Contestaţie la executare. Decizia nr. 50/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 50/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 50
Ședința din publică din data de 18.01.2016
Președinte: P. A. D.
Judecător: G. D.
Grefier: A. I. A.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta – intimată Compania Națională De Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, cu număr de înregistrareJ_, și C.U.I._ împotriva sentinței nr._/15.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – contestatoare C. C., identificată cu CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ..
Cererea nu este legal timbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și apelul nu este legal timbrat, după care:
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată că apelanta – intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar cauza este în stare de judecată, sens în care rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._ contestatoarea C. C. a formulat contestației de executare împotriva executării silite efectuate în dosarul 3349/2014 de către B. P. A. prin care a solicitat admiterea contestației la executare, cu consecința anularii formelor de executare întocmite în dosarul mai sus menționat, suspendarea executării silite pana la soluționarea prezentei contestații.
A fost înaintată copie de pe dosarul de executare 2401/2014 de către B. P. A.. Contestatoarea a solicitat anularea executării silite pornită împotriva sa invocând faptul ca procesul verbal de contravenție R 11 nr._/19.12.2011 nu i-a fost comunicat și nu constituie titlu executoriu.
Intimata CNADR-CESTRIN a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă contestația la executare și să se mențină toate actele executare efectuate in dosarul 2401 /2014 de către B. P. A., ca fiind legale și temeinice.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/15.09.2015, prin care a admis contestația la executare formulată contestatoarea C. C., în contradictoriu cu intimata C. S.A– CESTRIN București și a dispus anularea tuturor actelor de executare din dosarul execuțional 3349/2014 al B. P. A..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu art. 632 c.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 c.pr.civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct. 1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
P. decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii (a se vedea Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că procesul verbal de contravenție . nr._ din 19.12.2011, întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A, a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acestuia în prezența unui martor asistent . Instanța constată că la data de 06.01.2012( fila 4 dosar executare ) a fost întocmit procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție . nr._ din 19.12.2011 ocazie cu care s-a procedat la afișarea acestuia, în prezența unui martor, P. I..
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța a constatat că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
Instanța a constatat că procesul verbal de contravenție . nr._ din 19.12.2011, nu constituie titlu executoriu, deoarece nu a fost comunicat potrivit dispozițiilor legale și pe cale de consecință a admis contestația la executare formulată C. C. și a dispus anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional 3349/2014 al B. P. A..
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel,în termen legal, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, intimata a arătat că în scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012, a fost emis procesul - verbal de constatare a contravenției, în cauză, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin 1 din O.G. nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Comunicarea procesului verbal de constare a contravenției în cauză, s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „ Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor", fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară așa cum a reținut debitorul.
În speță, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnată în procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul C. și un martor.
A apreciat apelanta că, afișarea efectuată în virtutea art. 27 din O.G. nr. 2/2001 echivalează afișării reglementată de prevederile art. 168 c.pr.civ.
De altfel, în sensul celor arătate, art. 165 pct. l c.pr.civ. precizează că procedura se socotește îndeplinită "la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal.
Totodată, a susținut apelanta că potrivit dispozițiile art. 237, alin. (2) c.prciv. „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă".
P. urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 c.pr.civ. prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
În cazul în care debitorul nu execută de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Astfel, reiese în mod evident nu numai reaua - credință a contestatorului care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar și faptul că a încercat prin contestația la executare să inducă în eroare instanța.
Referitor la acest aspect, apelanta a menționat faptul că a dat dovadă nu numai de buna - credință, dar și de indulgența în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca debitoarea să iasă din pasivitate și să-ăi execute de buna voie obligația stabilita prin titlul executoriu.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definită ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, cand activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanță relevantă în incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul că „în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioada de timp”.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează: cu amenda.
P. urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv C. - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, a susținut apelanta că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
P. urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul ă în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivății legii contravenționale.
Pentru considerentele arătate apelanta a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu consecința anularii sentinței și a menținerii tuturor formelor de executare deja realizate, cât și a cheltuielilor de executare, ocazionate de derularea procedurii.
