se face executarea silita; e) sumele datorate pentru a caror executare silita se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, menționându-se si cota acestora, precum si actul normativ in baza căruia a fost stabilita obligația de plata; f) numele, prenumele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, in lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuiește împreuna cu debitorul sau denumirea si sediul debitorului, numele, prenumele si domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum si alte elemente de identificare a acestor persoane; g) descrierea bunurilor mobile sechestrate si indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea si individualizarea acestora, menționându-se starea de uzura si eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum si daca s-au luat masuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, după caz; h) mențiunea ca evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, in cazul in care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita cunoștințe de specialitate; i) mențiunea făcuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, după caz, constituit in favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate; j) numele, prenumele si adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum si locul de depozitare a acestora, după caz; k) eventualele obiecții făcute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului; l) mențiunea ca, in cazul in care in termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plătește obligațiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate; m) semnătura executorului fiscal care a aplicat sechestrul si a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul fiscal va menționa aceasta împrejurare.
De asemenea, relevante în prezenta cauză sunt și dispozițiile alin. 2 al art. 152 din OG nr. 92/2003, conform cărora „Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnătura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum si, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urma semnând cu mențiunea de primire a bunurilor in păstrare”
Potrivit art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Conform art. 154 alin. (1) teza I din O.G. nr. 92/2003, sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului.
În cauză instanța a constatat, pe de o parte că procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/22.10.2013 nu cuprinde adresa corectă a domiciliului contestatorului din prezenta cauză, așa cum prevede art. 152 alin. (1) lit. f), raportat la art. 154 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, iar pe de altă parte, nu a fost comunicat contestatorului în conformitate cu prevederile 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Astfel, potrivit art. 44 din OG nr. 92/2003 actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia ii este destina prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, daca se asigura primirea sub semnătura a actului administrativ fiscal, sau prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire. De asemenea, aceste dispoziții stabilesc că dacă nu este posibilă comunicarea actului administrativ sub semnătura a actului administrativ fiscal, sau prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, aceasta se realizează prin publicitate.
La dosarul cauzei instanța a reținut că la data de 01.11.2013, contestatorului i-a fost comunicat procesul verbal procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/22.10.2013, însă la o altă adresă decât cea corectă.
Astfel, conform dovezii de comunicare prin poștă existentă la fila 33 din dosar, procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/22.10.2013 i-a fost comunicat contestatorului la adresa din „., ., .>”, dovada de comunicare fiind restituită cu mențiunea „destinatar mutat”.
Însă conform fișei de evidență emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de date, adresa domiciliului contestatorului este în Municipiul Ploiești, .. 9B, ., . această adresă contestatorul locuiește încă din anul 1987.
Ulterior comunicării prin poștă a procesului verbal de sechestru, intimata a procedat la comunicarea acestui act prin publicitate (fila 27 din dosar).
Având în vedere prevederile art. 45 din O.G. nr. 92/2003 conform cărora actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, instanța constată că procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/22.10.2013 nu i-a fost comunicat contestatorului astfel încât executarea silită începută în temeiul acestui proces-verbal este nelegală.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că ca in mod eronat, instanța de fond a reținut in sarcina intimatei apelante cheltuieli de judecata, întrucât reclamantul potrivit art. 10 din Ordonanța nr. 92/2003, republicata privind Codul de Procedura Fiscala :" avea obligația sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, in întregime conform realității si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute."
Mai arată intimata că, reclamantul avea posibilitatea sa lămurească situația sa fiscala si sa soluționeze astfel inadvertențele apărute in dosarul fiscal, fara a mai apela la contestarea pe cale judiciara a actului emis de intimată in baza deciziei de impunere pe anul 2010, cu suma datorata de 32.764 lei cu titlu de impozit anual de regularizat rămas de plata la data de 15.07.2013.
Faptul ca contribuabilul a considerat oportuna soluționarea pe cale judiciara, considera ca nu atrage răspunderea instituției noastre pentru plata cheltuielilor de judecata, cu atat mai mult cu cat sumele datorate bugetului de stat au fost achitate integral si procesul-verbal de sechestru din data de 22.10.2013 a fost ridicat potrivit deciziei instituției noastre de ridicare a sechestrului instituit nr._/29.10.2014 înregistrata la Depozitarul Central S.A. De aceasta situație a fost înștiințat si contribuabilul A. P. prin adresa nr._/29.10.2014.
Apreciază intimata că, reclamantul a obținut in anul 2010 venituri nete din transferul titlurilor de valoare conform Declarației informativa 205 privind impozitul reținut la sursa si câștigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit.
Potrivit art. 77 indice 1 Cod fiscal s-a emis Decizia de impunere din oficiu pe anul 2010 pentru veniturile nete din transferul titlurilor de valoare, înregistrata sub nr._/03.05.2012, potrivit căreia contribuabilul datorează bugetului de stat un impozit pe venit in suma de 98.756 lei, calculat prin aplicarea procentului de 2 % asupra bazei de impunere in suma de 658.369 lei. Organele fiscale au emis decizia de impunere din oficiu, rezultând acest impozit de plata care trebuia achitat.
