Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 2945/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2945/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 2945/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2945
Ședința publică din data de 19.10.2015
Președinte: G. D.
Judecător: P. A. D.
Grefier: A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantele – reclamante G. E., domiciliată în comuna Izvoarele, ., județul Prahova și R. T., domiciliată în comuna Izvoarele, ., județul Prahova împotriva sentinței nr. 531/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul – pârât G. A. C., domiciliat în Vălenii de M., .. 1A, județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 19.10.2015, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., sub nr._, reclamantele G. E. și Raduțu T. au chemat în judecată pe pârâtul G. A. C., solicitând să se constate nulitatea absolută a tranzacției ce a format dispozitivul sentinței civile nr.818/01.04.2009 a Judecătoriei Vălenii de M., privind o suprafață de 200 mp teren situat în . și repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituirea sultei de 20.000 lei fiecare, către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că după încheierea tranzacției prin care au pus capăt stării de indiviziune de pe urma defunctului G. F., numitul M. C. i-a abordat pe moștenitori pentru a se prezenta la notarul public, în vederea încheierii, în formă autentică a actului de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 200 mp, care ar fi fost stăpânit, în fapt, în baza unui înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță” și datat 10.04.1996. Cum încheierea unei promisiuni de vânzare-cumpărare nu transferă și dreptul de proprietate, defunctul nu a avut niciodată în patrimoniu acest drept, părțile tranzacționând asupra unui bun al altuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1706, 1716 alin.2 C.civ. 1864 și art.453 C.proc.civ.
În dovedirea acțiunii, s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca lipsită de interes.
În motivarea întâmpinării, se arată că deși nulitatea absolută ocrotește un interes general, un asemenea interes nu exclude cerința existenței unui interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv. S-a susținut că reclamantele din prezenta cauză, care față de petitul cererii au interese contrarii, nu justifică în nici un mod care ar fi cauzele nulității absolute a tranzacției si nu indică ce drepturi le-au fost vătămate prin încheierea actului.
Prin sentința civilă nr. 531/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. s-a admis excepția lipsei interesului și s-a respins cererea ca lipsită de interes.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art.32 Cod procedură civilă, una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile este ca titularul acesteia să justifice un interes.
Interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, născut si actual. În cazul lipsei interesului (a oricăreia dintre cerințele interesului n.n.), instanța va respinge cererea ca lipsită de interes (art.33 si art.40 C.proc.civ.).
Prin sentința civila nr.818/01.04.2009 a Judecătoriei Vălenii de M., definitivă prin nerecurare, s-a consfințit tranzacția intervenită între Raduțu T., G. E. si G. C. A., în vederea ieșirii din indiviziune, prin partajul averii defunctului G. F., decedat la 24 martie 1999.
Potrivit înțelegerii părților, reclamanta Raduțu T. a primit în lot întreaga masa succesorală supusă partajului, compusă din terenul în suprafață de 200 mp. situat în . vecinătăți Liceul M., Grădinița de copii, F. G. și . anexa situate pe terenul de mai sus, iar reclamanta G. E. și pârâtul G. C. A. au primit compensații (sulte) echivalente drepturilor succesorale, în cuantum de 20.000 lei fiecare.
Nulitatea tranzacției ar însemna pierderea dreptului de proprietate exclusivă asupra terenului, dobândit de către reclamanta Raduțu T. și restituirea sumei de 20.000 lei de către reclamanta G. E., către reclamanta Raduțu T..
Instanța de fond a apreciat că nu poate exista un interes propriu al reclamantelor, în acest sens, un eventual viitor partaj, cel mai probabil judiciar, ținând seama de poziția pârâtului, neputând garanta atribuirea întregii mase succesorale aceleiași reclamante.
Este adevărat că nu se poate tranzacționa asupra bunului altuia, însă cel care solicită nulitatea tranzacției trebuie să justifice un interes propriu. Acțiunea exercitată în aceste condiții de către reclamante se prezintă ca o răzgândire unilaterală, sau a două din trei părți contractante, inadmisibilă.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a reținut că reclamantele nu pot invoca propria turpitudine, pentru a obține nulitatea actului. Cel puțin G. E., care apare ca parte a înțelegerii consemnata în „chitanța” invocată, cunoștea situația juridică a terenului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele G. E. și R. T..
