Fond funciar. Decizia nr. 2702/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2702/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 5665/105/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2702/
Ședința publică din data de 15.09.2015
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea N. I.,CNP_, domiciliată în comuna Șirna, ., județul Prahova, împotriva Deciziei civile nr. 2468/16.06.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2014, în contradictoriu cu intimata C. L. SIRNA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate contestatoarei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15.09.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrata cu nr._/281/10.04.2014 la Judecătoria Ploiești, reclamanta N. I. a chemat în judecată pe pârâta C. L. de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Șirna, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să procedeze la punerea sa în posesie asupra terenului de 5000 mp situat în ., intravilan,T 9 P 730/6, precum și eliberarea procesului verbal de punere în posesie pentru această suprafață de teren.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului N. D. asupra unui teren de 3,10 ha situat în . titlului de proprietate nr._/29.07.2002, însă in urma verificărilor efectuate s-a constatat existența unor neconcordanțe în ceea ce privește amplasamentul terenului de 5.000 mp aflat în T 9 P 730/6, motiv pentru care s-a dispus modificarea titlului de proprietate sus menționat în sensul diminuării terenului din extravilan de la 5.700 mp la 4.700 mp în T 34 P 270/226 și majorării suprafeței aflată în intravilan de la 4.000 mp la 5.000 mp T 9 P 730/6, astfel încât pârâta a refuzat punerea sa în posesie cu privire la această suprafață de teren situată în intravilan, determinarea limitelor de hotar ale terenului, prin menținerea dimensiunilor terenului respectiv a deschiderii la drum în planul cadastral.
La data de 12.05.2014 pârâta a formulat o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii în condițiile în care s-a procedat la modificarea pe cale administrativa a titlului de proprietate nr._/29.07.2002 în ceea ce privește suprafața reconstituită în favoarea autorului reclamantei, N. D., constând în majorarea suprafeței din intravilan de la 4.000 mp la 5.000 mp în T 9 P 730/6, modificare în urma căreia a emis procesul verbal de punere în posesie nr. 341/19.09.2012 în vederea delimitării la fața locului a acestei suprafețe de teren, proces verbal care împreună cu memoriul justificativ nr.6135/21.11.2012, hotărârea nr.9294/4.02.2013 au stat la baza modificării pe cale administrativa a titlului de proprietate sus menționat, fiind emis un alt titlu cu nr._/31.05.2011.
La data de 11.06.2014 reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtei, solicitând înlăturarea susținerilor acesteia, în condițiile în care nici până în prezent nu s-a procedat la punerea sa in posesie efectivă, cu privire la terenul în litigiu de 5000 mp intravilan, iar procesul verbal invocat de către pârâtă a fost întocmit pro causa, neexistând în realitate operațiunea de punere în posesie, un convocator în acest sens, mai ales că procesul verbal din data de 17.10.2013, planul de parcelare nu corespund situației efective din teren, existând neconcordanțe în ceea ce privește delimitarea terenului în raport de vecinii acestuia.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr._/8.10.2014 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamantă împotriva paratei și a fost obligată pârâta să emită proces verbal de punere în posesie pe numele reclamantei pentru terenul de 5000 m.p arabil aflat în T 9 P 730/6 din Titlul de Proprietate_/2011, să o pună în posesie efectiv pe reclamantă asupra acestui teren.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar, s-a procedat la modificarea pe cale administrativă a titlului de proprietate emis inițial în favoarea reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului N. D., în ceea ce privește terenul de 4000 mp aflat în intravilan, în urma unor neconcordanțe existente în T 9 P 730/6, la cererea reclamantei și a celorlalte două moștenitoare ale defunctului, respectiv P. M., N. E., modificare în urma căreia s-a dispus majorarea suprafeței din intravilan de la 4000 la 5000 mp T 9 P 730/6, iar în baza disp.art.27 din Legea nr. 18/1991, art.5 lit.i, art.36 din HG nr. 890/2005, singura care are atribuții în vederea punerii în posesie a reclamantei cu privire la terenul în litigiu este pârâta, motiv pentru care se impune obligarea acesteia la punerea în posesie a reclamantei și la emiterea procesului verbal în acest sens, chiar dacă acțiunea nu este argumentată juridic, mai ales că modificările efectuate în cadrul titlului de proprietate trebuie efectuate și în procesul verbal de punere în posesie fără să intervină modificări cu privire la suprafețe, vecinătăți, cu respectarea dreptului de proprietate a terțelor persoane care dețin terenuri învecinate cu terenurile reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. L. Șirna, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, motivându-se că potrivit actelor existente la dosar, inclusiv cererile reclamantei, a fost modificat administrativ titlul de proprietate nr._/29.07.2002, în ceea ce privește parcelele de 5.000 mp intravilan, 4.700 mp extravilan, înserate în titlu, procedându-se și la întocmirea documentației necesară modificării amplasamentelor terenurilor, întocmindu-se procesul-verbal de punere în posesie nr. 341/19.09.2012, care atestă delimitarea în teren a parcelelor sus menționate și că acest proces-verbal împreună cu memoriul justificativ nr. 6135/21.11.2012, Hotărârea nr. 9294/4.02.2013 au stat la baza modificării pe cale administrativă a titlului de proprietate nr._/2002, în sensul rescrierii acestuia potrivit cererii formulate de reclamantă nr. 293/18.01.2012.
