Contestaţie la executare. Decizia nr. 2622/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2622/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 13896/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2622
Ședința publică din data de 19.08.2015
PREȘEDINTE – N. C.
JUDECĂTOR – A. G. H.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelantul-contestator N. S. G., CNP_, domiciliat în Ploiești, .. 37-39, ., ., . și de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_; J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu intimata SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI „P. ȘI M.”, RO30173615, cu sediul în Ploiești, .. 11, ., județul Prahova.
Cerere de apel formulata de apelantul contestator timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 24,00 lei conform chitanței . nr._/20.03.2015 (f.19), iar cererea de apel formulată de apelanta intimată timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40,00 lei, conform O.P. nr._/04.02.2015, nr._/04.02.2015 (f.26, 27), anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost depusă la dosar, prin serviciul registratură, notă de ședință formulată de apelant, prin care solicită acordarea unui nou termen pentru depunere de acte noi.
Tribunalul respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apelant, ca neîntemeiată.
Tribunalul respinge cererea apelantului CNADNR de repunere în termenul de a formula apel, având în vedere că la dosarul de fond există dovada comunicării hotărârii primei instanțe către acest apelant la data de 29.12.2014.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării cererii de apel a CNADNR și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții, precum și asupra celor două cereri de apel.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._ reclamantul N. S. G. a formulat contestație de executare împotriva executării silite efectuate în dosarul 1160/2013 de către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „P. și M.” prin care a solicitat admiterea contestației la executare, cu consecința anularii încheierii nr.1160/18.04.2014 din dosarul execuțional 1160/2013, anularea titlului de executoriu în baza căruia a fost demarată procedura executorii silite, procesul verbal de contravenție . nr._ din 03.06.2011, anularea încheierii de încuviințare silită din 16.12.2013, a înștiințării din 18.04.2014, a înștiințării somației din 18.04.2014, a dispoziției din 18.04.2014 de poprire VOLKSNANK S.A., înștiințarea privind măsura popririi, întoarcerea executării silite privind suma de 28 euro.
A fost înaintat copie după dosarul de executare 1160/2013 de către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „P. și M.”.
Contestatorul a solicitat anularea executării silite pornită împotriva sa invocând faptul că nu i-a fost comunicat în termen procesul verbal de contravenție . nr._ din 03.06.2011, acesta trebuind să fie comunicat prin poștă cu aviz de primire și consideră că executarea sancțiunii contravenționale este prescrisă raportat la faptul că procesul verbal a fost întocmit 03.06.2011 și i-a fost comunicat la data de 17.06.2011, prin afișare.
Intimata CNADR-CESTRIN a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea actelor executare din dosarul 1160/2013 aflat pe rolul Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești „P. și M.”.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/12.11.2014 prin care a admis în parte contestația, a respins ca neîntemeiată cererea privind anularea procesului-verbal de contravenție și a admis atât cererea privind întoarcerea executării, dispunând restituirea sumei de 124,56 lei ce către intimată, cât și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată obligând intimata să achite contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei onorariu de avocat, 110 lei taxă judiciară de timbru și 60 lei contravaloare activitate de copiere și certificare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit art. 632 C.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 Cod proc. civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct. 1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii (a se vedea Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că procesul verbal de contravenție . nr._ din 03.06.2011, întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A, a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia în prezența unui martor asistent, instanța a constatat că la data de 17.06.2011( fila 3 dosar executare) a fost întocmit procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție ocazie cu care s-a procedat la afișarea acestuia, în prezența unui martor, A. G..
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța a constatat că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
Instanța a constatat ca procesul verbal de contravenție . nr._ din 03.06.2011, nu constituie titlu executoriu, deoarece nu a fost comunicat potrivit dispozițiilor legale si pe cale de consecința a admis contestația la executare formulată de reclamantul N. S. G. și a dispus anularea tuturor actelor de executare emise în dosar 1160/ 2013 al S.C.P.E.J. P. și M..
