Contestaţie la executare. Decizia nr. 583/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 583/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 583/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 583
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014
PREȘEDINTE: G. M.
JUDECĂTORI: M. C.
M. N.
GREFIER: E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator E. C. cu domiciliul în mun. Ploiești, .. 10, județul Prahova, împotriva sentinței nr._/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI cu sediul în mun. Ploiești, .. 22, județul Prahova.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 97,00 lei, conform chitanței . nr._/11.02.2014 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul -contestator E. C. reprezentat de avocat Danieleanu I., în substituire avocat T. C., lipsă fiind intimata Administrația Finanțelor P. Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, o cerere formulată de apărătorul recurentului - contestator E. C., avocat T. C., prin care solicită lăsarea cauzei la ultima strigare, după care,
Tribunalul constată că cererea formulată de apărătorul recurentului - contestator E. C., avocat T. C. a rămas fără obiect prin prezența apărătorului în instanță.
Tribunalul pune în vedere recurentului – contestator, prin apărător, să indice domiciliul acestuia având în vedere faptul că dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu acesta au fost restituite la dosar cu mențiunea „afișat” sau „destinatar necunoscut.”
Apărătorul recurentului - contestator E. C., având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul în dezbateri.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului – contestator, având cuvântul în dezbateri, arată că a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 14.078/23.10.2013 pronunțata de Judecătoria Ploiești pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală. A invocat excepția prescripției extinctive a dreptului organului fiscal de a stabili și solicita obligații fiscale. Nu este adevărat faptul ca i s-a comunicat contestatorului decizia de impunere care reprezintă titlu de creanță pentru inițierea executării silite. Contestatorul nu a avut cunoștință despre niciun titlu executoriu, aflând pentru prima dată despre existența acestuia la momentul la care s-a făcut vorbire despre el în prezentul litigiu. Mai mult, contestatorul are calitatea de angajat al . iar societatea virează contribuția la fondul național unic la asigurărilor sociale de sănătate și pentru acesta, în baza contractului individual de muncă. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 25.02.2013, sub nr._, contestatorul E. C. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor P. Ploiești împotriva Somației nr. 29/30.1.2013/_ din 30.01.2013 din dosarul de executare nr.29/30.01.2013 și a Titlului Executoriu nr._ din 30.01.2013 emis de către intimată și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. A solicitat contestatorul anularea în parte a Titlului executoriu, a somației și a actelor de executare ulterioare, în ceea ce privește suma de 707 lei stabilită în sarcina acestuia cu titlu de obligație de plată, sumă ce reprezintă contribuție la asigurări sociale datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
În fapt, contestatorul a arătat că la data de 08.02.2013 a primit titlul executoriu emis de AFP și somația emisă în temeiul acestui titlu, prin care a fost înștiințat despre faptul că îi revine obligația de a achita suma de 707 lei reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente. A precizat contestatorul că invocă prescripția extinctivă deoarece obligațiile aferente anului 2001 puteau fi solicitate până în anul 2006 astfel încât în anul 2013 termenul de prescripție extinctivă era cu mult depășit. A mai învederat contestatorul că el are calitatea de angajat al ., societate care virează contribuția legală la fondul unic al asigurărilor sociale de sănătate și pentru el, în temeiul contractului individual de muncă și că nu a depus niciodată declarații la CAS Prahova. Contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172-173 C.proc.fisc.
Prezentei contestații la executare i-au fost anexate titlu executoriu și somație.
Intimata, legal citată, a formulat la data de 01.04.2013 cerere de chemare în garanție a CAS Prahova pentru obligarea acesteia la plata eventualelor cheltuieli de judecată la care intimata ar putea fi obligată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar.
Instanța a solicitat, potrivit dispozițiilor art. 402 alin. (1) C.pr.civ, copii de pe dosarul de executare la care face referire contestatorul.
La termenul de judecată din 05.04.2013 instanța a luat act că petentul renunță la cererea de suspendare a executării silite.
La termenul de judecată din 17.05.2013 instanța a respins cererea de chemare în garanție ca inadmisibilă pentru considerentele reținut în încheierea de la acel termen. A reținut instanța că prin dispozițiile art. V din OUG 125/2011 AFP Prahova s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale CAS în litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de faza procesuală a acestora. De asemenea, la același termen de judecată instanța a recalificat excepția prescripției extinctive a dreptului organului fiscal de a stabilit și de a solicita obligații fiscale ca fiind o apărare de fond, iar nu o veritabilă excepție.
