Contestaţie la executare. Decizia nr. 3/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 3/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3
Ședința publică din data de 12.01.2016
Președinte - N. C.
Judecător - A. G. H.
Grefier - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - intimată Administrația Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, A. V. nr. 22, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9575/26.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - contestatoare S.C. G. I. S.R.L., cu sediul procesual ales la C.. Av. Iofciulescu E. M., cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, reprezentată de av. Iofciulescu E. - M., lipsind apelanta - intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:
Tribunalul, în baza art.131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art.95 C.pr.civ.
Reprezentantul intimatei - contestatoare, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul intimatei - contestatoare, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat, urmând a se avea în vedere aspectele prezentate pe larg în întâmpinare.
Astfel, apreciază că instanța de fond a reținut, corect și legal, faptul că executarea silită și actele au fost incorect întocmite de către Administrația Finanțelor Publice Ploiești, iar prin motivele de apel formulate, apelanta nu aduce o critică coerentă și dovedită cu privire la sentința atacată; fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art.482 rap. la art.394 C.pr.civ, rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești - Secția Civilă sub nr._ /2013, la data de 31.07.2013, contestatoarea S.C. G. I. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Prahova, anularea titlului executoriu nr._/08.07.2013 și a somației nr._/08.07.2013.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că titlul executoriu emis de intimată nu are la bază un titlu de creanță, în înțelesul Codului de procedură fiscală, din conținutul acestuia rezultând că suma de 2.420 lei reprezentând dobânzi și penalități aferente T.V.A. sunt datorate conform unei decizii din data de 11.04.2013 care nu a fost comunicată, astfel că acesta nu a putut fi contestată.
A mai precizat contestatoarea că, la data de 05.06.2013, a fost efectuat un control de către reprezentanții intimatei în vederea verificării aspectelor legate de T.V.A. declarat și achitat de societate, ocazie cu care s-a constatat că societatea a evidențiat și declarat operațiuni impozabile reprezentând vânzarea de locuințe, închirierea de imobile de către persoane fizice și juridice și cheltuieli de întreținere facturate chiriașilor.
A susținut contestatoarea că a înaintat organului fiscal adresa înregistrată sub nr.2334/13. 02.2013 referitoare la corectarea erorilor materiale reprezentând erori transcriere din decontul T.V.A. aferent lunii decembrie 2012 și, în urma controlului efectuat de intimată, a reieșit că societatea a respectat prevederile legale fiscale, nerezultând neconcordanțe referitoare la tranzacțiile de tip livrare/achiziție către/de la plătitorii de T.V.A.
În drept, au fost invocate disp. art.172 - 173 C.pr.fiscală.
În dovedirea contestației, s-a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
Deși legal citată, intimata Administrația Finanțelor Publice Prahova nu a formulat, în condițiile art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile sau mijloacele sale de apărare, însă a depus „Concluzii scrise” prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, arătând că executarea silită are ca titlu de creanță valabil decizia de calcul accesorii nr._ din data de 11.04.2013 emisă în conformitate cu art.88 și art. 119 din O.G. nr.92/2003 prin care au fost stabilite dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată în sumă totală de 3.020 lei.
A învederat intimata că petenta nu a achitat, până la termenul scadent, dobânzile și penalitățile de întârziere, astfel că s-a emis titlul executoriu.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Prahova a solicitat judecarea cauzei în lipsă și a depus la dosarul cauzei dosarul de executare.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate contabilă, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr.9575/26. 08.2015 prin care a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. G. I. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Ploiești și a dispus anularea titlului executoriu nr._/08.07.2013 și a somației nr._/08.07.2013.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Prahova a emis titlul executoriu nr._/08.07.2013 și somație cu același număr pentru suma de 2.420 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente T.V.A. împotriva contestatoarei S.C. G. I. S.R.L.
Conform disp. art.110 alin.3 C.pr.fiscală, titlurile de creanță sunt actele prin care se stabilește și se evidențiază creanța fiscală, respectiv decizia de impunere, declarația fiscală, decizia referitoare la obligații de plată accesorii.
Instanța de fond a reținut că executarea silită însăși pornită împotriva contestatoarei și actele de executare sunt nule absolut, întrucât, executarea a fost pornită în temeiul unui titlu de creanță, respectiv decizia nr._/11.04.2013 care nu a devenit executorie, nefiind ajuns la scadență.
