Acţiune în constatare. Hotărâre din 12-12-2013, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1648/2013
RO M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1648
Ședința publică din data de 12 decembrie 2013
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTORI: M. N.
: G. M.
GREFIER: E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant B. E. J. C., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/ 06.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât B. G. R., domiciliat în Ploiești, ., .. 73, județul Prahova.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 9,50 lei, conform chitanței . nr._/12.12.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - reclamant B. E. J. C., reprezentat de av. T. M., lipsă fiind intimatul - pârât B. G. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul - reclamant nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru lei și a timbrului judiciar, după care,
Apărătorul recurentului - reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și un set de înscrisuri și având cuvântul arată că alte cererii nu mai formulează.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului - reclamant având cuvântul în dezbateri arată că instanța de fond nu a făcut o apreciere și o analiză legală a probelor administrate. A depus la dosar contractul de vânzare - cumpărare din care rezultă că recurentul a vândut autoturismul în litigiu intimatului B. G. R. și nu mai figurează înscris la rolul său. A făcut dovada cu bonul de radiere și cu acte din care rezultă că autoturismul nu mai era în proprietatea acestuia. Instanța de fond a respins acțiunea deși a fost întemeiată pe OG 195/2002 și art. 24 și 25 din Ordinul M.AI Potrivit legislației anterioare vânzătorul și cumpărătorul mergeau împreună la Poliție pentru radierea autoturismului, dar potrivit noi legislații pentru vânzător există doar obligația de a obține certificatul fiscal, să încheie contractul de vânzare cumpărare și să se prezinte la serviciul financiar pentru radiere. Nu a sesizat instanța de fond că reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a renunțat la primul capăt de cerere pentru că era o eroare. Solicită admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii privind radiere. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /19.04.2012 la Judecătoria Ploiești, reclamantul B. E. J. C. a chemat în judecată pe pârâtul B. G. R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.03.2011, urmând ca sentința să țină loc de act de vânzare-cumpărare, să se dispună radierea din circulație a autoturismului Nissan Primera cu număr de înmatriculare_ .
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a înstrăinat în favoarea pârâtului autoturismul în litigiu în baza unei chitanțe încheiată la 23.02.2011, dată la care a predat cheile mașinii, cartea de identitate, certificatul de înmatriculare, pârâtul având obligația să înscrie autoturismul pe numele său și să-l radieze de pe numele vânzătorului, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, fiind în imposibilitate să radieze autoturismul pe cale administrativă.
La data de 10.04.2013, reclamatul a renunțat la capătul de cerere privind constatarea valabilității contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.02.2011.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr._/ 06.06.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar, între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare la data de 23.02.2011, în temeiul căruia reclamantul a înstrăinat pârâtului autoturismul în litigiu în schimbul sumei de 1500 euro, dată la care a fost emis certificatul de atestare fiscală nr._/23.02.2011, reclamantul predând pârâtului cartea de identitate, certificatul de înmatriculare, plăcuțele de înmatriculare, însă, acesta din urmă avea obligația ca în termen de 30 de zile de la încheierea contractului să solicite Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor radierea din circulație a autoturismului, împreună cu toate documentele necesare, motiv pentru care acesta se află în culpă în ceea ce privește neradierea autoturismului, singura autoritate competentă să radieze autoturismul fiind serviciul sus menționat și nicidecum pârâtul în baza disp. art.1 alin.2 din Ordinul nr.1501/2006 al MAI.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că eronat nu au fost analizate probele, suferind un prejudiciu, fiind în imposibilitate de a radia autoturismul atât timp cât l-a înstrăinat încă din data de 23.02.2011 și că dispozițiile legale invocate de către instanța de fond îl vizează pe intimat, în calitate de cumpărător, devenit proprietarul autoturismului, fiind eliminată dispoziția legală privind obligația proprietarului, în calitate de vânzător, de a se deplasa împreună cu cumpărătorul la poliție pentru radierea autoturismului, după obținerea certificatului fiscal, vânzătorul având obligația de a obține certificatul fiscal care atestă plata impozitelor fiscale la zi, perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, prezentarea cumpărătorului în vederea radierii mașinii.
În continuare, reclamantul a arătat că numai cumpărătorul are obligația să se prezinte la poliție, în 30 zile pentru a-și înscrie mașina prezentând actele doveditoare, vânzătorul fiind cel care și-a îndeplinit obligațiile privind înstrăinarea bunului și că temeiul juridic în baza căruia a formulat acțiunea o reprezintă disp. art.24, art.25 din Ordinul nr.1501/ 13.11.2006, art.17 alin.2 din OUG nr.195/2002, dispoziții interpretate eronat, vizându-l pe cumpărătorul mașinii în calitate de proprietar, existând jurisprudență în acest sens.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 17.09.2013.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform certificatelor de atestare fiscală existente la dosar, certificatului de înmatriculare, contractului de vânzare-cumpărare din data de 23.02.2011, reclamantul a înstrăinat în favoarea pârâtului, în schimbul sumei de1500 euro, la data de 23.02.2011, un autoturism marca Nissan Primera cu numărul de înmatriculare_, dată la care au fost predate mașina, cheile, toate actele pe care le deținea reclamantul care nu a mai figurat înscris cu autoturismul sus menționat în registrele fiscale, neefectuându-se, însă, mențiunile corespunzătoare în cartea de identitate a autoturismului.