La data de 31.05.2013 CAS Prahova a înaintat întreaga documentație privind pe contestator și a învederat instanței de judecată faptul că documentul cu numărul 9486 din data de 15.03.2001 prin care s-a evidențiat suma de plată nu există, titlul de creanță pentru suma de 707 lei ce constituie contribuție restantă la Fondul de Sănătate pentru recuperarea căreia AFP Ploiești a declanșat executarea silită prin emiterea somației și a titlului executoriu contestate în cauză este reprezentat de Decizia nr._ din data de 20.04.2007 emisă de către CAS PRAHOVA pentru perioada până la data de 31.12.2005.
În urma analizării înscrisurilor, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Din decizia de impunere nr._/20.04.2007 emisă de CAS Prahova, care constituie titlu de creanță, rezultă că în temeiul art. 83 alin. (1) lit. b, art. 84 și art. 115 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, pentru neîndeplinirea obligației de plată a contribuției la FNUASS prevăzută de art. 52 alin. (2) lit. c din Legea_, art. 51 alin. (2) lit. b,c, e din OUG nr. 150/2002, art. 257 alin. (2) lit. b,c,e, s-au calculat în sarcina contestatorului debite restante în valoare de 1488 lei, din care suma de 707 ron reprezintă contribuție principală. La data de 30.01.2013 intimata a declanșat executarea silită prin emiterea titlului executoriu și a somației contestate, comunicate contestatorului.
Totodată s-a reținut incidența dispozițiilor articolul 3711 C.pr.civ., art. 216 din Legea nr. 95/2006, art. 136 alin. (1) și (2) și art. 141 alin. (1) și (2) din OG nr. 92/2003, art. 172 și 173 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 131 din Codul de Procedură Fiscală.
Prin sentința civilă nr._/23.10.2013 Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare formulată de către petent ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că rea acțiunea contestatorului este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Instanța s-a raportat la motivele învederate de către contestator, în baza cărora acesta a solicitat anularea în parte a titlului executoriu, somației și a actelor de executare subsecvente, respectiv faptul că a operat prescripția și faptul că petentul nu datora contribuțiile menționate.
Instanța a constatat că, în ceea ce privește condițiile generale de declanșare a executării silite, executarea silită în materie fiscală nu se poate declanșa decât dacă sunt îndeplinite unele condiții.
O primă condiție este aceea ca titlul de creanță să fie comunicat contestatorului și să fi devenit titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal competent sau în alt mod prevăzut de lege. Așadar, instanța a reținut că decizia de impunere eliberată în prezenta cauză de către CAS, respectiv Decizia de impunere nr._/20.04.2007 (la dosar, fila 45) a devenit titlu executoriu la data expirării termenului prevăzut pentru executarea obligației, respectiv în termen de 15 zile de la emiterea titlului de creanță. Instanța, prin raportare la dispozițiile legale enunțate mai sus, având în vedere și prevederile art. 141 C.pr.fisc a constatat că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe,contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală. Pentru a deveni opozabil contribuabilului conform art. 44 din OG 92/2003, titlul de creanță trebuie comunicat acestuia, iar de la data comunicării produce efecte juridice. Astfel, potrivit art. 45 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal își produce efectele împotriva debitorului doar din momentul comunicării sale sau de la o dată ulterioară comunicării, prevăzută în actul administrativ fiscal.
Instanța a reținut că în prezenta cauză titlul executoriu a fost emis ulterior titlului de creanță. În prezenta cauză, a fost emisă decizia de impunere nr._/20.04.2007 în care s-au menționat obligațiile restante ale contestatorului. La data expirării termenului de plată menționat în Decizia de impunere, titlul de creanță devine titlu executoriu.
De asemenea, instanța a reținut că s-au respectat în cauză și dispozițiile referitoare la comunicarea Deciziei de impunere prevăzute de art. 44 C.pr.fisc, în sensul că înainte de a se trece la procedura de comunicare prin publicitate, s-a făcut comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, dovada de comunicare fiind anexată la dosar (fila 47). Prin urmare, instanța a reținut că există în prezenta cauză un titlu de creanță valabil, care stă la baza titlului de creanță, însuși titlul de creanță devenind titlu executoriu la data expirării obligației de plată.
