Pretenţii. Decizia nr. 181/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 181/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 181
Ședința publică din data de 04.02.2014
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTORI – A. G. H.
– N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții-pârâți C. L. S. 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, .-13 și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. S. 2 BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, .-13 împotriva sentinței civile nr. 8671 din 10.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. DE ÎNGRIJIRE P. T. OCUPAȚIONALĂ P. PERSOANELE ADULTE CU handicap URLAȚI, cu sediul în Urlați, ., nr. 52, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de av. Danieleanu I. în substituire av.C. T., lipsă fiind recurenții-pârâți.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul – reclamant, prin apărător, învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile intimatului – reclamant în sensul de mai sus, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimatul – reclamant, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Judecătoriei Ploiești prin care pârâții au fost obligați să plătească contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere pentru personale internate aferente perioadei 01.087.2010 – 31.12.2010 și la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond și să se ia act că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată în faza procesuală a recursului.
TRIBUNALUL
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 09.01.2012 sub dosar nr._ reclamantul C. DE I. P. T. O. P. PERSOANELE ADULTE CU HANDICAP URLATI în contradictoriu cu pârâții C. L. S. 2 B. și D. G. DE A. S. SI P. C. S. 2 B. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 22.188,71 lei reprezentând contravaloarea diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada 01.01_10, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 54 alin (4) din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioara de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
În conformitate cu disp. art. 34 din HG 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, reclamanta a solicitat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București, achitarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial în care au fost admisa(e) persoana(ele) cu handicap din S. 2 București, datorat de la data aducerii efective în centru.
În baza dispozițiilor legale invocate, s-a convenit cu instituția pârâtă ca C.I.T.O.P.A.H. Urlați să acorde serviciile sociale prevăzute în Regulamentul de Organizare și Funcționare al centrelor rezidențiale către beneficiari, persoanelor cu handicap care își au domiciliul sau reședința în S. 2 București urmând ca toate cheltuielile ocazionate de aceste servicii să fie decontate de D.G.A.S.P.C. S. 2 București.
În conformitate cu dispozițiile legale enunțate, instituția reclamantă a emis facturile fiscale nr.68/15.12.2010 si nr.11/06.06.2011, facturi ce au fost comunicate prin poștă, confirmându-se primirea acestora.
Având în vedere această situație, reclamanta a emis Adresele nr.1462/15.12.2010 și nr.812/06.06.2011, însoțite de documentele doveditoare, prin care s-a solicitat achitarea sumei menționate mai sus, ceea ce reprezintă costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centru rezidențial în care au fost aduse persoanele cu handicap care au domiciliul în S. 2 București, datorat de la data aducerii efective în centru.
În drept s-au invocat disp. art. 54 alin(4) din Legea 448/2006; art.34 din HG 268/2005.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri.
Pârâta C. L. al Sectorului 2 București a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca nelegală și netemeinică.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că așa cum rezultă din acțiunea formulată de C. de îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap - Urlați, aceasta „a omis" să nominalizeze beneficiarii pentru care se solicită plata cheltuielilor.
S-a mai arătat că nu s-a precizat modul de calcul prin care s-a ajuns la suma invocată în petitul acțiunii.
În conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 448/2206 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată și într-un centru aflat în altă unitate administrativ - teritorială;
Obligația de decontare a cheltuielilor revine consiliului județean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București în a cărui rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, conform art. 33 alin. 2 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
P. a putea fi decontate cheltuielile de îngrijire, în baza Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru beneficiarii domiciliați pe raza sectorului 2 care sunt instituționalizați în C. de îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap - Urlați, . nr. 52, jud. Prahova, în principiu este necesară existența unui protocol de acordare a serviciilor sociale semnat între cele două instituții care să aibă acest obiect și înregistrat înainte sau în data de la care se solicită decontarea cheltuielilor.
