Acţiune în constatare. Decizia nr. 224/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 224/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 224
Ședința publică din data de 01.04.2014
PREȘEDINTE - C. R.
JUDECĂTOR - M. G.
GREFIER - M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea după trimiterea spre rejudecare a apelului civil declarat de apelanta revizuientă G. C. S. - domiciliată în S., ., Cod poștal_, J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 125/2009 pronunțată de judecătoria S., în contradictoriu cu intimații ORAȘUL S. - P. P. – cu sediul în S., .. 47, Cod postal_, J. Prahova, R. NAȚIONALĂ A P. - R. -DIRECȚIA S. PRAHOVA – cu sediul în Ploiești, .. 3, Cod poștal_, J. Prahova, S. R. - P. M. E. ȘI FINANȚELOR PUBLICE – cu sediul în sector 5, București, ., Cod poștal_, R. NAȚIONALĂ A P. - R. TÂRGOVIȘTE – cu sediul în Târgoviște, ., nr. 6, Cod poștal_, J. Dâmbovița și R. NAȚIONALĂ A P. - R. - sector 2, București, Petricani, nr. 9 A.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 25.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data care face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat la data de 01.04.2014 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr._/ 105/2011, revizuienta G. C. S. a chemat în judecată pe intimații Orașul S. prin primar, RNP R. Târgoviște, S. R. prin MFP și RNP R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revizuirea deciziei nr. 86/01.03.2011 a Tribunalului Prahova, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.125/ 29.01.2009 pronunțată de Judecătoria S., în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3187,62 mp, situat în orașul S., Drumul Nou C. 1400, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea cererii de revizuire, revizuienta a arătat că-și întemeiază cererea pe dispozițiile art.322 pct.5 c.pr.civ., susținând că, din actul nou pe care-l prezintă, rezultă o cu totul altă situație de fapt decât cea reținută în considerentele deciziei tribunalului, anume că autorul său nu a făcut parte niciodată din Asociația Crescătorilor de animale din orașul S..
P. decizia civilă nr. 509/01.10.2012 Tribunalul Prahova a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 86/01.03.2011 ca neîntemeiată, reținând că actul depus în susținerea acestei cereri reprezintă un răspuns la cererea adresată de numitul G. I. Întreprinderii Familiale B. I. M. A., în care se precizează că Asociația Crescătorilor de Animale a orașului S. s-a desființat pe 10 mai 2005, că documente nu mai există, iar ștampila s-a returnat Primăriei, că de la acea dată s-au înființat întreprinderi familiale, că cei care au făcut parte din vechea Asociație au trecut la aceste întreprinderi familiale, iar V. D. nu a făcut parte nici, înainte, din Asociație, nici, după înființare din aceste întreprinderi, înscris ce a fost emis ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, astfel încât acesta nu constituie un înscris nou în sensul art.322 pct.5 c.pr.civ., pentru a întruni cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale, fiind necesar ca actul să fi existat în materialitatea lui la data judecării cauzei.
A mai arătat Tribunalul Prahova că înscrisul invocat în susținerea cererii de revizuire, fiind emis la data de 08.12.2011, după aproximativ 1 an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, prin respingerea recursului declarat împotriva deciziei a cărei revizuire se solicită, chiar dacă prin el s-ar fi confirmat o situație fundamental deosebită de aceea care a fost reținută de instanță ca determinantă în pronunțarea soluției, înscrisul depus de către revizuientă nu este apt să conducă la admiterea cererii, anterioritatea acestuia fiind prevăzută de lege în termeni nesusceptibili de interpretare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta G. C. S., susținând că este nelegală, fiind consecința interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente.
În motivarea recursului recurenta a arătat că sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct.5 cod pr. civilă, având în vedere că hotărârea ce a solicitat a se retracta evocă fondul, decizia tribunalului este definitivă, iar după pronunțarea deciziei a intrat în posesia unor înscrisuri doveditoare care atestă o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel în motivarea soluției, respectiv adresa și adeverința de care a înțeles să se prevaleze în cererea de revizuire, probează împrejurarea că V. D. nu a făcut parte din Asociația Crescătorilor de Animale și nici nu a fost beneficiarul vreunui contract de închiriere sau a vreunei decizii de dare în folosință care să vizeze terenul în litigiu.