O altă condiție care trebuie îndeplinită este aceea ca creanța fiscală să fie exigibilă. Instanța a reținut că atât condiția existenței unui titlu executoriu, cât și cea a exigibilității sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Contestatorul a învederat instanței în cererea de chemare în judecată că a operat în cauză prescripția dreptului la acțiune al pârâtei de a stabili și solicita plata unei sume de bani pentru o obligație scadentă. Condiția să nu fie operat prescripția reprezintă o a treia condiție pentru realizarea legală a executării silite în materie fiscală.
Instanța a analizat dacă în prezenta cauza a operat prescripția. În domeniul fiscal, prescripția a fost definită ca fiind o cauză legală de încetare a forței executorii a unui titlu de creanță fiscală ce are ca efect stingerea dreptului creditorului de a obține executarea silită și a dreptului de a cere restituirea sau compensarea. Prescripția constă în imposibilitatea statului de a urmări încasarea acestor creanțe, după expirarea termenului prevăzut de lege.
Termenul de prescripție extinctivă este intervalul de timp stabilit de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul de a cere executarea silită, sub sancțiunea pierderii posibilității de a obține executarea dreptului constatat prin titlu executoriu. Codul de procedură fiscală reglementează distinct termenul pentru stabilirea obligației fiscale de termenul privind dreptul de a cere executarea silită a acestor creanțe. În conformitate cu prevederile art. 91 C.pr.fisc, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție stabilit potrivit acestor dispoziții începe să curgă la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23 din Codul de procedură fiscală, dacă legea nu prevede altfel.
Potrivit dispozițiilor art. 131 C.pr.fisc., dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Începutul termenului de prescripție este marcat de momentul în care se naște dreptul de a cere executarea silită. Termenul de prescripție începe la data 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de a cere executarea silită.
Instanța a reținut că dreptul de a cere executarea silită se naște de la data la care titlul de creanță devine titlu executoriu, aceasta fiind data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod stabilit de lege.
Întrucât în privința împlinirii termenului de prescripție nu se face nicio referire în Codul de procedură fiscală, se vor aplica prevederile C.pr.civ.
Instanța a reținut că în cauză nu a operat prescripția nici în ceea ce privește dreptul organului fiscal de a cere executarea silită, care a început să curgă la data la care titlul de creanță a devenit titlu executoriu, respectiv la 1 ianuarie 2008. Astfel, deși de la 1 ianuarie 2008 și până la emiterea titlului executoriu și a somației respectiv 30 ianuarie 2013 au trecut peste 5 ani, instanța constată că au operat cauze de întrerupere a termenului de prescripție, prin efectuarea unor alte acte de executare, respectiv prin emiterea adresei de înființare a popririi bancare nr. 1089 din 14.09.2011.
Instanța a mai reținut că titlul executoriu nu este lovit de nulitate decât în cazurile și în condițiile menționate de C.pr.fisc,respectiv dacă lipsește numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal.
Față de aceste aspecte, analizând titlul executoriu depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că titlul executoriu cuprinde toate mențiunile obligatorii a căror lipsă atrage nulitate titlului.
În ceea ce privește susținerea contestatorului în sensul că nu datorează sumele de bani pretinse cu titlu de contribuție asigurări sănătate, instanța a reținut că acestea nu au corespondent în realitate. Pe de o parte, instanța a avut în vedere faptul că petentul a invocat dispoziții legale din acte normative abrogate. Pe de altă parte, instanța a apreciat că simplul fapt că o persoană este angajată cu carte de muncă, și prin urmare i se reține contribuția de sănătate nu duce la concluzia că aceeași persoană nu poate fi obligată la plata unei sume de bani pentru alte activități independente desfășurate ca de ex. plata CAS pentru drepturi de autor. Prin urmare, instanța a apreciat că petentul nu era scutit în cauza dedusă judecății de la plata CAS.
Față de toate aceste argumente, având în vedere și prevederile legale menționate, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs contestatorul E. C. arătând că o apreciază ca netemeinica si nelegala arătând că prin contestația la executare formulata s-au atacat formele de executare întocmite in baza titlului executoriu nr._ emis de Administrația Finanțelor P. a Orașului Ploiești la data de 30.01.2013 si s-a solicitat: anularea in parte a titlului executoriu nr._ emis de Administrația Finanțelor P. a Orașului Ploiești la data de 30.01.2013, a somației emisa in baza acestui titlu si a tuturor celorlalte forme de executare întocmite in bâza acestuia.