În motivarea cererii de apel, reclamantele au arătat că instanța de fond prin sentința civila nr. 531/07.04.2015 a respins acțiunea prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a tranzacției ce a format dispozitivul hotărârii de expedient – sentința civilă nr. 818/01.04.2009 pronunțata de către Judecătoria Vălenii de M. în dosarul nr._, privind suprafața de teren de 200 m.p. situat în ., având ca vecini Liceul M., Grădinița de Copii, F. G. și . de interes.
Apelantele-reclamante au susținut că potrivit jurisprudenței, dar și teoriei în materie, orice demers în justiție indiferent de forma pe care aceasta o îmbrăca, trebuie să fie util și să urmărească un profit material sau moral. Interesul a fost calificat unanim ca fiind o condiție esențială în exercitarea unei acțiuni civile și că acest interes trebuie să fie juridic și legitim, ceea ce înseamnă că el trebuie să fie în concordanță cu legea și cu regulile de conviețuire sociala; să fie născut și actual, adică trebuie să existe atunci când se declanșează demersul procesual, în fine, să fie direct si personal, în sensul că folosul urmărit prin demersul procesual să aparțină titularului acestuia.
Astfel, apelantele – reclamante au menționat că aceste condiții, referitoare la interes, sunt îndeplinite în demersul lor judiciar.
De asemenea, apelantele – reclamantei au menționat că doresc să fie reglementată situația juridica a terenul de 200 mp ce a făcut obiectul tranzacției, care nu se afla în patrimoniul defunctului G. F., fiind stăpânit în fapt în baza înscrisului sub semnătura privata intitulat "Chitanța", datat 10.IV. 1966.
Apelanta – reclamantă G. E., a învederat instanței că a semnat înscrisul sub semnătură privată, însă credea că soțul său, în timpul vieții, a reglementat situația juridica a acestui teren.
Mai mult, apelantele – reclamante au arătat că anterior promovării acestei acțiuni, au fost abordate de către proprietarul terenului M. C., pentru a se prezenta la notarul public în vederea încheierii actului în formă autentică și acela a fost momentul când au aflat că terenul de 200 mp nu se afla in patrimoniul apelantei – reclamante G. E. si al defunctului G. F..
Apelantele – reclamante au apreciat că nu se poate interpreta acțiunea promovată ca o răzgândire, ci o modalitate de rezolvare a situației apărute cu privire la lipsa calității de proprietar a bunului asupra căruia au tranzacționat.
În drept: apelantele – reclamante au invocat dispozițiile art.466 Cod Procedură Civilă.
La data de 20.07.2015, intimatul – pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 531/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, precum și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.
În motivarea întâmpinării, intimatul – pârâta a arătat că instanța de fond în mod corect a soluționat excepția lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost invocată de către intimat pe calea întâmpinării, dispunând admiterea excepției și respingerea cererii formulate de reclamanții apelanți, ca lipsită de interes.
Cu privire la motivele de apel formulate de reclamanți, intimatul – pârât menționează că prin acestea nu se critica în concret sentința nr.531/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., ci doar se manifestă dorința de a fi reglementată situația juridică a terenului de 200 m.p. ce a făcut obiectul tranzacției.
Astfel, intimatul – pârât arată că, apelanții din prezenta cauza, care față de petitul cererii au interese contrare, atât prin cererea inițială cât și prin motivele de apel, nu au justificat în nici un mod care ar fi cauzele de nulitate absolută pe care le invocă în vederea anulării tranzacției și nu indică ce drepturi le-au fost vătămate prin încheierea actului juridic a cărui anulare solicita.
De altfel, intimatul – pârâta a susținut că, reclamanții au declarat în ședința publică din data de 01.04.2009 din cadrul dosarului nr._, faptul că din masa succesorală de pe urma defunctului G. F. face parte terenul de 200 mp., despre care astăzi arată că de fapt nu i-a aparținut niciodată defunctului.
Mai mult, intimatul – pârât a învederat că, reclamanta G. E., care era parte și în „Chitanța din 10.06.1966”, nu a învederat niciodată existenta acestui înscris.