În drept. Au fost invocate dispozițiile art. 466 c.pr.civ. precum și dispozițiile legale cuprinse în cererea de apel.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția I Civilă sub același număr unic de dosar, la data de 27.10.2015.
Intimata – contestatoare a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea ca legată și temeinică a sentinței instanței de fond.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza unui proces-verbal de constatare a contravenției intimatul a fost sancționat cu amendă, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care a fost obligat ca, pe lângă amenda contravențională, să plătească și c/valoarea tarifului de despăgubire, titlul executoriu fiind ulterior pus in executare silită.
In ce privește dispozițiile legale incidente in cauza, tribunalul va retine următoarele:
Astfel, art.622 c.pr.civ. prevede că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar se procedează la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu astfel cum prevăd disp. art.628 c.pr.civ.
De asemenea, conform art. 632 c.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art. 662 c.pr.civ.
Art. 712 c.pr.civ. stipulează că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executor o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
In prezenta cauza, tribunalul va avea in vedere că, intimatul-contravenient nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie tariful de despăgubire, motiv pentru care creditoarea procedat la executarea silită a titlului executoriu.
Ca atare, atât timp cât prin procesul-verbal de contravenție contravenientul a fost obligat la plata tarifului de despăgubire, proces-verbal împotriva căruia contravenientul nu a formulat plângere contravențională, având în vedere prevederile art. 712 C.p.c., pe calea contestației la executare nu mai pot fi primite critici și apărări cu privire la condiții de formă și fond ale actului constatator, legalitatea sau nelegalitatea procedurii de întocmire acestui proces verbal, legalitatea sau prescrierea sancțiunii, aplicarea sau neaplicarea legii mai favorabile, toate acestea fiind aspecte de fond ce nu pot fi invocate decât pe calea specială de contestare a actului, calea plângerii contravenționale, pe care intimatul nu a înțeles să o utilizeze.
Astfel, chiar dacă decizia 10/2013 prevede modalitatea de comunicare a procesului verbal în sensul că procedura de comunicare prin afișare la domiciliu este subsidiară modalității de comunicare prin poștă cu aviz de primire, nu înseamnă că, în cauză, procesul verbal de contravenție nu constituie titlu executoriu și nu poate fi pus în executare cât timp pe de o parte, decizia invocată nu retroactivează și deci nu produce efecte juridice asupra modalității de comunicare a procesului verbal pus în executare, iar pe de altă parte, modalitatea de comunicare nu poate face obiectul analizei în cadrul procedurii contestației la executarea silită, în cadrul căreia se analizează aspectele de legalitate ale procedurii executării silite, iar nu dacă procesul-verbal fost comunicat legal contravenientului.
Toate celelalte aspecte referitoare la legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia modalității de realizare a comunicării procesului-verbal constituie apărări de fond ce pot fi invocate numai de către partea care dovedește o vătămare, pe calea procedurii plângerii contravenționale însoțită eventual de o cerere de repunere in termenul de formulare a acestei plângeri.
Deci, în cauză, este cert că procesul verbal de contravenție prin care s-a prevăzut obligația intimatului vizând plata tarifului de despăgubire, necontestat pe cale plângerii contravenționale, atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă și constituie titlu executoriu, susceptibil de a fi pus în executare .
Pentru aceste considerente, Tribunalul constată că motivele invocate de către apelanta creditoare sunt fondate, având în vedere că în mod nelegal a fost admisă cererea de anulare a formelor de executare silită, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale sus menționate.
P. urmare, în baza disp. art.480 alin. 1, 2 c.pr.civ., Tribunalul va admite apelul și va schimba în tot sent.civ. nr._/15.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul că va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta – intimată Compania Națională De Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, cu număr de înregistrare J_, și C.U.I._ împotriva sentinței nr._/15.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – contestatoare C. C., identificată cu CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., și în consecință.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.01.2016.
Președinte Judecător
P. A. D. G. D.
Grefier
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. D.G./ tehnored. E.M.
4 ex./26.01.2016
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. T. N. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 89/2016. Tribunalul PRAHOVA | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 53/2016.... → |
|---|
