Contestaţie la executare. Decizia nr. 44/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 44/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 44
Ședința din publică din data de 18.01.2016
Președinte: P. A. D.
Judecător: G. D.
Grefier: A. I. A.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul – contestator M. V. C., identificat cu CNP_, cu domiciliu în B., al. Episcopiei, ., și domiciliu ales în București, ., sector 1 împotriva sentinței nr. 5742/04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata S. S. – prin reprezentant legal Kruk România SRL, cu sediul în București, ., subsol, sector 4.
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 290 lei, conform chitanței . nr._/05.11.2015, aflată la fila 21 dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – contestator, personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și apelul este legal timbrat, iar prin serviciul Registratură apelantul – contestator a depus concluzii scrise, după care:
La interpelarea instanței apelantul - contestator arată că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, instanța constată că apelul se află în stare de judecată, sens în care acordă cuvântul părților în dezbateri:
Apelantul - contestator solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat, iar pe cale de consecință anularea tuturor formelor de executare silită și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în ciclul procesual al apelului. În susținerea cererii de apel, apelantul – contestator a arătat că în anul 2006 a contractat un împrumut, iar în anul 2014 a fost executat silit în baza acelui contract de credit. Pe calea cererii de apel a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere durata contractului de credit, respectiv 30 de luni, respectiv până în anul 2008 și data executării silite, care a intervenit la mai mult de 3 ani de la data scadentă. De asemenea, a precizat că a fost cesionată creanța întâi către Cetelem, iar ulterior către intimat din prezenta cauză, însă această situație nu a fost adusă la cunoștință debitorului. Mai mult decât atât, apelantul - contestator solicită instanței să constate că executarea se face asupra întregii sume contractate, deși au fost achitate mai multe rate din credit, precum și faptul că în contractul de cesiune de creanță este menționat un alt contract de credit, decât titlul executoriu, fapt ce reiese din fila 88 dosar. În ceea ce privește soluția instanței de fond, apelantul – contestator o apreciază ca fiind nelegală întrucât conține dispoziții legale abrogate, detaliate în cuprinsul cererii de apel, iar aprecierea în sensul că cesiunea de creanță este act întrerupător al prescripției extinctive este, de asemenea, nelegală. Față de cele expuse solicită admiterea apelului, cu consecința admiterii pe fond a contestației la executare.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ /22.08.2014, contestatorul M. V. C. a formulat, în contradictoriu cu intimatul S. S. prin Kruk România SRL, contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare silita efectuate in dosarul execuțional nr. 2977/2014 al B. Trifina, T. și G..
În motivare, în esență, contestatorul a arătat că se impune să se facă dovada calității de creditor a intimatului, având în vedere faptul că titlul executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită, respectiv contractul de credit nr._/18.04.2006, a fost încheiat cu Cetelem IFN. A mai menționat că suma împrumutată a fost de 2343,23 lei, iar suma pentru care este executat silit 7465,53 lei nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În continuare, contestatorul a mai arătat că, la data de 18.11.2008 a achitat ultima rată, astfel încât a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, solicitând instanței să constate că acest termen s-a împlinit.
Contestatorul a mai contestat și cheltuielile de executare pretinse executorul judecătoresc, fiind nejustificate și disproporționate.
În final, contestatorul a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 1000 lei reprezentând daune morale motivat de faptul că au fost emise adrese către angajator.
Contestatorul a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea nu a fost motivată, însă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea prezentei cereri, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașate, în copie la dosarul cauzei (f. 6-15).
Prin înscrisul depus la data de_, contestatorul a depus înscrisurile în copii certificate pentru conformitate cu originalul și a mai invocat nerespectarea dispozițiilor art. 672 c.proc.civ.
Intimatul, la data de_, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, intimatul a invocat excepția netimbrării / insuficientei timbrări și excepția tardivității formulării contestației la executare.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că intimatul a preluat de la Cetelem IFN SA un portofoliu de creanțe neperformante, între care se regăsește și cea a contestatorului. Cesiunea de creanța a fost încheiată în data de 25.11.2011, în mod legal, prin contractul de vânzare cumpărare de creanțe neperformante, cât și prin comunicarea notificării cesiunii de creanță către debitor. Cesiunea de creanță este o modalitate de transmitere a obligațiilor în formă convențională, prin care un creditor (cedent) transmite o creanță a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanței fiind obligat față de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul. Debitorului i s-a comunicat prin scrisoare cesiunea de creanța, mai mult, s-a dovedit opozabilitatea si in momentul înregistrării in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2011-_-GHZ.
