Acţiune în constatare. Decizia nr. 120/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 120/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA NR.120
Ședința din publică din data de 26.01.2016
Președinte: P. A. D.
Judecător: G. D.
Grefier: A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții – reclamanți Sergie S., identificat cu CNP_ și S. N., identificată cu CNP_, ambii cu domiciliul în comuna Ariceștii Zeletin, ., județul Prahova împotriva încheierii de ședință din data de 21.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul – pârât S. C., cu domiciliul în comuna Ariceștii Zeletin, ., județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 26.01.2016, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ din 16 iunie 2014, reclamanții S. S. și S. N. au chemat în judecată pe pârâtul S. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate că reclamantul S. S. este proprietarul unui teren în suprafață de 872 mp. situat în ., jud. Prahova, cu vecinii expres menționați și a cotei de 1/2 din casa de locuit, precum si a cotei de 1/2 din grad situate pe acest teren. De asemenea reclamanții sunt proprietarii celor două construcții; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, au arătat că în anul 1970 fostul CAP Ariceștii Zeletin i-a atribuit suprafața de teren de cca. 1000 mp. pe care și-a construit casa de locuit. A mai precizat că, în anul 1975 au construit si grajdul, buni ce apar înscrise in evidentele primăriei, astfel că pentru toate motivele invocate, solicită admiterea acțiunii.
În drept, acțiunea nu a fost motivată.
Au depus alăturat, în copie, înscrisuri.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si au fost audiați martorii O. M. și S. M..
Prin Încheierea de ședință din data de 21.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții S. S., S. N., în contradictoriu cu pârâtul S. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin acțiunea modificată (f.17) reclamanții au solicitat ca instanța să constatate că au dobândit prin efectul uzucapiunii de lunga durata dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafața de 872 mp precum si cota de ½ din cele doua construcții existente pe teren.
De asemenea, s-a reținut astfel că uzucapiunea este modul de dobândire a proprietății sau a altui drept real prin posedarea neîntreruptă a lucrului, în tot timpul fixat de lege.
Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real, prin efectul posedării lucrului in timpul determinat, astfel încât starea de fapt se transforma in stare de drept.
Art.1890 c.civ. stabilește ca pentru a se dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune trebuie îndeplinite doua condiții, anume sa existe o posesie de 30 de ani si aceasta sa fie utila, adică neviciata.
Din adeverința de rol depusa la fila 5 dosar rezulta ca terenul iîn litigiu a făcut obiectul legilor fondului funciar si figura in rolul agricol al defunctei P. St. A., mama reclamantului, începând cu anul 1959.
De asemenea la dosarul cauzei s-a depus și un certificat fiscal la solicitarea reclamantului din care rezulta ca exista deschis un rol fiscal pe numele mamei sale, defuncta P. St. A., pentru o suprafața de 572 mp curți construcții si 300 mp arabil.
Terenul in litigiu a fost identificat prin raportul de expertiza topografica Bahudu V. (f.68) pe schița de plan fiind poziționate si construcțiile deținute de către reclamanți, raport de expertiza ce a fost avizat favorabil de către OCPI Prahova (f.71).
Din audierea martorilor O. M. si S. M. a rezultat ca terenul în discuție a fost dat reclamantului de către CAP in anul 1970, teren ce a fost în posesia sa în mod neîntrerupt pana la momentul de fața și pe care și-a construit o casa în perioada când era necăsătorit. Au arătat martorii ca cei doi soți s-au căsătorit în anul 1973 moment din care si soția acestuia a deținut posesia bunurilor in mod neîntrerupt pana in prezent.
Potrivit art.1847 C.civ „ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
De asemenea potrivit art.3 din Statutul Cooperativei Agricole de Producție făceau parte din proprietatea cooperativei agricole pământul adus de cooperatori, animale de muncă și de producție, construcțiile, utilajele precum și întreaga producție agricolă vegetală și animală și orice produse obținute din activitatea cooperativei agricole.
Față de situația rezultată din registrul agricol al localității și având în vedere și art.3 din Statutul Cooperativei Agricole de Producție s-a apreciat de către instanța de fond că reclamanții nu au exercitat o posesie sub nume de proprietar având în vedere considerentul că terenul s-a aflat în patrimoniul fostului CAP.