În continuare, pârâta a arătat că s-a procedat la punerea în posesie asupra terenului de 5.000 mp T9 P730/6, prin emiterea procesului-verbal de punere în posesie nr. 341/19.09.2012, necontestat de reclamantă, semnat de către aceasta, îndeplinindu-și obligația stabilită în sarcina sa anterior formulării acțiunii, procesul-verbal fiind emis pe numele autorului acesteia, pentru întreaga suprafață de 3,10 ha, ținându-se seama de actele de reconstituire și că măsura dispusă prin sentința atacată vizează emiterea unui proces-verbal de punere în posesie pe numele reclamantei, încălcând dispozițiile legilor fondului funciar, atât timp cât reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire în nume propriu, neexistând nicio hotărâre de reconstituire în acest sens în favoarea reclamantei cu privire la terenul de 5.000 mp.
De asemenea, pârâta a precizat că în cazul menținerii măsurii dispusă prin sentință ar însemna să existe două procese-verbale de punere în posesie cu privire la aceeași suprafață de teren, sentința vizând și instituția primarului comunei Șirna care nu a figurat ca parte în primă instanță, încălcându-se principiul contradictorialității și că potrivit disp. art. 5 lit. i din HG nr. 890/2005 și-a îndeplinit obligația privind întocmirea procesului-verbal de punere în posesie nr. 341/2012, neexistând nicio dovadă contrară.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._/281/2014, la data de 23.02.2015.
La data de 26.03.2015, reclamanta a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de apel, în condițiile în care aceasta nu a fost semnată de către reprezentantul legal al apelantei-pârâte, solicitându-se și respingerea apelului în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea, dispunând obligarea Comisiei Locale Șirna la emiterea procesului-verbal de punere în posesie în favoarea sa cu privire la terenul de 5.000 mp în litigiu T 9 P 730/6 și la punerea sa efectivă în posesie cu privire la acest teren, ținându-se seama de probele administrate în cauză.
La data de 06.04.2015, apelanta-pârâtă a formulat un răspuns la întâmpinarea reclamantei, solicitând respingerea excepției nulității apelului, atât timp cât acesta a fost semnat de către un apărător, în baza mandatului de reprezentare acordat de reprezentantul apelantei, solicitându-se și înlăturarea susținerilor reclamantei, în condițiile în care există procesul-verbal de punere în posesie nr. 341/19.09.2012 care atestă punerea în posesia a reclamantei în calitate de moștenitoare a soțului său, cu privire la terenul în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 2468/16.06.2015, Tribunalul Prahova a admis apelul, a schimbat sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că potrivit cererilor nr. 13/17.01.2012, 293/18.01.2012, adresele nr. 1113/A13/19.01.2012, 1788/26.03.2012, hotărârile nr. 85/08.08.1991, 9294/04.02.2013, memoriul nr. 6135/21.11.2012, adresele nr. 5574 /24.10.2012, 2087/ 10.04.2013, inițial s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului N. D. asupra unui teren în suprafață totală de 3,10 ha, situat în ., fiind emis titlul de proprietate nr._/29.07.2002 în cadrul căruia s-a specificat printre altele că terenul de 3,10 ha este compus din 2,3928 ha extravilan și 7072 mp intravilan, menționându-se că parcelele de 5700 mp extravilan arabil se află în T 34 P 270/226, în timp ce . intravilan se află in T 9 P 730/6, motiv pentru care reclamanta a solicitat modificarea amplasamentului acestor două parcele împreună cu celelalte două moștenitoare ale defunctului respectiv P. M., N. E., fiind emisă în acest sens hotărârea nr. 9294/04.02.2013 în urma căreia s-a procedat la întocmirea unui memoriu justificativ, a unei documentații cadastrale în vederea modificării amplasamentului celor două parcele.