Această obligație a încheierii protocolului/convenției este explicit subliniată în art. 34 alin. 4 din Normele de aplicare a Legii nr. 448/2006, specificat în pct. 14 alin. I din H.G. nr. 89/05.02.2010.
P. perioada 01.01._10 acest protocol nu a fost semnat, DGASPC S. 2 comunicând reclamantului că nu poate proceda la plata cheltuielilor aferente acestei perioade, deoarece DGASPC S. 2 nu se putea angaja să achite retroactiv plata cheltuielilor pretinse, întrucât aceste sume nu au fost prevăzute în bugetul instituției pentru perioada respectivă.
Direcția Economică și Serviciul Rezidențial Adulți din cadrul DGASPC S. 2, la solicitarea încheierii protocolului în urma căruia să asigure decontarea cheltuielilor, au avut ca temei legal art. 6 fin H.G. nr. 1434/2004, apreciind în mod just că numai astfel se poate întocmi bugetul anual având astfel reprezentarea sumelor datorate.
Începând cu data de 01.01.2009, reclamanta a devenit o instituție cu personalitate juridică. Până la dobândirea personalității juridice a acestui centru, cheltuielile privind aceste persoane au fost suportate de DGASPC Prahova, orice pretenții materiale față de instituția parata fiind în realitate nejustificate.
S-a mai menționat că atât pârâta cât și DGASPC S. 2 nu au transmis reclamantei nici o solicitare care să aibă ca obiect admiterea în cadrul centrului a persoanelor fizice ale căror documente au fost depuse în susținerea cererii de chemare în judecată.
În concluzie s-a solicitat respingerea cererii formulată de C. de îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap – Urlați ca neîntemeiată.
În drept s-au invocat disp. art. 115 Cod proc.civ. precum și toate celelalte temeiuri invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din data de 25.01.2013 reclamanta și-a precizat acțiunea micșorându-și câtimea pretențiilor – în sensul că a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata debitului datorat pentru perioada 01.08.2010 – 31.12.2010.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri și proba prin raport de expertiză în specialitatea contabilitate.
P. sentința civilă nr. 8671/10.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a admis cererea precizată având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul C. de Îngrijire prin T. Ocupaționala pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați, în contradictoriu cu pârâții C. L. S. 2 București și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București, au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 6150 lei reprezentând contravaloarea diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere pentru persoanele internate aferenta perioadei 01.08._10 și au fost obligați pârâții să achite reclamantei cheltuieli de judecata in sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de expert.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în conformitate cu disp. art. 34 din HG 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, reclamanta a solicitat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București, achitarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial în care au fost admisa(e) persoana(ele) cu handicap din S. 2 București, datorat de la data aducerii efective în centru, servicii pentru care instituția reclamantă a emis facturile fiscale nr.68/15.12.2010 si nr.11/06.06.2011, facturi ce au fost comunicate prin poștă, confirmându-se primirea acestora.
Având in vedere aceasta situație, reclamanta a emis Adresele nr.1462/15.12.2010 si nr.812/06.06.2011, însoțite de documentele doveditoare, prin care s-a solicitat achitarea sumei menționate mai sus, ceea ce reprezintă costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centru rezidențial în care au fost aduse persoanele cu handicap care au domiciliul în S. 2 București, datorat de la data aducerii efective în centru. Pârâta nu a răspuns sub nici o formă acestei adrese și nici nu a achitat sumele solicitate.
În fapt, în perioada 01.08.2009 – 31.12.2010 au beneficiat de servicii sociale de protecție un număr de 2 persoane (M. V. și N. V., cu excepția lunii octombrie în care beneficiar este numai numita N. V., conform tabelului anexat). Din cărțile de identitate depuse la dosar de reclamantă rezultă că aceștia își au domiciliul în municipiul București, sector 2.
Potrivit art.54 din legea nr.448/2006 republicată privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința.
În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială.
Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
Modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.