Mai mult, s-a mai arătat că S. S. a acordat . fosta ., împuternicirea în vederea reprezentării în fața tuturor persoanelor fizice și juridice și în fața oricărei autorități române în vederea colectării creanțelor, având încheiere de legalizare a semnăturii traducătorului nr. 6866/05.11.2010. De asemenea, având în vedere prevederile art. 8 punctul 8.7 din cadrul contractului de credit, contestatorul a luat la cunoștința aspectele referitoare la dreptul băncii de a cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din contractul de credit menționat anterior și a fost de acord cu acestea, semnând pe fiecare pagina.
Creanța deținută împotriva debitorului M. V.-C. a provenit din nerespectarea obligațiilor asumate prin încheierea contractului de credit nr._, încheiat cu . prin care i s-a acordat un credit în valoare de 2343,23 lei, împreună cu dobânda și celelalte costuri agreate în contract. S-a mai precizat faptul că perioada contractuala stabilita prin contractul de credit bancar, cât și rambursarea în rate a creditului erau valabile numai cu, condiția ca graficul de rambursare - anexa la contractul de credit, să fie respectate de către debitor, respectiv trebuia să achite în fiecare luna ratele aferente lunii în curs, la data agreată ca și scadență, astfel cum s-a obligat în momentul semnării contractului de credit.
În conformitate cu art. 7 din contractului de credit, creditul a devenit scadent anticipat în cazul în care debitorul a întârziat mai mult de 3 luni cu plata ratelor, fapt ce s-a și întâmplat, astfel contractul de credit a devenit scadent anticipat rezultând o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Creanța datorată societății intimate, pentru care a fost începută executarea silită împotriva contestatorului, suma la care au fost adăugate cheltuielile de executare și onorariu executor, a îndeplinit toate elementele impuse de legiuitor în art. 662 c.pr.civ., fiind certă, lichidă și exigibilă, astfel: este certă, existența acesteia rezultă din însuși titlul executoriu, reprezentat de contractul de credit nr._ din data de 18.04.2006, în baza căruia s-a început executarea, asumate și recunoscute de debitorul contestator; este lichidă, câtimea ei fiind determinată prin însuși actul de creanță, cuantumul exact al acesteia este determinabil prin contractul de credit nr._ din data de 18.04.2006, art. Parametri de Creditare, unde sunt precizate Rata Dobânzii, Rata Dobânzii Majorata, Comisioane, s.a. aplicabile creditului acordat reclamantului. Sumele solicitate de către societatea noastră sunt in concordanta cu prevederile stipulate in contractul încheiat intre parți, acestea actualizându-se potrivit clauzelor din contracte; este exigibila, încă de la data declarării scadentei anticipate, când, urmare a neplății ratelor de credit, creditul acordat a devenit scadent anticipat.
Mai mult decât atât, caracterul cert, lichid, și exigibil al creanței datorate societății noastre, a fost deja analizat de instanța de executare, respectiv de Judecătoria Ploiești, care la data de 10.07.2014 (dosar nr._/281/2014) a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu menționat.
În continuare, s-a mai arătat că aplicarea de către instanța de judecată a unei măsuri de natura anulării executării silite, a tuturor formelor de executare, sau a unui act de executare este condiționată de dovedirea de către debitorul contestator a încălcării dispozițiilor legale aplicabile în materia executării silite, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză. Simplul fapt al invocării unor "motive" lipsite de suport real nu sunt de natură a proba existența unor vicii de procedură care să fi prejudiciat pe contestator. Executarea silită, cât și toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond și de formă impuse de dispozițiile codului de procedură civilă.
În ceea ce privește Somația transmisă debitorului în data de 31.07.2014, s-a mai arătat că aceasta cuprinde toate elementele esențiale prevăzute de legislația în vigoare, și anume: denumirea și sediul organului de executare; data emiterii somației și numărul dosarului de executare; numele și domiciliul debitorului; arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită; termenul în care urmează ca cel somat să-și îndeplinească obligația prevăzută în titlul executoriu și consecințele nerespectării acestuia; semnătura și ștampila organului de executare, iar contractul a fost redactat conform legislației în vigoare, neconținând clauze abuzive și termeni meniți să inducă în eroare.
Referitor la invocarea de către contestator a prescripției extinctive, s-a precizat faptul că, înainte de demararea procedurii executării silite, KRUK România S.R.L. a încercat in nenumărate rânduri recuperarea creanței pe cale amiabila, prin intermediul si contactării telefonice a debitorului si conform art. 2532 alin. (6)din Codul Civil: „Prescripția nu incepe sa curgă, iar, daca a început sa curgă, ea se suspenda: pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, însă numai dacă acestea au fost ținute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 si urm. Cod proc. civ., art. 662 Cod proc.civ, art. 703 Cod procedura civila, art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006.
În dovedire, s-a solicitat administrarea de probe cu înscrisuri, atașate la dosar (f. 41-98) si orice alte probe ce se vor dovedi utile si pertinente soluționării prezentei cauze.