Prin titlul de proprietate nr._/31.05.2011 s-a procedat la modificarea titlului inițial nr._/29.07.2002, în sensul că s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului reclamantei N. D. asupra terenurilor în suprafață totală de 3,10 ha situate în . din care 2,2928 ha extravilan și 8072 mp intravilan, specificându-se că s-a procedat la excluderea parcelelor de 5700 mp T 34 P 270/226 extravilan și 4000 mp T 9 P 730/6 intravilan și includerea în cadrul acestui titlu a parcelelor de 4700 mp T 34 P 270/226 extravilan și 5000 mp T 9 P 730/6 intravilan, titlu de proprietate la baza căruia a stat procesul verbal de punere în posesie nr.341/19.09.2012 în cadrul căruia s-a specificat suprafața totală reconstituită de 3,10 ha din care 2,2928 ha extravilan, 8072 mp intravilan, fiind înscrise și cele două parcele sus menționate, indicându-se aceleași vecinătăți, amplasamente.
Conform evidențelor registrului agricol numitul N. D. a figurat înscris în registrul agricol al localității Șirna în perioada 1959-1961 cu suprafața totală de teren de 3 ha.
Disp. art. 27 din Legea nr. 18/1991 modificată stipulează că punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea celor îndreptățiți nu poate avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței amplasamentului stabilit, întocmirea documentelor constatatoare prealabile, iar în temeiul disp.art.36 din HG nr. 890/2005 titlurile de proprietate se emit de către comisiile județene în baza documentațiilor, a proceselor verbale de punere în posesie, a planurilor parcelare.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că autorul reclamantei N. D. a figurat înscris în evidențele agricole în perioada 1959-1961 cu terenuri în suprafață de 3 ha, însă după . Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea acestuia asupra unor terenuri de 3,10 ha situate în ., fiind emise în acest sens hotărârea nr. 85/08.08.1991, titlul de proprietate nr._/29.07.2002 în cadrul căruia s-a specificat că suprafața totală de 3,10 ha se compune din 2,3928 ha extravilan din care 5700 mp arabil T 34 P 270/226 si 7072 mp intravilan din care 4000 mp T 9 P 730/6.
Pe de altă parte, potrivit probelor administrate în cauză, la cererea moștenitoarelor defunctului s-a procedat la modificarea amplasamentului celor două parcelelor de teren de 5700 mp, 4000 mp sus menționate, fiind emisă hotărârea nr. 9294/04.02.2013 în baza căreia s-au întocmit o documentație cadastrală, un memoriu justificativ, procesul verbal de punere în posesie nr 341/19.09.2012 în cadrul căruia s-a menționat modificarea amplasamentului, întinderii acestor două parcele de teren, înscriindu-se suprafața totală de 3,10 ha reconstituită din care în extravilan 2,2928 ha, incluzând . T 34 P 270/226 si 8072 mp intravilan, incluzând . T 9 P 730/6, proces verbal care a stat la baza emiterii titlului de proprietate modificat în acest sens nr._/31.05.2011.
Ca atare, atât timp cât prin hotărârea nr. 9294/04.02.2013 s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/29.07.2012 emis pe numele autorului reclamantei N. D., în ceea ce privește terenurile de 5.700 mp extravilan și 4000 mp intravilan, procedându-se la mărirea suprafeței din intravilan, micșorarea suprafeței din extravilan care au făcut obiectul reconstituirii inițiale prin hotărârea nr.85/ 08.08.1991, la întocmirea documentației cadastrale, iar în baza procesului verbal de punere în posesie nr.341/19.09.2012 au fost identificate toate parcelele de teren reconstituite autorului reclamantei, inclusiv cu privire la terenurile de 4700 mp. extravilan, 5000 mp. intravilan T.9, P.730/6, fiind emis titlul de proprietate în acest sens nr._/31.05.2011, înseamnă că în realitate reclamanta nu mai poate pretinde emiterea unui alt proces verbal de punere în posesie întrucât există un asemenea proces verbal, fiind înregistrat cu nr.341/19.09.2012 care produce efecte juridice, fiind imposibilă emiterea unui alt proces verbal cu privire la aceleași suprafețe de teren descrise în cadrul procesului verbal sus menționat.