Conform art. 34 din HG nr.268/2007, publicată în Monitorul Oficial nr.233/04.04.2007, de la data publicării prezentelor norme metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul.
(2) Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
(3) Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru.
(4) Costul mediu lunar al cheltuielilor pentru persoanele cu handicap asistate și care au domiciliul în alte județe/sectoare ale municipiului București decât cel pe raza căruia se află centrul rezidențial va fi suportat, pe bază de convenții, din bugetul consiliului județean/local în care persoana cu handicap asistată are domiciliul.
Conform expertizei contabile efectuate în cauză rezultă că diferența între costul mediul lunar și contribuția lunară de întreținere pentru perioada 01.08._10 pentru persoanele cu handicap care se află în îngrijire se ridică la valoarea de 6150 de lei. Suma calculată prin raportul de expertiză contabilă corespunde cu suma înscrisă în factura nr. 11/06.06.2011 reprezentând servicii sociale beneficiari pentru perioada 01.08._10.
În ceea ce privește criticele pârâtelor instanța de fond a apreciat că sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
P. adresele nr._/27.01.2011 și nr._/21.06.2011 pârâta solicita ca decontarea cheltuielilor efectuate pentru beneficiarii domiciliați pe raza sectorului 2 București să se facă prin Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. Prahova și arată că factura nr. 11/06.06.2011 în suma de 6150 lei va putea fi decontată numai după reglementarea modului de decontare a cheltuielilor în cauză și începând cu data semnării protocolului.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege și având în vedere principiile care guvernează aplicarea în timp a legii, rezultă că pentru persoanele care cad sub incidența Legii nr. 448/2006 și admise în centre rezidențiale anterior datei de 4.04.2007, data intrării în vigoare a H.G.nr.268/2007, nu sunt necesare formalitățile prevăzute de normele metodologice de aplicare a respectivului act normativ.
Nu numai că așa cum s-a arătat mai sus în chiar textul hotărârii de guvern s-a menționat că este necesară solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul de la data publicării acesteia, per a contrario nu este necesară o astfel de solicitare și pentru persoanele internate anterior.
Potrivit art.14 lit. b din Legea nr.448/2006 și a Legii nr.388/2007 a bugetului de stat pentru anul 2008, sumele destinate finanțării centrelor de asistență socială a persoanelor cu handicap sunt asigurate din sume deblocate din taxa pe valoare adăugată care provin de la bugetul de stat, iar Legea finanțelor publice, arată la articolul 21 că ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Având în vedere faptul că aceste persoane au intrat în acest centru anterior anului 2007, în cauza neexistând dovezi contrare, rezultă că pârâtele nu și-au manifestat în nici un fel disponibilitatea de a primi aceste persoane în centre specializate din municipiul București și cum aceste servicii au fost prestate în fapt acestor persoane care aveau nevoie de îngrijire specializată conform afecțiunilor de care suferă, instanța de fond a apreciat că aceste cheltuieli trebuie suportate de către pârâte.
Împotriva sentinței civile nr. 8671/10.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, au declarat recurs pârâții C. L. S. 2 București și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurentul – pârât C. L. S. 2 București a arătat că din analiza considerentelor hotărârii atacate se poate observa cu ușurință faptul că instanța de judecată a ignorat cu desăvârșire apărările formulate în cauză, fapt ce a condus la admiterea greșită a acțiunii formulate de C. de îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați.
Astfel, a arătat recurentul – pârât că, în conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 448/2206 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată și într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială; obligația de decontare a cheltuielilor revine Consiliului Județean sau Consiliilor Locale ale Sectoarelor Municipiului București în a cărui rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, conform art. 33 alin. 2 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
A precizat recurentul – pârât că pentru a putea fi decontate cheltuielile de îngrijire, în baza Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru beneficiarii domiciliați pe raza sectorului 2 care sunt instituționalizați în C. de îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap - Urlați, jud. Prahova, în principiu este necesară existența unui protocol de acordare a serviciilor sociale semnat între cele două instituții care să aibă acest obiect și înregistrat înainte sau în data de la care se solicită decontarea cheltuielilor.