La data de_, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, în esență, prin care a solicitat să se facă dovada calității de reprezentant a consilierului juridic și să se respingă excepțiile invocate, precum și să se admită acțiunea.
Din dispoziția instanței, s-a depus dosarul de executare nr. 2977/2014 (f. 132-164).
În ședința publică din data de_, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile netimbrării cererii și tardivității invocate de către intimat, pentru considerentele expuse în încheierea de la cea dată.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 5742/04.05.2015, prin care a admis în parte contestația la executare de contestatorul M. V. C., în contradictoriu cu intimata S. S. prin Kruk România SRL și a anulat în parte încheierea nr. 1/31.07.2014 emisă de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „Trifina, T. și G.”, în sensul că reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 925,73 lei la suma de 746,55 lei, a anulat în parte toate celelalte acte de executare întocmite în dosarul nr. 2977/2014 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești „Trifina, T. și G.” doar în ceea ce privește suma de 179,18 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc redus.
Prin aceeași sentință, instanța a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata sumei reprezentând daune morale și a dispus restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,62 lei, achitată de aceasta în prezentul dosar, cu chitanța . nr._ din 16.10.2014, în valoare de 579 lei, emisă de Municipiul B., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în fapt, între contestator și ., devenit ulterior Cetelem IFN, ca urmare a schimbării denumirii, s-a încheiat contractul de credit nr._/18.04.2006, având ca obiect acordarea unui împrumut în sumă de 2343,23 lei cu plata în 30 de rate, prima rată având scadența la data de_ (f. 140).
Prin contractul de cesiune de creanțe nr. 190/29 iulie 2010, Cetelem IFN, în calitate de cedent, a transmis toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de credit nr._/18.04.2006, inclusiv titlul executoriu, contract încheiat cu contestatorul, către S. S.A.R.L., în calitate de cesionar, prin KRUK ROMÂNIA S.R.L., în calitate de administrator de patrimoniu (f. 91-98), astfel cum rezultă din Protocolul nr. 8/25.11.2011 (f. 90) și din anexa 1 la protocol (f. 87-89).
La data de_, contestatorul a fost înștiințat privind cesiunea de creanță intervenită între Cetelem IFN și intimat (f. 81), cesiune de creanță care a fost publicată și în Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare (f. 82).
La data de 22.05.2014, intimatul a formulat cerere de executare adresată B. Trifina, T. și G. împotriva contestatorului (f. 137).
La data de 10.07.2014, prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/281/2014, Judecătoria Ploiești a încuviințat executarea silită în temeiul contractului de credit nr._/18.04.2006 (f. 134).
Prin încheierea nr. 1/31.07.2014 emisă de B. Trifina, T. și G. (f. 149), cuantumul cheltuielilor de executare silită s-a stabilit la suma de 1435,73 lei, din care 925,73 lei onorariu executor judecătoresc, 98 lei taxe poștale, 372 lei cheltuieli de executare, 20 lei taxă timbru, 20 lei taxa ITM.
La data de_, B. Trifina, T. și G. aemis somația prin care contestatorul este înștiințat ca în termen de o zi de la comunicare să îndeplinească obligația înscrisă în titlul executoriu (f. 150).
În drept, executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titularul dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge - cu concursul instituțiilor competente în acest sens - pe debitorul său, care nu-și execută de bună-voie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire, în mod silit.
Titlul executoriu este înscrisul care, alcătuit în conformitate cu prevederile legii de către organul competent, permite punerea în executare silită a creanței pe care o constată.
Potrivit art. 711 C.p.c. (astfel cum era în vigoare la data sesizării B. Trifina, T. și G. de către intimatul - creditor), împotriva executării silite, a încheierilor executorului judecătoresc, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemene, daca nu s-a utilizat procedura prevăzuta de art. 443, se poate face contestație si in cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si in cazul in care organul de executare refuza sa înceapă executarea silita ori sa îndeplinească un act de executare in condițiile prevăzute de lege.
Persoanele interesate în procedura de executare sunt: debitorul urmărit, creditorul urmăritor și terțul poprit în cadrul executării silite prin poprire. De asemenea, pot avea interesul exercitării contestației la executare și persoanele străine de raportul juridic dintre părți, dacă sunt vătămate prin actele de executare eronate sau nelegale.