De altfel, analizându-se probele administrate în cauză, inclusiv conținutul procesului verbal de punere în posesie nr.341/19.09.2012, reiese cu certitudine că s-a procedat la punerea în posesie a autorului reclamantei asupra tuturor suprafețelor de teren care au făcut obiectul reconstituirii și modificării titlului de proprietate inițial nr._/ 29.07.2002, proces verbal în cadrul căruia au fost descrise toate suprafețele de teren, tarlalele, parcelele, vecinătățile, inclusiv în ceea ce privește terenul din intravilan arabil de 5000 mp., indicându-se amplasamentul acestuia, respectiv T.9, P.730/6, vecinătățile, proces verbal care produce efecte juridice, făcând dovada atribuirii în natură în favoarea autorului reclamantei a tuturor terenurilor reconstituite, deci inclusiv a parcelei de teren din intravilan în litigiu de 5000 mp.
De fapt, coroborându-se procesul verbal de punere în posesie nr. 341/19.09.2012 cu toate actele existente la dosar, inclusiv memoriul justificativ, hotărârea nr. 9294/04.02.2013, titlul de proprietate nr._/ 31.05.2011, este cert că în cuprinsul acestui titlu de proprietate au fost menționate suprafețele de teren care au făcut obiectul modificării titlului de proprietate emis inițial, înscriindu-se suprafața din extravilan de 4700 mp. T.34, P.270/226, suprafața din intravilan de 5000 mp. T.9, P.730/6 și radiate suprafețele de 5700 mp. extravilan arabil și 4000 mp. intravilan, ceea ce înseamnă că în realitate în momentul modificării titlului de proprietate emis inițial și emiterii celui de-al doilea titlu la data de 31.05.2011, moștenitorii defunctului erau puși efectiv în posesie, beneficiind de atribuirea în natură a celor două suprafețe de teren modificate, fiind imposibil din punct de vedere legal ca reclamanta să solicite din nou punerea în posesie asupra parcelei din intravilan de 5000 mp, urmărind în realitate să beneficieze de o dublă reconstituire și atribuire în natură a acestei suprafețe de teren.
Mai mult chiar, în condițiile în care procesul verbal de punere în posesie nr.341/19.09.2012 nu a fost desființat pe cale judecătorească, acesta produce efecte juridice constituind prin însăși natura sa o dovadă certă privind punerea în posesie și atribuirea în natură în favoarea moștenitorilor autorului reclamantei a terenurilor de 3,10 ha, inclusiv a terenului în litigiu de 5000 mp. T.9, P.730/6, iar reclamanta se află în imposibilitate legală să solicite punerea în posesie în favoarea sa, în nume propriu asupra terenului de 5000 mp în condițiile în care nu beneficiază de reconstituire în nume propriu și nici nu a făcut dovada că este unica moștenitoare a defunctului N. D..
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să emită proces verbal de punere în posesie și să procedeze la punerea în posesie a reclamantei cu privire la terenul în litigiu de 5000 mp arabil -intravilan, T.9, P.730/6 fără să țină seama că în realitate moștenitorii defunctului N. D. au fost puși în posesie asupra tuturor suprafețelor de teren care au făcut obiectul reconstituirii în baza titlului de proprietate nr._/31.05.2011 care a modificat titlul de proprietate emis inițial nr._/29.07.2002 și a procesului verbal de punere în posesie nr.341/19.09.2012, acte care produc efecte juridice, făcând dovada atribuirii în natură a tuturor terenurilor reconstituite în favoarea autorului reclamantei, deci inclusiv cu privire la terenul în litigiu de 5000 mp. T.9, P.730/6, motiv pentru care este imposibil din punct de vedere legal ca reclamanta să beneficieze, din nou, de aceleași drepturi, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 5 lit.i, art.36 din HG nr.890/2005, art.27 din Legea nr. 18/1991 modificată.