A susținut recurentul – pârât că această obligație a încheierii protocolului/convenției este explicit subliniată în art. 34 alin. 4 din Normele de aplicare a Legii nr. 448/2006, specificat în pct. 14 alin. I din H.G. nr. 89/05.02.2010.
A arătat recurentul – pârât că, în speță, pentru perioada 01.01._10 acest protocol nu a fost semnat, DGASPC S. 2 comunicând reclamantului-intimat că nu poate proceda la plata cheltuielilor aferente acestei perioade, deoarece DGASPC S. 2 nu se putea angaja să achite retroactiv plata cheltuielilor pretinse, întrucât aceste sume nu au fost prevăzute în bugetul instituției pentru perioada respectivă.
A mai menționat recurentul – pârât că Direcția Economică și Serviciul Rezidențial Adulți din cadrul DGASPC S. 2, la solicitarea încheierii protocolului în urma căruia să asigure decontarea cheltuielilor, au avut ca temei legal art. 6 fin H.G. nr. 1434/2004, apreciind în mod just că numai astfel se poate întocmi bugetul anual având astfel reprezentarea sumelor datorate.
Astfel, a arătat recurentul – pârât că începând cu data de 01.01.2009, recurenta a devenit o instituție cu personalitate juridică. Până la dobândirea personalității juridice a acestui centru, cheltuielile privind aceste persoane au fost suportate de DGASPC Prahova, orice pretenții materiale față de instituția noastră fiind în realitate nejustificate.
A precizat recurentul – pârât că atât instituția pârâtă, cât și DGASPC S. 2 nu au transmis reclamantului-intimat nicio solicitare care să aibă ca obiect admiterea în cadrul centrului a persoanelor fizice ale căror documente au fost depuse în susținerea cererii de chemare în judecată.
A solicitat recurentul – pârât admiterea prezentului recurs, modificarea sentinței civile nr. 8671/10.05.2013 a Judecătoriei Ploiești, cu consecința respingerii acțiunii formulate de C. de îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați în contradictoriu cu C. L. al Sectorului 2 București.
În drept, recurentul-pârât a invocat disp. art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta – pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București, a arătat că în C. de Îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoane Adulte du Handicap Urlați, ca și în alte centre din țară, există persoane cu handicap internate anterior apariției Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și a Hotărârii Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006.
A arătat recurenta – pârâtă că în legea speciala este specificat în clar care este modul de legalizare a șederii beneficiarilor în centre și modalitățile de plată și decontare a serviciilor de asistență socială care au o derulare succesivă care au fost acordate și vor fi acordate și în continuare, iar pentru persoanele asistate faptic de mai multă vreme în centru, trebuie aplicata și respectata actuala legislație.
A precizat recurenta – pârâtă că, în acest sens, art. 34 din Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prevede că în situația în care în unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul nu poate - prelua-persoana cu handicap, de la data publicării normelor metodologice, admiterea (în prezenta speța ar trebui interpretata ca o solicitare de admitere a continuării acordării serviciilor ) persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul. Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează sa fie admisa persoana cu handicap. Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru.
A susținut recurenta – pârâtă că din interpretarea textului -"nu poate prelua persoana cu handicap" rezulta ca aceasta se afla deja instituționalizată si s-a cerut transferul (preluarea) acesteia, astfel că, înțelege că instanța de fond, instiga la nerespectarea obligațiilor impuse de legiuitor.
A arătat recurenta – pârâtă că din motivarea hotărârii, prin interpretarea per a contrario, instanța de fond înțelege că obligațiile impuse și aplicarea legii cu privire la cheltuieli și decontarea acestora, s-ar face doar pentru persoane internate ulterior apariției legii speciale raportând totul la anul 2007: "De la data publicării prezentelor norme metodologice"....