În acest sens, instanța a respins ca neîntemeiate susținerile contestatorului în sensul că nu s-a făcut dovada calității de creditor a intimatului, având în vedere faptul că creditorul inițial, ., a devenit ulterior Cetelem IFN, ca urmare a schimbării denumirii. De asemenea, prin contractul de cesiune de creanțe nr. 190/29 iulie 2010, Cetelem IFN, în calitate de cedent, a transmis toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de credit nr._/18.04.2006, inclusiv titlul executoriu, contract încheiat cu contestatorul, către S. S., în calitate de cesionar, prin Kruk România SRL, în calitate de administrator de patrimoniu (f. 91-98), astfel cum rezultă din Protocolul nr. 8/25.11.2011 (f. 90) și din anexa 1 la protocol (f. 87-89).
Mai mult, instanța de fond a constatat că, la data de_, contestatorul a fost înștiințat privind cesiunea de creanță intervenită între Cetelem IFN și intimat (f. 81), cesiune de creanță care a fost publicată și în Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare (f. 82).
În ceea ce privește susținerile contestatorului în sensul că suma împrumutată a fost de 2343,23 lei, iar suma pentru care este executat silit 7465,53 lei este mult mai mare și nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, instanța a constatat că acestea reprezintă simple afirmații care nu sunt susținute de niciun suport probator, astfel încât instanța le va respinge ca neîntemeiate.
Cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 662 alin. 2 c.pr.civ.: „creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu”, în speță rezultând din contractul de credit nr._/18.04.2006.
O creanță este lichidă, potrivit art. 662 alin 3 c.proc.civ., atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
În prezenta cauză, cuantumul debitului principal este determinat prin contractul de credit nr._/18.04.2006, iar creanța a devenit exigibilă o dată cu împlinirea termenului de plată, data scadenței fiind stabilită prin dispozițiile din contract, respectiv ziua de 18 ale fiecărei luni.
Referitor la intervenirea prescrierii dreptului de a cere executarea silită, potrivit art. 705 c.pr.civ. (1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.
Din înscrisurile aflate în dosarul execuțional nr. 2977/2014, precum și din contractul de credit nr._/18.04.2006 rezultă că plata debitului se va face în 30 rate lunare începând cu_, iar, la data de_, contestatorul a fost înștiințat privind cesiunea de creanță intervenită între Cetelem IFN și intimat (f. 81), solicitându-se acestuia și plata debitului restant.
Ca urmare, instanța apreciază că, la data de 25.05.2014, data la care intimata a formulat cererea de executare silită împotriva contestatorului nu se împlinise termenul de trei ani de prescripție a executării silite.
Prin urmare, instanța de fond a respins ca neîntemeiate susținerile contestatorului referitoarea la intervenirea prescrierii dreptului de a cere executarea silită.
În ceea ce privește cuantumul onorariului avocatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 669 alin. 3 și 4 c.proc.civ., cheltuielile de executare reprezentând taxe de timbru, onorariu executor judecătoresc, onorariu avocat, onorariu expert / traducător / interpret, cheltuieli de transport sau alte cheltuieli putând fi cenzurate de instanța de executare.
De asemenea, instanța a reținut dispozițiile art.39 din Legea nr.188/2000 republicată care stabilesc că onorariile minimale și maximale ale executorilor în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, respectiv, pentru o creanță de până la 50.000 de lei se poate percepe un onorariu maxim de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În acest sens, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reiese că, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/18.04.2006, creditorul a procedat la executarea silită a debitorului, formându-se dosarul de executare silită nr.2977/2014.
În dosarul de executare al B. Trifina, T. și G. nr. 2977/2014 s-au întocmit acte de executare constând în: somația din 31.07.2014, înștiințarea din 31.07.2014, încheierea nr. 1/31.07.2014, dispoziția de poprire din 31.07.2014, interdicție de eliberare a certificatului fiscal.
Ca atare, atât timp cât debitorul nu și-a îndeplinit de bună voie obligațiile stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu, înseamnă că în mod legal creditoarea a declanșat executarea silită împotriva acestuia, actele de executare fiind întocmite cu respectarea dispozitivului titlului executoriu și a dispozițiilor legale în materia executării, debitorul - contestator îndeplinindu-și obligațiile după demararea procedurilor de executare silită împotriva sa.
În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc stabilit prin încheierea din 31.07.2014, din probele administrate reiese că acesta este excesiv de mare în raport cu valoarea creanței de recuperat, calculată de către debitor la suma de 7465,53 lei, creanță în raport de care dispozițiile legale ce reglementează onorariile minimale și maximale pe care le poate percepe un executor judecătoresc, prevăd că onorariul nu poate depăși 10% din această sumă, caz în care, în speță, onorariul executorului judecătoresc pentru executarea silită a creanței și obligația de a face constând în reintegrarea creditoarei pe funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă, nu poate fi mai mare de 746,55 lei.
Pentru aceste considerente, instanța va reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 925,73 lei la suma de 746,55 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata sumei reprezentând daune morale, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a accentuat faptul că specificul contestației la executare îl reprezintă contestarea unor acte de executare silite cu privire la care reclamantul - contestator consideră au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale și care i-au adus prejudicii.