Susținerile pârâtei conform cărora au fost întocmite toate documentele necesare modificării amplasamentelor celor două terenuri, inclusiv procesul-verbal de punere în posesie nr. 341/19.09.2012, care atestă delimitarea în teren a parcelelor sunt justificate deoarece, într-adevăr, s-a procedat la modificarea titlului de proprietate emis inițial la cererea reclamantei, modificare în urma căreia au fost emise documentația cadastrală, o hotărâre de modificare, procesul verbal sus menționat, acte care atestă atribuirea în natură a terenului în litigiu, fiind emis și titlul de proprietate care a modificat titlul emis inițial, titlu în cadrul căruia au fost menționate, înscrise suprafețele de teren rezultate în urma modificării amplasamentele acestora, vecinătățile, fiind imposibilă ulterior emiterea unui alt proces verbal de punere în posesie și implicit a unui alt titlu de proprietate cu privire la aceleași suprafețe de teren.
Motivele invocate de către pârâtă potrivit cărora procesul-verbal nr. 341/2012, memoriul justificativ nr. 6135/21.11.2012, Hotărârea nr. 9294/ 04.02.2013 au stat la baza modificării pe cale administrativă a titlului de proprietate nr._/2002 și că s-a procedat la punerea în posesie a reclamantei asupra terenului de 5.000 mp T9 P730/6, prin emiterea procesului-verbal sus menționat, necontestat de reclamantă, semnat de către aceasta, îndeplinindu-și obligația stabilită în sarcina sa anterior formulării acțiunii de către reclamantă, sunt întemeiate întrucât actele sus menționate constituie prin însăși natura lor dovezi certe privind punerea în posesie a moștenitorilor defunctului, inclusiv a reclamantei cu privire la terenul în litigiu, acte care produc efecte juridice și care nu pot fi înlăturate de plano, pur și simplu în raport de dorințele, preferințele reclamantei care se află în imposibilitate legală să solicite în nume propriu punerea în posesie și implicit eliberarea unui alt titlu de proprietate, nefiind titulara unui drept la reconstituire în acest sens.
În speță, în condițiile în care pârâta a emis procesul verbal de punere în posesie nr. 341/19.09.2012, înseamnă că aceasta și-a îndeplinit obligația instituită în sarcina sa de dispozițiile legale ale legilor fondului funciar, fiind imposibil să se instituie ulterior aceeași obligație în sarcina pârâtei cu privire la atribuirea în natură a aceluiași teren asupra căruia reclamanta a fost pusă efectiv în posesie.
Apărările reclamantei conform cărora procesul verbal sus menționat nu atestă punerea sa în posesie asupra terenului în litigiu, neavând loc măsurători în teren, delimitarea parcelei, fiind întocmit anterior emiterii hotărârii nr.9294/04.02.2013 privind modificarea titlului de proprietate emis inițial și că nu ar fi fost necesară emiterea acestei hotărâri în cazul în care ar fi existat procesul verbal invocat de către pârâtă, nu pot fi avute în vedere deoarece la stabilirea dreptului reclamantei privind punerea sa în posesie asupra terenului în litigiu se ține seama de existența sau inexistența unui act juridic care atestă atribuirea în natură a terenului și nicidecum pur și simplu a unei hotărâri de modificare a titlului de proprietate emis inițial, hotărâre care nu putea fi adoptată decât după ce se efectuau verificări și se întocmea o documentație cadastrală, un proces verbal de punere în posesie care să ateste că este posibilă modificarea titlului de proprietate emis inițial și atribuirea autorului reclamantei a unor suprafețe mai mari în intravilan și mai mici în extravilan.
Criticile pârâtei în sensul că procesul-verbal a fost emis pe numele autorului reclamantei pentru suprafața de 3,10 ha, ținându-se seama de actele de reconstituire și că măsura dispusă prin sentința atacată vizează emiterea unui proces-verbal de punere în posesie pe numele reclamantei, încălcându-se dispozițiile legilor fondului funciar, atât timp cât reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire în nume propriu, neexistând nicio hotărâre de reconstituire în favoarea reclamantei cu privire la terenul în litigiu de 5.000 mp., sunt fondate întrucât este imposibil să se întocmească acte de reconstituire, de punere în posesie, titluri de proprietate în favoarea unui titular al dreptului la reconstituire, parțial pe diferite suprafețe de teren în condițiile în care reconstituirea a avut loc global, cu privire la toate suprafețele de teren preluate de către stat sau CAP, iar în speță reclamanta urmărește să beneficieze de reconstituire și de punere în posesie asupra unui teren de 5000 mp., în nume propriu, deși nu este titulara unui asemenea drept, ceea ce este inadmisibil, având loc o încălcare flagrantă a dispozițiilor legilor fondului funciar.