A susținut revizuienta recurentă că prima condiție necesară pentru admisibilitatea revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și care este îndeplinită în cauză, este aceea ca înscrisurile noi să aibă valoare de ,,instrumentum” și nu de „negotium", iar actele de care a înțeles să se prevaleze sunt doveditoare în sensul că sunt probante prin el însele, întrucât atestă o situație de fapt contrară celei avute în vedere de instanță prin decizia supusă revizuirii, ceea ce conduce la concluzia că și această condiție este îndeplinită în cauză, înscrisurile de care a luat cunoștință la data de 18.12.2011 și respectiv 10.05.2012 adică după pronunțarea deciziei nr.86/2011, nefiind folosite în procesul soluționat prin pronunțarea acestei decizii, împrejurare ce conduce la concluzia că și această condiție necesară pentru admisibilitatea cererii de revizuire este îndeplinită, caz în care deși Tribunalul Prahova prin decizia nr.509/01.10.2012 a reținut că acest înscris nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale întrucât este emis după cca. 1 an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii a cărei revizuire se solicită, în jurisprudența CEDO s-a reținut în mod constant că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental", care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, în situația în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la îndemână căile ordinare de atac (cauza P. S. contra României).
A precizat revizuienta că în accepțiunea CEDO prin defect fundamental care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat se înțeleg numai „circumstanțele nou descoperite”, iar nu „circumstanțele noi”, circumstanțele nou descoperite fiind cele care au legătură cu cazul și existaseră în cursul procesului, nefiind dezvăluite judecătorului de către partea care le cunoștea, devenind cunoscute numai după terminarea procesului, or în cazul de față există un defect fundamental care să justifice revizuirea hotărârii instanței de apel, astfel că nu are importanță faptul că adresa si adeverința poartă o dată ulterioară pronunțării hotărârii din moment ce dovedește existența unor situații preexistente.
A susținut recurenta - revizuientă că soluția de respingere a acțiunii promovată de autorul său pe motiv că acesta nu ar fi exercitat o posesie utilă a terenului în litigiu, fiind un simplu detentor precar căruia i s-a permis să folosească gratuit parte din pășunea furnica în considerarea faptului că era crescător de animale, membru al Asociației Crescătorilor de Animale, nu reflectă situația reală astfel cum rezultă aceasta din adeverința eliberată la data de 08.12.2011 și din adresa nr._/10.05.2012 a Primăriei Orașului S. conform cărora V. D. nu a făcut parte din asociația sus menționată și nu există niciun act care să confirme susținerile Orașului S. vizând existența unei convenții sau a unui act unilateral în baza căruia autorul revizuientei să folosească terenul în litigiu, ceea ce înseamnă că înscrisurile pe care le invocă prin prezenta cauză extraordinară de atac sunt determinante în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de către instanța de apel ar fi condus la pronunțarea unei alte soluții.
P. decizia civilă nr.196/30.01.2014 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de revizuienta G. C. S. împotriva deciziei civile nr.509/01.10.2012, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova, reținând în esență că recurenta a depus la dosar un set de înscrisuri noi, în raport de care instanța de fond trebuie să-și expună părerea în sensul dacă aceste acte se încadrează în dispozițiile art.322 pct.5 c. pr. civ., sens în care ar fi util să se pună în vedere părții revizuiente să depună la dosar eventualele cereri formulate cu număr de înregistrare înainte de pronunțarea recursului pentru a se verifica dacă aceasta a solicitat relații care însă nu i-au putut fi comunicate din cauza desființării instituțiilor respective.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 18.02.2014
Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
P. sentința civilă nr.125/29.01.2009, Judecătoria S. a admis acțiunea formulată de reclamantul V. D. decedat la data de 02.06.2008, acțiune însușită de către fiica sa G. C. S., și a constatat dreptul de proprietate al acesteia asupra imobilului teren situat în Orașul S., . 1400 F.N., jud. Prahova în suprafață de 3203 mp. fâneață, teren identificat prin raportul de expertiză topo întocmit de către ing. A. F., drept dobândit prin uzucapiunea de lungă durată, sentință schimbată în parte prin decizia civilă nr.86/01.03.2011 a Tribunalului Prahova în urma admiterii apelului declarat de apelantul pârât Orașul S. prin P., în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că potrivit probelor administrate autorul reclamantei a dobândit în timpul vieții 2 terenuri în suprafață de 1932 mp., 573 mp. situate în Orasul S., ., însă acesta a folosit și terenul în litigiu în suprafață de 3203 mp. fâneață, teren împrejmuit pe toate laturile, astfel încât asupra acestui teren nu poate pretinde dobândirea unui drept de proprietate cât timp, pe de o parte, a dobândit dreptul de proprietate doar asupra terenurilor de 1932 mp., 573 mp. și nicidecum de 3203 mp., iar pe de altă parte, exercitarea folosinței, îngrădirea terenului în litigiu de 3203 mp., nu conferă în favoarea autorului reclamantei exercitarea cu bună credință pentru sine a unei posesii continue, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, ci pur și simplu reprezintă stări de fapt fără niciun efect juridic, mai ales că autorul reclamantei a preluat în folosință această parcelă de teren în mod conștient, cunoscând că aceasta nun îi aparține, caz în care era imposibil să exercite în mod valabil, cu bună credință o posesie pentru sine, ceea ce atestă acapararea de către autorul reclamantei a unei parcele de teren care nu îi aparținea și pe care nu a dobândit-o în mod legal.