Prin urare, instanța a reținut că cererea privind obligarea intimatului la plata sumei reprezentând daune morale este inadmisibilă în cadrul unei acțiuni având ca obiect contestație la executare.
Cu privire la susținerea contestatorului în sensul că nu s-au respectat dispozițiilor art. 672 c.proc.civ., instanța a reținut că somația transmisă debitorului în data de 31.07.2014 cuprinde toate elementele esențiale prevăzute de legislația în vigoare, și anume: denumirea și sediul organului de executare; data emiterii somației și numărul dosarului de executare; numele și domiciliul debitorului; arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită; termenul în care urmează ca cel somat să-și îndeplinească obligația prevăzută în titlul executoriu și consecințele nerespectării acestuia; semnătura și stampila organului de executare. Mai mult, în temeiul art. 667 c.proc.civ., se prevede faptul că debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația de îndată sau în termenul acordat de lege. Prin urmare, instanța a respins ca neîntemeiate susținerile contestatorului în sensul că în somație s-a prevăzut o zi pentru îndeplinirea obligației de plată a debitului.
În consecință, în raport de aceste considerente, instanța a admis în parte contestația la executare și a anulat în parte încheierea nr. 1/31.07.2014 emisă de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „Trifina, T. și G.”, în sensul că va reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 925,73 lei la suma de 746,55 lei, a anulat în parte toate celelalte acte de executare întocmite în dosarul nr. 2977/2014 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești „Trifina, T. și G.” doar în ceea ce privește suma de 179,18 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc redus.
În ceea ce privește taxa de timbru achitată de către contestator, instanța a constatat că, în temeiul art. 23 alin. 1 lit. e și alin. 2 din Legea nr. 146/1997, contestatorul poate solicita restituirea acesteia, astfel încât a dispus restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,62 lei, achitată de aceasta în prezentul dosar, cu chitanța . nr._ din 16.10.2014, în valoare de 579 lei, emisă de Municipiul B., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că urmează a fi admisă în parte contestația la executare formulată pentru suma de 8901,26 lei, pentru care s-a achitat o taxă de timbru în cuantum de 478,28 lei, actele de executare fiind anulate în ceea ce privește suma de 179,18 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc redus.
Cu privire la celelalte cheltuieli de judecată solicitate, instanța le-a respins ca nedovedite, având în vedere că reclamantul, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu a arătat care este legătura dintre cheltuielile efectuate și acțiunea care face obiectul prezentului dosar.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, contestatorul M. V. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, contestatorul a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material iar motivarea în sprijinul acesteia conține motive contradictorii, având în vedere că premisele de la care se pleacă nu au legătură cu concluzia la care se ajunge.
Referitor la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, instanța de fond a decis că susținerile sale, în sensul că suma împrumutată este de 2343,23 lei iar suma pentru care este executat silit este de 7465,53 lei, aceasta fiind mult mai mare și nejustificată, sunt simple afirmații care nu sunt susținute de un suport probator.
A susținut apelantul că, suma de 2343,23 este prevăzută atât în contractul de credit cât și în hotărârea instanței de încuviințare a executării silite. Pârâta nu a dovedit cum a ajuns la suma de 7.465,536 lei în condițiile în care, conform contractului de credit nr._/18.04.2006 încheiat între acesta și . suma împrumutată a fost de 2343,23 lei. De asemenea, din sentința atacată nu reiese nici faptul că instanța ar fi identificat modul în care a fost triplată suma.
Mai mult, Contractul de cesiune de creanțe nr. 190/29.07.2010 încheiat între Cetelem IFN și Kruk Romania SRL prevede suma de 6.864,92 lei, sumă despre care nu a avut cunoștință cum a fost calculată dar nu este nici aceasta identică cu suma pentru care este executat silit.
A susținut apelantul că instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită cu motivarea că acesta la 30.11.2011 a fost înștiințat privind cesiunea de creanță intervenită între Cetelem IFN și intimat(f. 81).
Însă, conform art. II Termenii Creditului al titlului executoriu care face obiectul încheierii din dosarul nr._/281/2014 emisă la 10.07.2014 de Judecătoria Ploiești și anume contractul de credit nr._ din 18.04.2006 încheiat între apelant și . suma împrumutată urma să fie rambursată în 30 de rate lunare data scadenței fiind ziua de 18 a fiecărei luni. Astfel, ultima rată lunară urma să fie achitată la data de 18.11.2008 iar de la data de 18.12.2008, conform art. 705, alin. 2 din c.pr.civ., a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a acesteia care conform art. 705 alin. 1 din c.pr.civ. s-a împlinit la data de 18.12.2011, dată de la care creditoarea a fost decăzută din dreptul de a cere executarea silită. Referitor la ratele nr. 1-29 prevăzute în contract, termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită s-a împlinit înaintea datei de 18.12.2011. Conform actelor comunicate creditoarea s-a adresat executorului judecătoresc în luna iunie 2014, la aproape trei ani de la împlinirea termenului de prescripție.