Împrejurările invocate de către pârâtă potrivit cărora menținerea măsurii dispusă în primă instanță are ca efect existența unui număr de două procese-verbale de punere în posesie cu privire la aceeași suprafață de teren,încălcându-se dispozițiile legilor fondului funciar și că în baza disp. art. 5 lit. i din HG nr. 890/2005 și-a îndeplinit obligația privind întocmirea procesului-verbal de punere în posesie nr. 341/2012, constituie prin însăși natura lor dovezi certe că este imposibilă punerea în posesie a reclamantei în nume propriu, urmărindu-se ca aceasta să beneficieze de o dublă reconstituire cu privire la terenul de 5000 mp. intravilan, încălcându-se dispozițiile legilor fondului funciar, iar procesul verbal sus menționat produce efecte juridice, făcând dovada punerii în posesie și atribuirii în favoarea moștenitorilor defunctului N. D. asupra terenului în litigiu, act ale căror efecte nu pot fi înlăturate pur și simplu doar prin promovarea unei acțiuni de către reclamantă, mai ales că acest proces verbal de punere în posesie a stat la baza modificării titlului de proprietate emis inițial, emiterii hotărârii nr. 9294/04.02.2013.
Afirmațiile pârâtei în sensul că instituția primarului comunei Șirna nu a figurat ca parte în primă instanță, încălcându-se principiul contradictorialității în condițiile în care există mențiuni în acest sens în cadrul sentinței atacate nu pot fi avute în vedere întrucât înserarea în cadrul dispozitivului sentinței atacate a Primarului Comunei Șirna constituie o eroare materială, nefiind de natură să determine pur și simplu desființarea sentinței, mai ales că la stabilirea temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor deduse judecății se ține seama de dispozițiile legale în materie, de situațiile de fapt rezultate în urma probelor administrate în cauză și nicidecum în funcție de înserarea în cadrul dispozitivului a unor persoane juridice care nu au figurat ca părți pe parcursul soluționării cauzei.
În raport de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 alin 1, 2 cod proc. civilă, a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată deoarece au fost respectate disp. art. 27 din Legea nr. 18/1991 modificată, art.36 din HG nr. 890/2005 în condițiile în care pârâta și-a îndeplinit obligația față de reclamantă constând în emiterea procesului verbal de punere în posesie în ceea ce privește terenul în litigiu de 5000 mp T9 P730/6 în baza căruia s-a procedat la punerea reclamantei cu privire la acest teren, proces verbal care nu a fost desființat, producând efecte juridice în acest sens.
Totodată, instanța a respins excepția nulității apelului invocată prin întâmpinare în condițiile în care apelul declarat de către apărătorul apelantei a fost însușit de către reprezentantul legal al apelantei-pârâte, apel care a fost formulat în baza mandatului acordat de către reprezentantului apelantei apărătorului respectiv, aspect confirmat de adresa existentă la dosar depusă la data de 09.06.2015, astfel încât cererea de apel a fost formulată cu respectarea condițiilor prev. de disp. art. 470 alin 1 lit. e cod pr. civilă, neexistând nici un element care să determine nulitatea apelului declarat de către apelanta-pârâtă.
Împotriva deciziei nr. 2468/16.06.2015 contestatoarea N. I. a formulat contestație în anulare care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 24.08.2015, sub nr._ .
În motivarea contestației, contestatoarea arată că decizia pronunțata de Tribunalul Prahova in apel este o hotărâre definitiva, conform legii, pronunțata ..
Potrivit dispozițiilor legale speciale in materia litigiilor funciare, hotărârile pronunțate in prima instanța au o singura cale de atac, situație in raport de care sunt aplicate prevederile art. 503 alin. 3 C.pr.civ.
Contestatoarea a arătat că decizia pronunțata de Tribunalul Prahova i-a fost comunicata prin poștă la data de 06.08.2015, dată în raport de care a formulat prezenta cale extraordinară de atac în termenul reglementat de art. 506 alin. 1 C.pr.civ.