A precizat recurenta – pârâtă că acest lucru ar însemna că reglementarea șederii persoanelor care sunt asistate de mai multa vreme în centru faptic, rămâne la latitudinea hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată. Adică, nu s-ar impune încheierea unor contracte ferme pornind de la a se solicita admiterea într-un alt centru dacă nu este posibilă preluarea acestora de familie sau de către unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul.
A menționat recurenta – pârâtă că unitatea administrativ teritoriala ar trebui să ghicească daca are sau nu aparținători teritoriali pe raza altor localități, sau să găsească rapid sumele datorate conform unor hotărâri de instanța pronunțate doar în baza unor facturi care evidențiază anumite operații în contabilitate, facturi emise per total o data la 6 sau 9 luni (fără respectarea art.33 (3) din Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap), care în nici un caz nu pot ține loc de contract sau nu pot reprezenta creanțe certe, lichide și exigibile.
A susținut recurenta – pârâtă că instanța de fond nu a ținut cont inici de faptul că între DGASPC S. 2 și a CITOPAH Urlați - Prahova, conform dispozițiilor clar stabilite de lege, trebuiau încheiate acte juridice care să ducă la producerea unor efecte juridice începând cu anul 2009, astfel cum rezultă și din Regulamentul de organizare și Funcționare al Centrului de recuperare și reabilitare neuropsihică pentru persoane adulte cu handicap Urlați — Prahova.
A arătat recurenta – pârâtă că acest "Centru" a fost înființat în subordinea Consiliului Județean Prahova și se afla în structura DGASPC Prahova, respectând procedurile stabilite de DGASPC Prahova* pentru fiecare tip de activitate desfășurata, precum și că prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, legiuitorul roman a prevăzut expres modul în care se face decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale.
Astfel, a menționat recurenta – pârâtă că prin art. 33, alin.(l),(2) si (3), din hotărâre, in cazul reglementat de ort. 54 alin 4 din Legea nr.448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, „decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile județene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București. Obligația de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin. (1) revine consiliului județean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București în a cărui/căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului."
A mai arătat recurenta – pârâtă că decontarea cheltuielilor se face lunar pentru luna anterioară.
A apreciat recurenta – pârâtă că pentru a-și acoperi aceasta încălcare flagranta a legii, precum și solicitarea prin acțiunea inițiala a unor sume nedatorate, CITOPAH Urlați cere instanței admiterea unei expertize contabile, omologată ulterior de instanță, din care nu rezultă decât o sumă, dar care nu ține cont de legalitatea emiterii facturilor și nici de faptul că acestea ar fi avut ca bază un contract.
A arătat recurenta – pârâtă că pentru a se ajunge la decontarea unor servicii este necesar acceptul de acordare a acestora care se poate obține în urma unei solicitări făcută de unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul în situația în care la acest nivel se cunoaște faptul că există beneficiari aparținători instituționalizați.
A arătat recurenta-pârâtă că în situația în care beneficiarii habitează statornic de mai multa vreme în alta locație decât cea de domiciliu, textul Legii 448/2006 a dat spre folosință și interpretare termenii, alternativi - domiciliul sau reședința, tocmai datorita faptului că, indiferent de locația identificată ca domiciliu* o persoana poate habita statornic în alta (varie)- reședință.
Așadar, a susținut recurenta – pârâtă că, în interpretarea legii, CITOPAH Urlați - Prahova, nu putea solicita DGASPC S. 2 plata unor costuri, fără să fi acceptat încheierea unor contracte sau protocoale cu instituția sa, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 34 din HG 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 448/2006.
A menționat recurenta – pârâtă că la încheierea oricărui act juridic cu ecou in materie de buget de stat, care duce la achitarea unor obligații bănești, neclar conturate, trebuie ținut cont de legislația în materie bugetară care este axată pe acordarea unei atenții sporite la alocarea și modul de consum al banilor publici.
