Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 29/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 29/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.29
Ședința publică din data de 15.01.2014
PREȘEDINTE: A. G. H.
JUDECĂTOR: C. A. M.
GREFIER: M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - reclamant C. G., domiciliat în București, Sector 1, . împotriva sentinței civile nr.625/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. C., domiciliat în . și P. F., domiciliată în com. C., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul – reclamant, personal și asistat de avocat B. I. și intimatul - pârât C. C., reprezentat de avocat A. M., lipsind intimata - pârâtă P. F..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 4,00 lei, conform chitanței . nr._/06.11.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul apreciază că taxa judiciara de timbru aferentă căii de atac a apelului trebuie completată cu 2,00 lei.
Apărătorul apelantului - reclamant, având cuvântul, arată că, la acest moment nu este în măsură să depună chitanța în cuantum de 2,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, însă, va completa această taxă până la sfârșitul ședinței de judecată.
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, invocă din oficiu excepția insuficientei timbrări a apelului.
Apărătorul apelantului - reclamant, având cuvântul, solicită respingerea excepției insuficientei timbrări a apelului, invocată de instanță din oficiu, întrucât până la sfârșitul ședinței de judecată va face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul intimaților - pârâți, având cuvântul, solicită admiterea excepției insuficientei timbrări a apelului și, în consecință, anularea apelului ca insuficient timbrat.
Tribunalul urmează a se pronunța asupra excepției insuficientei timbrări a apelului, invocată din oficiu și, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de solicitat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului - reclamant, având cuvântul în dezbateri, apreciază că instanța de fond a trecut peste împrejurările speciale privind relațiile dintre părțile din prezenta cauză.
Reclamantul a cunoscut despre existența celor două certificate de moștenitor a căror nulitate a solicitat-o abia după anul 2011, făcând demersurile constatării nulității acestor certificate înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
Consideră că sunt edificatoare înscrisurile aflate la dosar, respectiv adresa nr.77/3.02.2012 emisă de Primăria ., prin care i se comunică faptul că există două certificate de moștenitor doar asupra terenului și locuinței, prin Rezoluția nr.207/II/2/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria M. recomandându-i-se să urmeze calea civilă prin care poate solicita anularea celor două certificate.
Cu privire la termenul de prescripție arată că a aflat de existența celor două certificate abia în anul 1991, apreciind că nu se pune problema îndeplinirii termenului de prescripție de 3 ani pe care îl are la dispoziție pentru a le ataca în instanță.
De asemenea, arată că în anul 1991, fratele său vitreg - intimatul - pârât C. C., a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, incluzându-l și pe apelant.
În consecință, solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei să se constate nulitatea absolută a celor două certificate de moștenitor și recunoașterea calității de moștenitor a lui C. G.; cu cheltuieli de judecată, conform chitanței.
Reprezentantul intimaților - pârâți, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Solicită a fi avute în vedere disp. art.700 C.civ., termenul de prescripție fiind de 6 luni și începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, urmând a se avea în vedere împrejurarea că nu s-a făcut niciun act de acceptare a succesiunii; cu cheltuieli de judecată.
În timpul ședinței de judecată, după rămânerea în pronunțare, se prezintă apărătorul recurentului - reclamant depunând la dosar chitanța . nr._/15.01.2014 în cuantum de 2,00 lei, reprezentând completarea taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac exercitate.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ / 2012, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâții C. C. și P. F. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea certificatelor de moștenitor nr.790 și nr.796, ambele emise la data de 26.03.1993, eliberate de pe urma defuncților C. I. și C. L..
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul este fiul defuncților C. I. și C. E., iar prin hotărâre judecătorească a fost încredințat spre creștere și educare tatălui său - C. I., însă, la decesul acestuia,în mod intenționat, a fost omis și nu a fost menționat în certificatele de moștenitor pentru care solicită constatarea nulității.
Mai precizează reclamantul că, despre certificatele de moștenitor a aflat în cursul anului 2011, când s-a adresat autorităților județene și locale (.> În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.88 din Legea nr.36/1995.