Față de cele învederate, intimatul – pârât a solicitat respingerea apelului declarat împotriva Sentinței civile nr.531/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică si legală, precum și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 25.06.2015.
Examinând sentința atacată, in limitele cererii de apel, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
In esență, se critica de către apelante, modul de soluționare a cererii de chemare in judecata, apelantele considerând că au un interes justificat in anularea tranzacției supusă examinării, interes ce decurge din necesitatea reglementarii situației juridice a terenului în suprafața de 200 m.p. ce a făcut obiectul tranzacției și care în realitate nu se află in patrimoniul defunctului G. F..
Tribunalul va grupa argumentele apelantelor si le va răspunde printr-un considerent comun, reținând în primul rând că situația de fapt a fost corect stabilită de către instanța de fond . Astfel, prin sentința civila nr.818/01.04.2009 a Judecătoriei Vălenii de M., definitivă prin nerecurare, s-a consfințit tranzacția intervenită între Raduțu T., G. E. si G. C. A., în vederea ieșirii din indiviziune, prin partajul averii defunctului G. F., decedat la 24 martie 1999.
Potrivit înțelegerii părților, reclamanta Raduțu T. a primit în lot întreaga masa succesorală supusă partajului, compusă din terenul în suprafață de 200 mp. situat în . vecinătăți Liceul M., Grădinița de copii, F. G. și . anexa situate pe terenul de mai sus, iar reclamanta G. E. și pârâtul G. C. A. au primit compensații (sulte) echivalente drepturilor succesorale, în cuantum de 20.000 lei fiecare.
Din interpretarea art. 271 -272 C.pr.civ. ( sub imperiul căruia s-a încheiat tranzacția consfințită prin hotărârea instanțe), rezultă că hotărârile care consfințesc învoiala părților reprezintă e fapt o transpunere a convenției părților, ceea ce nu echivalează cu o judecata întemeiată pe probe si finalizata pe convingerile instanței.
Potrivit art. 1704 si 1711 Cod civil-1866 (sub imperiul căruia s-a încheiat tranzacția), tranzacția este un contract prin care părțile termina un proces început sau preîntâmpina un proces ce ar putea să se nască, astfel încât este guvernata de principiul caracterului obligatoriu al convențiilor, recunoscut acestora prin lege.
Se susține de către apelante că au tranzacționat asupra unui teren ce aparține altei persoane, dar o astfel de împrejurare este sancționată cu nulitatea relativa ce nu poate fi invocata decât de persoana ale cărei interese au fost vătămate prin încheierea convenției.
Or, in prezenta speță, apelantele reclamante nu au fost vătămate prin încheierea tranzacției, patrimoniul lor nu a fost diminuat astfel încât nu justifică un interes in anularea convenții încheiate cu pârâtul, singura persoana ce ar avea un astfel de interes legitim fiind adevăratul proprietar al terenului in discuție.
Toate aceste considerente de fapt si de drept au fost avute in vedere si de instanța de fond, soluția pronunțata de aceasta fiind judicioasă, astfel încât Tribunalul, constatând ca sunt nejustificate toate criticile invocate de către apelante, va respinge apelul declarat de apelantele – reclamante G. E., domiciliată în comuna Izvoarele, ., județul Prahova și R. T., domiciliată în comuna Izvoarele, ., județul Prahova împotriva sentinței nr. 531/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul – pârât G. A. C., domiciliat în Vălenii de M., .. 1A, județul Prahova, ca nefondat.
In temeiul art. 453 NCPC, fiind in culpă procesuala, va obliga apelanții la plata către intimat a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 460/15.07.2015 aflata la fila 35 dosar de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantele – reclamante G. E., domiciliată în comuna Izvoarele, ., județul Prahova și R. T., domiciliată în comuna Izvoarele, ., județul Prahova împotriva sentinței nr. 531/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul – pârât G. A. C., domiciliat în Vălenii de M., .. 1A, județul Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanții la plata către intimat a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de judecată azi, 19.10.2015.
Președinte Judecător
G. D. P. A. D.
Grefier
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. G.D./ tehnored.M.E.
5 exemplare/20.11.2015
d.f._
j.f. B. D. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3337/2015. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 3276/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