Referitor la comunicarea către notificării cesiunii de creanță a precizat apelantul că nu a primit un astfel de document dar chiar și în condițiile în care le-ar fi primit, cesiunea de creanță nu poate fi motiv de întrerupere a cursului prescripției.
Cesiunea de creanță este legal definită de art. 1566 alin. (1) c. civ., conform căruia „cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț. Astfel că, din perspectiva principiilor forței obligatorii și relativității efectelor contractului, debitorul cedat este terț față de contractul de cesiune.
Includerea cesiunii de creanță în rândul actelor de executare nu are susținere din punct de vedere juridic având în vedere cele prezentate mai sus dar și faptul că noul cod civil reglementează executarea silită la Secțiunea I, Capitolul II din Titlul V - Executarea Obligațiilor, art. 1516 și următoarele, astfel aceasta fiind un domeniu distinct față de cesiunea de creanță, reglementat distinct de Noul Cod Civil, neputându-se considera cesiunea de creanță un act de executare și nici motiv de întrerupere a cursului prescripției.
Însăși intimata confirmă indirect acest fapt prin prezentarea în concluziile scrise a art. 16 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă care la litera c) prevedea că prescripția se întrerupe „printr-un act începător de executare. Ori, așa cum a arăta,t cesiunea de creanță nu poate fi considerată act de executare.
Mai mult, cesiunea de creanță invocată de instanța de fond pentru a respinge solicitarea de constatare a prescripției dreptului la acțiune și pe care intimata susține că i-a comunicat-o la data de 30.11.2011 (f. 81) nu se referă la contractul de credit nr._ din 18.04.2006 încheiat între acesta și .(titlul executoriu), ci se referă la Contractul_ din 02.10.2006. Același contract este menționat și în Contractul de cesiune de creanțe nr. 190/29.07.2010 încheiat între Cetelem IFN și Kruk Romania SRL. Ori, acest contract nu face obiectul prezentului dosar.
A apreciat apelantul că, în baza art. 706 alin. 1 și 2 din c.pr.civ., s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._ din 18.04.2006 încheiat între acesta și ., astfel că dreptul de a obține executarea silită este stins și titlul executoriu menționat și-a pierdut puterea executorie.
Referitor la decizia instanței de fond de a respinge ca inadmisibilă cererea de obligare a intimate la plata sumei reprezentând daune morale, apelantul a arăt că decizia CEDO din cauza Zehentner vs Austria din 2009 contrazice soluția dată de instanța de fond. În această speță, CEDO a acordat debitorului daune morale de 30 mii euro pentru evacuarea din locuință, în urmarea unei executări silite derulate în baza unui contract de credit ipotecar care conținea clauze abuzive.
Pentru considerentele arătate, apelantul a solicitat admită cererii privind acordarea de daune morale de 1000 lei pentru faptul că au fost comunicate adrese către angajatorul său respectiv Inspectoratul General al Poliției de Frontieră aspect care i-a prejudiciat imaginea în societate.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate constând în taxe poștale, taxa de copiere a dosarului de executare silită, contravaloarea combustibilului folosit pentru deplasarea pe ruta București - Ploiești - București în vederea participării la termene, a susținut apelantul că instanța de fond în mod nereal a arătat că nu au legătură cu cauza, întrucât toate actele au fost depuse la dosar prin Poșta Română iar copiile chitanțelor au fost depuse de asemenea la dosar, copierea dosarului de executare a fost solicitată de instanță fiind achitată suma de 20 lei și de asemenea, apelantul s-a prezentat la fiecare termen iar costul deplasărilor de la reședința sa legală din București se regăsește în bonurile fiscale depuse la dosar.
Pentru motivele arătate, contestatorul a solicitat admiterea apelului, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și pe cale de consecință, să admiterea contestația la executare astfel cum a fost formulată.
Cererea de apel nu a fost întemeiată în drept.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția I Civilă sub același număr unic de dosar, la data de 16.10.2015.
Intimata a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție, excepția netimbrării apelului și excepția lipsei calității de reprezentant, iar pe fond a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
In esența, se invocă de către apelant faptul că, suma pentru care este executat silit este mult mai mare decât cea care face obiectul contractului de credit nr._ din 18.04.2006 încheiat între acesta și ., cesiunea de creanță intervenită intre creditorul inițial si . nefiindu-i comunicata si neputând constitui motiv de întrerupere a cursului prescripției deoarece nu reprezintă un act de executare. De asemenea, mai arată că cesiunea de creanță invocată de către creditoare nu se referă la contractul de credit nr._ din 18.04.2006, ci la un alt contract, care nu face obiectul cauzei, respectiv contractul_ din 02.10.2006.
