Contestaţie la executare. Decizia nr. 586/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 586/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 586/2014
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 586 | |
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014 | |
Președinte: | G. M. |
Judecători: | M. C. |
M. N. | |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – intimat C. LOCAL AL M. PLOIEȘTI – SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE cu sediul în Ploiești, str. ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - contestator I. S. domiciliat în Băicoi, ., nr. 44, jud. Prahova și intimata C. C. M. E. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ cu sediul în Ploiești, ..4, ., ., jud. Prahova.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – intimat C. Local al M. Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale reprezentat de consilier juridic P. R., lipsă fiind intimatul - contestator I. S. și intimata C. C. M. E. Întreprindere Individuală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentului - intimat depune la dosar delegația și, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul în dezbateri.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului – intimat, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată întrucât procesele verbale de contravenție respectă procedura de executare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 23.07.2013 sub nr._, contestatorul I. S., în contradictoriu cu intimatul C. Local al M. Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale și terțul poprit C. C. M. E. Întreprindere Individuală, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr._/25.04.2012 al intimatului, solicitând anularea titlului executoriu și al somației cu același număr, precum și a popririi înființate prin adresa nr._/28.06.2013.
În motivarea contestației, se arată de către contestator că nu i-au fost aduse la cunoștință niciodată procesele verbale de constatare a contravenției înscrise în titlul executoriu, fiind comunicate la altă adresă decât aceea reprezentând domiciliul său, intervenind prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Intimatul Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești legal citat, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, aceasta fiind introdusă cu depășirea termenului legal de 15 zile.
Arată intimatul că a comunicat actele de executare la data de 25.06.2013, conform anunț colectiv prin publicitate, iar înștiințarea popririi s-a realizat la 03.07.2017, conform proces verbal de îndeplinire procedură comunicare prin publicitate, astfel că depunerea contestației la 23.07.2013 s-a făcut tardiv.
Intimatul a mai solicitat respingerea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale, procesele verbale fiind comunicate, iar pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
Terțul poprit, legal citat, nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare.
A fost administrată în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/29.10.2013 Judecătoria Ploiești a respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată, ca neîntemeiată; a admis excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale; a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul I. S., în contradictoriu cu intimatul C. Local al M. Ploiești - Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești și terțul poprit C. C. M. E. Întreprindere Individuală și, pe cale de consecință, a anulat în parte titlul executoriu, somația și adresa de înființare a popririi nr._/28.06.2013, întocmite în dosarul de executare nr._/25.04.2012 al intimatului, în privința executării proceselor verbale de constatare a contravenției indicate în acestea, respectiv în ce privește executarea sumei de 3250 de lei și a păstrat actele de executare în privința executării sumei de 27 de lei, reprezentând impozit auto.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că împotriva contestatorului a fost pornită executarea silită de către intimatul Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești, în cadrul dosarului de executare nr._/25.04.2012, în vederea executării silite a 13 procese verbale de constatare a contravenției emise de CNADNR SA-CESTRIN, însumând 3250 de lei, amenzi pentru circulația cu autovehiculul fără rovinietă valabilă, precum și pentru executarea sumei de 27 de lei, reprezentând impozit auto datorat de contestator.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimat, instanța de fond a constatat că titlul executoriu și somația au fost comunicate prin publicitate (anunțuri), deși adresa de domiciliu indicată în aceste acte nu corespunde domiciliului contestatorului.
Or, însuși intimatul arată că a efectuat demersuri pentru aflarea domiciliului fiscal, în vederea comunicării popririi, cu privire la care instanța de fond a constatat că a fost comunicată terțului poprit la 04.07.2013 și prin publicitate contestatorului, de data aceasta cu domiciliul indicat corect.
Instanța de fond a constatat că, pe de-o parte titlul executoriu și somația nu au fost comunicate legal, iar pe de altă parte contestația împotriva înființării popririi s-a formulat în termen, data de pe plicul transmis instanței fiind 18.07.2013, deci în termenul de 15 zile față de 03.07.2013, data comunicării prin publicitate a popririi.
Față de acestea, instanța de fond a respins excepția tardivității, ca neîntemeiată.
Cu privire la caracterul executoriu al proceselor verbale pe care organul de executare le-a pus în executare în cadrul dosarului execuțional nr._/25.04.2012, instanța de fond a constatat că acestea au fost comunicate prin afișare, iar nu prin poștă, cu confirmare de primire.
Având în vedere Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (Monitorul Oficial, partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013), instanța de fond a constatat că procedura de comunicare a proceselor verbale, în cauză, nu s-a realizat conform dispozițiilor legii, neexistând la dosar dovada comunicării anterioare, prin poștă, cu confirmare de primire.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat întemeiată excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de contestator, în temeiul art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia ”Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.”. S-a reținut că nu este necesar să ne aflăm într-o plângere contravențională pentru ca instanța să poată constata o astfel de prescripție, contestația la executare, pe lângă plângere, fiind cadrul legal suficient.