În acest sens, instanța de fond a reținut că, potrivit art.141 alin.1 C.pr.fiscală „executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui raza teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care, prin lege, se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
(2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Potrivit art.111 C.pr.fiscală, „creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
(2) Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare”.
Instanța de fond a reținut că decizia nr._/11.04.2013 care a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat în prezenta cauză a fost comunicat contestatoarei la data de 12.07. 2013, după emiterea titlului executoriu și a somației.
Potrivit art.44 C.pr.fiscală, „1. actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat … .
2. actul administrativ - fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ - fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
2.1. actul administrativ - fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ - fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
2.2. în cazul în care comunicarea, potrivit alin. (2) sau (21), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
3. comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ - fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art.35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
4. Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Ca atare, instanța, fiind datoare a verifica existența unui titlu executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită, a constatat că decizia nr._/11.04.2013 care a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat a devenit scadent, după emiterea titlului executoriu, deoarece, decizia a fost comunicată către contestatoare la data de 12.07.2013 (f.60).
Mai mult din probatoriile administrate în cauză, respectiv expertiză contabilă rezultă că suma menționată de intimată în titlul executoriu nu este reală și, ținând cont de solicitările contestatoarei prin cererea formulată, în ceea ce privește anularea titlul executoriu nr._/ 08.07.2013 și somația nr._/08.07.2013, ambele emise de intimată, instanța de fond a admis cererea și a anulat actele de executare.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, intimata Administrația Finanțelor Publice Ploiești – prin reprezentanții săi legali, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare și menținerea formelor de executare.
Astfel, intimata a arătat că, în fapt, organele de executare silita au emis titlul executoriu nr._/08.07.2013 și somația aferente ca urmare a titlului de creanța valabil - decizia de calcul accesorii nr._/11.04.2013 emisă în conformitate cu prevederile art.88 și art.119 din O.G. nr.92/2003.
Consideră intimata că Decizia de calcul accesorii nr._/11.04.2013 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova este în conformitate cu prevederile art. 88 și art.119 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată.
Prin Decizia de calcul accesorii nr._ din data de 11.04.2013 au fost stabilite dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata în sarcina contestatoarei S.C. G. I. S.R.L. în sumă totală de 3.020 lei și, având în vedere că societatea nu a achitat până la termenul scadent dobânzile și penalitățile calculate la taxa pe valoare adăugată, așa cum sunt stabilite în anexa de la decizia de calcul accesorii, organele fiscale au emis titlu executoriu nr._/08.07.2013 care are la baza somația din data de 08.07.2013.
În mod greșit, instanța de fond a reținut, în considerentele sentinței, că decizia de calcul accesorii nr._/11.04.2013 nu ajunsese la scadență, după cum, de asemenea, în mod eronat, a precizat că suma menționată în titlul executoriu nu este reală, că așa rezultă din expertiza contabilă încuviințată de instanță și, chiar dacă, experta a răspuns la obiecțiunile formulate de instituția, a menținut punctul de vedere din raportul de expertiză, neverificând sau verificând defectuos și lapidar evidențele contabile ale debitoarei pentru stabilirea sumei datorate cu titlu de debit T.V.A. la momentul emiterii titlului executoriu, întrucât, a constatat că jurnalul de vânzări este corectat la sumele aferente lunii decembrie 2012.
Astfel, corectarea decontului de T.V.A. influențează suma datorată bugetului de stat în sensul diminuării acesteia de la 111.301 lei la 33.132 lei (diminuare de 78.169 lei).
De asemenea, în urma analizei documentelor prezentate de persoana impozabilă, experta nu a precizat dacă suma datorată cu titlu de debit T.V.A., la momentul emiterii titlului executoriu care rezultă din modificarea jurnalului de vânzări a contestatoarei, ca urmare a aplicării incorecte a cotei de 24% și solicitarea pentru îndreptarea erorii materiale din decontul T.V.A. pentru luna decembrie, se încadrează în tipurile de erori prevăzute la Ordinul M.E.F. nr.179/2007 care aprobă instrucțiunile de corectare a erorilor materiale din deconturile de taxă pe valoare adăugată.
În drept: prevederile art.27 din O.G. nr.92/2003 (R) privind Codul de Procedură Fiscală și dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă, conform art.223 alin.3 C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 27.10.2015, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a apelului, în condiții de legală citare a părților litigante.