În motivarea contestației s-a arătat ca la data de 08.02.2013 a primit titlul executoriu nr._ emis de Administrația Finanțelor P. a Orașului Ploiești si somația emisa in baza acestui titlu, prin care a fost înștiințat despre faptul ca trebuie să achite suma de 707 lei reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
S-a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului organului fiscal de a stabili si solicita obligații fiscale, deoarece in titlul executoriu atacat se face referire la anumite obligații de asigurări sociale de sănătate din data de 15.03.2001 pentru care termenul legal de plata a fost 15.12.2004, iar titlul executoriu a fost comunicat la data de 08.02.2013.
In aceste condiții devin aplicabile disp. art. 91 Cod pr.fisc. conform căruia dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie in termen de 5 ani si acest termen de prescripție începe sa curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care s-a născut creanța fiscala potrivit art. 23 din Cod pr.fisc. Astfel, se poate constata ca obligațiile fiscale aferente anului 2001 puteau fi solicitate pana in anul 2006, astfel încât in anul 2013 termenul de prescripție este de mult depășit, sens in care a solicitat admiterea excepției prescripției extinctive invocata, anularea titlului executoriu si a somației având in vedere ca acestea cuprind sume prescrise.
Arată recurentul că nu este adevărat faptul ca i s-a comunicat decizia de impunere nr._/20.04.2007 care reprezintă titlu de creanța pentru inițierea executării silite, că nu are cunoștința despre niciun titlu executoriu si a aflat pentru prima data despre existenta acestuia la momentul la care s-a făcut vorbire despre el in prezentul litigiu.
In mod greșit arata instanța de fond ca nu a fost atacată decizia de impunere in condiții legale, având in vedere ca aceasta nu putea fi contestată, nefiind comunicata.
A solicitat recurentul a se avea în vedere că are calitatea de angajat al ., societate care virează contribuția legala la fondul național unic la asigurărilor sociale de sănătate si pentru acesta, in baza contractului individual de munca. De asemenea, acesta are calitatea de expert contabil, fiind înregistrat in cadrul Biroului de Expertize al Tribunalului Prahova, iar pentru aceste venituri achita impozitul de venit aferent.
Conform Art. 51 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, cu modificările si completările ulterioare:1) Persoana asigurata are obligația plații unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1);2) Contribuția lunara a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:
a)veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit;
b)veniturilor din activități desfășurate de persoane care exercita profesii liberale sau autorizate potrivit legii sa desfășoare activități independente;
c)veniturilor din agricultura si silvicultura, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se încadrează la lit. b);
d)indemnizațiilor de șomaj si alocațiilor de sprijin;
e)veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende si dobânzi si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai in cazul in care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d)".
Conform art. 14 din Ordin Nr.221 din 4 noiembrie 2005 privitor la „Asigurații care realizează alte venituri care se supun impozitului pe venit":
„(1) Prin sintagma alte venituri care se supun impozitului pe venit prevăzuta la art. 51 alin. (2) lit. e) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, cu modificările si completările ulterioare, se înțelege veniturile impozabile prevăzute de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, altele decât cele prevăzute la art. 51 alin. (2) lit. a) - d) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.150/2002, cu modificările si completările ulterioare.
(2)Pentru situațiile prevăzute la alin. (1) contribuția in cota de 6,5% se aplica asupra diferenței dintre venitul brut si cheltuielile deductibile potrivit Legii nr. 571 /2003, cu modificările si completările ulterioare.
(3)Pentru veniturile impozabile prevăzute la alin. (1), contribuția in cota de 6,5% se achita numai in situația in care persoana asigurata nu realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 51 alin. (2) lit. a) - d) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Coroborând aceste temeiuri legale, se concluzionează de către recurent că nu datorează contribuție la fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate, deoarece are calitatea de asigurat in baza contractului individual de munca, așa cum a arătat anterior.
Mai arată recurentul că, tocmai datorita acestei situații, nu a depus niciodată declarații la Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, nu a avut contract încheiat cu aceasta instituție, sens in care nu a înțeles care este temeiul legal al acestor acte de executare.