Împlinindu-se termenul de prescripție, procesele verbale nu mai pot fi puse în executare, astfel că titlul executoriu, somația și poprirea au fost întocmite cu încălcarea legii, în privința executării proceselor verbale de constatare a contravenției, astfel încât titlul executoriu întocmit de organul fiscal pentru executarea acestor procese verbale a fost anulat, contestația la executare fiind întemeiată, în parte.
Instanța de fond nu a putut anula însăși procesele verbale de constatare a contravenției, neaflându-ne într-o plângere contravențională, după cum a mai reținut, deoarece s-ar încălca disp. art. 399 alin. 3 C.pr.civ.
Cu privire la impozitul auto, în cuantum de 27 de lei, instanța de fond nu a constatat vreun motiv de nelegalitate a executării, la dosar existând și dovada proprietății asupra autovehiculului, motociclu, depusă de însuși contestator. Astfel, contestația la executare este neîntemeiată în privința executării sumei reprezentând impozit auto.
Împotriva sentinței civile nr._/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat recurs intimatul C. Local al M. Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul-intimat a arătat că, față de cele reținute în considerentele sentinței atacate, apreciază că, în mod greșit instanța a respins excepția tardivității formulării contestației la executare, întrucât, așa cum rezultă din actele depuse de instituția intimată la dosarul cauzei, data la care contestatorul-intimat a luat cunoștință efectiv de existența și cuprinsul celor două acte de executare (somația și titlul executoriu nr._) este data de 25.05.2012, conform anunțului colectiv nr._ pentru comunicarea prin publicitate, iar data la care contestatorul-intimat a luat cunoștință de existența Adresei - înștiințare poprire nr._, este data de 03.07.2013, potrivit Procesului verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr. 6056.
A menționat recurentul-intimat că instituția intimată a încercat să comunice Adresa - înștiințare poprire nr._ și prin postă, însă plicul a fost returnat organelor fiscale cu mențiunea „nimeni să semneze" .
A susținut recurentul-intimat că potrivit prevederilor art. 173 alin. 1 Cod procedură fiscală, contestația la executare se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare a cărui anulare se solicită, astfel, având în vedere aspectele mai sus, precum și data depunerii prezentei acțiuni (peste termenul legal de 15 zile) reiterează excepția tardivității formulării contestației la executare, motiv pentru care solicită admiterea recursului și respingerea contestației la executare ca tardiv introdusă.
Pe fondul cauzei, recurentul-intimat a arătat că împotriva numitului I. S. a fost emisă somația și titlul executoriu nr._/25.04.2012, precum și Adresa înștiințare poprire nr._/28.06.2013 pentru suma de 3.277 lei, reprezentând amenzi contravenționale și impozit auto.
A susținut recurentul-intimat că, în ceea ce privește amenzile contravenționale, conform art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu completările si modificările ulterioare, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate formula plângere în termen de 15 zile de la data iluminării sau comunicării acestuia, ori, după cum se poate observa din analiza înscrisurilor, I. S. nu a formulat plângere împotriva proceselor verbale menționate în actele de executare contestate, acesta nedepunând vreun act doveditor (certificat de grefă, sentința civilă) în dovedire.
A arătat recurentul-intimat că în baza prevederilor art. 39 alin. 2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în vederea executării amenzii, organul din care face parte agentul constatator comunica din oficiu procesul - verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii neatacat cu plângere în termenul legal, organelor de specialitate ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul și, mai mult, procesele-verbale de constatare a contravenției cuprinse în actele de executare contestate au fost comunicate contravenientului în termen procedural, potrivit proceselor verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare a proceselor verbale de contravenție emise de Direcția Regionala Drumuri si Poduri C..
A precizat recurentul-intimat că, în conformitate cu prevederile art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aceasta constituie titlu executoriu, instituția intimată cu respectarea prevederilor legale a emis, în acest sens somația si titlul executoriu nr._/25.04.2012, precum și Adresa înștiințare poprire nr._/28.06.2013, iar I. S. în motivele contestației nu invocă niciun motiv de nulitate formală a actelor de executare întocmite de instituția intimată, și din analiza acestora se poate observa că respectă dispozițiile legale imperative ale art. 43 si art. 141 din O.G. nr. 92/2003- Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd următoarele: „Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului *" coroborat cu dispozițiile art. 46: „Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu ".
A învederat recurentul-intimat că Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești a declanșat executarea silita fata de debitorul I. S. in baza unor procese verbale de constatare a contravențiilor întocmite și transmise spre executare de Inspectoratul de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
A mai arătat recurentul-intimat că a respectat prevederile legale în materie, actele de executare a căror anulare se solicită au fost întocmite conform prevederilor legale, fiind cuprinse toate mențiunile care ar putea conduce la anularea acestora.