Tribunalul constată că sunt întemeiate criticile formulate de către apelant, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Conform încheierii din data de 10.07.2014, aflate la fila 134 dosar de fond, a fost admisa cererea de încuviințare a executării silite a contractului de credit nr._ din 18.04.2006, cerere formulată de către creditoarea S. S.aRX prin Kruk România SRL.
Contractul de credit nr._ din 18.04.2006 ( filele 140-141 dosar de fond) a fost încheiat intre debitorul M. V. C. si creditoarea ., suma împrumutata fiind de 2343,23 lei.
Se susține de către creditoarea S. S.aRX prin Kruk România SRL, faptul ca aceasta creanța i-a fost cesionata de către ., cesiunea fiind comunicata debitorului prin adresa nr. 4042/SCET 8 din data de 30.11.2011, aflata la fila 138 dosar de fond.
Or, din conținutul acestei adrese prin care se susține ca i-ar fi fost comunicata cesiunea de creanță debitorului din prezenta cauza, rezulta că cesiunea respectivă se refera la un alt contract decât cel în care era parte debitorul, si anume contractul de credit nr._/02.10.2006 . De asemenea, din adresa emisa de creditoarea S. S.aRX prin Kruk România SRL, la data de 30.11.2011 si adresata debitorului apelant rezulta ca si creditul principal datorat este cu mult mai mare ( respectiv 4984,31 la care se adaugă dobânzi, penalități si comision) decât cel care a făcut obiectul contractului de credit nr._ din 18.04.2006, în care debitorul era parte.
In aceasta situație, in primul rând, Tribunalul constată ca toate formele de executare silita supuse examinării in prezenta contestație, au fost efectuate la solicitarea unei persoane juridice care nu poate justifica calitatea sa de creditor in contractul de credit pus in executare si anume contractul de credit nr._ din 18.04.2006 .
Creditorul inițial al debitorului apelant a fost ., fara ca la dosarul cauzei sa existe dovezi care sa justifice dobândirea acestei calități de către persoana juridica ce a formulat cererea de punere in executare silita, respectiv S. S.aRX prin Kruk România SRL, având in vedere că cesiunea de creanță a avut loc intre . si S. S.aRX prin Kruk România SRL, dar nu a vizat si contractul de credit in care parte este apelantul ( respectiv nr._ din 18.04.2006), ci un alt contract, si anume contractul nr._/02.10.2006, conform anexei la contractul de cesiune depus la fila 89 dosar de fond.
In al doilea rând, chiar si in ipoteza unui contract de cesiune valabil încheiat intre creditorul inițial . si cel care a solicitat executarea silita, respectiv S. S.aRX prin Kruk România SRL având ca obiect contractul de credit nr._ din 18.04.2006, nu este întemeiată cererea de executare silită formulata de S. S.aRX prin Kruk România SRL, atât timp cât nu se face dovada înștiințării debitorului apelant cu privire la cesiunea de creanța intervenita intre cele doua părți.
Tribunalul reține că, atât in vechea reglementare a legii civile cât si in cea actuală, pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul debitorului cedat care are calitatea de terț față de convenția dintre cedent si cesionar, dar pentru ca cesiunea să fie opozabilă părților, deci inclusiv debitorului cedat, trebuie îndeplinite anumite formalități, respectiv notificarea sau acceptarea cesiunii de către debitorul cedat.
Aceste condiții de forma impuse de legiuitor pentru ca cesiunea sa fie opozabila debitorului au ca scop tocmai ca debitorului cedat să i se aducă la cunoștință în mod efectiv schimbarea creditorului său.
Prin urmare, până la îndeplinirea acestor formalități cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul este îndreptățit să o ignore .
Numai după îndeplinirea formalităților arătate in precedent, debitorul cedat devine debitor al cesionarului si pe cale de consecință poate fi pus in executare silita de către acesta, prin toate mijloacele permise de lege.
Or, in prezenta cauza, Tribunalul constata că nu se face nici dovada că cesiunea de creanță invocată ca temei al executării silite solicitate de către S. S.aRX prin Kruk România SRL, a avut ca obiect si creanța datorata de debitorul apelant si nici nu se face dovada calității de creditor a cesionarului, calitate care să-i fie opozabilă debitorului cedat, deoarece nu s-a îndeplinit niciuna dintre formalitățile arătate in precedent referitoare la înștiințarea debitorului cu privire la cesiune.