Tribunalul Prahova a apreciat ca fiind lipsite de relevanță apărările apelantului pârât în sensul că terenul în litigiu face parte din pășunea F. în suprafață de 309 ha. situată pe M. F. - S., proprietate publică localității fiind înscrisă în lista de patrimoniu public a localității aprobată prin HGR nr.1359/2001, poziția 13, Pajiști Alpine și că potrivit declarațiilor martorilor autorul reclamantei a fost crescător de animale făcând parte din Asociația Crescătorilor de Animale, motivând că raportul de expertiză tehnică topo efectuat în apel demonstrează neapartenența terenului la domeniul public al localității, neputându-se stabili dacă, într-adevăr terenul face parte sau nu din Pășunea F. - S..
Tribunalul a considerat ca fiind fondate criticile apelantului în sensul că anterior anului 1989 autoritățile locale au încurajat creșterea animalelor în colaborare cu asociația crescătorilor de animale, permițând crescătorilor să folosească gratis părți din Pășunea F., recoltarea fânului situație menținută și după anul 1989, fără să existe un transfer al proprietății asupra terenului existând doar o pretenție precară, susținând că, într-adevăr apelantul Orașul S. a fost cel care a permis autorului reclamantei să folosească terenul în litigiu pentru a obține un profit, fără însă să existe vreo manifestarea de voință din partea apelantului de a ceda dreptul de proprietate în favoarea autorului reclamantei asupra terenului în litigiu în diferite modalități și de a-i recunoaște acestuia dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune.
P. decizia nr. 1016/01.11.2011 a Curții de Apel Ploiești s-a respins recursul declarat de reclamanta G. C. S. împotriva deciziei nr. 86/01.03.2011 a Tribunalului Prahova, ca nefondat, reținându-se în esență că în cauză nu s-a făcut dovada exercitării de către autorul reclamantei a unei posesii pentru sine sub nume de proprietar, asupra terenului în litigiu, fiind considerate neîntemeiate criticile recurentei împotriva deciziei tribunalului.
În calea de atac a recursului recurenta a depus la dosar o adresă emisă de primarul orașului S. prin care i se comunică autorului acesteia, la solicitarea sa de a se elibera o adeverință din care să reiasă că nu a făcut parte din Asociația Crescătorilor de Animale, că nu s-au regăsit documente în arhiva instituției cu privire la existența acestei asociații pe raza orașului S..
Potrivit adresei nr._/10.05.2012 emisă de către Primăria Orașului S. ulterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, adeverinței din data de 08.12.2011 emisă de Întreprinderea Familia B. M. A., autorul reclamantei, V. D., nu a făcut parte din Asociația Crescătorilor de Animale care s-a desființat la data de 10.05.2005, fără a mai exista documente cu privire la acesta asociație iar stampila a fost returnată Primăriei, dată de la care s-au înființat întreprinderi familiale din care însă autorul reclamantei nu a făcut parte, iar în arhiva primăriei nu s-au găsit documente din perioada 1974-2007 pe numele V. D., respectiv contracte de închiriere, decizii de dare în folosință, etc. pentru terenul în suprafață de 3200 mp. din S., Drum Nou, C. 1400.
Potrivit art.322 pct.5 cod pr. civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de instanța de recurs atunci când evocă fondul dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat.