Fiind vorba de un teren adus în patrimoniul CAP-ului singura modalitate pentru a se dobândi dreptul de proprietate era urmare a procedurii administrative prevăzute de legea specială, respectiv de Legea 18/1991 privind fondul funciar. Potrivit art.8 din lege stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, respectiv prin formularea unei cereri de către membrii cooperatori care au adus pământul în CAP sau moștenitorii acestora, aceste două categorii de persoane fiind beneficiare ale prevederilor legii.
De asemenea instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.1844 C.civ care prevăd ca „nu se poate prescrie domeniul lucrărilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci scoase afară din comerț”.
Terenurile aflate în patrimoniul fostelor CAP-uri făceau obiectul dreptului de proprietate cooperatistă, la care chiar reclamanții fac referire, care nu reprezenta decât o formă a dreptului de proprietate socialistă, drept care potrivit Constituției României (Constituția RSR din 1965) din perioada regimului comunist, era un drept imprescriptibil atât extinctiv cât și achizitiv. Cu alte cuvinte o persoană fizică anterior anului 1989 nu putea invoca dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra unui bun (în cauză asupra unui teren) aflat în patrimoniul CAP-ului.
În ceea ce privește uzucapiunea invocată de către reclamanta S. N. asupra unei cote de ½ din construcții, s-a observat că uzucapiunea reprezintă o sancțiune îndreptata împotriva proprietarului care s-a desesizat de bun si a stat in pasivitate, permițând ca acesta sa intre in posesia altei persoane. Ca reclamanta sa poată dobândi un bun imobil pe calea prescripției achizitive era necesar sa facă dovada ca in mod exclusiv a deținut posesia asupra acestuia pe un termen neîntrerupt de peste 30 de ani, bunul sa fie determinat in materialitatea sa si nu asupra unei cote, împrejurări ce nu sunt dovedite in cauza de fata, cei doi soți având împreuna posesia construcțiilor încă de la momentul casatorii, respectiv anul 1973 (f.30).
În consecință, având în vedere considerentele din cele ce preced, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel reclamanți S. S. și S. N., potrivit art. 466 pct.1, solicitând ca în raport de situația de fapt dedusă judecății să se dispună verificarea aplicarea legii de către instanța de fond, potrivit art. 479 pct. 1, să se admită apelul potrivit disp. art 480 pct. 2 și să se schimbe în tot încheierea atacată în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de apel, reclamanții au învederat că au investit instanța de fond cu o cerere prin care au solicitat să se constate că sunt proprietarii suprafeței de teren de 872 mp., precum și a cotei de 1/2 pentru fiecare din ei din casa de locuit și grajd, situate pe acest teren.
De asemenea, apelanții – reclamanți au arătat că terenul a fost primit de către S. S. de la fostul CAP, pe care a construit casa și grajdul, începând din anul 1970.
Mai mult, apelanții – reclamanți au susținut că în anul 1973 s-au căsătorit și acest teren l-au folosit pentru a-și întemeia o gospodărie, iar din 1970 și până în prezent au stăpânit împreună atât terenul, cât și casa.
În continuare, apelantul – reclamant a susținut că terenul stăpânit de el face parte dintr-o suprafață de teren mai mare ce a aparținut familiei S. și care a fost dată mai multor familii tinere pentru a-și construi casa.
Astfel că, apelantul – reclamant a susținut că instanța a reținut în mod greșit faptul că este vorba de teren ce a aparținut defunctei P. St. A., începând cu anul 1959, fiind adevărat că P. A. a avut mai multe terenuri, pe unul din ele și-a construit propria casă, iar pe un altul și-a construit casa S. C., fratele său, acele terenuri au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, însă terenul primit și stăpânit de el nu a făcut obiectul Legii 18/1991, nefiind revendicat de familia S. .
De asemenea, apelanții – reclamanți au susținut că plata impozitului s-a făcut de către ei, pe numele defunctei P. St. A., primăria refuzând să le deschidă rol agricol deoarece nu aveam act de proprietate.
Mai mult, apelanții – reclamanți au susținut că nici P. St. A. nu avea un act de proprietate pentru acest teren și, așa cum a arătat, P. St A. cu soțul său P. G., au avut teren și casa în alt punct, la o distanta de cca. 1 km.
Cu privire la construcție, apelanții – reclamanți au susținut că împreună au realizat imobilele și tot împreună le-a stăpânit, iar terenul în suprafața de 872 mp. nu face parte din domeniul public sau privat al statului și nici din domeniul public sau privat al comunei Aricești Zeletin și, de asemenea, nu a fost solicitat de vreo persoană fizică în sensul că nu s-au făcut cereri din partea foștilor proprietari, potrivit Legii nr. 18/1991.