În raport de susținerile reclamantului, pârâtul C. C. a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesual active a reclamantului, a prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei de interes, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, pârâții au invocat disp. art.700 și art.790 și urm. C.civ., art.3 din Decretul nr.167/1958, Legea nr.35/2006, republicată
La termenul de judecată din 18.02.2013, a fost respinsă excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâți și s-a dispus unirea celorlalte excepții cu fondul, apreciind că în vederea soluționării lor se impune administrarea de probatorii.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatorii reciproce și un martor, Judecătoria M. a pronunțat sentința civilă nr.625/18.06.2013 prin care a admis atât excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală în privința reclamantului C. G., cât și excepția lipsei calității procesuale active a acestuia, respingând acțiunea ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M., reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâții C. C. și P. F. a solicitat să se constate nulitatea certificatelor de moștenitor nr.790/26.03.1993 și nr.796/ 26.03.1993 eliberate de pe urma defuncților C. I. și C. L..
Asupra excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului C. G., invocate de pârât prin întâmpinare, instanța de fond a reținut că, potrivit art.137 C.pr.civ., instanța se pronunță cu întâietate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit art.700 alin.1 C.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii (în cauză, data decesului autorului părților - C. I.).
Astfel, în termenul de 6 luni de la data decesului, succesibilii au posibilitatea să opteze în sensul de a accepta succesiunea defunctului, expres sau tacit, ori de a renunța la succesiunea acestuia.
Așadar, drepturile moștenitorilor se dobândesc în momentul deschiderii succesiunii, certificatul de moștenitor fiind doar un act constatator care se poate emite oricând, ulterior, acest înscris atestând doar calitatea de moștenitor a succesibilului, cota sa din moștenire și masa bunurilor succesorale.
În materie succesorală, prin împlinirea termenului de prescripție și neefectuarea de către moștenitori a unui act de acceptare a succesiunii înlăuntrul acestui termen, se stinge vocația succesorală a moștenitorului, astfel încât acesta devine străin de succesiune, considerându-se că nu a fost niciodată moștenitorul defunctului.
În condițiile în care s-a stabilit că termenul de 6 luni este un termen de prescripție, art.13 și art.19 din Decretul nr.167/1958 prevăd că acest termen poate fi suspendat, partea putând cere repunerea în termenul de acceptare.
În cauza dedusă judecății, tatăl reclamantului - C. I. a decedat la data de 05.01.1963, certificatul de moștenitor (nr.790) fiind eliberat de notariatul de Stat Județean Prahova la data de 26.03.1993.
Întrucât, pârâtul C. C. a invocat excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, revenea acestuia sarcina probei, respectiv de a face dovada că a făcut acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii în termenul legal, respectiv în termen de 6 luni de la data decesului autorului său.
Ori, prin cererea de chemare în judecată, răspunsul la întâmpinare, răspunsul la interogatoriul luat de pârâtul C. C. și concluziile scrise, reclamantul recunoaște expres că, până în anul 1999, nu a făcut niciun act de acceptare voluntară sau forțată, expresă sau tacită a succesiunii tatălui său, deși, încă din anul 1965 a cunoscut despre decesul acestuia (survenit în ianuarie 1963) și că, ulterior decesului lui de cuius a venit în domiciliul pârâtului C. C. de două ori pe an, timp de 40 de ani – ceea ce înseamnă că sunt incidente nici disp.art.19 din decretul nr.167/1958, pârâții netăinuind decesul defunctului C. I..
Față de aspectele dezbătute, instanța de fond a constatat că dreptul de opțiune succesorală al reclamantului, respectiv dreptul său de a accepta succesiunea s-a prescris, conform art.700 C.civ., apreciindu-se ca fiind întemeiate atât excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală în privința reclamantului C. G., cât și excepția lipsei calității procesuale active a acestuia, care au fost astfel admise și, constatându-se că reclamantul este străin de succesiunea tatălui său, a fost respinsă acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C. G., solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii atacate, iar, pe fondul cauzei, constatarea nulității absolute a celor două certificate de moștenitor și, pe cale de consecință, a calității sale de moștenitor al autorului său C. V. I..
Astfel, reclamantul a arătat că instanța de fond, contrar probatoriilor administrate în cauză, a admis excepțiile prescrierii dreptului de opțiune succesorală și a lipsei calității sale procesuale active, respingând acțiunea, trecând peste împrejurările speciale privind relațiile dintre părți, în sensul că reclamantul a cunoscut despre existența celor două certificate ele moștenitor a căror nulitate a solicitat-o abia după anul 2011, deci a făcut demersurile constatării nulității acestor certificate înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
A precizat reclamantul că, în acest sens, sunt edificatoare înscrisurile aflate la dosar, respectiv adresa nr.77/03.02.2012 emisă de Primăria . i s-a comunicat faptul că există două certificate de moștenitor doar asupra terenului și a locuinței, iar prin Rezoluția nr.207/II/2/2012 dată de P. de pe lângă Judecătoria M. i s-a recomandat să urmeze calea civilă prin care poate „solicita anularea certificatului de moștenitor în condițiile în care acesta nu reflecta realitatea, în sensul că unul dintre moștenitori a fost omis...”.