Disp. art. 1 alin.2, art. 2, art.24 din Ordinul nr.1501/13.11.2006 al MAI, stipulează, printre altele, că înmatricularea, radierea se efectuează de Serviciul Public Comunitare Regim Permise de Conducere și Înmatricularea a Vehiculelor, proprietarii de vehicule având obligația să solicite înmatricularea, înregistrarea acestora anterior punerii lor în circulație și să solicite radierea acestora din evidențe în cazurile prevăzute de lege în termen de cel mult 30 zile de la data la care a survenit modificarea, inclusiv în cazul trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, astfel încât radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare, a plăcuțelor cu numere de înmatriculare, a cărții de identitate a vehiculului, a certificatului de atestare fiscală.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că la data de 23.02.2011 între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare privind înstrăinarea de către reclamant în favoarea pârâtului în schimbul sumei de 1500 euro, a autoturismului în litigiu, dată la care a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului de la reclamant în favoarea pârâtului, ocazie cu care reclamantul a predat pârâtului autoturismul, cartea de identitate, certificatul de atestare fiscală, plăcuțele cu numerele de înmatriculare, cheile mașinii, operându-se în evidențele fiscale transferul dreptului de proprietate, transfer în urma căruia reclamantul nu a mai figurat înscris în evidențele fiscale cu autoturismul în litigiu.
Ca atare, atât timp cât între părți a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare privind înstrăinarea autoturismului în litigiu de către reclamant în favoarea pârâtului, înstrăinare care a avut ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra acestui bun, de la reclamant în favoarea pârâtului, dată la care reclamantul a predat documentele autoturismului, bunul respectiv, înseamnă că în realitate reclamantul nu poate pretinde obligarea pârâtului să procedeze la radierea autoturismului, deoarece dispozițiile legale sus menționate instituie în favoarea reclamantului dreptul de a solicita radierea autoturismului la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și nicidecum direct pe cale judecătorească numai față de pârât, neexistând nicio dispoziție legală care să permită reclamantului să formuleze direct pe cale judecătorească o asemenea pretenție față de pârât, pe calea dreptului comun.
Faptul că între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă tipizată la data de 23.02.2011, act în temeiul căruia reclamantul a predat documentele autoturismului, bunul în materialitatea sa, neavând loc radierea mașinii de pe numele reclamantului și înscrierea acesteia pe numele pârâtului, nu înseamnă în mod automat că reclamantul poate pretinde direct față de pârât radierea autoturismului deoarece, dispozițiile Ordinului nr.1501/2006 sunt de strictă interpretare, stabilind în mod cert modalitatea în care reclamantul poate solicita radierea autoturismului, dând naștere între părți la raporturi juridice de contencios administrativ care exced dreptului civil și, deci, formulării de către reclamant direct față de pârât a unor asemenea pretenții, neexistând nicio dispoziție legală care să instituie un asemenea drept în favoarea reclamantului cu caracter strict civil, direct față de pârât.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, constatând imposibilitatea reclamantului de a formula asemenea pretenții pe cale judecătorească direct față de pârât pe calea dreptului comun, neexistând nicio dispoziție legală prevăzută de dreptul comun care să instituie în favoarea reclamantului dreptul de a-i solicita pârâtului radierea mașinii și înscrierea acesteia pe numele pârâtului.
Susținerile reclamantului în sensul că eronat nu au fost analizate probele, fiind în imposibilitate de a radia autoturismul atât timp cât l-a înstrăinat și că dispozițiile legale invocate de către instanța de fond îl vizează pe intimat, în calitate de cumpărător, proprietarul autoturismului, fiind înlăturată dispoziția legală privind obligația proprietarului, în calitate de vânzător, de a se deplasa împreună cu cumpărătorul la poliție pentru radierea autoturismului, nu pot fi avute în vedere, deoarece indiferent de data încheierii contractului, de dispozițiile Ordinului nr.1501/2006, în speță se analizează dacă . pretinde direct față de pârât radierea autoturismului în baza dreptului comun, în condițiile în care ordinul sus menționat instituie anumite drepturi și obligații în sarcina părților vizând raporturi de contencios administrativ și nicidecum specifice dreptului comun, caz în care asemenea pretenții nu pot fi formulate în baza codului civil, codului de procedură civilă, direct față de pârât.
Motivele invocate de reclamant conform cărora, în prezent, vânzătorul are obligația de a obține certificatul fiscal care atestă plata impozitelor fiscale la zi, perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, obligații pe care și le-a îndeplinit și că numai cumpărătorul are obligația să se prezinte la poliție, în termen de 30 zile pentru a-și înscrie mașina, prezentând actele doveditoare, temeiul juridic fiind disp. art.24, art.25 din Ordinul nr.1501/13.11.2006, art.17 alin.2 din OUG nr.195/2002, dispoziții interpretate eronat, vizându-l pe cumpărătorul mașinii, existând jurisprudență în acest sens, sunt neîntemeiate întrucât, dispozițiile legale sus menționate, instituirea unor drepturi și obligații în temeiul acestor dispoziții în sarcina părților din prezenta cauză, exced Codului civil, Codului de procedură civilă, fiind raporturi juridice de contencios administrativ, neavând un caracter civil, caz în care reclamantul nu poate pretinde direct față de pârât radierea autoturismului și înscrierea acestuia pe numele pârâtului pe calea dreptului comun, neavând relevanță în cauză jurisprudența existentă la un moment dat.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, prev. de disp. art.304 pct.1 - 9 cod pr. civilă și ținând seama de disp. art.3041 cod pr. civilă nemodificat, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant B. E. J. C., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/ 06.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât B. G. R., cu domiciliul în Ploiești, ., .. 73, județul Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. M. N. G. M.
GREFIER,
E. M.
operator date cu caracter personal 5595
red. MC/ tehnored.MC
2 ex/14.03.2014
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. C. A.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3121/2013.... | Anulare act. Decizia nr. 71/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