În raport de motivele de apel formulate de apelanta - intimată Administrația Finanțelor Publice Ploiești, intimata - contestatoare S.C. G. I. S.R.L. a formulat, în temeiul art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare (f.12) prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală .
În motivarea întâmpinării, intimata - contestatoare a învederat că a formulat contestație la executare prin intermediul căreia a solicitat anularea titlului executoriu nr._/08.07.2013 emis pentru suma de 2.420 lei constând în dobânzi și penalități de întârziere aferente T.V.A., a somației nr._ emise în baza acestui titlu executoriu din data de 08.07.2013 emise de Administrația Finanțelor Publice Ploiești, precum și anularea tuturor formelor de executare.
Titlul executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită nr._/08.07.2013 emis de apelantă care are ca și natură obligația de plată „Dobânzi și penalități aferente taxei pe valoarea adăugată” impune în sarcina contestatoarei - intimate obligația plății sumei de 2.420 lei.
Contestatoarea S.C. G. I. S.R.L. a solicitat instanței de fond, în principal, să analizeze faptul că acest titlu executoriu nu are la bază un titlu de creanță în înțelesul Codului de procedură fiscală, respectiv: decizia de impunere, declarația fiscală sau decizia referitoare la obligații de plată accesorii, conform disp.art.117 alin.3 C.pr.fiscală.
Însă, din conținutul titlului executoriu, precum și a somației de plată care-l însoțește, reiese că societatea datorează suma de 2.420 lei, conform unei decizii nr._ din 11.04. 2013, decizie ce nu i-a fost comunicată pentru a putea fi atacată și, față de acest aspect, instanța de fond a reținut, în mod corect și legal, faptul că executarea silită însăși pornită împotriva societății și actele de executare sunt nule absolut, întrucât executarea a fost pornită în temeiul unui titlu de creanță, respectiv decizia nr._/11.04.2013 care nu a devenit executoriu, nefiind ajuns la scadență.
În raport de aceste constatări ale instanței de fond, apelanta - intimata a formulat nemulțumiri, în sensul că menționează că, în mod greșit, s-a reținut în considerentele sentinței că această decizie de calcul accesorii nu ajunsese la scadență, însă, nu indică niciun criteriu prin care să și dovedească acest aspect.
Din actele și lucrările dosarului rezultă ca decizia nr._/11.04.2013 care a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat în cauză a fost comunicat contestatoarei la data de 12.07.2013, după emiterea titlului executoriu și a somației, nefiind respectate dispozițiile imperative ale art.44 C.pr.fiscală și, față de acest prim aspect, intimata consideră că pretențiile apelantei sunt nefondate, rezultând, în urma administrării probatoriului că decizia nr._/ 11.04.2013 care a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat a fost comunicată la data de 12.07.2013 (f.60), aceasta decizie constituind un titlu de creanță lovit de nulitate absolută, nefiind ajuns la scadență și nefiind executoriu.
În al doilea rând, la data de 05.06.2013, organele fiscale au efectuat verificarea aspectelor legate de T.V.A. declarat și achitat de contestatoare, rezultând faptul că aceasta a evidențiat și declarat următoarele operațiuni impozabile: 1. operațiuni taxabile cu 5% (vânzarea locuințelor ) pentru care există declarații pe proprie răspundere, autentificate, ale celor două cliente ale societății care au achiziționat, înscrise în facturile emise către persoanele fizice și care au generat suma de 25.507 lei T.V.A. colectată, valoare evidențiată corect și in jurnalul de vânzări, astfel cum reiese și din concluziile raportului de expertiză existent la dosarul cauzei; operațiuni taxabile de 24% (închirierea de imobile către persoane fizice și juridice și cheltuieli de întreținere facturate chiriașilor) care au generat suma de 8.775 lei T.V.A. colectat, valoare evidențiată și în jurnalul de vânzări.
În evidența contabilă a fost înregistrată T.V.A. colectată în cuantum de 34.282 lei, deductibilă de 1.151 lei și T.V.A. de plată în cuantum de 33.132 lei în perioada de raportare, existând și suma de 778 lei T.V.A. negativă din perioada precedentă.
Cu toate acestea, organul de control a considerat că acest decont de T.V.A. aferent lunii decembrie 2012 a fost completată eronat, pe considerentul că ar fi existat un alt jurnal de vânzări, prin înregistrarea tuturor facturilor emise ca fiind operațiuni taxabile cu T.V.A. 24%, fără a se ține cont de faptul că cele două facturi emise erau operațiuni taxabile cu T.V.A. 5% .