La dezbaterea la notariat a succesiunii defunctului C. V. I., reclamantul a fost, în mod intenționat, omis a participa, deși este cât se poate de evident că avea și un drept la casă și terenul de sub casă și din jurul acesteia, chiar în situația în care imobilul ar fi fost ridicat doar de C. I. și a doua soție - C. L., însă, în realitate, imobilul a fost construit de C. V. I. și C. E. - prima soție, adică mama reclamantului, astfel că, în opinia sa, se impunea constatarea nulității absolute a ambelor certificate de moștenitor: cotele înregistrate în primul certificat se răsfrâng și asupra celor din al doilea certificat, aceasta în condițiile în care reclamantul nu figurează nici măcar în primul dintre aceste două certificate.
Reclamant a învederat că a acceptat moștenirea tatălui său: de exemplu, înaintea momentului eliberării celor două certificate - 26.03.1993 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că, susținerile pârâtului C. C. sunt contradictorii: prin avocat, a susținut că reclamantul nu ar fi acceptat moștenirea, că nu cunoștea despre existența unui frate vitreg, dar, în același timp, pretinde că, într-un moment de solidaritate frățească cu reclamantul, l-ar fi trecut în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale Fântânele.
În ceea ce privește termenul de prescripție, a arătat reclamantul că a aflat de existența celor două certificate de moștenitor abia în anul 2011, astfel că nu se pune probleme îndeplinirii termenului de prescripție de 3 ani pe care îl are la dispoziție pentru a le ataca în instanță, interesul său în constatarea nulității certificatelor de moștenitor fiind evident, justificat atât de calitatea sa de succesibil față de defunctul său tată C. V. I., cât și de faptul că a fost prejudiciat prin împrejurarea că doar fratele său vitreg – pârâtul C. C. a beneficiat de pe urma calității de moștenitor.
Primindu-se dosarul Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 30.06.2013.
În raport de motivele de recurs formulate de recurentul - reclamant C. G., la data de 06.11.2013, intimatul – pârât C. C. a formulat, în baza art.308 alin.2 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică (f.13).
La termenul de judecată din data de 15.01.2014, tribunalul a recalificat calea de atac ca fiind apel, iar nu recurs, având în vedere petitul acțiunii cu care a fost investită instanța de fond și care a vizat constatarea nulității certificatelor de moștenitor nr.790 și nr.796, ambele eliberate la data de 26.03.1993.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit disp. art.137 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Astfel, în ceea ce privește excepția insuficientei timbrări a apelului, invocată din oficiu, instanța constată că, inițial, apelantul - reclamant C. G. a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, depunând și timbre judiciare în valoare de 0,50 lei, astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă pentru termenul de judecată din data de 06.11.2013 (f.8 – 9).
Potrivit art.3 lit. a1) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile în anularea sau declararea nulității unui act juridic nepatrimonial se timbrează cu suma de 12 lei și, cum art.11 alin.1 din același act normativ prevede că „cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță”, înseamnă că, în faza procesuală a apelului, taxa judiciară de timbru datorată este în cuantum de 6 lei.
Cum, prin chitanța . nr._/14.01.2014, apelantul - reclamant C. G. a făcut dovada achitării și a diferenței de 2 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru (f.21), tribunalul urmează să respingă excepția insuficientei timbrări a apelului, invocată din oficiu.
Pe fondul cauzei, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, la data de 05.01.1963, a decedat C. I. de pe urma căruia au rămas ca moștenitori legali acceptanți C. L., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 și pârâtul C. C., în calitate de fiu cu o cotă de 3/4, fiind străină de succesiune, prin neacceptare, conform art.700 C.civ., pârâta P. F., în calitate de fiică (declarația aut. sub nr.2432/08.02.1993), astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.790/26.03. 1993 (f.30 – dos. fond).