Creanța fiscala de 98.756 lei reprezentând obligații de plata de natura impozitului pe veniturile nete din transferul titlurilor de valoare, iar intimata a emis procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile din data de 22.10.2013 conform cu art. 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2006, ( R ) privind Codul de Procedura Fiscala, pentru suma de 98.756 lei pentru obligațiile de plata de natura impozitului pe veniturile nete din transferul titlurilor de valoare, pe care contestatorul avea obligația sa le achite la termenul stabilit si pe care acesta l-a depășit.
La data întocmirii procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile din data de 22.10.2013, A. P. figura cu obligații la bugetul general consolidat al statului si avea obligația sa plătească aceste debite, iar impozitul datorat s-a determinat prin aplicarea cotelor de impunere de 1% și respectiv 16% la câștigul net aferent perioadei, asimilat câștigului net anual. Declarația 200 pentru anul 2010 nu are atașata fisa de portofoliu pentru perioada 1 ianuarie 2010 -30 iunie 2010, contribuabilul nefigurând cu pierdere pentru semestrul I 2010 .
Potrivit precizărilor Direcției de proceduri fiscale primite de intimată la data de 15.04.2011, la calculul câștigului net anual impozabil și impozitului pe venit aferent se aplică următoarele reguli:
- în cazul persoanelor fizice care au realizat câștiguri/pierderi din transferul titlurilor de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare în cazul societăților închise, atât în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2010, cât și în perioada 1 iulie 2010-31 decembrie 2010, având în vedere regulile de reportare a pierderilor între cele două perioade fiscale, stabilirea câștigului net anual impozabil și a impozitului anual datorat se realizează în următoarea succesiune:
Pasul 1: Se stabilește câștigul net anual impozabil/pierderea netă anuală și impozitul anual datorat pentru perioada 1 Ianuarie 2010-30 iunie 2010, distinct, în funcție de perioada de deținere a titlurilor de valoare.
Pasul 2: Se stabilește câștigul net anual impozabil/pierderea netă anuală și impozitul anual datorat pentru perioada 1 iulie 2010-31 decembrie 2010; rezultatul fiscal pentru perioada 1 iulie 2010-31 decembrie 2010 poate fi influențat de pierderea netă anuală realizată în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2010.
Mai arată intimata că, și prin formularele de declarare întocmite atât de contribuabili, cât și de societățile de intermediere, se delimitează câștigurile/pierderile realizate în anul 2010, pe două perioade de raportare, respectiv 1 ianuarie 2010-30 iunie 2010 și 1 iulie 2010-31 decembrie 2010, organul fiscal si-a îndeplinit atribuțiile si a procedat, in acest sens, la emiterea formelor de executare, conform informațiilor înregistrate in baza de date, contribuabilul figurând cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului, iar faptul că reclamantul a considerat oportuna formularea cauzei nu atrage reținerea cheltuielilor de judecata in sarcina intimatei, având in vedere ca procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile din data de 22.10.2013 a fost ridicat ca urmare a achitării sumelor de către contribuabil.
In drept, art.136, art 141, art. 145 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Intimatul contestator nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, dispunând anularea actului de executare contestat, respectiv Procesul Verbal de sechestru pentru bunuri mobile încheiat la data de 22.10.2013 în dosarul de executare nr._/2013 urmare nerespectării prevederilor art. 45 din O.G. nr. 92/2003 conform cărora actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, actul contestat nefiind comunicat contestatorului ceea ce determină ca executarea silită începută în temeiul acestui proces-verbal să fie nelegală.
Soluția instanței de fond în raport cu acordarea cheltuielilor de judecată este criticabilă față de prevederile art. 453 NCPC care au în vedere culpa procesuală a părții pârâte care prin atitudinea sa a determinat declanșarea procesului, raportate la dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru care vizează restituirea taxelor judiciare de timbru petiționarului în ipoteza admiterii contestației la executare.
Tribunalul are în vedere împrejurarea că organul fiscal și-a îndeplinit atribuțiile de executare reglementate de codul de procedură fiscală si a procedat, in acest sens, la emiterea formelor de executare, conform informațiilor înregistrate in baza de date, contribuabilul figurând cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului.
În speța dedusă judecății se constată că sunt incidente dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 față de soluția pronunțată de instanța de fond în sensul că în cazul in care se admite contestația la executare, cum este si cazul contestatorului din prezenta cauza, la rămânerea definitivă a hotărârii si la cererea petiționarului, instanța urmează sa dispună restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat in termen de 1 an de la data nașterii sale.
Astfel, constatând întemeiate motivele de apel invocate și susținute de către apelanta - intimată, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 480 alin. 2 NCPC., va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va înlătura obligația apelantei intimate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei și va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 1000 lei achitată cu chitanțele . nr._ din 26.11.2013 și . nr._/19.06.2014, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-intimată A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA A FINANTELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în municipiul Ploiești, .. 22, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/25.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator A. P., CNP_, domiciliat în municipiul Ploiești, .. 9B, ., județul Prahova și, în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că înlătură obligația apelantei intimate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 1000 lei achitată cu chitanțele . nr._ din 26.11.2013 și . nr._/19.06.2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2015.
Președinte, Judecător,
M. N. N. A.
Grefier,
L. E. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. AN/tehnored. CI
4 ex/08.10.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. I. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2712/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 2702/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