În acest sens, contestatoarea S.C. G. I. S.R.L. a înaintat organului fiscal o adresă, la data de 13.02.2013, reprezentând „erori de transcriere”, în baza Ordinului nr.179/ 14.05.2007 pentru aprobarea Instrucțiunilor de corectare a erorilor materiale din deconturile de T.V.A. însoțită de documente justificative din care rezultă suma datorată și, deși, la această adresă s-a revenit cu solicitarea corectării decontului, la data de 20.03.2013, organele fiscale au demarat procedura de executare silită, comunicând societății adresa nr._/09.04.2013.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară rezultă că titlul executoriu nr._/08.07.2013 este nelegal, în sensul că suma datorată cu titlul de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 2.420 lei nu este stabilită în mod corect și legal, motiv pentru care se impunea admiterea contestației la executare și anularea actelor și formelor de executare inițiate de organele fiscale.
Expertiza contabilă dispusă în cauză a confirmat susținerile contestatoarei, spre deosebire de intimatei din cuprinsul cererii de apel care nu sunt argumentate, în acest sens, apelanta susținând că experta a răspuns la obiecțiunile formulate de instituie, menținând punctul de vedere din raportul de expertiză, neverificând sau verificând defectuos și lapidar evidențele contabile ale societății, neindicând, în mod concret, ce o nemulțumește.
Apreciază intimata că nu este suficientă formularea unor motive generale de nemulțumire față de soluția dispusă într-un dosar, fără a indica, precis, detailat și motivat, în fapt și in drept, aceste motive, în cuprinsul raportului de expertiză fiind menționată perioada în care s-a efectuat aceasta expertiză, respectiv 24 decembrie 2014 - 27 februarie 2015, părțile fiind convocate, în mod legal, în data de 09.01.2015, fiind analizate prevederile actelor normative cu caracter fiscal care reglementează obligațiile societății și, față de aceste aspecte, s-a solicitat să se constate că susținerile apelante sunt nefondate.
În drept, art.110, art.172 - 173 C.pr.fiscală, Ordinul nr.179/14.05.2006, art.205, art.466 și urm. C.pr.civ.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Art.172 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală (contestația la executare silită) - text de lege pe care contestatoarea S.C. G. I. S.R.L. și-a întemeiat prezentul demers judiciar stabilește că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de procedură fiscală de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Se poate face contestație în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
Este cunoscut faptul că executarea silită, în materie fiscală, nu se poate declanșa decât dacă sunt îndeplinite anumite condiții.
Astfel, o primă condiție este aceea ca titlul de creanță să fie comunicat contestatorului și să fi devenit titlu executoriu.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal competent sau în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art.110 alin.3 C.pr.fiscală care reglementează secțiunea „Colectarea creanțelor fiscale, „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, asemenea titluri putând fi, printre altele, decizia de impunere și decizia referitoare la obligații de plată accesorii.
Pentru a deveni opozabil contribuabilului, conform art.44 din O.G. nr.92/2003 actualizată, care reglementează secțiunea „Comunicarea actului administrativ fiscal”, titlul de creanță trebuie comunicat acestuia, iar de la data comunicării produce efecte juridice.
Astfel, art.45 din același act normativ care se referă la „Opozabilitatea actului administrativ fiscal” stabilește, la alin.1, că actul administrativ fiscal își produce efectele împotriva debitorului doar din momentul comunicării sale sau de la o dată ulterioară comunicării, prevăzută în actul administrativ fiscal.
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, potrivit titlului executoriu nr._/08.07.2013 și a somației nr._/08.07.2013, ambele emise în dosarul de executare nr. G789 de M.F.P. - A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice Ploiești, contestatoarea S.C. G. I. S.R.L. a fost somată ca, în termen de 15 zile de la primirea somației, să procedeze la achitarea sumei de 2.420,00 lei, natura obligației fiscale fiind aceea de dobânzi și penalități de întârziere aferente T.V.A. (f.6, 7 – dos. fond).
Cum, în mod corect a reținut și instanța de fond, în speță, executarea silită pornită împotriva contestatoarei S.C. G. I. S.R.L., precum și actele de executare sunt nule absolut, întrucât, executarea a fost pornită în temeiul unui titlu de creanță, respectiv decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/11.04.2013 care, însă, nu a devenit titlu executoriu, nefiind ajuns la scadență.