A precizat că, în materie contractuală, acceptul rezultă din operațiunile emisiunii, adică declarația de voință, urmate de transmitere, recepțiune, adică primirea acceptării și cunoașterea acceptării, în final rezultând necesitatea existenței unei garanții a încheierii unei convenții, (contract, protocol, etc...) sub forma primirii acceptării - recepțiunea.
A arătat recurenta – pârâtă că în cauza de față nu exista un act bilateral acceptat și însușit de părți, aspect clar cerut de Legea 448/2006 și, în acest sens, depunerea unor copii după niște facturi care nu pot ține loc de contract și în lipsa identificării clare a destinației sumelor solicitate, nu pot fi considerate echivalent al unui contract ferm, cu aplicabilitate de la data apariției unor norme specifice, cu atât mai mult cu cat acordarea serviciilor sociale făcuta în acest tip de centre, este succesivă și plătită lunar.
A mai precizat recurenta – pârâtă că sumele sunt prevăzute distinct în bugetul instituției la momentul întocmirii acestuia, adică cu destinație și alocare identificată și, în aceste condiții legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, și nu "per a contrario" sau în sensul neaplicării, astfel cum a înțeles instanța de fond să procedeze.
A solicitat recurenta – pârâtă admiterea recursului și pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecata formulată de C. de Îngrijire P. T. Ocupațională pentru Persoane Adulte cu Handicap Urlați.
În drept, recurenta – pârâtă a invocat disp. art. 304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 17.09.2013.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Intimatul reclamant a solicitat obligarea recurenților pârâți în solidar la plata sumei de 22.188,71 lei reprezentând contravaloarea diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului aparținătorului pentru perioada 01.01.2010/31.12.2010.
Astfel, în perioada 01.08._10 au beneficiat de servicii sociale două persoane, care conform cărților de identitate au domiciliul în București, sector 2, și anume N. V. și M. V..
În conformitate cu disp. art. 54 din legea nr. 448/2006 republicată. Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea /județul în a cărei /cărui rază are domiciliul sau reședința, iar în situația în care nevoile persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prev. la alin. 1, aceasta poate fi îngrijită într-un centru din altă unitate administrativ teritorială, urmând ca decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale să se facă în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana este îngrijită.
Potrivit art. 34 din HG nr. 268/2007, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ teritorială în care persoana cu handicap are domiciliul, solicitare ce cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial unde va fi admisă persoana cu handicap.
Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru. Totodată, costul mediu lunar al cheltuielilor pentru persoanele cu handicap asistate și care au domiciliul în alte județe/sectoare ale municipiului București, decât cel pe raza căruia se află centrul rezidențial va fi suportat, pe bază de convenții, din bugetul consiliului județean/ local în care persoana cu handicap asistată are domiciliul.
Susținerea recurentei pârâte Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că între aceasta și intimata reclamantă, conform dispozițiilor legale trebuiau încheiate acte juridice care să ducă la producerea unor efecte juridice începând cu anul 2009 astfel cum rezultă și din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică P. Persoane Adulte cu Handicap Urlați-Prahova. este nejustificată.
P. persoanele care sunt admise în centrele rezidențiale anterior datei de 04.04.2007, data intrării în vigoare a HG nr. 268/2007, nu sunt necesare formalitățile prevăzute de normele metotodologice de aplicare a actului normativ.
Din certificatul de încadrare în grad de handicap al numitei N. V. nr. 1080 din data de 21.02.2003, fila 14 dosar fond, reiese că, aceasta suferă de oligofrenie grad II și a fost internată în CITO Urlați. La rândul său și numitul M. V. a fost internat în același centru, conform certificatului de încadrare în gard de handicap nr. 1039/21.02.2003.