D. consecință, prin anularea tuturor actelor de executare emise în dosar 1160/ 2013 al S.C.P.E.J. P. și M. instanța a dispus și admiterea cerererii privind intoarcerea executarii dispunând restituirea sumei de 124, 65 lei de către intimata C. Națională de Autostrazi și Drumuri din România către contestatorul N. S. G..
În ceea ce priveste anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.06.2011, pe calea contestației la executare instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.712 alin.2 în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de drept sau de fapt privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifica pentru desființarea lui.
Potrivit art. 10 din OG 15/2002:
Contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
Potrivit art. 31 din OG 2/2001: (1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Instanța a constatat că apărările contestatorului nu pot fi invocate pe calea contestației la executare, aceasta având posibilitatea formulării plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de contravenție, iar în cazul în care acesta nu i-a fost comunicat în mod legal se poate face plângere contravențională în termenul prev. de OG nr. 2/2001 de la data la care a aflat de existența acestuia. ( art. 712 alin. 2 C.pr.civ.)
Instanta va dispune obligarea reclamantului să achite suma de 60 lei (tva inclus), S.C.P.E.J .P. si M., contravaloare activitate de copiere și certificare conf.art.716(2) C.pr.civ.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța a avut în vedere dispozițiile art.451-art.453 C.pr.civ. potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată și pe cale de consecința a admis capatul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat intimata CNADR să achite reclamantului N. S. G. cheltuieli de judecată în cuantum de 500 de lei onorariu avocat, 110 lei taxa timbru si 60 lei (plus tva) contravaloarea activitate de copiere si certificare conf.art.716(2) C.pr.civ.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel, în termen legal, atât contestatorul N. S. G. cât și intimata CNADNR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Contestatorul N. S. G. a formulat apel împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria Ploiești întrucât, deși a admis acțiunea formulată nu a anulat titlul executoriu.
În ceea ce privește întoarcerea executării silite referitor la contravaloarea sumei de 28 de euro, aceasta a fost achitată direct executorului judecătoresc, iar acesta a emis și acte de înființare a popririi pe contul de credit deschis la Volksbank, astfel încât, instanța de fond trebuia să oblige intimata la plata contravalorii tarifului de despăgubire ce a fost achitat de două ori, contravaloarea cheltuielilor de executare, respectiv onorariu executor și cheltuieli xerocopiere.
Contestatorul a mai arătat că un alt motiv de apel este reprezentat de faptul că s-a dispus obligarea la plata sumei de 60 lei către executorul judecătoresc, obligație ce a fost deja executată așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar.
Împotriva aceleiași sentințe, a declarat apel și intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale sin România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București solicitând în principal, repunerea în termenul de a formula apel deoarece nu a fost comunicată sentința civilă nr._/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței primei instanțe în ceea ce privește anularea actelor de executare, întoarcerea executării silite și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, menținerea capătului referitor la respingerea cererii având ca obiect anularea titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011, ca temeinica si legala, respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate de către contestatorul N. S. G., ca nefondata.
Intimata a mai solicitat respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuata de către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești "P. și M." în baza titlului executoriu PVCC ., nr._/03.06.2011 generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești "P. și M." în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În motivarea cererii de apel intimata a arătat că la momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat în eroare, apreciind în mod nefondat că procesul verbal de constatare a contravenției nu constituie titlu executoriu întrucât nu a fost comunicat în mod legal debitorului.
Astfel, solicită, să se constate faptul că emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal în cauza, acesta a fost comunicat contravenientului, în conformitate cu dispozițiilor OG nr. 2/2001, în data de 17.06.2011, fără a se depăși termenul de 1 lună de Ia data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
Totodată, solicită să se aibă în vedere și dispozițiile art. 273, alin. (2) NCPC, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă".
În acest sens precizează faptul că, potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativă, și nu subsidiară.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importantă relevanță în incidență cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul că "în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, arată că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, solicită să se constate faptul că deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicită să se constate faptul că procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
Referitor la reținerea instanței de fond conform căreia procesul verbal de contravenție ar avea natura unui act administrativ, solicită să se constate faptul că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, în ceea ce privește fapta săvârșită de către contestatorul N. S. G., aceasta constituie contravenție conform dispozițiilor art. 8, alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), contravenientul fiind obligat să achite și tariful de despăgubire.
Potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, „contravențiilor prevăzute la art. 8 Ie sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare".
Prin urmare, nu se poate susține faptul că titlul executoriu în cauză ar avea natură administrativă, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond, întrucât în acest caz ar fi fost incidente prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu modificările și completările ulterioare și nu cele ale OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, așa cum este cazul procesului verbal în cauză.
Astfel, în situația în care s-ar susține faptul că titlul executoriu ar fi act administrativ, acestuia i s-ar aplica procedura prealabilă prevăzuta de titlul II din Legea nr. 544/2004, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, instanța de judecată competentă în acest caz ar fi cea de contencios administrativ și nu cea în materie civilă, așa cum este în speța de față.
În concluzie, în ceea ce privește reținerea instanței de fond că titlul executoriu ar avea natura administrativă, aceasta este total eronată și nefondată, titlul în cauză fiind act juridic sancționator.
De asemenea, solicită să se dispună respingerea capătului de cerere privind obligarea creditoarei CNADNR - SA la plata sumei de 110 lei reprezentând contravaloarea taxei de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 45, alin. (1), pct. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, (..) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă".
Astfel, instanța de fond nu a făcut aplicabilitatea prevederilor legale sus menționate, dispunând în mod nelegal obligarea creditoarei CNADNR - SA la plata contravalorii taxei judiciare de timbru.
Prin urmare, solicită instanței de apel să dispună respingerea capătului de cerere privind obligarea creditoarei CNADNR - SA la plata cheltuielilor de judecata reprezentând taxa de timbru.
De asemenea, solicită să se dispună respingerea capătului de cerere privind obligarea creditoarei CNADNR - SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 60 lei reprezentând contravaloarea activității de copiere și certificare conform art. 716, alin. (2) NCPC, întrucât creditoarea nu a solicitat instanței de judecată să solicite executorului judecătoresc copii certificate de pe actele dosarului de executare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._/281/2014 la data de 18.02.2015.
În raport de motivele de apel, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelantul N. S. G. ca netemeinic și nelegal având în vedere că acesta a solicitat în contestația la executare, întoarcerea executării silite pentru suma de 28 euro tarif de despăgubire, iar instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul declarat de contestator este nefondat, apelul declarat de intimată este tardiv, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Tribunalul reține cu privire la apelul declarat de contestator următoarele:
Instanța de fond a reținut că Procesul verbal de contravenție . 11 nr._ din 03.06.2011 nu constituie titlu executoriu, motivat de faptul că nu a fost comunicat potrivit dispozițiilor legale și a admis contestația la executare, a dispus anularea tuturor actelor de executare emise în dosar nr. 1160/2013 al S.C.P.E.J. P. și M..
A fost admisă și cererea privind întoarcerea executării și a dispus restituirea sumei de 124,65 lei de către intimată.
Contestatorul susține în cererea de apel că, inițial a solicitat întoarcerea executării silite privind contravaloarea sumei de 28 de euro, dar ulterior a achitat atât cash la executorul judecătoresc, suma fiind și poprită din contul de credit la Volksbank SA. Instanța de fond trebuia să oblige intimata CNADNR să restituie suma de 129 lei, 475 lei onorariu executor, 60 lei cheltuieli xerocopiere, sume achitate integral.
Tribunalul constată referitor la aceste susțineri că sunt nefondate având în vedere că, instanța de fond a dispus admiterea contestației numai cu privire la procesul verbal de contravenție . 11 nr._ din 03.06.2011 reținând că nu constituie titlu executoriu, anularea tuturor actelor de executare și întoarcerea executării silite numai cu privire la acest proces verbal de contravenție. A dispus de asemenea restituirea sumei de 124,65 lei de către intimata CNADNR SA către contestator și a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată.
Cât privește anularea procesului verbal de contravenție . 11 nr._ din 03.06.2011, instanța de fond a reținut că acesta nu poate fi anulat pe calea contestației la executare, contestatorul având posibilitatea formulării plângerii contravenționale împotriva acestuia.