Față de temeiul de drept, contestatoare a considerat că decizia pronunțata în apel este nelegală, fiind incidente disp. art. 503 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ., întrucât dezlegarea procesului este "rezultatul unei erori materiale", sens în care solicită să se constate că instanța de apel a admis apelul declarat de pârâta C. L. de Fond Funciar Șirna și a schimbat în tot sentința Judecătoriei Ploiești, respingând acțiunea sa, motivându-se soluția pe susținerea apelantei pârâte potrivit căreia nu beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu, nefiind titulara unui drept la reconstituire în acest sens și că prin acțiunea promovată de ar urmări "să beneficieze de reconstituire și de punere în posesie asupra unui teren de 5.000 m.p., in nume propriu, deși nu este titulara unui asemenea drept, ceea ce este inadmisibil, având loc o încălcare flagranta a dispozițiilor legilor fondului funciar".
Pe linia aceluiași raționament, contestatoarea arată că instanța de apel a susținut în continuare că "menținerea măsurii dispusă în prima instanța are ca efect existența unui număr de două procese-verbale de punere în posesie cu privire la aceeași suprafața de teren "(...)" urmărindu-se ca aceasta să beneficieze de o dublă reconstituire cu privire la terenul de 5.000 m.p. teren intravilan" încălcându-se astfel dispozițiile legilor fondului funciar.
În mod evident o astfel de soluție este rezultatul unei vădite erori materiale, deoarece se află în situația unei duble reconstituiri a dreptului de proprietate, o dată în nume propriu și o dată ca moștenitoare a soțului său N. D., în realitate titlul de proprietate fiind eliberat pe numele său in calitate de moștenitoare a soțului său N. D., a cărui singură moștenitoare acceptantă este, fiind singura care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma sa.
Titlul de proprietate nr._/31.05.2011 (titlu de reprezintă modificarea pe cale administrativă a titlului de proprietate inițial nr._/29.07.2002) este redactat și eliberat în mod clar și neechivoc, figurând ca singura beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma autorului N. D..
În acest fel, rezulta că obiectul acțiunii cu care a investit instanța de fond vizează punerea efectivă în posesie cu privire la una dintre suprafețele de teren incluse în acest nou titlu de proprietate (titlu de proprietate de care beneficiază în calitate de moștenitoare) și nu să solicite o a doua reconstituire, pentru o nouă suprafața de teren, de astă dată în nume propriu.
Solicită să se aprecieze că soluția instanței de apel este rezultatul unei erori materiale, respectiv de confuzie între reconstituirea dreptului de proprietate "în calitate de moștenitoare" și reconstituirea dreptului de proprietate "în nume propriu", confuzie indusă în mod voit și interesat de apelanta pârâtă.
Susținerile contestatoarei sunt în totalitate confirmate de actele dosarului, motiv pentru care solicită să se constatate că sunt incidente prevederile art. 503 alin. 3 rap. la art. 503 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ., soluția pronunțata de instanța de control judiciar fiind "rezultatul unei erori materiale".
Solicită admiterea prezentei contestații în anulare, anularea deciziei Civile nr. 2468/16.06.2015 a Tribunalului Prahova și rejudecarea apelului în sensul respingerii apelului declarat de pârâta C. Locala de Fond Funciar a Corn. Șirna, menținând sentința civilă nr._/8.10.2014 a Judecătoriei Ploiești.
Intimata C. Locala Șirna de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, în temeiul prevederilor art.508 alineatul 2 cod procedură civilă, formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare^ întrucât hotărârii judecătorești reprezentată de decizia civilă nr.2468/16.06.2015, împotriva căreia s-a formulat prezenta cale extraordinara de atac, nu îi este incident motivul prevăzut de art.503 alineatul 2 punctul 2 cod procedură civilă, cu raportare la art.503 alineatul 3 cod procedură civilă, anume faptul că dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale.
Cazul de contestație în anulare invocat are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecații și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Legiuitorul a avut în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, în aceasta categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului.
Dezlegarea greșită dată apelului, astfel cum susține apelanta, prin aprecierea eronată a probelor administrate, echivalează cu o critică privind săvârșirea unei erori de judecată, și nu a unei greșeli formale. Ori, în situația în care s-ar da posibilitatea părților să se plângă aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a fost soluționată pricina și s-au stabilit raporturile litigioase, ar însemna să se deschidă acestora dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în raport de prevederile procedurale, potrivit cărora într-o astfel de cale de atac se tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu ar fi fost bine făcută, ci pentru motive expres prevăzute de lege.