Pentru ca un înscris să fie considerat înscris doveditor în sensul textului de lege sus menționat, trebuie ca acest înscris să îndeplinească cumulativ mai multe condiții, respectiv înscrisul să fie nou, adică să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, să aibă probantă prin el însuși fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă, înscrisul invocat trebuie să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie centru a fost reținut de partea potrivnică fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că prin sentința civilă nr. 125/29.01.2009 Judecătoria S. a constatat dreptul de proprietate al reclamantei G. C. S. asupra imobilului teren situat în Orașul S., . 1400 F.N, jud. Prahova în suprafață de 3203 mp. fâneață, drept dobândit pe calea uzucapiunii de lungă durată, sentință schimbată în parte prin decizia nr. 86/01.03.2011 a Tribunalului Prahova în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, reținându-se în esență că autorul reclamantei nu a exercitat asupra acestui teren, cu bună credință, pentru sine o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietare, în condițiile în care această parcelă excede suprafețelor de 1932 mp., 573 mp. dobândite în proprietate de către autorul reclamantei, parcelă folosită de acesta în mod conștient, cunoscând că nu îi aparține, că nu a dobândit-o în mod legal, declarațiile martorilor atestând doar o stare de fapt constând în folosința acestei parcele și nicidecum modalitatea în care ar fi intrat în stăpânirea terenului în litigiu, în care ar fi exercitat posesia și cu ce titlu, fiind astfel imposibil ca autorul reclamantei să exercite în mod valabil, cu bună credință o posesie pentru sine, apelantul permițând în realitate autorului reclamantei să folosească terenul în litigiu pentru a obține profit, fără însă a-și manifesta voința de a-i ceda dreptul de proprietate și de a-i recunoaște acesteia dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune.
Totodată, după pronunțarea acestei decizii rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat în baza deciziei nr.1016/01.11.2011 a Curții de Apel Ploiești, reclamanta a obținut două înscrisuri, respectiv adresa nr._/10.05.2012 emisă de Primăria S. și adeverința din data de 08.12.2011 emisă de Întreprinderea Familia B. M. A., conform cărora autorul reclamantei, V. D., nu a făcut parte din Asociația Crescătorilor de Animale care s-a desființat la data de 10.05.2005, fără a mai exista documente cu privire la această asociație, iar stampila a fost returnată Primăriei, dată de la care s-au înființat întreprinderi familiale din care însă autorul reclamantei nu a făcut parte, iar în arhiva primăriei nu s-au găsit documente din perioada 1974 - 2007 pe numele V. D., respectiv contracte de închiriere, decizii de dare în folosință, etc. pentru terenul în suprafață de 3200 mp. din S., Drum Nou, C. 1400.
Astfel, analizând cele două înscrisuri invocate de către revizuientă în susținerea cererii de revizuire, respectiv adresa nr._/10.05.2012 emisă de Primăria S. și adeverința din data de 08.12.2011 emisă de Întreprinderea Familia B. M. A., în raport de considerentele deciziei nr.86/01.03.2011 prin care s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 125/29.01.2009 în sensul respingerii acțiunii vizând constatarea dreptului de proprietate al reclamantei dobândit pe calea uzucapiunii de lungă durată asupra terenului de 3203 mp. situat în S., ..N, C. 1400, se constată că aceste înscrisuri nu îndeplinesc cumulativ cerințele prevăzute în mod imperativ de dispoz. art. 322 pct. 5 cod pr. civilă pentru a fi considerate înscrisuri doveditoare care să justifice admiterea cererii de revizuire.
În acest sens, chiar dacă prin înscrisurile invocate se menționează că autorul reclamantei nu a făcut parte din Asociației Crescătorilor de Animale, din întreprinderile familiale înființate ulterior desființării acesteia, că nu s-au regăsit în arhiva primăriei contracte de închiriere, decizii de dare în folosință, etc. din perioada 1974-2007 pe numele autorului reclamantei, nu înseamnă că aceste împrejurări ar fi avut un caracter determinant în soluționarea apelului în sensul că dacă Tribunalul Prahova ar fi cunoscut aceste înscrisuri, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată, în condițiile în care din considerentele deciziei nu rezultă că imposibilitatea autorului reclamantei de a exercita o posesie utilă și neviciată timp de 30 de ani asupra terenului în litigiu s-ar fi datorat faptului că acesta ar fi făcut parte din Asociației Crescătorilor de Animale, ci soluția instanței s-a întemeiat pe inexistența vreunei dovezi privind exercitarea cu bună credință, pentru sine, sub nume de proprietar, de către autorul reclamantei a unei posesii utile și neviciate timp de 30 de ani, că declarațiile martorilor nu sunt suficiente pentru a demonstra caracterul util și neviciat al posesiei, dovedind doar o stare de fapt privind îngrădirea terenului și folosirea acestuia și nicidecum modalitatea în care autorul reclamantei a intrat în stăpânirea terenului și cu ce titlu.