Cum contestatorul a solicitat restituirea sumei reprezentând tarif de despăgubire de 28 de euro, instanța de fond prin admiterea contestației la executare în mod corect a dispus doar cu privire la ceea ce a fost investită, respectiv obligarea intimatei să restituie suma de 28 euro contestatorului.
La termenul de judecată din data de 4 noiembrie 2014, contestatorul prin apărător a solicitat obligarea intimatei la restituirea tarifului de despăgubire de 28 de euro poprit din conturile sale și toate taxele achitate.
Referitor al solicitarea acestuia de obligare a intimatei la restituirea tuturor taxelor achitate, tribunalul constată că acesta nu a făcut dovada în acest sens, instanța de fond dispunând obligarea doar la restituirea tarifului de despăgubire.
Critica contestatorului privitoare la faptul că în mod nelegal a fost obligat la plata sumei de 60 de lei ( plus TVA) către S. P. Și M., obligație deja executată este nejustificată, față de disp. art. 716 alin. 2 C. pr. civ. potrivit căruia, instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.
Ața fiind, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea contestatorului la plata sumei de 60 de lei ( TVA inclus) S.C.P.E,J P. și M., contravaloare activitate de copiere și certificare.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge apelul declarat de contestator ca nefondat potrivit disp.art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
În ceea ce privește apelul declarat de intimata CNADNR SA, tribunalul constată că este tardiv, pentru considerentele următoare:
Potrivit art. 180 alin. 1 C. pr.civ., termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.
Conform dispozițiilor art. 181 alin. 2 C. pr. civ., când termenul se socotește pe zile nu intră în calcul ziua de la care termenul începe să curgă, nici ziua în care acesta se îndeplinește.
Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până la prima zi lucrătoare care urmează.
Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu special de comunicare este socotit a fi făcut în termen. Recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea sau atestarea făcută după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, reprezintă dovada datei depunerii actului de partea interesată, conform art. 183 C. pr. civ.
Dispozițiile art. 184 alin. 1 C. pr.civ., prevăd că termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Sentința atacată a fost comunicată intimatei la data de 29.12.2014 așa cum rezult în mod cert din dovada de comunicare aflată la fila 119 dosar fond.
Apelul a fost declarat de intimată la data de 30.03.2015, aspect ce reiese din ștampila poștei aplicată pe plicul cu care a fost înaintată cererea de apel, neavând relevanță data de 27 martie 2015, așa cum reiese din ștampila aplicată pe cererea de apel de intimată.
Termenul de apel este de 10 zile de la comunicare potrivit disp. art. 650 alin. 3 C. pr. civ, care prevede că, hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Declararea căii de atac la data de 30.03.2015 s-a făcut cu depășirea termenului imperativ de 10 zile prevăzut de dispozițiile legale menționate, care este de 10 zile de la comunicare, care s-a efectuat la data de 29.12.2014, data la care se împlinea termenul era 7 ianuarie 2015.
Așa fiind, tribunalul va admite excepția tardivității apelului declarat de apelanta creditoare CNADNR SA și va respinge apelul acesteia ca tardiv formulat, potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării apelului declarat de apelanta creditoare CNADNR.
Respinge apelul declarat de apelanta creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_; J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații N. S. G., CNP_, domiciliat în Ploiești, .. 37-39, ., ., . și SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI „P. ȘI M.”, RO30173615, cu sediul în Ploiești, .. 11, ., județul Prahova, ca tardiv introdus.
Respinge apelul declarat de apelantul intimatul apelantul-contestator N. S. G., CNP_, domiciliat în Ploiești, .. 37-39, ., . împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_; J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6 și SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI „P. ȘI M.”, RO30173615, cu sediul în Ploiești, .. 11, ., județul Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.08.2015
Președinte, Judecător,
N. C. A. G. H.
Grefier,
L. E. A.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./tehnored.N.C.
4 ex./27.08.2015
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. T. N. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 412/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2623/2015.... → |
|---|