F. de argumentele invocate anterior, a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței atacate, iar pe fond admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul examinând cauza în raport de sentința recurată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Din conținutul titlului executoriu nr._ emis la data de 30.01.2013 de către intimată rezultă că recurentul datora bugetului de stat suma de 100 lei cu titlu de amenzi în temeiul procesului verbal nr._ (practic o sentință a Judecătoriei vălenii de M.) din data de 19.11.2012 și suma de 707 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente în temeiul doc. nr. 9486/15.03.2001, fără a se face nicio referire la decizia de impunere nr._/20.04.2007 reținută de instanța fondului.
Prin contestația la executare formulată contestatorul a solicitat anularea în parte a titlului executoriu, a somației emise în baza acestuia și a tuturor celorlalte forme de executare întocmite, pentru suma de 707 lei, invocând în sprijinul cererii sale excepția prescripției dreptului organului fiscal de a stabili și solicita obligații fiscale devreme ce se solicită obligații de asigurări de sănătate din 15.03.2001, care potrivit art. 91 Cod procedură fiscală puteau fi solicitate/executate până în anul 2006, și nu la data de 08.02.2013 când a fost comunicat titlul executoriu, iar în subsidiar susținând că nu datorează această sumă.
Art. 91 Cod procedură fiscală prevede că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie in termen de 5 ani si că, acest termen de prescripție începe sa curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care s-a născut creanța fiscala potrivit art. 23 din același act normativ.
Astfel, obligațiile fiscale aferente anului 2001( întrucât din titlul executoriu rezultă că se execută obligații aferente acelui an) puteau fi solicitate pana in anul 2006, astfel încât in anul 2013 termenul de prescripție a fost de mult depășit, excepția prescripției extinctive invocată de contestator fiind întemeiată, astfel încât se impune, admiterea acestei excepții și anularea titlului executoriu si a somației având in vedere ca acestea cuprind sume prescrise, nemaipunându-se analizarea celorlalte apărări formulate de către contestator.
Nu se poate face confuzie și nici pune semn de egalitate între documentul menționat în titlul executoriu contestat respectiv nr.9486/15.03.2001 și decizia nr._/20.07.2007 întrucât sumele pretinse nu sunt identice, nu sunt expres justificate de organul fiscal care avea obligația de a detalia calculul sumei pretinse prin executare și, nu în ultimul rând, obligația de plată stabilită la 15.03.2001( cea care se execută silit) nu putea include, sub nicio formă obligații de plată CAS aferente anilor 2003 și 2004( astfel cum rezultă din anexa la decizia nr._/20.07.2007 ).
Ca atare, instanța fondului a făcut o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fapt ce atrage incidența prevederilor art.304 pct.8,9 c.pr.civ.
Ca atare, pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 pct. 3 c.pr.civ. va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite în parte contestația la executare.
Pe cale de consecință, va anula în parte titlul executoriu nr._/31.01.013 și somația emisă în baza titlului executoriu pentru suma de 707 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
În temeiul art. 23 din Legea nr.146/1997 va dispune restituirea către recurent a taxelor de timbru achitate, în cuantum de 291 lei, achitate conform chitanțelor . nr._ din 19.02.2013 și . nr._/ 11.02.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator E. C. cu domiciliul în mun. Ploiești, .. 10, județul Prahova, împotriva sentinței nr._/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI cu sediul în mun. Ploiești, .. 22, județul Prahova și în consecință:
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că admite în parte contestația la executare.
Anulează în parte titlul executoriu nr._/31.01.013 și somația emisă în baza titlului executoriu pentru suma de 707 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
În temeiul art. 23 din Legea nr.146/1997 dispune restituirea către recurent a taxelor de timbru achitate, în cuantum de 291 lei, achitate conform chitanțelor . nr._ din 19.02.2013 și . nr._/ 11.02.2014.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2014.
Președinte, Judecători,
G. M. M. C. M. N.
Grefier, E. M. | ||
Operator date cu caracter personal 5595 | ||
Red./tehnored. TS | ||
3 ex./ 04.07.2014 | ||
d.f. nr._ | ||
j.f. G. V. | ||
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 552/2014. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 586/2014. Tribunalul... → |
|---|