În acest sens, apelanții – reclamanți au susținut că a obținut Adeverința nr.1083/08.06.2015.
De altfel, apelanții – reclamanți au susținut că dovedesc în fata instanței de apel împrejurarea ca terenul și gospodăria pe care le-a avut P. A. împreună cu soțul său P. G., a fost moștenit numai de fratele său P. I., care la rândul sau l-a lăsat prin testament numitei S. I. R., așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 277/22.02.1996.
În plus, apelanții – reclamanți au susținut că terenul pe care au ei casa nu are nicio legătură cu terenul ce a aparținut părinților săi P. A. și P. G., care au avut trei copii: P. I., S. C. si S. S., ei doi având numele de S., deși părinții lor naturali s-au numit P. A. si P. G..
Față de aceste împrejurări, apelanții – reclamanți au solicitat admiterea apelului.
În probatoriu, apelanții – reclamanți au solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, apelanții – reclamanți au invocat disp. art 466 pet. 1 și disp. art 480 pct. 2 Cod civil.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 18.06.2015.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de reclamanți, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
In esență, se critică de către apelanți faptul că in mod greșit ar fi apreciat instanța de fond asupra probatoriilor administrate, cu consecința reținerii unei alte situații de fapt decât cea reală, si anume ca terenul in litigiu ar fi aparținut defunctei P. A. începând cu anul 1959, in realitate fiind îndeplinite condițiile pentru a opera uzucapiunea, terenul nefăcând obiectul legii 18/1991 si fiind stăpânit de către reclamanți din 1970.
Criticile apelanților sunt nefondate, atât timp cât aceștia recunosc chiar prin cererea de chemare in judecata si ulterior prin cea de apel faptul că, inițial terenul a făcut parte din patrimoniul fostului CAP și in 1970 le-a fost atribuit in folosință pentru a-și construi o locuință.
Prin urmare, in mod judicios a reținut instanța de fond faptul că stăpânirea unui imobil-teren de către reclamanți, care nu au calitatea de proprietar asupra acestuia, dar cu îngăduința proprietarului nu este apta sa duca la dobândirea, prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului, întrucât reclamanții nu au exercitat o posesie utila timp de 30 de ani, fiind numai detentori precari, care stăpânesc bunul nu pentru sine, ci pentru altul, recunoscând, practic, dreptul celui de la care si pentru care dețin bunul.
Având in vedere considerentele mai sus arătate, prima instanța constată in mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1846 si art. 1847 cod civil si, in consecința, nici condițiile prevăzute de art. 1890 Cod civil, referitoare la prescripția achizitivă de 30 de ani, dat fiind faptul că din 1970 si până la . legii 18/1991, reclamanții nu au stăpânit terenul in nume propriu, beneficiind doar de folosința acestuia cu îngăduința proprietarului, respectiv fostul CAP.
Ulterior, apariției legii 18/1991, terenul făcând parte din patrimoniul fostului CAP, intra sub incidenta acestei reglementari speciale, reclamanții apelanți având posibilitatea legala de a solicita constituirea unui drept de proprietate asupra terenului .
F. de suma acestor considerente, Tribunalul constata ca toate criticile formulate de către apelanții reclamanți sunt nejustificate, hotărârea instanței de fond fiind legala si temeinica, motiv pentru care in temeiul art. 480 NCPC, va respinge apelul declarat de apelanții – reclamanți S. S., identificat cu CNP_ și S. N., identificată cu CNP_, ambii cu domiciliul în comuna Ariceștii Zeletin, ., județul Prahova împotriva încheierii de ședință din data de 21.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul – pârât S. C., cu domiciliul în comuna Ariceștii Zeletin, ., județul Prahova, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții – reclamanți S. S., identificat cu CNP_ și S. N., identificată cu CNP_, ambii cu domiciliul în comuna Ariceștii Zeletin, ., județul Prahova împotriva încheierii de ședință din data de 21.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul – pârât S. C., cu domiciliul în comuna Ariceștii Zeletin, ., județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2016.
Președinte, Judecător,
P. A. D. G. D.
Grefier
A. I. A.
Operator de dare cu caracter personal nr. 5595
Red. D.G./tehnored. A.Ș.P.
5 ex. /01.02.2016
d.f. nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. A. M.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 44/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