Este adevărat că nu este necesar consimțământul debitorului decât în anumite situații, dar in același timp trebuie făcută dovada certa a încheierii convenției intre cesionar si cedent cu privire la creanța pentru care s-a solicitat executarea silită, dar si a opozabilității cesiunii către debitorul cedat, numai in aceasta situație S. S.aRX prin Kruk România SRL având calitatea de creditor al acestuia, astfel încât să poată solicita punerea in executare silita a titlului executoriu.
Prin urmare, atât încheierea nr. 1/31.07.2014 și somația din 31.07.2014 precum si toate actele si formele de executare silită ulterioare efectuate la solicitarea unei persoane care nu poate justifica in mod valabil calitatea sa de creditor in contractul ce constituie titlu executoriu, sunt lovite de nulitate, situație ce face inutilă analiza celorlalte motive de apel.
Concluzionând, față de împrejurarea că, intimata nu a făcut dovada calității sale de creditor al debitorului cedat, nefiind îndeplinite formele necesare pentru opozabilitate față de debitor, nefiind făcută nici dovada existentei contractului de cesiune cu privire la creanța pusa in executare silita, văzând suma tuturor considerentelor expuse anterior, Tribunalul apreciază ca motivele de apel sunt fondate, astfel încât va admite apelul declarat de apelantul – contestator M. V. C. împotriva sentinței nr. 5742/04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata S. S. – prin reprezentant legal Kruk România SRL, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va admite contestația la executare și pe cale de consecință va dispune anularea încheierii nr. 1/31.07.2014, a somației din 31.07.2014 precum, a tuturor actelor și formelor de executare silită ulterioare, efectuate în dosarul de executare nr. 2977/2014 de SCPEJ Trifina, T. și G. din Ploiești si va dispune întoarcerea executării silite.
In ce privește cererea apelantului de obligare a intimatei la plata daunelor morale, Tribunalul va reține ca, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă cinstei, demnității și onoarei reputației si prestigiului unei persoane, dar așa cum s-a statuat in mod constant in jurisprudența instanței supreme, pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei, ci trebuie dovedite daunele morale suferite ( Înalta Curte de Casație și Justiție-secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2356/2011).
Partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapta culpabila, probe pe care apelantul contestator nu a înțeles să le administreze deși a avut această posibilitate, in condițiile legii, proba fiind in sarcina sa conform dispozițiilor art. 10 Noul Cod pr.civ.( aplicabil in cauza fata de data înregistrării cererii de executare silita).
F. de aceste considerente, Tribunalul apreciază ca fiind justificata soluția pronunțata de către prima instanța cu privire la acest capăt de cerere astfel că va menține in rest dispozițiile sentinței atacate, inclusiv a celor referitoare la restituirea taxei judiciare de timbru.
In ce privește cheltuielile de judecata reprezentând c/valoare transport solicitate in fata primei instanțe de către contestator, tribunalul apreciază ca fiind fondata sentința atacata, deoarece se susține de către apelant ca aceste cheltuieli reprezintă c/valoare combustibil consumat pe ruta București-Ploiești-București, la data de 06.02.2015, deși din actele dosarului rezulta ca apelantul are domiciliul in B..
In temeiul art. 45al.1 lit.f din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, va dispune restituirea către apelantul contestator a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel în sumă de 290 lei achitată cu chitanța . nr._/05.11.2015.
Fiind in culpă procesuala, in temeiul art. 453 NCPC, va obliga intimata la plata către apelant a sumei de 1020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și c/valoare copiere dosar de executare, conform chitanțelor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul – contestator M. V. C., identificat cu CNP_, cu domiciliu în B., al. Episcopiei, ., ., și domiciliu ales în București, ., sector 1 împotriva sentinței nr. 5742/04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata S. S. – prin reprezentant legal Kruk România SRL, cu sediul în București, ., subsol, sector 4, și în consecință.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul ca admite contestația la executare și pe cale de consecință dispune anularea încheierii nr. 1/31.07.2014 și a somației din 31.07.2014 precum și a tuturor actelor și formelor de executare silită ulterioare, efectuate în dosarul de executare nr. 2977/2014 de SCPEJ Trifina, T. și G. din Ploiești.
Dispune întoarcerea executării silite.
Menține in rest dispozițiile sentinței atacate.
Dispune restituirea către apelantul contestator a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel în sumă de 290 lei achitată cu chitanța . nr._/05.11.2015.
Obligă intimata la plata către apelant a sumei de 1020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și c/valoare copiere dosar de executare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.01.2016.
Președinte Judecător
P. A. D. G. D.
Grefier
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. D.G./ tehnored. E.M.
4 ex./26.01.2016
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. R. C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 120/2016. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Hotărâre din 09-02-2016, Tribunalul... → |
|---|