Nejustificată este și susținerea recurentei pârâte referitoare la faptul că, expertiza dispusă în cauză nu ține cont de legalitatea emiterii facturilor și nici de faptul că acestea ar fi avut ca bază un contract.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert Cretisteanu O. M., reiese că persoanele cu handicap au beneficiat de servicii sociale din partea CITOPAH Urlați, suma de 6150 lei înregistrată în factura nr. 11/06.06.2011 reprezentând servicii sociale pentru perioada 01.08._10 fiind corect calculată.
Conform expertizei efectuate în cauză, suma de 6150 lei înscrisă în factura nr. 11/06.06.2011 reprezintă servicii sociale pentru beneficiari referitor la perioadele 01.08._10.
Este nejustificată susținerea recurentei pârâte în sensul că, în cauza de față nu există un act bilateral acceptat și însușit de părți, aspect cerut de legea nr. 448/2006, iar depunerea unor copii după niște facturi nu poate ține loc de contract și în lipsa identificării clare a destinației sumelor solicitate, nu pot fi considerate echivalent al unui contract ferm, cu aplicabilitate de la data apariției unor norme specifice, cu atât mai mul cu cât acordarea serviciilor sociale făcută în acest tip de centre, este succesivă și plătită lunar, având în vedere că, pentru persoanele admise anterior anului 2007, cum este cazul în speță, nu era necesară solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
În consecință, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă ca nefondat potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
Cu privire la recursul declarat de recurentul pârât C. local al Sectorului 2 București, tribunalul constată că, este nejustificată susținerea acestuia în sensul că era necesară existența unui protocol de acordare a serviciilor sociale semnat între cele două instituții care să aibă acest obiect și înregistrat înainte sau în data în care se solicită decontarea cheltuielilor.
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, pentru persoane care cad sub incidența Legii nr. 448/2006, admise în centre rezidențiale anterior datei de 04.04.2007 când a intrat în vigoare HG nr. 268/2007 nu sunt necesare formalitățile prev. de normele metodologice .
Cele două persoane, N. V. și M. V., au fost internate anterior anului 2007, acestea aveau nevoie de îngrijire specializată în raport de afecțiunile de care suferă, considerent pentru care, instanța de fond în mod corect a reținut că cheltuielile de întreținere trebuiau suportate de recurentele pârâte.
Critica recurentului pârât în sensul că, începând cu data de 01.01.2009 a devenit o instituție cu personalitate juridică, până la dobândirea personalității juridice a acestui centru, cheltuielile privind aceste persoane au fost suportate de DGASPC Prahova, orice pretenții materiale față de instituția recurentă fiind în realitate nejustificată, nefiind transmisă nici o solicitare care să aibă ca obiect admiterea în cadrul centrului a persoanelor fizice ale căror documente au fost depuse în susținerea cererii de chemare în judecată, este nejustificată.
Dispozițiile art. 54 din Legea nr. 448/2006 republicată prevăd că persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința.
Dacă nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prev. la alin. 1, persoana cu handicap poate fi îngrijită într-un centru aflat în altă unitate administrativ teritorială.
Cum în cauza de față, cele două peroane au intrat în centru anterior anului 2007, deși aceștia domiciliau pe teritoriul municipiului București, nu există nici o dovadă că recurenții pârâți au primit aceste persoane în centre specializate, deși aveau în mod corect instanța de fond a admis cererea precizată.
Tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul pârât ca nefondat potrivit disp. art. 312 alin. 1 C.pr. civ.
Se va lua act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți C. L. S. 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, .-13 și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. S. 2 BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, .-13, împotriva sentinței civile nr. 8671 din 10.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. DE ÎNGRIJIRE P. T. OCUPAȚIONALĂ P. PERSOANELE ADULTE CU HANDICAP URLAȚI, cu sediul în Urlați, ., nr. 52, jud. Prahova, ca nefondate.
Ia act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. G. H. N. C.
GREFIER
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./Tehnored. NC
2 ex./18.03.2014
Df._ Jud. Ploiești
Jf. I. M. D.
| ← Fond funciar. Hotărâre din 30-01-2014, Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 189/2014. Tribunalul... → |
|---|