Potrivit certificatului de moștenitor nr.796/26.03.1993, la data de 12.06.1981, a decedat C. L. de pe urma căreia a rămas ca unic moștenitor legal acceptant pârâtul C. C., în calitate de fiu, căruia i-a revenit întreaga masă succesorală, fiind străină de succesiune, prin neacceptare, conform art.700 C.civ., pârâta P. F., în calitate de fiică (declarația aut. sub nr.2433/1993) (f.28 – dos. fond).
La interogatoriul luat la solicitarea pârâtului C. C., reclamantul C. G. a recunoscut că l-a vizitat pe tatăl său C. I. în anul 1962, că a aflat despre decesul acestuia în anul 1965 și că a acceptat moștenirea autorului său în anul 1992 (f.52 – dos. fond, întrebările nr.3, 6 și 12).
Pentru ca soarta juridică a moștenirii să nu rămână multă vreme incertă, dreptul de opțiune succesorală trebuie să fie exercitat într-un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii moștenirii.
În acest sens, art.700 alin.1 C.civ. (astfel cum a fost modificat prin Decretul nr.73/1954) prevede că „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii”, respectiv de la data morții celui care lasă moștenirea.
Practica judecătorească și literatura de specialitate au statuat în sensul potrivit cu care termenul de prescripție începe să curgă de la data deschiderii moștenirii, chiar dacă succesibilul a luat cunoștință mai târziu de moartea celui care lasă moștenirea, neprezentând importanță faptul că succesibilul ar locui în altă localitate (din țară sau chiar din străinătate).
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prin împlinirea termenului de prescripție succesorală, neefectuarea de către moștenitori a unui act de acceptare a succesiunii înlăuntrul acestui termen care este, așa cum s-a arătat, de 6 luni de la data deschiderii moștenirii, respectiv de la data decesului celui care lasă moștenirea, se stinge vocația succesorală a moștenitorului, astfel încât acesta devine străin de succesiune, considerându-se că nu a fost niciodată moștenitor al defunctului.
Prin susținerile inserate în cuprinsul motivelor de recurs, ulterior apreciate ca fiind motive de apel, reclamantul C. G. face trimitere la termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958 înlăuntrul căruia a solicitat constatarea nulității certificatelor de moștenitor nr.790 și nr. 796, ambele emise la data de 26.03.1993 când, în realitate, soluția instanței de fond vizează respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, ca urmare a admiterii excepțiilor prescripției dreptului de opțiune succesorală și a lipsei calității procesuale active.
Este cunoscut faptul că, în materie succesorală, art.700 C.civ. prevede, în mod imperativ, un termen de 6 luni în care se poate accepta succesiunea, termen care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii.
Pornind de la ideea că opțiunea succesorală se realizează prin manifestarea de voință a succesibilului în sensul acceptării pure și simple a moștenirii sau sub beneficiu de inventar, este evident că, în speță, deși a beneficiat de asistență juridică calificată prin prezența constantă a aceluiași apărător ales, pe tot parcursul judecății pricinii la instanța de fond, reclamantul C. G. nu a administrat probatorii din care să se poată reține existența unor acte de acceptare expresă sau tacită, în termen de 6 luni, a moștenirii autorului său C. I..
Luând cunoștință de decesul tatălui său în anul 1965, conform răspunsului la interogatoriu, reclamantul C. G. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul menționat în titlul de proprietate nr._/1995 în anul 1999 – acestui act putându-i-se da, eventual, conotația unui act de acceptare tacită a succesiunii, act care, însă, este singular și se plasează cu mult în afara termenului de opțiune succesorală defipt de art.700 C.civ, respectiv de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Pentru a conchide, în mod corect instanța de fond a constatat că reclamantul C. G. este străin de succesiunea autorului său C. I. și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru considerentele expuse, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art.296 C.pr.civ., va păstra în tot sentința atacată.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., va fi obligat apelantul - reclamant C. G. la plata către intimatul – pârât C. C. a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.35/30.10.2013 (f.12).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția insuficientei timbrări a apelului, invocată din oficiu.
Respinge apelul declarat de apelantul - reclamant C. G., domiciliat în București, Sector 1, . împotriva sentinței civile nr.625/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. C., domiciliat în . și P. F., domiciliată în com. C., ., ca nefondat.
Obligă apelantul la plata către intimatul C. C. a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. G. H. C. A. M.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
5 ex. - 19.02.2014
d.f.nr._ - Judecătoria M.
j.f. L. M..
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3/2014. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 49/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