De altfel, din considerentele deciziei reiese că tribunalul a înlăturat apărările apelantului conform cărora terenul în litigiu ar face parte din Pășunea F., proprietate publică a localității, că autorul reclamantei ar fi fost crescător de animale, făcând parte din Asociația Crescătorilor de Animale, apreciind că asemenea critici nu au relevanță în cauză cât timp raportul de expertiză efectuat în apel a demonstrat neapartenența terenului la domeniul public al localității.
Mai mult chiar, nu se poate aprecia, în condițiile în care cele două înscrisuri au fost emise la solicitarea reclamantei ulterior pronunțării deciziei și nicidecum nu este vorba de înscrisuri ce au existat la data pronunțării deciziei dar care ar fi fost descoperite ulterior pronunțării hotărârii, neputând fi depuse ca urmare a reținerii lor de către partea adversă sau a vreunei imposibilități obiective, mai presus de voința reclamantei, că aceste înscrisuri demonstrează circumstanțe nou descoperite, care nu ar fi fost aduse la cunoștința judecătorului cât timp soluția instanței de apel nu s-a întemeiat pe faptul că autorul reclamantei ar fi făcut parte sau nu din pretinsa asociație de animale, aspect care a fost considerat ca fiind fără relevanță de către instanță și, de asemenea, nici faptul că nu s-au descoperit contracte de închiriere, decizii de dare cu plată, nu poate fi considerat împrejurare nou descoperită și care să justifice admiterea cererii cât timp instanța de apel a arătat că autorul reclamantei nu a figurat înscris cu acest teren iar acest pretins nou înscris nu face dovada modalității în care s-ar fi intrat în posesia terenului ci doar că nu există acte pe numele autorului reclamantei cu privire la acest teren, ceea ce instanța de apel a și avut în vedere.
De asemenea, cele două înscrisuri nu au nici forță probantă prin ele însele, fără să fie nevoie de a fi confirmate prin alte mijloace de probă, deoarece nu rezultă că în lipsa altor probe care să ateste modalitatea în care autorul reclamantei a intrat în posesia terenului, exercitarea de către acesta cu bună-credință, pentru sine, a unei posesii utile și neviciate timp de peste 30 de ani, cele două înscrisuri ar fi fost suficiente pentru a demonstra îndeplinirea de către autorul reclamantei a condițiilor uzucapiunii de lungă durată.
P. urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că înscrisurile invocate în susținerea cererii de revizuire, nu reprezintă înscrisuri noi, doveditoare în sensul art. 322 pct. 5 c. pr. civ., va respinge cererea de revizuire, ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de apelanta revizuientă G. C. S. - domiciliată în S., ., Cod poștal_, J. Prahova, împotriva sentinței civile nr.125/2009 pronunțată de judecătoria S., în contradictoriu cu intimații ORAȘUL S. - P. P. – cu sediul în S., .. 47, Cod postal_, J. Prahova, R. NAȚIONALĂ A P. - R. -DIRECȚIA S. PRAHOVA – cu sediul în Ploiești, .. 3, Cod poștal_, J. Prahova, S. R. - P. M. E. ȘI FINANȚELOR PUBLICE – cu sediul în sector 5, București, ., Cod poștal_, R. NAȚIONALĂ A P. - R. TÂRGOVIȘTE – cu sediul în Târgoviște, ., nr. 6, Cod poștal_, J. Dâmbovița și R. NAȚIONALĂ A P. - R. - sector 2, București, Petricani, nr. 9 A, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. R. M. G.
Fiind în CO semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
M. M. C.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.R./ Tehnored. TS
8 ex./07.06.2014
D.a ._ - Tribunalul Prahova
J.a - C. M. și C. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 223/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 222/2014.... → |
|---|