Fiind datoare să verifice existența unui titlu executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită, instanța constată că decizia de calcul accesorii nr._ din data de 11.04.2013 care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr._/08.07.2013 a devenit scadentă după emiterea titlului executoriu astfel contestat, deoarece a fost comunicată contestatoarei la data de 12.07.2013 (f.60 – dos. fond).
Cu privire la decizia de calcul accesorii nr._ din data de 11.04.2013, se reține că, în speță, nu s-a făcut dovada de către intimată a comunicării titlului de creanță către contestatoare, conform art.44 și art.45 din O.G. nr.92/2003.
Astfel, potrivit art.44 alin.2 din O.G. nr.92/2003, actul administrative fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
A..21 al aceluiași articol stipulează că, în cazul în care, comunicarea actului administrativ - fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea prevăzută la alin.2, actul administrativ fiscal se comunică utilizând cel puțin unul dintre următoarele mijloace: a) prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigura primirea, sub semnătura, a actului administrativ fiscal; b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.
În situația în care comunicarea actului administrativ - fiscal nu a fost posibilă potrivit alin.21, aceasta se realizează prin publicitate.
În speță, este evident că decizia de calcul accesorii nr._ din data de 11.04.2013 care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr._/08.07.2013 a fost comunicat contestatoarei S.C. G. I. S.R.L. la data de 12.07.2013, așadar, ulterior emiterii titlului executoriu nr._/08.07.2013 și a somației nr._/08.07.2013, context în care, executarea silită a fost demarată anterior stabilirii existenței creanței bugetare, cu încălcarea prevederilor art.141 alin.1 și 2 din O.G. nr.92/2003 raportat la art.44 și 45 din același act normativ.
Referitor la criticile formulate de apelanta - intimată Administrația Finanțelor Publice Ploiești în sensul că, în urma analizei documentelor prezentate de persoana impozabilă, expertul contabil nu a precizat dacă suma datorată cu titlu de debit T.V.A., la momentul emiterii titlului executoriu care rezultă din modificarea jurnalului de vânzări a contestatoarei, ca urmare a aplicării incorecte a cotei de 24% și solicitarea pentru îndreptarea erorii materiale din decontul T.V.A. pentru luna decembrie, se încadrează în tipurile de erori prevăzute la Ordinul M.E.F. nr.179/2007 care aprobă instrucțiunile de corectare a erorilor materiale din deconturile de taxă pe valoare adăugată nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, la termenul de judecată din data de 15.04.2015 (f.100 – dos. fond), instanța de fond a admis chiar această obiecțiune formulată de intimată și, răspunzând criticilor formulate, în lucrarea depusă la data de 19.05.2015 (f.103 – dos. fond), expertul a menționat, punctual, că, urmare a faptului că Ordinul nr.179/14.05.2007 pentru aprobarea instrucțiunilor de corectare a erorilor materiale din deconturile de T.V.A. - precizează că pot fi corectate erori de transcrise, cum sunt: preluarea eronată a sumelor din jurnale - expertiza consideră că situația analizată se încadrează în dispozițiile menționate.
La același termen de judecată - 15.04.2015, instanța de fond a amânat judecata cauzei, acordând un nou termen pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință de răspunsul la obiecțiuni, respectiv 12.08.2015 pentru când apelanta - intimată Administrația Finanțelor Publice Ploiești a fost citată cu un exemplar al lucrării (f.105 – dos. fond), fără ca, la termenul de judecată acordat să își exprime punctul de vedere cu privire la constatările expertului, cu precizarea că avea posibilitatea de a solicita încuviințarea participării unui expert consilier la efectuarea expertizei, facilitate de care, însă, nu a înțeles să uzeze.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art.480 alin.1 C.pr.civ., va păstra sentința atacată, luând act că intimata - contestatoare S.C. G. I. S.R.L. nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta - intimată Administrația Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, A. V. nr. 22, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9575/26.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - contestatoare S.C. G. I. S.R.L., cu sediul procesual ales la C.. Av. Iofciulescu E. M., cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. C. A. G. H.
GREFIER
aria Ș.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. A.G.H. /tehnored. B.G.G.
4 ex. – 09.02.2016; d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești; j.f. T. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 3377/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 221/2016. Tribunalul... → |
|---|