A solicitat recurentul-intimat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței nr._/29.10.2013 a Judecătoriei Ploiești, în sensul respingerii în tot a contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea în totalitate a somației și titlului executoriu nr._/25.04.2012, precum și a adresei de înființare a popririi nr._/28.06.2013, emise de Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești, ca legale și temeinice, solicitând, totodată și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului instituției intimate, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În drept, recurentul-intimat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 25.03.2014.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Tribunalul, examinând cauza în raport de sentința recurată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la critica potrivit căreia instanța fondului ar fi respins în mod greșit excepția tardivității formulării contestației la executare tribunalul reține că aceasta este nefondată și o va respinge ca atare.
Astfel, potrivit cărții de identitate aflată în copie la fila 11 dosar, tribunalul reține că I. S., contestator în prezenta cauză, avea domiciliul în Orașul Băicoi . nr. 44, încă din data de 23.06.2011, cartea de identitate fiind emisă la acea dată și, cu toate acestea somația și titlul executoriu contestate în cauză, ambele emise la 25.04.2012 rețin o cu totul altă adresă, respectiv din Ploiești, ., ., ., care a și atras competența organului de executare, însă, față de domiciliul real al contestatorului, pe care intimata îl cunoștea( vezi conținut proces verbal aflat la filele 38-39 dosar fond)nu se poate reține că actele de executare au fost comunicate debitorului cu respectarea dispozițiilor legale.
În mod corect, instanța de fond a constatat că titlul executoriu și somația au fost comunicate prin publicitate (anunțuri), deși adresa de domiciliu indicată în aceste acte nu corespunde domiciliului contestatorului, iar poprirea a fost comunicată terțului poprit la 04.07.2013 și prin publicitate contestatorului, de data aceasta cu domiciliul indicat corect, însă este evident că aceasta nu poate fi apreciată ca o comunicare legală care ar putea fi opusă debitorului care, având un alt domiciliu fiscal, eventual ar fi putut urmări anunțurile postate de organul fiscal de la domiciliul și în nici un caz de la fostul domiciliu care era schimbat de mai bine de un an față de data emiterii actelor de executare.
Instanța de fond a constatat că, pe de-o parte titlul executoriu și somația nu au fost comunicate legal, iar pe de altă parte contestația împotriva înființării popririi s-a formulat în termen, data de pe plicul transmis instanței fiind 18.07.2013, deci în termenul de 15 zile față de 03.07.2013, data comunicării prin publicitate a popririi, astfel că, tribunalul apreciază că instanța de fond, în mod corect, a respins excepția tardivității ca neîntemeiată.
Referitor la criticile privind greșita soluționare a fondului cauzei sub aspectul executării silite a amenzilor contravenționale aplicate contestatorului prin mai multe procese verbale emise în decursul anilor 2011-2012 de către CNADNR SA, tribunalul reține ca și acestea sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Cu privire la caracterul executoriu al proceselor verbale care au stat la baza emiterii actelor de executare în cadrul dosarului execuțional nr._/25.04.2012, acestea au fost comunicate prin afișare, iar nu prin poștă, cu confirmare de primire, fapt ce rezultă din conținutul procesului verbal sus menționat.
Față de conținutul Deciziei ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (Monitorul Oficial, partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013), în mod corect instanța de fond a constatat că procedura de comunicare a proceselor verbale, în cauză, nu s-a realizat conform dispozițiilor legii, neexistând la dosar dovada comunicării anterioare, prin poștă, cu confirmare de primire, astfel încât este întemeiată excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de contestator, în temeiul art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia ”Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii”,
Odată împlinit termenul de prescripție, procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției nu mai pot fi puse în executare, astfel că titlul executoriu, somația și poprirea au fost întocmite cu încălcarea legii, în privința executării proceselor verbale de constatare a contravenției, astfel încât titlul executoriu întocmit de organul fiscal( care, în opinia instanței, nici nu era competent să pornească executarea față de domiciliul fiscal al debitorului) pentru executarea acestor procese verbale a fost în mod corect anulat, contestația la executare fiind întemeiată, cu privire la executarea amenzilor contravenționale aplicate prin aceste procese verbale.
Față de faptul că debitorul-contestator nu a înțeles să critice soluția instanței de fond referitor la soluția adoptată cu privire la executarea silită a impozitului auto de către recurenta-intimată, în cuantum de 27 de lei, pentru care nu s-a invocat și nu s-a constatat vreun motiv de nelegalitate a executării, la dosar, existând și dovada proprietății asupra autovehiculului, motociclu, depusă de însuși contestator, tribunalul urmează să mențină soluția instanței de fond pe acest aspect.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.312 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – intimat C. LOCAL AL M. PLOIEȘTI – SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE, cu sediul în Ploiești, str. ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - contestator I. S., domiciliat în Băicoi, ., nr. 44, jud. Prahova și intimata C. C. M. E. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în Ploiești, ..4, ., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2014.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | |
G. M. | M. C. | M. N. | |
Grefier, | |||
E. M. | |||
Operator date cu caracter personal 5595 | |||
Red.M.G./Tehnored.B.M.D. | |||
2 ex./04.07.2014 | |||
D.f. nr._ Jud. Ploiești | |||
J.f. D. S.-I. | |||
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 583/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 611/2014. Tribunalul... → |
|---|