În cauza de față, dincolo de motivele prezentate în contestație și care țin de judecata apelului, de aprecierea probelor și de interpretarea dispozițiilor legale în materia fondului funciar, trebuie precizat că instanța de apel nu a confundat niciun element important al cauzei.
În raport de susținerile contestatoarei pe parcursul demersului judiciar, în mod corect instanța de apel a concluzionat faptul că aceasta nu dorește altceva decât o dubla reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5.000 mp. teren, în condițiile în care deja beneficiază de întinderea respectivă, fiind eliberate în favoarea sa procesul verbal de punere în posesie nr.341/19.09.2012 și titlul de proprietate nr._/29.07.2002, corectat pe cale administrativa în anul 2012, în concordanță cu voința sa.
Ori, dacă s-ar da eficiență solicitării contestatoarei, în sensul de a se menține sentința civilă nr._/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care s-a dispus a se elibera proces verbal de punere în posesie pe numele reclamantei pentru suprafața de 5.000 mp teren, s-ar încălca orice dispoziție a fondului funciar, întrucât aceasta nu este titulara unui asemenea drept, nu a formulat cerere de reconstituire în nume propriu pentru această suprafața de teren și nu dispune de hotărâre a comisiei județene prin care să se fi reconstituit pe numele său dreptul de proprietate cu privire la întinderea respectivă de teren.
Din acest motiv instanța de apel a considerat că acțiunea reclamantei (contestatoare în prezenta cauză) este neîntemeiată și a respins-o, ca efect al admiterii căii de atac a apelului.
În atare situație nu este vorba de nicio confuzie a instanței de apel, ci sunt motivații la modul în care contestatoarea-reclamanta a înțeles să-și exercite apărarea pe parcursul întregului demers judiciar.
În condițiile în care în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.503 alineatul 2 punctul 2 cod procedură civilă, cu raportare la art.503 alineatul 3 cod procedură civilă, contestația în anulare este neîntemeiată, sens în care solicită respingerea acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului, motivele contestație în anulare și față de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Contestatoarea a precizat în contestația formulată că decizia pronunțată în apel este rezultatul unei erori materiale, deoarece se află în situația unei duble reconstituiri a dreptului de proprietate, odată în nume propriu și o dată ca moștenitoare a soțului său N. D., în realitate, titlul de proprietate fiind eliberat pe numele său în calitate de moștenitoare a soțului său a cărui moștenitoare acceptantă este fiind singura care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma acestuia.
A mai arătat că în acest titlu figurează ca singura beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma autorului N. D., obiectul acțiunii fiind punerea efectivă în posesie și nu o nouă reconstituire.
Tribunalul constată că potrivit disp. art. 503 alin. 2 C. pr. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale.
Acest motiv al contestației în anulare se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale.
Pe calea contestației în anulare nu pot fi cenzurate erorile materiale strecurate în cuprinsul hotărârilor judecătorești, pentru îndreptarea cărora legiuitorul a pus la dispoziție procedura hotărârii reglementată de art. 442 C.p.c.
Motivul de contestație în anulare prev. de disp. art. 503 alin. 2 C. pr. civ. vizează greșeli de fapt involuntare iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Pe calea contestației în anulare poate fi invocată numai o eroare materială esențială, adică o eroare care a determinat pronunțarea de instanță a unei soluții greșite față de actele existente față de actele existente la dosar.
Susținerea contestatoarei că instanța de apel s-a aflat în eroare când a pronunțat decizia contestată este nejustificată având în vedere că intimata a emis procesul verbal de punere în posesie ce nu a fost contestat de contestatoare, proces verbal ce a fost semnat de aceasta.
Din verificarea deciziei contestate nu rezultă că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu a verificat toate aspectele invocate și că decizie pronunțată este rezultatul unei erori materiale pentru a fi incidente disp. art._ alin. 2 și 3 C. pr. civ., sens în care tribunalul va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea N. I.,CNP_, domiciliată în comuna Șirna, ., județul Prahova, împotriva Deciziei civile nr. 2468/16.06.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2014, în contradictoriu cu intimata C. L. SIRNA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.09 2015.
Președinte, Judecător,
D. G. N. C.
Grefier,
A. Ș. P.
Operator date cu caracter personal 5595
Red./tehnored.N.C.
4 ex./24.09.2015
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 2827/2015. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 412/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
